13,682 matches
-
teren" în Kenya, Insulele Turks & Caicos, Palau, Far North Queensland, precum și în Insula . În același timp, având propria sa companie de turism activ (OARS, Inc.) a întrprins circa 660 de excursii comerciale pe râuri (așa numitele "whitewater trips") și drumeții montane comerciale în Etiopia, Java, Kenya, Papua Noua Guinee, Peru, Rwanda, Statele Unite ale Americii, Sumatra, Tanzania și Turcia. Printre acestea se includ peste 140 de excursii de circa două săptămâni în Marele Canion al fluviului Colorado și mai multe ascensiuni complete pe muntele
Michael P. Ghiglieri () [Corola-website/Science/329833_a_331162]
-
1990, a ajuns la Podgorica, Muntenegru. Doua săptămâni mai târziu, a fost transferat în Serbia, unde a petrecut câteva luni în Padinska Skela, o tabără de refugiați din vecinătatea Belgradului. A fost mutat apoi în hotelul Avala, o stațiune turistică montană care a fost convertită în tabără de refugiați de către Națiunile Unite. Și-a asigurat un loc de muncă instalând linii telefonice, petrecându-și timpul liber învătând limba sârbă. În mai 2011, în timpul unui interviu pentru OMNIBUS TV, Marinaj a declarat
Gjekë Marinaj () [Corola-website/Science/329877_a_331206]
-
din 12 aprilie 2000 (privind aprobarea planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - arii protejate) și se întinde pe o suprafață de 5 de hectare. Aria protejată este inclusă în situl Natură 2000 - "" și reprezintă o zona montană în Apuseni (tinoave, ochiuri de apă, mlaștini oligotrofe, turbării, pajiști, pășuni, păduri), aflată între "Vârful Căpățâna" și "Vârful Balomireasa" (1.632 m). Această adăpostește trei tipuri de habitate naturale de interes comunitar (Păduri acidofile de "Picea abies" din regiunea montană
Molhașurile Căpățânei () [Corola-website/Science/329974_a_331303]
-
montană în Apuseni (tinoave, ochiuri de apă, mlaștini oligotrofe, turbării, pajiști, pășuni, păduri), aflată între "Vârful Căpățâna" și "Vârful Balomireasa" (1.632 m). Această adăpostește trei tipuri de habitate naturale de interes comunitar (Păduri acidofile de "Picea abies" din regiunea montană - "Vaccinio-Piceetea"; Turbării active și Turbării cu vegetație forestiera) și protejează mai multe specii faunistice (mamifere, reptile, amfibieni) și floristice (arbori, arbuști, ierburi și flori) caracteristice lanțului carpatic al Occidentalilor. Specii faunistice protejate la nivel european prin "Directivă CE" 92/43
Molhașurile Căpățânei () [Corola-website/Science/329974_a_331303]
-
floră și faună. În arealul parcului național sunt incluse cinci rezervații naturale: "Góra Chełmova, Czarny Las, Lysica, Mokry Bor" și "Święty Krzyż". Parcul dispune de mai multe tipuri de habitate: păduri de fag, păduri de brad, păduri în amestec, pajiști montane, pășuni cu vegetație de graminee, mlaștini, turbării active, lunci aluviale sau abrupturi calcaroase cu vegetație de stâncărie. Vegetația arboricolă este constituită din specii de brad ("Abies alba"), pin de pădure ("Pinus sylvestris"), pin ("Picea abies"), zadă ("Larix"), tei ("Tilia"), gorun
Parcul Național Świętokrzyski () [Corola-website/Science/328027_a_329356]
-
aparține lanțului muntos al Carpaților. a fost înființat în anul 1954, din anul 1992, acesta fiind inclus în programul mondial al UNESCO „Omul și Biosferă”, alături de Parcul National Tatranský, care se află pe teritoriul Slovaciei. Aria protejată reprezintă o zona montană cu vârfuri, abrupturi calcaroase, stâncării, grohotișuri, lapiezuri, lacuri glaciare, doline, morene, vai suspendate, peșteri, păduri, pajiști alpine, poieni și cursuri de apă; cu o deosebită importantă geologică, geomorfologica, floristica, faunistica și peisagistica. Parcul National Tatrzański reprezintă partea cea mai înaltă
