13,698 matches
-
de lapte, piftie de curcan, sarmale, clondire cu țuică, afinată, cabernet, merlot, fetească, băbească, pască și cozonac, coșuri cu ouă închistrite... Supușii reginei au rămas uimiți de "paleta" de culori și arome. Am fost serviți de câteva "novice", roșii în obraji, sănătoase și frumoase, iar în capul mesei trona stareța mănăstirii, maica Xantipia, o cariatidă cu studii la ASE și cu un zâmbet "cu totul și cu totul de aur". Eram după atâtea vizite un obișnuit al mănăstirilor și un bun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
El hombre" cu "omul". I-am fost prezentat și eu și soția, s-a înclinat, s-a uitat la soție, o minune de româncuță brunetă și cu ochi albaștri, elegantă și distinsă, i-a zâmbit și a sărutat-o pe obraz! Scena a fost ulterior "picant" comentată de colegii de la alte ambasade, care ne-au felicitat, avansând în glumă ideea unei "fructuoase colaborări între Pinochet și România socialistă". Aveam nevoie și de astfel de momente de destindere, încordarea zilnică, nonstop, solicitându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
a lipsit 20 de ani în "deplasarea externă", precum bine cunoscutul Ulise, și la întoarcere ar fi putut remedia situația, dar se pare că problemele de cadre ale ministerului nu-l prea interesau și nu și-ar fi pus el obrazul în joc pentru niște amărâți de diplomați, așa cum a făcut-o spre cinstea lui în repetate rânduri Corneliu Mănescu. Ghilotina odată pusă în mișcare funcționa fără pauze, săptămânal fiind chemați "la comisie" doi-trei colegi. "Comisia" era formată dintr-un adjunct
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
care aveam o excelentă relație de colaborare. Am fost surprins că în luările de cuvânt ale delegaților occidentali "noua Europa" se întindea de la Paris la Budapesta și mi-am permis într-o intervenție să fac necesara corecție, "bătându-le puțin obrazul" antevorbitorilor pentru această omisiune, care nu corespundea noilor realități. La Paris l-am însoțit pe Ludovic Spiess, ministrul culturii, în octombrie 1992, la o reuniune culturală pan-europeană, unde din nou s-a vorbit mult și "après" avea să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
a avut cam 50 de participanți, a durat 3 ore, desfășurate în amintiri, îmbrățișări, și fotografii, pe fundalul muzicii românești emise de casetofonul ambasadei. Am fost singurul diplomat din Montevideo care a participat la această întâlnire "de suflet", "bătându-le obrazul" colegilor că-și lasă neonorați compatrioții. Spre surprinderea mea, atenționarea a avut succes, în anii următori fiind prezenți la Salto și ambasadorii Federației Ruse, Germaniei, Franței, Italiei, Argentinei și Iranului. La Salto am participat an de an la acțiunile organizate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
țigară dup) principalul fel de mâncare. Este un gest necivilizat. Oamenii cu adev)rât civilizați nu fumeaz) În timpul mesei. Nu știi niciodat) pe cine ai invitat În palatul ț)u. Arhiepiscopul este Într-adev)r un b)rbat foarte frumos, cu obrajii plini, cu ochii alungiți, limpezi, de un verde-Închis, si cu barbă scurt). Biserică să este veche, bogat) și frumoas). În ea se afl) capul Sfanțului Iacob, fratele lui Ioan, precum și numeroase relicve. Casa lui Anna, În care Iisus a fost
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
atat de Încovoiat, Încât, dac) ochii lui c)prui, că ai unei morse, ar trebui s)-i Întâlneasc) pe ai ț)i, ar fi nevoit s) se uite În sus. P)rul s)u alb, tuns scurt și culoarea fetei - obrajii rumeni ai unui om care st) În c)ldur) și aburi - sunt pl)cute. —Nu la locul )stă m) gândeam. Cel pe care voiam s) vi-l ar)ț este mult mai vechi, spune Kahn. Dar mie Îmi place enorm
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
elimina din trupurile oamenilor tensiunea muscular). Îți vorbește despre mișcare fizic), respirație, postur), dormitul cu sau f)r) pern), cu ferestrele deschise sau Închise. Toate acestea sunt importante, pentru c) el consider) corpul uman drept ceva sacru. Este rumen În obraji, are nasul puțin Încovoiat și o expresie blajin). V)d În el acea inocent) a onoarei pure a cercetașului de care d)deau dovad) b)ieții pe care i-am cunoscut la YMCA (Young Men’s Christian Association) și care
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
