14,215 matches
-
fie dăruit băiatului pentru care fata nutrește sentimentele de iubire și cu care visează să se căsătorească“, explică Dumitru Hriscu. Din acest motiv, colacul trebuie să fie cât mai frumos. În caz contrar, alesul inimii riscă să fie luat în râs de ceilalți flăcăi, care îi reproșează că și-a ales o fată certata cu bucătăria. În unele situații, se întâmplă că tânăra să refuze alaiul. „Cele care cred de cuviință că nu s-au pregătit suficient de bine pentru a
Comuna Scobiţi : repere spaţio-temporale by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/715_a_1312]
-
unii de alții ca să nu cadă din cauza slăbiciunii. Jetul puternic de apă din furtunuri i-a trântit la pământ rânduri-rânduri, și Încercările de a se scula se terminau cu o nouă cădere. Soldații, au crezut că e un motiv de râs. „Slăbiciunea noastră Îi făcea să râdă. Am fost distracția lor”, și-a amintit Șhmuel Ancel XE "Ancel, Șhmuel" . Cine a reușit să se spele stătea culcat pe un strat de paie Împrăștiat pe planșeul de ciment din curte, parte Îmbrăcați
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
cele actuale. Lipsa și aplicarea unor asemenea sancțiuni deși prin comunicatele colective de chemare la muncă date de C.R.B. ele au fost prevăzute și repetate continuu, totuși din cauza neaplicării lor au căzut în desuetudine, iar evreii infractori le iau în râs. Exemplul ce-l expunem mai jos arată cât de necesare sunt aplicarea sancțiunilor. Conform ordinelor superioare trebuia să formăm "Detașamentul Găești" cu un prim efectiv de 200 evrei. Pentru aceasta: În ziua de 14 Iunie a.c. am repartizat 98 evrei
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă () [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
și pe 16 mai, când s-a dat Boogie, de Radu Muntean, în secțiunea „Quinzaine des Réalisateurs“. La proiecția pentru presă, sala a fost plină, s-a rămas și pe dinafară, iar de ieșit nu s-a prea ieșit. De râs, am râs noi, românii, care pricepeam poantele. Care poante sunt „lost in translation“. Filmul e bun, ideea e foarte mișto, actorii sunt vii și senzația e că pe ecran e o poveste autentică. Boogie nu mi s-a părut însă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
pe placul instituțiilor, ci aceia care au ca iubită o critică literară. Am rugat-o să se liniștească și i-am explicat că nu e ceea ce crede. Apoi, nu e bine, ne ies vorbe și s-ar face singură de râs. Dacă mai ajunge prin nu știu ce juriu sau comisie și nu se poate abține să-și bage în față iubitul? Dacă mai prinde nu știu ce rubrică la un cotidian și se trezește criticând lumea literară pentru că aceasta nu-i acordă suficientă atenție
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
liber, m-am trezit o dată pe la două, din cauza unui vis, și a doua oară fix la 5, pentru că a sunat Seiko, deșteptătorul care mi-a dat brânci la birou să-mi scriu rubrica. Urmează ceva ce nu-i chiar ușor: râsul pe bune de șapte ori într-o zi. Am râs cât trebuie în 13 febr.? Să știți că da, chiar dacă mai mult chițăit decât în hohote: când am aflat de la med. prim. oftalm. Silvia Berghian, zâna bună a vederii mele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
mi-a spus două bancuri bune; când am primit caricatura pentru „Orizont“ de la Ion Barbu; când m-am jucat cu doi maidanezi în parc, în drum spre casă; când am gâdilat-o seara pe mama până era să leșine de râs; când am văzut la „Ochiul magic“ veceurile de lux pentru școlerii rurali din județul Vaslui. Mi-au trecut prin cap și șapte gânduri bune, din care patru s-au preschimbat în fapte. Dar lauda de sine nu-i bună, așa că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
Dragul meu prieten trebuie să-ți citesc Astăzi, așa cum încep după primul cuvânt să schițez un râs timid, mam simțit mult prea îngândurată să nu-ți scriu ceva. O zi atât de obișnuită ce nu vroiam să se sfârșească și totuși atât de obișnuită, nu se întampla nimic. Ca de obicei m-am trezit dimineața și în
A doua oară unu by Lungu Andreea-Loredana () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92928]
-
și reapar în acel șuvoi de oameni din ale căror brațe unduitoare se ridică parcă o spumă de flori și panglici roșii. O fetiță smulge stegulețul roșu din țeava unei arme, fuge cu el, apoi înapoiază steagul în hohote de râs soldatului care protesta, în timp ce școlărițele fluturau copii ale Constituției în loc de eșarfe către Gheorghe Gheorghiu-Dej... O femeie cu doi copilași, câte unul în fiecare mână: pe când se apropie de tribună, îi ridică pe amândoi triumfător. Noua viață să slăvească noua viață