Parcul Național Tatrzański () [Corola-website/Science/328033_a_329362]
-
de marcaj. Marcajele aflate în "zonele stâncoase greu accesibile", se aplică pe lespezi plate din piatră ori pe palete metalice scurte, eventual se implantează în grămezi de pietre cimentate ce au înălțimea de 0,4 - 0,6 m. Amplasarea indicatoarelor montane se face la începutul traseului, la schimbarea direcției acestuia, la intersectarea a două sau mai multe trasee, în zone de interes turistic (vârfuri, poieni, lacuri, cascade etc...), sau în zonele unde există pericole. Tipuri de indicatoare: Există și "Marcaje de
Marcaj turistic () [Corola-website/Science/328103_a_329432]
-
Franciszek Henryk Nowicki, Karol Podkański, Michał Kirkor, Klimek Bachleda, Tadeusz (Boy) Żeleński, Janusz Chmielowskim, Jerzy Żuławskim. În anul 1892, s-a numărat printre cei care au cucerit Vârful Staroleśny. După 1896, din cauza unor probleme de sănătate, a renunțat la expedițiile montane, însă a continuat să urce pe dolinele acestor munți, precum și pe cele din Podhale. În anul 1902, alpiniștii au numit trecătoarea dintre Vârful Gerlachovský și Zadni Gerlach Trecătoarea Tetmajer, devenind în același an și membru onorific al "Towarzystwo Tatrzańskie" ( al
Kazimierz Przerwa-Tetmajer () [Corola-website/Science/328114_a_329443]
-
m. în bazinul superior al râului Ialomița. Rezervația naturală a fost declarată Arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național Secțiunea a III-a - zone protejate") și este o zonă montană (cursuri de apă, cheiuri, doline, lapiezuri, abrupturi stâncoase, peșteri (Peștera Ursului și Peștera Mică), grohotișuri, pajiști montane și păduri) ce adăpostește o mare varietate de floră specifică extremității estice a Carpaților Meridionali și faună fosilă (cochilii de melci și moluște
Cheile Tătarului, Munții Bucegi () [Corola-website/Science/328271_a_329600]
-
5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național Secțiunea a III-a - zone protejate") și este o zonă montană (cursuri de apă, cheiuri, doline, lapiezuri, abrupturi stâncoase, peșteri (Peștera Ursului și Peștera Mică), grohotișuri, pajiști montane și păduri) ce adăpostește o mare varietate de floră specifică extremității estice a Carpaților Meridionali și faună fosilă (cochilii de melci și moluște) depozitată în stratele de calcare (din versanții abrupți ai văii Ialomiței) de vârstă bathoniană și calloviană (ce
Cheile Tătarului, Munții Bucegi () [Corola-website/Science/328271_a_329600]
-
piatră au căzut de pe munte pe strada "Gstättengasse" aflată la poale, ucigând aproximativ 230 de cetățeni ce dormeau la acel moment și distrugând două biserici, un seminar și 13 case. De atunci există acolo un birou al unei "Bergputzer" (inspector montan), ocupat de alpiniști, care în mod regulat și din 1778 anual examinează rocile moi și starea suprafeței mintane. Astfel, un nou dezastru ar putea fi prevenit. Săpate în pereții de stâncă de deasupra Cimitirului Sf. Petru se află chilii creștine
Mönchsberg () [Corola-website/Science/328312_a_329641]
-
Stramberg. Date extinse de certitudine despre cartografia peșterii aduc, începând cu anul 1966, N. Valenciuc, I. Ion și M. Harea de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, dar explorarea deplină a acesteia s-a făcut în 1988 de către Clubul Sportiv Montana Onești. Arealul, cu o suprafață de un hectar, a fost declarat arie protejată în 1971 la propunerea Muzeului de Științe Naturale Piatra Neamț și Rezervație naturală mixtă în 1994, acest regim fiind reconfirmat prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000
