13,242 matches
-
de la capăt, ai mai alege exilul și poezia? MK. Așa cum ziceam, amândouă m-au găsit ele pe mine, exilul pe când eram copil, poezia abia la patruzeci de ani. Poate că ceea ce ne doare cel mai tare e de fapt însuși miezul nostru și, chiar dacă ni se mai dă o șansă, tot pe el îl alegem și cu el trăim, și la bine și la rău. 23 februarie 2003 4.11. David Lodge: Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos" LIDIA VIANU
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
lor. Important e conținutul, tehnicile vin abia pe locul doi. Iar conținutul natura umană nu se prea schimbă. Îmi doresc să scriu despre ceea ce avem cu toții în comun, despre ceea ce e întotdeauna mai presus de rest pentru noi toți, despre miezul experienței de viață. Hainele noi nu schimbă trupul viu pe care îl acoperă. LV. Out of This World și Shuttlecock sunt expereințe intens personale, relatate, printre altele, și cu ironie. Cum faci ca lirismul să coexiste cu ironia? GS. Lirismul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
acest adevăr. Îmi face plăcere că unele din frazele mele sunt memorabile și invită critica să le citeze, și că situațiile construite de mine au forță simbolică. Sper că acestea se trag din dorința mea de a scrie despre acel miez al experienței care ne e comun tuturor. Nădăjduiesc să ating universalul, dar mereu aflu că singura cheie către universal e în particular și local. Romanele nu sunt declarații, ele sunt experiențe reale și particulare experiențe pe care le putem adăuga
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
totuși nepotrivit și chiar necinstit să mă laud cu acest "avantaj", care nici nu ține de puterea mea. Așa că prefer să fiu mut. Prefer să chem în gând spiritele înrudite. Spiritele înrudite sunt tot atât de dezorientate ca și mine undeva, în miezul ființei în hora vieții, care li se pare o himeră. Pot doar să nădăjduiesc că aceste spirite își fac un locșor cât de mic în înțelegerea celor cu rădăcini mai adânci, cum e Gabriel. Cât despre covorul fermecat, imaginația mea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
vede atomul ca un sistem solar în miniatură; ·Joseph John Thomson, în 1904, își imaginează atomul ca o sferă de electricitate pozitivă în care electronii plutesc; ·Hantaro Nagaoka, în 1904, susține că atomul este identic cu planeta Saturn în care miezul greu atrage particulele mai ușoare care alcătuiesc inelul înconjurator. Aceste modele nu au avut succes, deoarece din teoria lui James Maxwell (1831-1879) rezulta că electronii care s-ar roti în jurul unui nucleu central, ar pierde energie prin radiație, ceea ce ar
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
istoria literaturii universale (Pesimismul în literaturile europene, Literatura latină în legătură cu literaturile romanice, Manzoni și opera sa) și în istoria civilizațiilor. Avea darul unei vorbiri captivante, unind discursul savant cu limpezimea și căldura sufletească a celui ce știe să rămână în miezul lucrurilor. Din 1910 până în 1913 pregătește un doctorat la Berlin. Studiază filologia clasică și lingvistica comparată cu Heinrich Morf, Ulrich von Wilamowitz-Moellendorff, Eduard Norden, Karl Meister. Impresii ale perioadei, cu o tentă de Bildungsroman, trimitea în 1910, sub semnătura Peregrinus
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285791_a_287120]
-
voce tânără, apoi foșnesc mătăsuri, pesemne vine cineva... Lucruri pline de măreție: Brocartul de China, nervurile din lemnul statuii lui Budha. La curtea împăratului compunerea versurilor Se spune un vers, trebuie să-l completezi... Lucruri dezolante: Lătrat de câine în miezul zilei. Aștepți pe cineva și nu vine. Când aștepți aprecieri în legătură cu versurile trimise și nu primești răspuns. Un vraci învățat căruia nevasta îi naște numai fete. Lucruri nesuferite: O pietricică prinsă în tuș care face hârșt-hârșt pe hârtie. Bărbați la
