15,241 matches
-
la 40 de ani) e minunat de sobru, de discret-nefericit în rolul proustianului. El și Greg Kinnear (care punctează optimismul găunos și reflex, propriu colportorului de baliverne motivaționale, cu semne precise, tușante de uzură) sînt genul de actori comici care insistă să fie actori înainte de a fi comici : pun personajul înaintea gagului. Cu alte cuvinte, personajele pline de culoare ale acestui film nu sînt atît de pline de culoare încît să nu te poți uita la ele, după cum nici aventurile lor
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
al lui Bob Fosse, a stricat testamentele atîtor monștri sacri. OToole nici nu se prezintă ca un monstru sacru ; personajul său nu prea mai ia în serios actoria și, dacă a avut cîndva abilități și realizări excepționale, nu se insistă pe ele. Dacă Venus e un testament, el ne spune că realizările de genul ăsta nu sînt atît de importante și că singurele abilități actoricești care contează pînă la urmă sînt aceea de a-i recita un sonet unei fete
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
noir, dacă n-ar veni la cel puțin 30 de ani după ce noir-ul a încetat să mai fie o expresie a condiției contemporane. Așa, e doar o glosă și un exercițiu de decorațiune retro. Probabil că îi nedreptățesc pe Coeni insistînd pe academismul lor. Pastișele lor sînt în primul rînd niște jocuri mai deștepte și mai culte decît 95 la sută din ceea ce se mai face în cinemaul american. Dar aș vrea să însemne mai mult. Cele mai multe dintre filmele Coenilor lasă
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
copil dispare. Poliția care are mare nevoie de o lovitură de imagine, pentru a contracara acuzațiile de corupție proferate necontenit, la radio, de un pastor virtuos (John Malkovich) găsește băiețelul după cîteva luni. Numai că mama nu-l recunoaște. Poliția insistă că e băiețelul ei, ea insistă că nu e. Această situație de pornire e minunat de stranie și, în primele 10-15 minute, filmul pare superb regizat în stilul acela calm și cumpănit care i face atît pe admiratorii lui Eastwood
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
nevoie de o lovitură de imagine, pentru a contracara acuzațiile de corupție proferate necontenit, la radio, de un pastor virtuos (John Malkovich) găsește băiețelul după cîteva luni. Numai că mama nu-l recunoaște. Poliția insistă că e băiețelul ei, ea insistă că nu e. Această situație de pornire e minunat de stranie și, în primele 10-15 minute, filmul pare superb regizat în stilul acela calm și cumpănit care i face atît pe admiratorii lui Eastwood, cît și pe criticii lui, să
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Livingstone, Sorin Neacșu, Dan Șerb, Sebastian Țîrțîrău și alți voluntari cu nume nu prea sonore, dar care au mers să-i ajute pe acești oameni uitați de lume. În cartea Educație, la pagina 270, Ellen G. White spune: “În loc să se insiste asupra faptelor de vitejie ale Alexandrilor și Napoleonilor din istorie, elevii să studieze viețile unor oameni ca Apostolul Pavel și Martin Luther, Moffat, Livingstone, Carey și istoria actuală a desfășurării de zi cu zi a eforturilor misionare. În loc să li se
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
însă am revenit cu regretul că acele persoane cu care am lucrat, ne-am rugat și Comunitatea a crescut datorită credinței lor, datorită rugăciunilor și sacrificiilor lor, au rămas dezamăgite și întristate că m-am hotărât să-i părăsesc. Au insistat să rămân, s-au rugat Domnului, au vorbit cu pastorul, cu Conferința (au și scris scrisori către aceasta) dar degeaba. Nu au înțeles de ce a îngăduit Dumnezeu acest lucru. Sperăm, acele persoane și eu, să primim răspunsul în Împărăția lui
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
seara pentru ora de rugăciune în Comunitate. Ne adunam prin diferite case, însă nu mai aveam loc. Ne-au lăsat de câteva ori, ne trimiteau “spioni” să vadă ce facem acolo și în final ne-au suspendat întâlnirea. Grupa a insistat și a cerut atât pastorului cât și Comitetului să revină asupra hotărârii de a suspenda această oră. Comitetul a hotărât să ceară votul Comunității, cu toate că Manualul Bisericii recomandă aceste întâlniri săptămânale și chiar în biserică (M.C. ediția 2005, pag. 110
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
