14,117 matches
-
imposibile, e pradă angoasei și suferinței. Posibilele și imposibilele unei ființe umane se pot schimba fără să se întîmple nimic în lumea exterioară. Procesul prin care oamenii își creează și recreează posibile și imposibile pare să fie unul pe care imaginația îl produce în interior, fără posibilitate de control. O IMAGINE CARE NU-MI TRECE PRIN CAP " La cei 15 ani ai săi, Annabelle era una dintre acele puține fete după care toți bărbații întorc capul, indiferent de vîrstă sau condiție
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
n-am vrut să fiu altceva decît un visător.29" A ales, spune el, să viseze viața reală: "Am topit în culoarea unică a bucuriei frumusețea visului și realitatea vieții.30" Văzută ca o boală a spiritului, un cancer al imaginației, acțiunea este respinsă în mod radical. În această proză poetică, "neliniștea" (traducere a cuvîn-tului portughez desassossego) înseamnă incapacitatea de a intra în comuniune cu lumea, cu realitatea. E o viziune asupra lumii care se apropie cel mai mult de ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
să se afle în cauză, se schimbă totul. Ce este un posibil? Poate fi vorba, ca aici, de o scenă care se impune conștiinței: ne convingem că evenimentele au putut să se petreacă așa cum ne imaginăm. Putem oare explica această imaginație, mai puternică decît evidențele, mai puternică decît propria ființă? OAMENII SUNT CONȘTIENȚI DE CEEA CE-ȘI TRANSMIT? Alt roman polițist ne invită în lumea lui Jack McEvoy, jurnalist specializat în fapte diverse la un cotidian din Denver, în Statele Unite. Povestea
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
posibilele și imposibilele pe care mi le creez. Ele se pot răsturna, inversa, prăbuși, reconfigura în fiecare clipă. A crea-reconstrui posibile și imposibile e un proces elementar, spontan, permanent, în mod esențial inconștient, de necontrolat. Zămislite de procesul incontrolabil al imaginației, posibilele și imposibilele îmi pătrund în minte, în suflet, în trup. Sunt un ansamblu de relații: sunt posibilele și imposibilele pe care le împrumut celorlalți, în lumina cărora îi privesc și îi simt, prin care mă atașez de ei. Puterea
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
viață, moarte, iubirea dintre oameni. Ei sunt cei care vorbesc cel mai bine despre aceste concepte, chiar dacă nu le numesc în acest fel. Să simți cu mintea, cu sufletul și cu trupul posibilele și imposibilele oamenilor e apanajul incontestabil al imaginației. Artiștii știu, prin geniul lor, să stimuleze această imaginație. Teoria, de fapt spectacolul umanului pe care îl propunem se opune spiritului științelor așa-zis umane. Sociologia, psihologia, istoria, economia caută continuitățile (regularitățile, coerențele, constantele) în conduita umană. Științele umane se
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
vorbesc cel mai bine despre aceste concepte, chiar dacă nu le numesc în acest fel. Să simți cu mintea, cu sufletul și cu trupul posibilele și imposibilele oamenilor e apanajul incontestabil al imaginației. Artiștii știu, prin geniul lor, să stimuleze această imaginație. Teoria, de fapt spectacolul umanului pe care îl propunem se opune spiritului științelor așa-zis umane. Sociologia, psihologia, istoria, economia caută continuitățile (regularitățile, coerențele, constantele) în conduita umană. Științele umane se străduiesc să dezvăluie per-manențele. Teoria posibilelor-imposibilelor este un mod
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
identificat s-ar transforma într-un posibil) ce s-ar întîmpla cu lumea respectivă? Kogii care ar hotărî că, pentru a extrage cărbune, scobirea pămîntului este posibilă, ar mai fi ei Kogi? E un demers care cere din partea cercetătorului multă imaginație. A CONTRASTA LUMILE Care sunt posibilele și imposibilele caracteristice omului modern, cele care ne fac să fim ceea ce suntem în istoria umanității? E suficient să formulăm întrebarea ca să ne dăm seama de dificultatea unei astfel de abordări. Singularitatea unei lumi
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
dotat cu o extraordinară capacitate de a prevedea trecutul și prezentul. Istorici, sociologi, economiști, psihologi s-au ridicat împotriva necesității ca obsesie, ca iluzie retrospectivă a fatalității. Istoricii sunt niște profeți pe invers, explică unul dintre ei, Paul Veyne: "Prin imaginația lor, ei urzesc și dau viață previziunilor post eventum; este vorba despre retrodicție 7 istorică sau "sinteză" și această capacitate de a imagina este răspunzătoare pentru trei sferturi din orice pagină de Istorie, ultimul sfert provenind din documente 121." Autocritica
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