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
câteva zile, odată pe an, în stațiune, la han. Avea puterea să-l ademenească, să-l recheme și să-i rămână credincioasă. Avea o notă de feminitate tulburătoare. Komako îl înconjura pe Shimamura cu dragostea ei fierbinte, și totuși în miezul ființei ei se ghicea ceva rece. Această atitudine făcea parte din supracontrolul ei de gheișă, revărsa asupra lui căldura sufletului ei, fără să pretindă și să primească nimic. Pentru oaspetele literat, toată iubirea pe care Komako o revărsa asupra lui
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Crepuscularele vitralii (1993), Chemări spre nicăieri și niciodată. Poezii 1985-1995 (1996). Se dedică în același timp prozei - Tărâmul izvoarelor (1968) - și memorialisticii, concepută sub formă de roman autobiografic: Frumoasa risipă (1980), Steaua câinelui (1991), Pinii de pe Golna (1993), Străinul de la miezul nopții (1996), În colț lângă fereastră (2000) ș.a. Una dintre cărți îi apare și în dialectul aromân (Botsili di Didindi, 1993). Exponent al unei comunități străvechi din Munții Pindului, M. poartă încrustată în efigia sa noblețea și puterea de rezistență
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
poate oculta, sperând într-un fel de justiție divină a istoriei. Alte două volume, Tărâmul izvoarelor și Pinii de pe Golna, rememorează secvențe legate de viața aromânilor din Turia, ciclul continuând cu Pe muntele Ebal (1990), Steaua câinelui și Străinul de la miezul nopții, dedicate perioadei cele mai zbuciumate - detenția și trecerea prin închisorile morții de la Aiud, Canalul Dunăre-Marea Neagră, Mărgineni și Pitești, unde un număr mare de oameni nevinovați ispășeau tot felul de vini imaginare, în condiții inumane. De mare realism sunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
Cluj-Napoca, 1984; Înaltele acele vremi, Cluj-Napoca, 1987; Orfica tăcere, Cluj-Napoca, 1988; Pe muntele Ebal, Cluj-Napoca, 1990; Steaua câinelui, Cluj-Napoca, 1991; Pinii de pe Golna, Cluj-Napoca, 1993; Crepuscularele vitralii, Cluj-Napoca, 1993; Chemări spre nicăieri și niciodată. Poezii 1985-1995, București, 1996; Străinul de la miezul nopții, Cluj-Napoca, 1996; Catrene, Cluj-Napoca, 1999; În colț lângă fereastră, Cluj-Napoca, 2000. Repere bibliografice: Ion Oarcăsu, „Țărâna serilor”, TR, 1967, 24; D. Țepeneag, „Țărâna serilor”, GL, 1967, 30; Mircea Tomuș, „Țărâna serilor”, ST, 1967, 9; Adrian Marino, „Țărâna serilor”, VR
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
a analistului („A vorbi despre Hamlet devine în cele mai multe cazuri o spovedanie”), Hamlet sau Ispita posibilului este o meditație lipsită de iluzii (despre soartă, despre ființă și neființă), purtând semnul filosoficesc al ironiei. După un periplu spectacular și plin de miez prin epoci diferite, printre personaje ilustre ce s-au perindat pe scena istoriei, O. poate spune cu îndreptățire că știe multe despre prințul de Dania. Aproape totul... Și totuși, între agerime și sminteală, adevăratul Hamlet care o fi ? Printre vorbe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
pe mai mulți ani, din care au ieșit la iveală informații noi, unele provenind chiar de la descendenții scriitorului. Frecventator avizat al arhivelor literaturii române moderne, P.-C. identifică alte acte importante, fonduri epistolare și chiar manuscrise inedite. Jurnalul Caietele de la miezul nopții al lui Alexandru Busuioceanu este unul dintre acestea. Întins, cu unele sincope în timp, între 1939 și 1957, mărturisire „în oglindă” nuanțată și pe alocuri amară, deznădăjduită autoscopie în special în anii exilului spaniol, jurnalul vorbește și despre nume