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
Armata, pentru voi, parcă e un fel de boală rușinoasă ce trebuie ținută ascunsă. Ehei!... (Și Mama spuse în șoaptă, cu o teamă din vechiul regim, patru cuvinte, rar auzite, pe care greu le reproduc, știind că veți pufni în râs.) PATRIOTISM, ONOARE, JERTFĂ, DATORIE... Apoi, zâmbind cu subînțeles, adăugă: Ce veți face voi când vor veni teroriștii? Articol din rubrica “Fotograme fără obiectiv" publicat în cotidianul “Ziarul de Iași”. Ziua Crucii În regimul trecut, vegetarian sau nu, cu soia ori
Fâl-fâl-fâl! by Dan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1144_a_1925]
-
să ne gândim numai la costurile pe care le suportă România cu școlarizarea medicilor sau altor categorii de oameni supra-calificați, care pleacă permanent din țară, și ar fi de ajuns. Ideea că trimitem infractori în Occident care ne fac de râs este una secundară. Este o discuție minoră, dacă o pot numi așa, în raport cu fundalul imens, de altă nuanță, pe care se derulează realitatea. Efortul uriaș de impunere la scară planetară a imperiilor moderne trebuie susținut cu oameni mulți și superior
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
Cetate negustori care vin să cumpere bunurile ce prisosesc. Solarienii (locuitori ai Cetății Soarelui n.n.) nu vor să primească bani, primind în schimbul bunurilor mărfuri de care au nevoie. Uneori, însă, iau ca plată și bani. Copiii solarienilor se prăpădesc de râs când văd o mulțime așa de mare de mărfuri dată pe niște monede. Cei bătrâni, însă, nu râd". Cetatea Soarelui, Editura Științifică, București, 1958, p. 84. 145 Adam Smith subliniază:,,Între timp unul dintre principalele efecte ale acestor descoperiri (este
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
un anumit gest, o anumită semnătură, o expresie într-un anumit cadru politic, care într-o circumstanță oarecare a putut determina o schimbare de perspectivă politică, temporară sau remanentă, până astăzi. Nici Teodor Meleșcanu nu cred că a făcut de râs postul. Nu mai zic de Andrei Pleșu, sau de Petre Roman, sau de Adrian Severin, sau de Mircea Geoană. Reprezentarea a fost cât se poate de generoasă. Că pot exista critici, oo, fără discuție și sunt depozitarul unor asemenea critici
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
Apucă însă mai întîi lampa și, aplecîndu-se din nou, o ridică deasupra capului. Imaginea avu darul să o liniștească pe loc. Chipul se contura foarte clar, în bătaia plină a luminii, și nu se putu abține să nu izbucnească în rîs. Avea exact fața unui școlar prins pe picior greșit, care se străduiește să imprime figurii sale un aer reflexiv și sobru, întrucîtva comic. Flacăra fumegîndă a lămpii nu lumina decît o parte a feței acestuia, dar nu era greu de
Georges Bernanos: O crimă by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12547_a_13872]
-
Steinhardt. Mai ales când l-am văzut cu țăcălie așa, cu chelie, cu barbă, să pună mâna pe lopată, pe roabă acolo, parcă mai mult te încurca, iar ceilalți care-l cunoșteau mai dinainte parcă-l luau și puțin în râs, peste picior: hai, domnu' Nicu. Așa i se spunea atunci: domnu' Nicu. Steinhardt avea o rezonanță evreiască, jidănească. Am aflat după aceea că el e scriitor și că e evreu încreștinat. A fost deținut politic dar nu vorbea nimic despre
Despre N. Steingardt cu dl. Gavrilă Pleș by Gina Iacob () [Corola-journal/Journalistic/12520_a_13845]
-
vede, nu e o hiperbolă de literat. Emisiunii radiofonice "Patimile după Pitești", consemnată de Monica Lovinescu, îi răspunde, într-un fel destul de direct, tot jurnalul lui Sîrbu, ca și romanul Adio, Europa!, o utopie neagră, înecată în ironie și în râsul disperat al lui Candid. La Paris nu se știa că tot la Cartea românească unde se refuza publicarea unui roman al lui Bujor Nedelcovici, "un fel de 1994, pe linie post-orwelliană", simultan, în 1983, se respingea la cenzură și romanul
Jurnale care îți răspund by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12563_a_13888]
-
împărăteasa Vu }io-tien. Copilul, pregătit să moară, tremura din rărunchi. - La ce te gîndești cînd te uiți la ea? - Că e frumoasă? - bîigui băiatul. - îți mulțumesc, Ciua - spuse împărăteasa scuturîndu-și căpșorul arătos -, îți mulțumesc mult - repetă. Și izbucni subit în rîs. începu din nou să ningă și o rafală de vînt rece mătură grădina. Cerul se întunecă. - Dar ce să fac cu ea? - strigă grădinarul cel tînăr. - Oare ce-ai mai putea face acum cu ea? - rîse împărăteasa și o porni