Peștera Toșorog () [Corola-website/Science/327577_a_328906]
-
este un pas montan localizat în Alpii Ammergau, la o altitudine de 1118 m. El se află la granița dintre Tirol, Austria și Bavaria, Germania. Trecătoarea se află în imediata vecinătate a graniței dintre Germania și Austria, având altitudinea maximă la aproximativ 250 m
Ammersattel () [Corola-website/Science/327756_a_329085]
-
în Germania, iar Geierköpfe în Austria. Șoseaua care străbate a fost construită în secolul al XIX-lea, în timpul domniei regelui Maximilian al II-lea al Bavariei, si a fost inaugurată în 1852. În semn de amintire a construcției acestei șosele montane a fost înălțat în 1872 un monument în localitatea Planșee. Pasul are o înclinație maximă de 12%. El este în cea mai mare parte destul de drept, desi înclinația crește înspre vârf. Ammersattel este străbătut de o șosea (în Germania: Bayerische
Ammersattel () [Corola-website/Science/327756_a_329085]
-
zonei protejate Horná Orava ("Chránená krajinná oblasť Horná Orava"), aproape de granița cu Slovacia. Parcul national înființat în anul 1954 se întinde pe o suprafață de 33,92 km (ocupând și partea sudică a masivului Babia Góra) și reprezintă o zona montană acoperită în cea mai mare parte de păduri. În anul 1976 masivul Babia Góra (incluzând și partea nordică a parcului) a fost inclus în programul mondial al UNESCO „Omul și Biosferă”. Parcul national dispune de mai multe tipuri de habitate
Parcul Național Babiogórski () [Corola-website/Science/327956_a_329285]
-
suprafață de 63,40 km ocupă partea poloneză a munților Stołowe ("Góry Stołowe") și se află în extremitatea sud-vestică a țării, în sudul voievodatului Silezia Inferioară, la granița cu Cehia. a fost înființat în anul 1993 și reprezintă o zonă montană cu stâncării (roci stratificate constituite din gresii și marne sub formă de turnuri, ace, ciuperci, labirinturi), cu păduri, pajiști și văii ce conferă locului o priveliște aparte. Aria naturală reprezintă o zonă cu un deosebit interes geologic, floristic, faunistic și
Parcul Național Góry Stołowe () [Corola-website/Science/327987_a_329316]
-
sylvestris"), pin ("Pinus L."), stejar ("Quercus robur"), carpen ("Carpinus betulus"), arțar ("Acer platanoides"), arin ("Alnus glutinosa"), mesteacăn ("Betula nana"), tei pucios ("Tilia cordata") sau mesteacăn de râu ("Betula obscura"). La nivelul ierburilor vegetează specii floristice rare, printre care: arnică ("Arnica montana"), iederă ("Hedera helix"), găinuși ("Isopyrum thalictroides"). Fauna este constituită din: • mamifere (62 de specii) cu specii de: elan ("Alces alces"), cerb ("Cervus elaphus"), căprioară ("Capreolus capreolus") sau mistreț ("Sus scrofa"), lup ("Canis lupus"), vulpe ("Vulpes vulpes crucigere"), jder ("Martes martes
Parcul Național Białowieski () [Corola-website/Science/327963_a_329292]
-
mai mare înălțime în Vârful Tarnica, 1346 m.), sector reliefal al Munților Tatra. a fost înființat în 1973, urmând ca din anul 1992 să fie inclus în programul mondial al UNESCO, „Omul și Biosferă”. Aria naturală protejată reprezintă o zona montană cu vârfuri, lapiezuri, doline, pajiști și pășuni montane, păduri și văii, cu o mare diversitate de floră și fauna și cu un deosebit interes peisagistic. Parcul dispune de mai multe tipuri de habitate (păduri de fag, păduri de conifere, pajiști
Parcul Național Bieszczadzki () [Corola-website/Science/327968_a_329297]
-
sector reliefal al Munților Tatra. a fost înființat în 1973, urmând ca din anul 1992 să fie inclus în programul mondial al UNESCO, „Omul și Biosferă”. Aria naturală protejată reprezintă o zona montană cu vârfuri, lapiezuri, doline, pajiști și pășuni montane, păduri și văii, cu o mare diversitate de floră și fauna și cu un deosebit interes peisagistic. Parcul dispune de mai multe tipuri de habitate (păduri de fag, păduri de conifere, pajiști alpine, pășuni, păduri aluviale, pajiști mezofile, păduri în