salute pe venerabilul patriarh grec. Trebuie s) spun c) și mie Îmi face mare pl)cere. Patriarhul este În vârst), are o barb) mare, pan) sub ochi; se clatin) puțin când se Îndreapt) spre noi. Îl pup) pe Kollek pe obraji, cu c)ldur). Se așaz) Într-un scaun confortabil, În stânga tronului s)u. Suntem serviți cu cafea și coniac grecesc de sapte stele. Conversația, În francez) și englez), este animat). Preasfinția Sa pare cam obosit. Tocmai s-a Întors de la
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
New Haven, cum se descurc) familiile și ce mai pun la cale copiii de culoare În școlile din Chicago. Janowitz nu este un naiv. Cum s)-l descriu - este un tip bine legat, solid; nu are prea mult) culoare În obraji, dar paloarea să denot) o constituție puternic); are o șuviț) neagr), care Îi cade uneori spre ochelari. Citește mult, dar nu-l intereseaz) prea mult românele și poeziile. S-a ocupat de subiecte care pe mine m-ar fi terminat
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
nerăbdător să Încerce scena seducerii Suzanei. Mary Elizabeth Mastrantonio, care era deja Suzana titulară, a găsit că elanul lui era prea realist când s-a trezit ciupită de sâni și a răspuns la fel de realist, cu o palmă bine lipită pe obrazul lui Reeve. El luase audiția teatrală la fel de În serios ca o priză de film și a considerat că și partenera lui a răspuns „În personaj“, identificându-se cu rolul, ca la Actor’s Studio. Deci el a fost foarte mulțumit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Ele apar și dispar, fără ca observatorul somnoros să participe la ele, dar se deosebesc esențial de imaginile din vis, căci el este stăpân pe simțurile lui. Deseori sunt grotești. Sunt sâcâit de profiluri de tâlhari, de câte un pitic cu obrajii rumeni și trăsături grosolane, cu o nară sau o ureche umflată. Alteori Însă fotismele mele sunt liniștitoare, devenind flou și atunci văd - de parcă ar fi proiectate pe partea interioară a pleoapei - siluete cenușii umblând printre stupi de albine sau mici
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
asemenea grimasa familiară pe care a făcut-o desfăcându-și rețeaua deasă a voalului legat prea strâns peste față și, În timp ce scriu acest lucru, simt din nou pe buze senzația de tandrețe reticulară pe care o simțeam când Îi sărutam obrazul acoperit cu voal - acea senzație zboară din nou spre mine cu un strigăt de bucurie, dinspre trecutul cu zăpezi albastre și cu ferestre albastre (perdelele nu sunt Încă trase). Câteva minute mai târziu, a intrat În camera mea. Ținea În
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
insulă vrăjită, tot așa păstra ea tot ce Îndrăgise sufletul ei. O văd foarte limpede șezând la o masă și examinând senină cărțile de joc Întinse Într-o pasiență: o văd cum stă cu cotul stâng pe masă, proptindu-și obrazul de policarul liber al mâinii stângi, În care ține o țigară aproape de buze, În timp ce Întinde mâna dreaptă spre cartea următoare. Pe inelar sclipesc două verighete - a ei și a tatei, care, fiindu-i prea largă, este legată de a ei
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
reprezintă o mostră prea nesemnificativă pentru a sluji scopului meu actual. Pe de altă parte, văd foarte limpede femeile din ramura Korff, fete frumoase, crini-trandafiri, cu pommettes Înalți, Îmbujorați, cu ochi albaștri și cu acea frumoasă pată de pe unul din obraji, ca semn distinctiv, pe care bunica, tata, trei sau patru dintre frații și surorile lui, câțiva din cei douăzeci și cinci de veri ai mei, sora mea mai mică și fiul meu Dmitri le-au moștenit În diverse stadii de intensitate, ca
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
niște mâini neplăcute din cauza lustrului ca de broască al pielii Întinse, presărate cu pete maro echimotice. Înainte de a veni ea, nici o persoană străină nu mă mângâiase pe față. De cum a apărut, Mademoiselle m-a luat prin surprindere, mângâindu-mă pe obraz ca o manifestare spontană de afecțiune. Îmi reamintesc toate ticurile ei când mă gândesc la acele mâini. Obiceiul de a decoji creioanele, În loc să le ascută, ținând vârfurile spre sânii ei imenși și sterpi, Înveșmântați În lână verde. Felul În care
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Escusez-moi, je souriais à mes tristes pensées“. Și de parcă natura n-ar fi dorit s-o cruțe de nici un motiv de hipersensibilitate, era și tare de urechi. Uneori, la masă, noi, băieții, observam brusc două lacrimi mari prelingându-se pe obrajii plini ai Mademoiselleei. „Nu mă băgați În seamă“, spunea ea În șoaptă și continua să mănânce până ce lacrimile neșterse o orbeau; atunci, cu un sughiț sfâșietor, se ridica și ieșea Împleticindu-se, din sufragerie. Treptat, adevărul ieșea la iveală. Să
