13,484 matches
-
obrazului de chipul emaciat al sfântului, reface acea circularitate maternal-soteriologică. Chipul Salomeei, vidat de orice urmă de senzualitate, pictat în culori închise, terne, fără strălucire, este chipul hieratic al icoanelor bizantine, unde frumusețea nu se vădește în particularitățile fizice, primând relevanța spirituală a chipului, dimensiunea sa transcendentă. Confidentul a preluat însă culoarea cruzimii, a păcatului, roșul, ceea ce nu reprezintă un transfer de responsablitate, ci o punere în prezență, o cezură, precum și o desolidarizare a Salomeei de actul crud. Ea apare ca
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care îl despărțea de plafon și susținea seria de lunete triunghiulare cu subiecte figurale, tratate decorativ. În spațiile dintre lunete pusesem păsări cu aripile deschise, părând că susțin plafonul însuși ca o dantelă"597. Artista pune accentul mai degrabă pe relevanța ornamentală, decât simbolică a acestor scene prezente în lunete ca și a personajelor care se ivesc în această luxurianță vegetală. Această deplasare de accent face loc invitației la visare pe care o constituie întregul ambient. Între cele trei cazuri oferite
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
literatura este numai bănuită, pentru că nu se constată nici un proces de sincronism În toată această perioadă. Cum s-ar spune mai limpede, fiecare creator are postmodernismul sau transmodernismul său. E rău, e bine, e undeva pe la mijloc, nu are nici o relevanță. Note: Th. Codreanu, „Transmodernismul”, Ed. Junimea, Iași, 2005; ALTE CURENTE ȘI MIȘCĂRI LITERARE Expresionism Avangardism românesc Trăsături Avangardismul este o reacție Împotriva incapacității științei, artei și literaturii de a stopa izbucnirea primului război mondial. Susținătorii acestui curent propun În schimb
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
o „critică din trecut”, care îmbogățește conținutul empiric al teoriilor actuale prin extinderea faptelor relevante pentru generalizările teoretice. Spațiul istoriei sociologiei românești oferă diagnoze semnificative asupra stării societății românești și strategii de dezvoltare socială caracterizate prin diversitate, caracter problematic, contextualitate, relevanță istorică și contemporană. Cum apare societatea românească din perioada 1848-1948 în diagnozele și proiectele de dezvoltare ale sociologilor? Percepția sociologilor asupra societății apare condiționată de configurația socioistorică a societății românești și de zestrea teoretică care a stat la baza evaluărilor
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
deopotrivă trupul, inima, capul” (Stere, 1921, pp. 43-46). dezvoltând ideea, de inspirație marxistă, privind prioritatea cauzelor economice în existența claselor sociale, M.D. Ralea a formulat, în teza sa de doctorat, o tipologie care deviază de la modelul poporanist-țărănist, de o deosebită relevanță pentru analiza transformărilor structurale ale societății: este vorba despre încorporarea ideii sale asupra structurii de clasă într-o concepție cuprinzătoare a revoluției sociale, alcătuită din trei secvențe: „revoluția-program”, „revoluția-mijloc” și „revoluția-organ”. Elementele ce conferă identitate unei revoluții sociale și o
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
capitol este de a prezenta perspectiva Clubului de la Roma asupra dezvoltării sociale, modalitățile în care Clubul a abordat această temă de importanță majoră și metodologia urmată, concluziile la care Clubul a ajuns (expuse, invariabil, sub forma Rapoartelor), precum și actualitatea și relevanța reflecției Clubului asupra acestei problematici. Natura și obiectivele Clubului de la Roma Înființată în aprilie 1968 la Roma din inițiativa unui om de afaceri italian, Aurelio Peccei, și a unui om de știință scoțian, Alexander King, această organizație nonprofit a avut
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
