14,359 matches
-
în foiletoane, în intervalul 1875 - 1877. Cu "„”", atenția lui Tolstoi se îndreaptă spre viața contemporană. În raport cu "Război și pace", aici sfera de realități și probleme se restrânge: este un roman al vieții de familie. "Anna Karenina" este considerat cel mai "„cinematografic”" roman al lui Tolstoi, beneficiind de numeroase ecranizări. Nefericita Anna a fost întruchipată de actrițe celebre: Greta Garbo (1935), Vivien Leigh (1948), Jacqueline Bisset (1985), Sophie Marceau (1997), Keira Knightley (2012). Ca și în "„Război și pace”", cadrul social (aproximativ
Anna Karenina () [Corola-website/Science/304401_a_305730]
-
de teatru și film. s-a născut la 29 ianuarie 1962 în București. Este fiica Domnicăi Mihaela, născută Policrat, si a actorului român Amza Pellea (7 aprilie 1931 — 12 decembrie 1983). Actrița a studiat la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, actualul UNATC și a terminat studiile în promoția 1984, la clasa prof. Sanda Manu. Colegii săi de promoție au fost Carmen Trocan, Mioara Ifrim, Luminița Stoianovici, Răzvan Popa, Cristian Rotaru, Adrian Păduraru și Claudiu Istodor. Din clasa condusă de Olga
Oana Pellea () [Corola-website/Science/304434_a_305763]
-
Patricia Grigoriu și Dan Bădărău. Majestatea Să Regele Mihai I al României i-a acordat Oanei Pellea decorația Crucea Casei Regale a României la 25 Octombrie 2012. Academia Română i-a acordat Oanei Pellea premiul Aristizza Romanescu pentru cariera teatrală și cinematografică la 16 decembrie 2010. Oana Pellea a primit de două ori titlul de cea mai bună actriță de teatru din România. Oana Pellea a câștigat de două ori premiul Uniunii Oamenilor de Teatru din România (UNITER) pentru cea mai bună
Oana Pellea () [Corola-website/Science/304434_a_305763]
-
regia Stere Gulea, inclusiv premiile pentru Cea mai bună Actriță la Festivalul de Film de la Geneva, premiul Orașului Geneva, la Festivalul Filmului Politic de la Sân Marino și la Festivalul Internațional de Film "Vulturul de Aur" din Batumi, Georgia. Muncă să cinematografică a inclus "Unde la Soare e frig" al lui Bogdan Dreyer, la fel ca și filmele regizate de Alexandru Țâțos, Dan Pita, Stere Gulea și Ion Popescu Gopo În perioada 1984-1987 a fost actrița la Teatrul din Piatră Neamț. A
Oana Pellea () [Corola-website/Science/304434_a_305763]
-
României, titlul și calificativul său nefiind transmisibile. Fie acompaniat de alți membri ai familiei, fie singur, el a reprezentat și reprezintă familia regală a României la diverse evenimente și ceremonii. A dobândit o licență de la Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică din București în 1984, fiind actor în Suceava, Iași și București și asistent universitar la Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică din București, la clasa Dem Rădulescu. Duda a fost puternic contestat, existând alegații de colaborare cu Securitatea înainte de 1989
Radu, Principe al României () [Corola-website/Science/304445_a_305774]
-
familia regală a României la diverse evenimente și ceremonii. A dobândit o licență de la Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică din București în 1984, fiind actor în Suceava, Iași și București și asistent universitar la Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică din București, la clasa Dem Rădulescu. Duda a fost puternic contestat, existând alegații de colaborare cu Securitatea înainte de 1989 și alegații de implicare în afaceri de corupție. Candidatura sa eșuată la alegerile prezidențiale din 2009 i-a adus critici, susținerea
Radu, Principe al României () [Corola-website/Science/304445_a_305774]
-