Două proze de Laszlo Darvasi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/11332_a_12657]
-
de umbră, în al doilea volum, nu va rămâne fără urmări, epica mai captivantă de acolo încercând parcă să compenseze marea absență. Dincolo însă de șarjele verbale ale lui Ilie Moromete, de gesturile și schimele lui ce smulg hohote de râs, de complicatul ceremonial prin care tratează și cele mai simple situații (rezolvându-le, totodată, pe cele mai dificile), există o structură tare a lumii din roman, care până acum putea scăpa generațiilor mai tinere. Vreau să spun că, în timpul comunismului
Marele singuratic - I by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11344_a_12669]
-
de o mie de ani... Da, mi se pare că are o fată. Ce legătură are asta cu mine? Poți să-mi explici răspicat? Gata. Povestea s-a sfârșit. El a înțeles. A rămas consternat. A izbucnit în hohote de râs. A dorit s-o vadă pe copila care a avut ideea să născocească despre el așa o poveste trăsnită. Nu-și amintea de ea. Or veni acasă multe puștoaice, prietene de-ale Dașei, da' cine le ține socoteala? Pe urmă
Ludmila Ulițkaia - Sfârșitul poveștii by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/11309_a_12634]
-
să născocească despre el așa o poveste trăsnită. Nu-și amintea de ea. Or veni acasă multe puștoaice, prietene de-ale Dașei, da' cine le ține socoteala? Pe urmă, luându-și o piatră de pe inimă, Jenia izbucni și ea în râs. - Înțelegi tu, dragul meu, că oricum te-am dat de gol cu amanta ta? - Într-o oarecare măsură. Treaba e că amanta chiar există. N-are nici zece, nici treisprezece ani, dar probleme sunt... înțelegi tu cum vine asta. Am
Ludmila Ulițkaia - Sfârșitul poveștii by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/11309_a_12634]
-
ș.a.m.d. Discuțiile și digresiunile de acest tip atrag, desigur, și reproșuri globale: ,lasă matale gramatica", ,he-he-he... nu gramatica ne omoară pe noi"; cu cîte o replică-epilog: ,ați înnebunit... cu gramatica aia a limbii scrise... M-am prăpădit de râs. Vă corectați unii pe alții și toți aveți greșeli". Se poate ajunge chiar (ca într-un mesaj a cărui problemă e mai ales punctuația) la identificarea unor discrimări socio-culturale și politice: Când la revoluție, au iesit, oamenii în stradă, cei
Dispute lingvistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11388_a_12713]
-
publicistică: numai piele și zgârciuri, vorbe scremute, idei belalii. Așa pățesc toate textele prefăcute. Ce credea la început autorul că este un pamflet exploziv, a doua, a treia zi se zgârcește, se tăbăcește, capătă forme grotești, de te apucă și râsul. De pildă: 1) Un copil se face în doi, atunci când nu și-l face singură o femeie sau când nu e, de fapt, copilul nimănui... 2) Lucrările singuratice asupra ființei îți pot aduce bucurii scurte și intense... (hm!). Ele pot
Pastrama by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11387_a_12712]
-
în urmă cu nici un an, la o asemenea surpriză? Surpriză am zis? Doamne-ferește de funie în casele TVR 1-ului și Antenei 1, fiindcă marelui Valeriu Lazarov se pare că i se pregătește ,surpriza surprizelor" de către fisc, cu șansa ca râsul Andreei Marin să se transforme în rictus, blândețea Ralucăi Moianu în nervozitate, iar ,Din dragostea" lui Mircea Radu să se aleagă praful până când Valeriu Lazarov va deschide ușa la emisiunea Ralucăi Moianu și-i va suspina un ,Iartă-mă" lui
Când își va vedea primarul Constanței ceafa? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11377_a_12702]
-
că nu se poate exista fără repere, fără cultura mare. Îl priveam cum se urcă în mașina Lada, cred, și pleacă... Ne-am apropiat tîrziu, cu puțin înainte de izgonirea lui, impardonabilă, din Televiziune. În noaptea de la Sibiel i-am auzit rîsul plin. Apucasem să-i povestesc o dată cum am văzut, la Craiova, la mătușa mea, o SERAT| MUZICAL|. Era difuzată, strategic, desigur, pe doi. Canalul doi nu se prindea ușor în țară. Se apropia ora. Mă așez în fotoliu, deschid, invitată
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11378_a_12703]
-
Severin?) Cusurul dlui Tăriceanu este că nu râde, că, spre deosebire de competitorul său, nu știe să râdă. Cum vara ia sfârșit, iar toamna la rândul ei va fi altfel decât vara, cel puțin sub raportul reînceperii activităților politice, un concurs de râs se impune de la sine: cu tombolă și dans. între omul de apă și cel de uscat pe resuscitatele ritmuri ale străvechiului cântec pirateresc: ,Cincisprezece eram pe lada mortului Și-o sticlă de rom - Iuhuuu".
Râdem, sau ce facem? by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11398_a_12723]