lui mai mărișoară și care, potrivit tradiției din familiile țărănești, avea îndatorirea să supravegheze și să aibă grijă de el, ca frate mai mic. Chiar după nașterea lui, preotul Mironescu și preoteasa sa, care nu putuse să aibă copii, au insistat cu multă stăruință pe lângă Maria și Costache să accepte ca ei să-l înfieze pe noul născut. Preotul era bine cunoscut, fiind de loc dintr-un sat apropiat, Trohan, iar soția lui era fiica preotului Cehan, din Armășoaia. Numai că
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Bârlad mă întâlnesc cu V. Chicoș, coleg de clasă, militar concentrat. Îmi spune să rămân în oraș și să petrecem noaptea într-un hotel de la piața centrală, dar nu primesc. Îmi sugerează alt hotel din apropierea C.E.C.-ului actual, însă eu insist pentru drumul spre gară. Ajungem în gară, dar până la 4 dimineața nu pleca nici un tren personal. Cu un neastâmpăr ce mă caracteriza în acel moment, mă informez și aflu de plecarea unui tren de marfă la miezul nopții, tren ce
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
c.p. pe care le are însă, la domiciliul său. Cum chiar pleca spre casă, peste două sute de metri, ne oprim la poarta primarului. Se întunecase. În chilerul casei observ o lumină slabă. Rămân în așteptare la poartă, dar primarul insistă și astfel ajung la lumina slabă, unde se ținea o ședință legionară. Tăcere deplină la sosirea noastră. Primarul cere soției să-mi aducă cele două scrisori, în posesia cărora intru în 2-3 minute. Cu mulțumiri și un lapidar „Bună seara
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
o misiune bizară de a mă posta pe o anumită înălțime și să rezist invaziei ruse... Ordinul se execută! După două ore, pe întuneric, un ofițer german mă previne că pot fi prins imediat și-mi explică zădărnicia misiunii mele, insistând să părăsesc poziția capcană pe care mă aflam. Dacă în iunie 1942 am discutat problema războiului cu un căpitan german, cunoscător al limbii române, în seara zilei de sâmbătă 1 aprilie 1944, orele 20, discuția cu ofițerul german asupra misiunii
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
ținând cont de teren, sunt de părere să se amâne acțiunea pe timp de noapte, pentru ca să mă pot apropia fără pierderi de vieți omenești și apoi prin luptă „corp la corp”, sub protecția întunericului să pot îndeplini acea misiune! Maiorul insistă, eu îi explic dificultățile și sacrificiile zadarnice ce voi fi nevoit să fac. Prin stația de radio, maiorul raportează comandantului de regiment că refuz misiunea primită. Colonelul, care avea cuvinte de apreciere la adresa mea, mă întreabă care e situația reală
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
bine și ne vom revedea în curând”. Ajuns la părinți, respectivul consătean prezintă biletul, dar tata nu crede că situația mea ar fi chiar așa! Scrisul meu era atât de schimbat, încât aproape că nici eu nu mi-l recunoșteam... Insistă bietul tata să afle cât mai mult, îl îmbie cu ce era mai bun în casă și după 2-3 pahare de vin, respectivul spune adevărul despre starea gravă în care mă aflam. După două zile către prânz, stăteam la etaj
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
întâmplări, eram învățătorul copiilor lor! Fosta mea învățătoare din clasele a treia până la a cincea se bucura sincer că am ajuns învățător alături de ea. De multe ori vorbea cu soția și nu mai prididea lăudându-mi purtarea de elev dotat, insistând mai ales asupra minții și a puterii mele deosebite de a prinde și înțelege tot ce citeam. Toate bune până aici, îmi ziceam eu. Acum, ce va fi mai departe? Eu mă simțeam același de totdeauna... dornic de a munci
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
agheasmă”, și de data asta. Găsesc un ultim argument și anume că, nefiind membru de partid, nu puteam ocupa acel post. Îmi spune că aceasta nu e treaba mea, că e lucru hotărât deja și că n-am ce face! Insist să mă opun, să mă lase în ale mele, că nu doresc complicații... În timp ce eu lucrez două zile la secția raională de învățământ, familiarizându-mă cu noua situație, un inspector regional de la cadre se duce la Priponești și vine cu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
la Herculane, la tratament, și în anul următor la Eforie Nord, tocmai de Paști. La începutul sejurului din Eforie, medicul curant mă previne că n am ce căuta în stațiune la cei 77 de ani ai mei, motivând dezavantajul vârstei. Insist pentru tratament adecvat și când vede analizele și tensiunea de 13/7 nu se poate abține și exclamă că am tensiune de adevărat aviator! Toată viața am avut și mai am și în prezent aceeași tensiune din... tinerețe, ca semn