monarhiei. Radu Duda s-a născut la 7 iunie 1960, în municipiul Iași, într-o familie de medici. A absolvit Liceul Internat "Costache Negruzzi" din Iași în 1979. A fost admis pe locul patru la Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică din București, pe care a absolvit-o în anul 1984, la clasa prof. Olga Tudorache. Printre colegii săi de promoție s-au numărat Carmen Tănase, Bogdan Gheorghiu, Oana Pellea, Carmen Ciorcilă, Carmen Trocan, Marina Procopie, Mihai Verbițchi, Adrian Păduraru și
Radu, Principe al României () [Corola-website/Science/304445_a_305774]
-
la clasa prof. Olga Tudorache. Printre colegii săi de promoție s-au numărat Carmen Tănase, Bogdan Gheorghiu, Oana Pellea, Carmen Ciorcilă, Carmen Trocan, Marina Procopie, Mihai Verbițchi, Adrian Păduraru și Dan Bădărău. După ce a absolvit Facultatea de Artă Teatrală și Cinematografică, tânărul actor a fost repartizat la Teatrul Municipal din Suceava. Apoi a fost transferat ca actor la Teatrul Național "Vasile Alecsandri" din Iași. În perioada în care a evoluat ca actor, Radu Duda a locuit la bloc. În anul 1988
Radu, Principe al României () [Corola-website/Science/304445_a_305774]
-
1999, Radu Duda a susținut o bogată carieră artistică în teatru, film și televiziune, în țară ca și în Franța, Belgia, Elveția, Luxemburg, S.U.A., Israel, Macedonia și Camerun. A lucrat ca asistent universitar (1990-1994) la Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică din București, la clasa prof. univ. Dem Rădulescu. Printre rolurile interpretate de actorul Radu Duda sunt de remarcat rolul lui Gigi Stamatescu (ofițer, iubitul Mizei) în piesa de teatru "Titanic Vals" de Tudor Mușatescu, un rol în piesa de teatru
Radu, Principe al României () [Corola-website/Science/304445_a_305774]
-
pe data de 25 noiembrie 1952, numele său va fi menționat la sfârșitul rubricii, și din acel moment lucrurile încep să-i meargă bine ca autor umoristic și de comedie. În 1953, Woody s-a înscris la facultatea de artă cinematografică la Universitatea New York. Nefiind interesat să asiste la o mare parte din cursuri , și având note insuficiente la sfârșitul semestrului, va fi în cele din urmă exmatriculat. În 1959, simțindu-se melancolic fără un motiv aparent , Woody Allen a început
Woody Allen () [Corola-website/Science/297987_a_299316]
-
spectacole în întreaga țară, și câștiga 5.000$ pe săptămână. în această perioadă Woody Allen a realizat trei albume : "Woody Allen", "Woody Allen Volume 2" și "The Third Woody Allen Album". În 1964, Woody și-a făcut debutul în industria cinematografică, fiind angajat ca scenarist pentru "What´s New Pussycat".
Woody Allen () [Corola-website/Science/297987_a_299316]
-
în schimb la Moscova un curs de animație pe care l-a absolvit. În animație debutează în anul 1949 alături de tatăl său și Matty Aslan cu scurt-metrajul de animație "Punguța cu doi bani". Din anul 1950 începe lucreze la Studioul cinematografic București, în cadrul secției de animație. Primele desene animate erau zoomorfe și constituiau fabule educative în spiritul epocii. În anul 1951, Gopo produce un alt desen animat: "Rățoiul neascultător". Urmează, în regia aceluiași, "Albina și porumbelul", apoi: "Doi iepurași" (1952), "Marinică
Ion Popescu-Gopo () [Corola-website/Science/297976_a_299305]
-
președinte al Asociației Cineaștilor din România (1969-1989), director al secției de film din cadrul Organizației Mondiale a Sănătății (OMS). Funcțiile sale din cadrul OMS și al UNESCO explică didacticismul unora din desenele sale animate, cum ar fi "Alo, Hallo!" (1962). Deși realizările cinematografice ale sale, majoritatea irelevante estetic, provin dintr-un context istoric nefavorabil, Ion Popescu-Gopo este aproape întotdeauna unicul cineast român menționat în enciclopediile cinematografice. Marele cineast român a murit la data de 29 noiembrie 1989 în urma unui infarct, în timp ce își împingea