eminamente multidisciplinare, în timp ce educația clasică și convențională a specialistului este unidisciplinară. Au fost elaborate perspectiva curriculumului individual bazat pe obiectivul vocației și profesiunii, precum și posibilitățile de a-l realiza cu mijloacele sporite ale revoluției tehnologiilor comunicării și informației. Actualitatea și relevanța viziunii globale asupra dezvoltării sociale Întrunirile generale ale Clubului de la Roma ce au avut loc în ultimii ani au continuat să aibă în centrul atenției problematica, global considerată, a învățării, ca unul dintre aspectele esențiale în procesul dezvoltării sociale. Ignoranța
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de oameni, întreprinzătorii capitaliști, a căror existență era considerată de Schumpeter (1968) capitală pentru succesul sistemului. Ambele teorii își au originea în cercetări efectuate în secolul al XIX-lea și la începutul secolului XX, așa că pot fi considerate de o relevanță problematică pentru tranzițiile de la începutul mileniului III, în ciuda numeroaselor lor dezvoltări mai moderne. În orice caz, cam atâta aveau la dispoziție politicienii tranzițiilor postcomuniste în momentul în care și-au asumat sarcina de a construi capitalismul în fostele societăți socialiste
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
vedere legislativ, unele dintre documentele de referință care au conturat politica socială europeană sunt: Tratatul de la Roma (1958), Carta Drepturilor Sociale Fundamentale ale Muncitorilor (1989), Tratatul de la Maastricht (1992), Tratatul de la Amsterdam (1997) și Strategia Europeană de la Lisabona (2000). Datorită relevanței pentru tema abordată, este inclusă în analiză și Constituția Europeană, proiect ambițios, dar controversat aflat în plină desfășurare de restructurare a tuturor tratatelor pe baza valorilor europene comune. Tratatul de la Roma (1957) a dus la înființarea Comunității Economice Europene, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
standard de adoptare, Uniunea Europeană s-a confruntat cu un eșec interpretat de eurosceptici atât ca un vot de neîncredere față de integrarea statelor din viitoarele valuri de aderare, cât și ca un vot de blam adresat prestației politice a guvernelor naționale. Relevanță și viabilitate Tipurile de obiective ale politicii sociale sunt: promovarea unor bunuri publice, protecția ori securitatea socială și dezvoltarea socială. În ceea ce privește acest ultim concept, cel de dezvoltare socială, politica socială „formulează obiective de asigurare a unor condiții sociale care sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
cercetare se numără Rose (1984) și Gelissen (Gevers, Gelissen, Arts, Muffels, 2000). Conform acestei orientări, suportul pentru un regim al bunăstării este influențat de interesele individuale. Cu alte cuvinte, suportul pentru o serie de beneficii și servicii sociale depinde de relevanța pe care acestea o au pentru indivizii respectivi (Peillon, 1996). Dacă indivizii sunt beneficiari sau potențiali beneficiari ai respectivului beneficiu sau serviciu, atunci vor fi mai dispuși să îi acorde suport, în comparație cu cei care nu sunt beneficiari. A doua direcție
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
formată din opt criterii după ce inițial a fost folosită o grilă cu zece criterii, o comunitate fiind eligibilă pentru finanțare dacă îndeplinește cel puțin trei(patru) din cele opt(zece) criterii. Sandu (2001) face o analiză a acestor criterii, subliniind relevanța lor, dar arătând și principalele limite ale acestora, mai ales cele legate de slaba diferențiere a comunităților în funcție de așezarea geografică și forma de relief, variația materialelor de construcție (munte/câmpie) și a locuințelor și gradul diferit de electrificare de la câmpie
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
ale autorităților județene cu cele locale. Evaluarea propunerilor/aplicațiilor primite se face în două faze, și anume o evaluare de birou (evaluarea aplicației și a validității documentelor ce o însoțesc) și o evaluare în teren. specific, evaluarea urmărește să surprindă relevanța, fezabilitatea și eficiența proiectului (analiză cost-beneficiu), impactul social, aranjamentele instituționale, contribuția beneficiarilor și sustenabilitatea proiectului. Implementarea se realizează prin angajarea unor contracte (licitații) cu terți (firme private, ONG-uri) sub supravegherea directă a comunității și a unității de coordonare a