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
ar fi fost ca acum, cu intervenții de acest gen, eu, candidatul de atunci, n-aș fi fost admis și astăzi, n-aș mai fi profesor examinator, ci undeva la sapă, ori la plug. Delegatul cu lista n-a mai insistat, eleva în cauză a rămas pe lista admișilor și a transmis felicitări profesoarei care o pregătise. Un alt caz: la liceul de la F.R.B., un fapt și mai și! Un candidat la admitere în clasa a IX-a îmi vorbește de parcă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
situației. Când revin, conform înțelegerii, listele erau deja afișate, cercetez atent tabelul admișilor, dar candidatul excepțional nu figura nicăieri! Supărat, mă adresez președintelui comisiei și delegatului de la minister de ce Bosoi Alexandru nu e pe lista admișilor? Ambii dau din umeri. Insist, chiar ei îi dăduseră nota zece, dar nimeni nu-și mai amintește nimic... Strașnică și interesantă și mai ales interesată amnezie!?! Președintele comisiei nu-și cinstise părul alb al capului! Le-am amintit că nu degeaba circula o butadă pe lângă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
la București, am primit muniție. M. M.: Da. Dar n-am ieșit din cazărmi. S. B.: Așa este, n-am ieșit din cazărmi. M. M.: Vedeți? Aici este diferența. Probabil că la Timișoara se încinsese treaba. S. B.: Știți de ce insist? Cine citește din afară spune: "Milea a spus să nu se dea muniție". Dar la București s-a dat muniție. M. M.: Probabil la Timișoara s-a-ncercat o acțiune de intimidare. S. B.: Era vorba că unitățile erau ieșite
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
identificat? S. B.: Da. Martorii au confirmat tot ce a spus acesta referitor la faptul că Milea a cerut o centură, el i-a dat-o pe a sa dar a vrut să-și păstreze pistolul, însă cel dintâi a insistat să-i dea centura cu tot cu pistol. Ulterior intrării sale în birou s-a auzit zgomotul de pistol descărcat. Iată ce se precizează în Raport: "Pentru ministrul armatei erau trei variante: a) A se retrage din clădirea C.C.-ului și a
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
câteva zile! Dar mi-ați amintit de un fapt. Cum eram noi la Crolux, a venit un cetățean la mine și mi-a zis "Tovarășe, veniți să vă duc să arestați un securist". Întâi l-am respins, dar pentru că a insistat am luat pe cineva cu mine și m-am dus chiar pe strada Franklin, acolo unde sunt niște blocuri mai dichisite. Am intrat într-un bloc, am urcat, nu mai știu la ce etaj și, când să bat la ușă
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
însuși părăsind ziarul Epoca. Imaginea domnișoarei cu capul mare ne trimite la un joc al contrastelor care creează efectul de abnorm. Capul este imens nu doar în raport cu corpul, ci și cu mâinile, astfel încât gesticulația pudorii relevă dis- proporția monstruoasă. Scriitorul insistă până la tautologie pe cele două diminutive alăturate : „mânușițe mititeluțe”. Deformarea are un model artistic, cel al caricaturii, la care vom mai reveni, spunând doar că reflexul este și unul al comediei clasice, comediatul își marchează aici teritoriul. Cel de-al
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
ceva ce-i este propriu și anume fantasma, caracterul spectral, jocul dintre lumină și umbră, un clarobscur care bulversează tocmai intenția cadastrală a înregistrării tel quel a realității. Optica fotografiei cu care este asociat acest realism este una înșelătoare. Zola insistă asupra faptului că naturalismul este o metodă și nu o retorică, o stilistică sau o tematică, Zola dorește să facă sociologie. Caragiale împrumută nu fără un ecart ironic naturalismului efectele, este un mod de a scrie după rețetă, așa cum G.
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Farsa scrisă în 1880, Conu Leonida față cu reacțiunea, nu avea mari pretenții, însă nota absurdistă combinată cu pasiunea pentru politică, hybris-ul majorității perso- najelor caragialiene, era numaidecât sesizabilă. Eugen Ionescu părea să pornească din același punct cu Scaunele, insistând foarte mult pe calitatea teatrală a scenei epurată însă de amănuntele mic- burgheze care apar la Caragiale. Acesta din urmă insistă pe decoruri, vrea să ne fixeze cele două personaje în ceea ce ele au mai realist, mai circum- stanțial, existența
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]