Ion Popescu-Gopo () [Corola-website/Science/297976_a_299305]
-
al UNESCO explică didacticismul unora din desenele sale animate, cum ar fi "Alo, Hallo!" (1962). Deși realizările cinematografice ale sale, majoritatea irelevante estetic, provin dintr-un context istoric nefavorabil, Ion Popescu-Gopo este aproape întotdeauna unicul cineast român menționat în enciclopediile cinematografice. Marele cineast român a murit la data de 29 noiembrie 1989 în urma unui infarct, în timp ce își împingea mașina rămasă înzăpezită pe trotuar pentru a o aduce în curte. Moartea sa a însemnat și sfârșitul animației românești clasice, studioul Animafilm (lipsit
Ion Popescu-Gopo () [Corola-website/Science/297976_a_299305]
-
infarct, în timp ce își împingea mașina rămasă înzăpezită pe trotuar pentru a o aduce în curte. Moartea sa a însemnat și sfârșitul animației românești clasice, studioul Animafilm (lipsit de sprijinul statului) ajungând aproape de faliment. Premiile Gopo, denumite în onoarea complexului creator cinematografic român, constituie o festivitate anuală de premiere a celor mai bune acte din cinematografia românească a ultimului an cronologic (de la 1 ianuarie la 31 decembrie). Prima ediție a avut loc la 26 martie 2007 la București. Cea de-a șaptea
Ion Popescu-Gopo () [Corola-website/Science/297976_a_299305]
-
cu actorul Oleg Lacin, are o fiică, , născută la Bălți, devenită și ea actriță notabilă. Revenită la Chișinău, Svetlana Toma continuă să joace în filme. Abandonează în anul 1976 scena de teatru în favoarea rolurilor din filme, fiind angajată de studioul cinematografic “Moldova film” și distribuită de Emil Loteanu în mai multe filme regizate de el. Rolurile care au consacrat-o ca actriță de film sunt Ioana din "Poienele roșii" (1966), Rada din "Șatra" (1975) și Veronica din "Luceafărul" (1986). Ca o
Svetlana Toma () [Corola-website/Science/312524_a_313853]
-
voturi). Interpretările lui Florin Călinescu (1229 de voturi) și a cuplului Romică Țociu - Cornel Palade (709 voturi) au fost votate drept cele mai slabe interpretări din filmele românești ale anului 2008. Majoritatea cronicarilor de film români au ignorat această producție cinematografică, iar o parte mică au menționat numai apariția filmului. Iulia Blaga l-a etichetat drept "„un film pentru maneliști”".
Poveste de cartier () [Corola-website/Science/312591_a_313920]
-
Gopo la Galele Gopo din Gopo 2009. Filmul a avut un buget de peste 2 milioane de euro și reia - inserând elemente de ficțiune - povestea regizării primului lungmetraj românesc din istorie, „Războiul de independență” (1911). Filmul este cea mai scumpă realizare cinematografică românească până la acea dată, costând aproximativ 8.400.000 de lei (peste 2.400.000 de euro), în totalitate din fonduri autohtone. Filmul a fost vizionat de 22.970 de spectatori în cinematografele din România, după cum atestă o situație a
Restul e tăcere (film) () [Corola-website/Science/312603_a_313932]
-
În anul 1959 este angajat ca actor la Teatrul Național “Vasile Alecsandri” din Bălți, jucând apoi în perioada 1965-1970 la teatrul de televiziune “Dialog”. În anul 1970 devine actor pe scena Teatrului “Luceafărul”. Începând din anul 1966, colaborează cu studioul cinematografic “Moldova-film” (al cărui angajat devine în 1976), interpretând roluri în mai multe filme. Debutul său ca actor de film a avut loc în filmul " Poienele roșii", regizat de Emil Loteanu. Rolurile sale cele mai cunoscute sunt Sava Milciu din "Poienele