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
roșcovan care fusese grosolan cu ea. Avea obiceiul să-mi dea bucăți tari de zahăr candel cu mâna ei caldă. Într-o zi, când stăteam aplecați asupra unei meduze, s-a Întors brusc spre mine și m-a sărutat pe obraz. Am fost atât de emoționat, Încât n-am găsit altceva de spus decât: „maimuțico“. Aveam o monedă de aur cu care credeam că voi putea plăti fuga noastră. Unde voiam s-o duc? În Spania? În America? În munții de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cutie de chibrituri și o duceam acasă pentru a produce În anul următor o splendidă surpriză, dar gândurile mele hoinăreau În altă parte: la Zina și Colette, tovarășele mele de joacă de la mare; la nărăvașa Louise; la toate fetițele cu obraji rumeni, cu eșarfe cu fundă pe șolduri, cu păr de mătase, de la petrecerile festive; la languroasa contesă G., doamna vărului meu; la Polenka zâmbind În agonia ultimelor mele vise - toate se contopeau pentru a alcătui o persoană pe care n-
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Încăperile casei. Sau, dacă luăm În considerare etapa șederii pe scaun, Îmi dădeam seama brusc că un fel de mâncare, pe care nici nu-mi aminteam să-l fi ales, era luat de la masă și că mama, căreia Îi zvâcnea obrazul stâng ca atunci când era supărată, urmărea cu atenție, din locul ei de la capătul mesei lungi, indispoziția și lipsa mea de poftă de mâncare. Eu ridicam capul ca să dau o explicație - dar masa dispăruse și eu ședeam singur pe o buturugă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
și, cu un zâmbet tot mai tandru, Îmi Întinse o oglinjoară de mână ca să pot vedea dâra de sânge de pe unul din pomeți, În locul unde Într-un moment nedeterminat strivisem un țânțar ghiftuit, prin gestul inconștient de a-mi propti obrazul de pumn. Dar am văzut mai mult de-atât. Privindu-mă În ochi, am avut senzația șocantă de a descoperi doar niște resturi ale eului meu obișnuit, rămășițele unei identități evaporate, pe care cu un mare efort al rațiunii am
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
apropiată și strălucește la fel ca Întotdeauna. Era scundă și un pic cam durdulie, dar foarte grațioasă, cu glezne suple și o talie zveltă. Un strop de sânge tătar sau cerchez explica ochii ei negri și veseli, puțin oblici și obrajii rumeni măslinii. Un puf discret, asemănător celui de pe fructele din specia migdalei, Îi mărginea profilul cu un frumos contur strălucitor. Se plângea că părul ei castaniu bogat n-o asculta și o enerva, amenințând că o să și-l tundă scurt
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
permisiunea de a traversa Atlanticul. Dintr-odată, am simțit că odată cu rezolvarea problemei mele de șah, se Încheiase În mod satisfăcător o Întreagă perioadă a vieții mele. Pretutindeni În jur era liniște; sentimentul meu de ușurare parcă produce gropițe În obraji. În camera de alături dormeai tu și copilul nostru. Veioza de pe masa mea avea un abajur dintr-un con de hârtie albastră, și (o amuzantă precauție militară) lumina care rezulta dădea o nuanță lunară aerului greu În care pluteau nori
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Îți amintești descoperirile noastre (pe care le fac probabil toți părinții): forma perfectă a unghiilor miniaturale ale mâinii pe care mi-o arătai În tăcere, așezată pe palma ta ca o meduză eșuată pe plajă; țesătura epidermei de pe membre și obraji, spre care Îmi atrăgeai atenția cu un glas ce venea parcă din Întuneric, de departe, de parcă delicatețea cu care trebuia atinsă nu putea fi exprimată decât prin delicatețea produsă de depărtare; acel ceva care plutea, aluneca, Îți scăpa, din nuanța
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
care trenul tău nu oprește, tot așa se Îndepărta tot mai mult cutare sau cutare paznic al unui parc cenușiu, În timp ce parcul continua să curgă mai departe, purtându-ne spre sud, spre portocali și arbuști, spre mimozele ca puful de pe obraz și spre un cer impecabil, ca un pâte tendre. Grădini suspendate pe dealuri, o succesiune de terase, cu trepte de piatră de pe care țâșneau cosași plin de ostentație, coborau trepte spre mare, În timp ce măslinii și leandrii lor se Învălmășeau unii
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]