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288949_a_290278]
-
Maiorescu în fața instanței, București, 2002; Rondeluri, București, 2003. Ediții: Mircea Eliade, Contribuții la filosofia Renașterii, pref. Zoe Dumitrescu-Bușulenga, București, 1984, Psihologia meditației indiene. Studii despre yoga, introd. Charles Long, Epilog de Ioan Petru Culianu, București, 1992; Alexandru Busuioceanu, Caietele de la miezul nopții (Jurnal. 1939-1957), tr. și pref. edit., București, 2001. Repere bibliografice: Mircea Zaciu, Lecturi și zile, TR, 1975, 30,31; Liviu Grăsoiu, Nici legendă, nici adevăr, LCF, 1975, 37; Vasile Gh. Șega, Originea lui Tudor Arghezi, R, 1975, 9; I.D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288949_a_290278]
-
L. evoluează pe două coordonate: romanul social cu tematică rurală și romanul politic. În cazul primului filon, în care se înscriu romane precum Cordovanii, Suferința urmașilor (1978), volume de nuvele ca Eclipsă de soare (1969), Vuietul (1969) și Ploaia de la miezul nopții (1973), tematica, schema conflictului și tipologia personajelor sunt repetitive. Monografia satului surprins într-un moment de cumpănă se realizează prin reverberarea conflictelor în biografia eroului principal. Pe autor îl interesează perioada „obsedantului deceniu” ca epocă, ca eveniment principal - colectivizarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
al prozei lui Ion Lăncrănjan nu poate anula însă valoarea acestui roman - Suferința urmașilor -, care nu stă în stil. MIHAI UNGHEANU SCRIERI: Cordovanii, I-III, București, 1963; Eclipsă de soare, București, 1969; Vuietul, București, 1969; Fragmentarium, București, 1969; Ploaia de la miezul nopții, Cluj-Napoca, 1973; Drumul câinelui, Cluj-Napoca, 1974; Caloianul, București, 1975; Nevoia de adevăr, București, 1978; Suferința urmașilor, București, 1978; Fiul secetei, București, 1979; Cuvânt despre Transilvania, București, 1982; Eclipsă de soare. Drumul câinelui, București, 1982; Vocația constructivă, București, 1983; Toamnă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
O formă perfectă... Dacă privești o reprezentare cartografică simplificată a pământului românesc, cu ușurință poți face câteva constatări esențiale. Ce este esențial în simplitatea și rotunjimea lui decât oul mitic al lui Brîncuși? Pentru că aceasta este forma acestui pământ. Din miezul lui, adică din lanțul inelar al Carpaților pornesc radiar toate cursurile sale mari de apă. Și toate au un colector unic, fluviul Dunărea, care încinge pe la sud acest spațiu, pentru a-i vărsa apele în Marea Neagră (figura 1). Fig. 1
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
mai istețe dintre ele, cea mai pricepută la semănături, numită " Mama Grîului", care era și Mama Aparului. Dar, după ce îl curățaseră de buruieni, îl săpaseră cu săpăligile din corn de cerb și îl semănaseră bob cu bob, tocmai când - în miezul verii - era aproape gata de cules, veniseră apele mari ale pârâului gata să-l facă una cu mâlul luncii. Paznicul câmpului a încins tot acest câmp, pe marginea pârâului care forma aci o meandră cuprinzătoare, cu un fel de îngrăditură
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
proprii zei ca de propriile norme tradiționale (nomoi). Esențială componentă a acestui tablou, structura unor asemenea tradiții religioase - care, din diferite motive, pot fi toate definite, cu excepțiile amintite mai sus, ca politeiste - este ulterioară. Fără să putem intra În miezul caracteristicilor specifice fiecărei tradiții În parte, și fără să putem trata complexa problematică a politeismului, e suficient să observăm că, În domeniul istorico-religios, este denumit astfel fenomenul care presupune credința, ce se reflectă În practica rituală, Într-o serie de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