sporești calitatea de a fi liberi și sentimentul de reponsabilitate? Cum să eliberezi trecutul, prezentul, viitorul? Paris, 12 iulie 1789. Susținut și iubit de popor, Necker tocmai a fost demis de rege. "Manifestanții, scrie istoricul Michel Winock 130, plini de imaginație, au luat busturile lui Necker și ale ducelui de Orléans de la Muzeul figurilor de ceară de pe bulevardul Temple. Le-au acoperit cu crepuri și le-au plimbat prin Paris, agitînd în mîini securi, săbii sau puști. Chateaubriand, care se intersectează
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
condiționează modul de a gîndi și de a acționa. Nimeni nu se întreabă: cît timp va dura războiul? A studia posibilele și imposibilele persoanelor sau grupurilor umane nu înseamnă a le descoperi și a le explica. Cercetătorul le construiește: prin intermediul imaginației mai ales, el construiește întrebări și răspunsuri asociate. Posibilele și imposibilele astfel construite devin ipoteze care trebuie supuse dezbaterii. Cercetătorul pleacă de la propriile posibile și imposibile pentru a le construi pe cele ale ființelor umane studiate. De exemplu, etnologul Jean
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
simbolică": Dacă există un lucru care distinge ființele umane de celelalte organisme, actuale sau dispărute, este capacitatea de a gîndi simbolic: aptitudinea de a produce simboluri mentale complexe și de a le manipula potrivit unor noi combinații. E însăși baza imaginației și a creativității, a acestei capacități unice în genul său pe care o au ființele umane de a crea o lume în mintea lor și de a o recrea în lumea reală, în afara lor." E de la sine înțeles, ceea ce desemnează
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
ființele umane de a crea o lume în mintea lor și de a o recrea în lumea reală, în afara lor." E de la sine înțeles, ceea ce desemnează paleo-antropologii prin expresia "gîndire simbolică" se regăsește în mare măsură în ceea ce noi numim "imaginație creatoare de lumi": minunatele desene de pe pereții grotelor reprezintă, după expresia folosită de Tattersall, o "complexă recreare a lumii exterioare". Au fost găsite urme ale acestei activități simbolice, și mai vechi decît cele din Europa, mai ales în Africa și
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
posibilului. Dorință de libertate. SUNTEM CU TOȚII NIȘTE POEȚI NEBUNI Să revenim la doamna A. Înainte de leziunea pe creier, de cîte ori se urca în avion, și-l închipuia ratînd decolarea sau căzînd ca un bolovan din cer. Avea prea multă imaginație. După aceea, avea prea puțină, prizonieră desăvîrșită a prezentului. Piaget demonstrează, de exemplu, că imaginația se dezvoltă odată cu vîrsta. Și totuși, nici Damasio și nici Piaget, nu fac din imaginație conceptul central al lucrărilor lor. E oare vorba despre conotațiile
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
leziunea pe creier, de cîte ori se urca în avion, și-l închipuia ratînd decolarea sau căzînd ca un bolovan din cer. Avea prea multă imaginație. După aceea, avea prea puțină, prizonieră desăvîrșită a prezentului. Piaget demonstrează, de exemplu, că imaginația se dezvoltă odată cu vîrsta. Și totuși, nici Damasio și nici Piaget, nu fac din imaginație conceptul central al lucrărilor lor. E oare vorba despre conotațiile negative pe care acest termen le are încă în mediul științific? Numim imaginație tocmai facultatea
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
sau căzînd ca un bolovan din cer. Avea prea multă imaginație. După aceea, avea prea puțină, prizonieră desăvîrșită a prezentului. Piaget demonstrează, de exemplu, că imaginația se dezvoltă odată cu vîrsta. Și totuși, nici Damasio și nici Piaget, nu fac din imaginație conceptul central al lucrărilor lor. E oare vorba despre conotațiile negative pe care acest termen le are încă în mediul științific? Numim imaginație tocmai facultatea creatoare de posibile și imposibile de realitate, de lumi de care este vorba în această
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
exemplu, că imaginația se dezvoltă odată cu vîrsta. Și totuși, nici Damasio și nici Piaget, nu fac din imaginație conceptul central al lucrărilor lor. E oare vorba despre conotațiile negative pe care acest termen le are încă în mediul științific? Numim imaginație tocmai facultatea creatoare de posibile și imposibile de realitate, de lumi de care este vorba în această carte. Un posibil este un eveniment pe care mi-l imaginez întîmplîndu-se în lumea mea; un imposibil este un eveniment pe care nu
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
mea; un imposibil este un eveniment pe care nu reușesc să mi-l imaginez că s-ar putea întîmpla în lumea mea; un non-imposibil este un eveniment pe care nu pot să nu-l imaginez în lumea mea. Despre ce imaginație este însă vorba? Imaginația este, de obicei, definită ca fiind facultatea de a-și forma imagini (de obiecte absente, de scene trecute, de situații dorite). Concepția tradițională realistă postulează că imaginile pe care și le creează oamenii sunt adesea înșelătoare
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