Parcul Național Bieszczadzki () [Corola-website/Science/327968_a_329297]
-
îi recomandă să uite iubirea lor din trecut. Părăsit de soție (Rodica Mureșan) în seara ultimei zile din anul 1965, avocatul Mitrana îi propune Mariei Dinu să meargă împreună la o petrecere de Revelion ce avea loc la o cabană montană. Inginera o cunoaște acolo pe soția lui Stamate (Florina Luican), o fostă dansatoare care venise acolo singură. Când ajunge acasă, Mitrana află că soția sa venise în seara de Revelion și îl așteptase. Maria Dinu este reîncadrată la combinat, dar
O lumină la etajul zece () [Corola-website/Science/327976_a_329305]
-
a fost o luptă purtată între luptători din triburile sioux de partea amerindienilor împotriva "Regimentului 7 Cavalerie" a Armatei SUA. Bătălia, care a avut loc în zilele de 25 și 26 iunie 1876 lângă râul Little Bighorn în Montana a fost acțiunea cea mai proeminentă în cadrul "Marelui război cu tribul sioux din 1876". Lupta s-a sfârșit prin victoria zdrobitoare a indienilor, conduși de mari căpetenii ca Gall și Crazy Horse, inspirați de Sitting Bull (Tȟatȟáŋka Íyotake). Regimentului 7
Bătălia de la Little Bighorn () [Corola-website/Science/327997_a_329326]
-
gravă. Cinci companii ale regimentului au fost anihilate, Custer a fost ucis, împreună cu doi frați ai lui și un cumnat. Pierderile americanilor, incluzându-i pe cercetași au fost 268 morți și 55 răniți. În 1874 în munții Black Hills, în Montana și Dakota, în teritoriul sioux-ilor lakota s-a găsit aur. Conform Tratatului de la Fort Larmie cu șapte ani în urmă teritoriul era cedat indienilor. Negocierile guvernului american cu sioux de a cumpăra Black Hills au eșuat. Indienii au fost somați
Bătălia de la Little Bighorn () [Corola-website/Science/327997_a_329326]
-
1992 acesta să fie inclus în programul mondial al UNESCO „Omul și Biosfera”. Aria protejată reprezintă o zonă naturală (aflată în partea vestică a munților Karkonosze) cu stâncării, abrupturi calcaroase (vârfuri, ace), circuri glaciare, văi, cascade, doline, lacuri, păduri, pajiști montane; ce adăpostește o mare varietate de floră și faună. Flora parcului este alcătuită din specii arboricole de brad ("Abies"), molid ("Picea abies L."), pin ("Pinus") sau pin pitic și ierboase. La nivelul ierburilor sunt întâlnite mai multe specii de plante
Parcul Național Karkonoski () [Corola-website/Science/328001_a_329330]
-
lui Rupert se numără toată Manitoba, cea mai mare parte din Saskatchewan, părți din sudul Alberta, părți din sudul Nunavut, părți din nordul Ontario și Quebec, de asemenea părți din Minnesota și Dakota de Nord și părți foarte mici din Montana și Dakota de Sud. Statele unite au obținut Valea Râului Roșu al Nordului în 1818 de la Marea Britanie, prin Tratatul din 1818 (era parte a Rupert's Land, teritoriu britanic deținut de Compania golfului Hudson. Restul teritoriului "Rupert's Land" a
Țara lui Rupert () [Corola-website/Science/327132_a_328461]
-
Marmura de Rușchița se extrage din zăcământul de marmură de la Rușchița, o localitate din județul Caraș-Severin, la circa 10 km nord-vest de comuna Rusca Montană. Această marmură are diferite nuanțe, de la alb la gri, roz, roz-gălbui și roșiatic. Sculptorul maghiar Istvani Ferenczy (1772-1856) este primul care a atras atenția asupra calităților remarcabile ale marmurei de Rușchița, pe care a comparat-o cu marmura de Carrara
Marmură de Rușchița () [Corola-website/Science/327154_a_328483]