culte ce le impun participanților o abilitare rituală (tocmai „inițierea”) ca să fie admiși la celebrarea lor și, În același timp, interdicția de a le dezvălui conținuturile față de cei care nu au avut o experiență directă. Fără să putem intra În miezul unei chestiuni atât de complexe, este suficient să spunem că rezultatele cercetării istorice comparative ne autorizează să identificăm În mystèria o experiență religioasă tipică a culturii grecești, cultură În care sunt atestate cel puțin Începând cu sfârșitul secolului al VII
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
animate sau neanimate. Khorda Avesta, „Avesta mică”, este un fel de breviar pentru laici, utilă pentru rugăciunile zilnice ale tuturor credincioșilor. Conține cinci rugăciuni (Niy³yishn) către soare, Mithraxe "Mithra", lună, ape și foc, cinci tempora (G³h) pentru dimineață, prânz, după-amiază, miezul nopții și noapte, patru formule de binecuvântare (Âfrșnag³n) pentru a fi utilizate În cadrul serviciilor pentru defuncți, În zilele de la sfârșitul anului, În sărbătorile legate de anotimpuri, precum și la Începutul și sfârșitul anului. Sșh-r½zag, „treizeci de zile”, În două versiuni, una
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
1) -, adevărate formule magice sau manthra. În general, Khorda Avesta este foarte semnificativă sub acest aspect, deoarece conține tocmai rugăciunile zilnice ale oricărui zoroastrian credincios, Înțelegându-se aici, pe lângă cele cele cinci timpuri sau g³h, de la răsăritul soarelui, amiază, apus, miezul nopții și zori, și cele care trebuie folosite În situații speciale, pentru funcțiile funebre sau În sărbătorile legate de anotimpuri. Rugăciunile zilnice fac parte dintr-o nouă regulă liturgică sau dintr-un serviciu divin (bandagș) foarte vechi (Boyce, 1992, pp.
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
însăși norma de comportament a Demiurgului. Dar de ce ajunge Unul Originar să se comporte apolinic? Sau, în termenii Genezei, de ce creează Dumnezeu Lumea? De unde setea lui de formă? Demersul lui Nietzsche este, în expresia sa, de factură filozofic-culturală, însă în miezul ei explicația întâlnește, dacă nu chiar conceptul psihiatric, cel puțin acea abnormal size pe care o are în vedere orice psihologie a creației. În Nașterea tragediei, starea originară a Voinței este una de inconfort psihic: contradicția ireductibilă și veșnica suferință
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
ochi, neștiind dinainte nici ce au în față, nici cât au să mănânce, în vreme ce doar cei care-i servesc știu acest lucru. Acest raport între ceea ce este cunoscut de zei, dar necunoscut de oameni, în chiar privința vieții oamenilor, constituie miezul oricărei tragedii grecești. Tragedia este tocmai spectacolul necunoașterii limitei care este viața omului, al necunoașterii propriei limite. Artele plastice presupun privirea-prealabilă către limita posibilelor opere ale oamenilor. Tragedia reprezintă tocmai imposibilitatea acestei priviri atunci când „opera“ este însuși omul. Dintre toate
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
ajutat pe Iorga în postura lui de politician. Simțul atotconvingătoarei influențe a istoriei al lui Iorga a impus aproape automat diversele roluri politice jucate de el ca ziarist, critic literar, dramaturg, profesor universitar, orator și om de stat. Dar în miezul concepției și al activității sale politice se afla ideea că prezentul nu poate fi corect interpretat fără înțelegerea trecutului. Iar fără o înțelegere corectă a prezentului nu există nici o cale de stabilire pe această bază a unei politici viitoare valabile
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]