Grigore Grigoriu () [Corola-website/Science/312646_a_313975]
-
cu Ministerul de Interne și Inspectoratul General al Miliției, după cum se menționează pe genericul de început. La realizarea filmului a colaborat pe post de consilier lt. colonelul de miliție Constantin Grădinaru. Filmul a fost realizat în studiourile Centrului de Producție Cinematografică București. Regizorul Sergiu Nicolaescu a fost ajutat la coordonarea filmărilor de regizorul secund Gheorghe Constantinescu și asistenții de regie Alexandru Rioșanu și Dan Păduraru. Au colaborat cascadorii Aurel Grușevschi, Nicu Constantinescu, Mircea Pascu și Nicolae Dide. În acest film a
Accident (film din 1977) () [Corola-website/Science/312641_a_313970]
-
este cel mai bun film «de și cu Sergiu Nicolaescu». El este doar un film bun, și este bun exact pentru că este clădit pe coordonatele de bază ale autorului său: siguranță și seriozitate profesională, rigoare, o deplină stăpânire a mijloacelor cinematografice și o irezistibilă franchețe. Este un film care poate fi citit numai la suprafață sau și în profunzime. La suprafață este un palpitant film polițist. În profunzimea lui rulează umbra unui film tulburător despre delincvență”. În "„Istoria filmului românesc (1897-2000
Accident (film din 1977) () [Corola-website/Science/312641_a_313970]
-
lui Ioan Grigorescu să îi vândă drepturile de ecranizare. „Acest film nu-l văd făcut decât în coproducție cu țara mea”, i-a replicat însă scriitorul român. Regizorului Sergiu Nicolaescu i-a plăcut nuvela și a vrut să realizeze ecranizarea cinematografică a ei. Ioan Grigorescu a scris astfel un scenariu după care a fost realizat filmul. Filmul a fost realizat în coproducție de studioul românesc Casa de Filme 5 și cel german Cine TV Film Berlin. Sergiu Nicolaescu a declarat că
Ringul () [Corola-website/Science/312637_a_313966]
-
a fost Dumitru D. Câta. Printre asistenți au fost Mihai Teclu (asistent de regie), arh. Gheorghe Bălășoiu și Mara Cuculaș (asistenți de scenografie), Doina Zaharia și Anca Dobrescu (asistenți de montaj). Filmul a fost realizat în studiourile Centrului de Producție Cinematografică București. Ca urmare a apariției unui conflict între regizor și pictorița de costume Oltea Ionescu, aceasta din urmă a fost nevoită să ceară rezilierea contractului, deși îndeplinise doar 70% din obligațiile contractuale. Ea a fost înlocuită de Hortensia Georgescu, cu
Osînda (film) () [Corola-website/Science/312639_a_313968]
-
tot, rupe vraja, anulează părerea noastră bună. Din fericire, repede după asta, filmul din nou ne prinde, ne cuprinde și reface starea poetică”. Un alt critic, Radu Georgescu, afirma că filmul discreditează opera lui Victor Ion Popa „prin nereușita sa cinematografică”, remarcând faptul că spectatorii nu se înghesuie să-l vadă, iar „biletele se găsesc din belșug la casă, pentru orice oră”. În "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”", criticul Călin Căliman considera că scenariștii i-au conferit filmului „sensuri sociale mai acuzate
Osînda (film) () [Corola-website/Science/312639_a_313968]
-
de lanul de grâu, câmpul pârjolit și ziduri ruinate. "" a fost vizionat de 2.141.942 de spectatori. Sergiu Nicolaescu considera acest film ca fiind un film de artă care a beneficiat de succes de public. Filmul, produs de Studioul Cinematografic București, a obținut două premii din partea ACIN, la categoriile „cel mai bun actor” și „cea mai bună coloană sonoră” și a fost rulat în cadrul Festivalului Internațional de Film de la Karlovy Vary (1972) și la The Brave New World International Film
Atunci i-am condamnat pe toți la moarte () [Corola-website/Science/312638_a_313967]