un eveniment pe care nu reușesc să mi-l imaginez că s-ar putea întîmpla în lumea mea; un non-imposibil este un eveniment pe care nu pot să nu-l imaginez în lumea mea. Despre ce imaginație este însă vorba? Imaginația este, de obicei, definită ca fiind facultatea de a-și forma imagini (de obiecte absente, de scene trecute, de situații dorite). Concepția tradițională realistă postulează că imaginile pe care și le creează oamenii sunt adesea înșelătoare, fantasmagorice, periculoase. Persistă încă
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Concepția tradițională realistă postulează că imaginile pe care și le creează oamenii sunt adesea înșelătoare, fantasmagorice, periculoase. Persistă încă gîndirea potrivit căreia procesul de cunoaștere e orientat către dezvăluirea realității, către risipirea "falselor reprezentații" care parazitează spiritul uman, deci contra imaginației. Considerată un obstacol în calea cunoașterii, imaginația a fost îndelung devalorizată de gîndirea occidentală. Astăzi există nenumărate tentative de a o reabilita. Studiind mai ales cazurile lui Galilei, Einstein și Bohr, Gerald Holton 178 subliniază importanța majoră pe care o
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
care și le creează oamenii sunt adesea înșelătoare, fantasmagorice, periculoase. Persistă încă gîndirea potrivit căreia procesul de cunoaștere e orientat către dezvăluirea realității, către risipirea "falselor reprezentații" care parazitează spiritul uman, deci contra imaginației. Considerată un obstacol în calea cunoașterii, imaginația a fost îndelung devalorizată de gîndirea occidentală. Astăzi există nenumărate tentative de a o reabilita. Studiind mai ales cazurile lui Galilei, Einstein și Bohr, Gerald Holton 178 subliniază importanța majoră pe care o are imaginația în descoperirea științifică. Imaginarul reprezintă
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
un obstacol în calea cunoașterii, imaginația a fost îndelung devalorizată de gîndirea occidentală. Astăzi există nenumărate tentative de a o reabilita. Studiind mai ales cazurile lui Galilei, Einstein și Bohr, Gerald Holton 178 subliniază importanța majoră pe care o are imaginația în descoperirea științifică. Imaginarul reprezintă însăși esența spiritului uman, afirmă Gilbert Durand 179. Adesea neclare, concepțiile asupra imaginației nu coincid sau chiar se opun. Este oare pertinentă definiția dată, printre alții, de Durand, care o numește "facultatea posibilului"? Imaginația nu
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
a o reabilita. Studiind mai ales cazurile lui Galilei, Einstein și Bohr, Gerald Holton 178 subliniază importanța majoră pe care o are imaginația în descoperirea științifică. Imaginarul reprezintă însăși esența spiritului uman, afirmă Gilbert Durand 179. Adesea neclare, concepțiile asupra imaginației nu coincid sau chiar se opun. Este oare pertinentă definiția dată, printre alții, de Durand, care o numește "facultatea posibilului"? Imaginația nu este creație de posibile și de imposibile? Ce este ființa umană? O mașină de creat lume. Oamenii nu
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
are imaginația în descoperirea științifică. Imaginarul reprezintă însăși esența spiritului uman, afirmă Gilbert Durand 179. Adesea neclare, concepțiile asupra imaginației nu coincid sau chiar se opun. Este oare pertinentă definiția dată, printre alții, de Durand, care o numește "facultatea posibilului"? Imaginația nu este creație de posibile și de imposibile? Ce este ființa umană? O mașină de creat lume. Oamenii nu sunt ființe raționale, nici măcar rezonabile. Suntem, în cel mai bun caz, animale "imaginatoare 180". Imaginația despre care vorbim, cea care produce
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Durand, care o numește "facultatea posibilului"? Imaginația nu este creație de posibile și de imposibile? Ce este ființa umană? O mașină de creat lume. Oamenii nu sunt ființe raționale, nici măcar rezonabile. Suntem, în cel mai bun caz, animale "imaginatoare 180". Imaginația despre care vorbim, cea care produce posibilele și imposibilele noastre și pe care o numim imaginație creatoare de lume, este nestăpînită, incontrolabilă. Ea este creație de povești, de realitate. Proces în esența sa neconștient, hrănindu-se din el însuși și
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
este ființa umană? O mașină de creat lume. Oamenii nu sunt ființe raționale, nici măcar rezonabile. Suntem, în cel mai bun caz, animale "imaginatoare 180". Imaginația despre care vorbim, cea care produce posibilele și imposibilele noastre și pe care o numim imaginație creatoare de lume, este nestăpînită, incontrolabilă. Ea este creație de povești, de realitate. Proces în esența sa neconștient, hrănindu-se din el însuși și din nimic altceva, e vorba de o buclă care nu se sprijină decît pe ea însăși
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]