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
oportunități economice prin orientarea proiectelor locale către dezvoltarea unor activități economice/productive (de la „suport/susținere” la „autosuficiență/independență”). De asemenea, se impune o mai mare eficiență în utilizarea fondurilor (un mai bun raport costuri/beneficii) prin identificarea cu acuratețe a relevanței proiectului, stimularea unui mai bun management al proiectului și dezvoltarea și îmbunătățirea instrumentelor de măsurare a impactului. În acest sens, Goovaerts (2003) susține chiar ideea ca orice proiect comunitar finanțat prin fonduri sociale (și, în mod extins, orice program social
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
cele mai proeminente direcții fiind considerate cele de cercetare a calității vieții și de estimare a sărăciei, iar ca ilustrare sunt discutate succint sistemele de indicatori de incluziune socială la nivel european, național și județean și este pusă în discuție relevanța lor pentru dezvoltare. În final, sunt amintite câteva dintre riscurile, dilemele și limitele sistemelor de indicatori. Abordarea dezvoltării sociale în dezbaterile internaționale recente În textele oficiale ale Națiunilor Unite, incluzând și Declarația pentru Dezvoltare și Progres Social adoptată de Adunarea
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
incluziunii sociale. În România un prim plan antisărăcie a fost elaborat în 2002. Cele mai importante reuniuni care au precizat cadrul de acțiune comun în domeniul social sunt, în afară de întâlnirea de la Lisabona, reuniunile de la Nisa, Stockholm, Gothenburg și Barcelona (pentru relevanța strategiei de incluziune socială a UE pentru ideea de dezvoltare socială, vezi evoluția preocupărilor sociale pe parcursul reuniunilor Consiliului European - de la Porte, 2002). Dezvoltarea durabilă, concept care s-a afirmat după mediatizarea sa în 1987 în raportul Viitorul nostru comun (Brundtland
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
DFID), monitorizarea și evaluarea se definesc astfel: • monitorizarea: activitate continuă de evaluare a procesului de implementare a strategiei/programului în relație cu orarele stabilite. Monitorizarea are în vedere derularea procesului de implementare și operațiile specifice acestuia; • evaluarea: evaluarea periodică a relevanței unei strategii, a unui plan, program sau proiect, a eficienței și impactului său, atât așteptat, cât și neașteptat, față de obiectivele declarate - evaluarea poate duce la modificări ale strategiei, planului, programului sau proiectului tocmai pentru că se concentrează asupra eficienței globale a
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
bune practici. Pe de altă parte, aceste tehnici determină ajustări și revizuiri ale programelor și proiectelor, precum și ale strategiei globale. Orice strategie și plan de acțiune (plan de implementare) trebuie revizuite cel puțin o dată pe an, astfel încât să își păstreze relevanța chiar în condițiile schimbărilor economice și sociale continue. O strategie își pierde relevanța fie pentru că evaluarea inițială a fost incorectă, fie pentru că s-au schimbat drastic condițiile. Revizuirea trebuie să acopere input-urile, rezultatele, performanțele, impactul, precum și procesul de implementare
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
programelor și proiectelor, precum și ale strategiei globale. Orice strategie și plan de acțiune (plan de implementare) trebuie revizuite cel puțin o dată pe an, astfel încât să își păstreze relevanța chiar în condițiile schimbărilor economice și sociale continue. O strategie își pierde relevanța fie pentru că evaluarea inițială a fost incorectă, fie pentru că s-au schimbat drastic condițiile. Revizuirea trebuie să acopere input-urile, rezultatele, performanțele, impactul, precum și procesul de implementare, nivelul de participare, dinamica condițiilor locale și a relațiilor economice și politice ale
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
OPR 1 Notă: Instituțiile sunt ordonate în ordine alfabetică. Ministerul Finanțelor Publice a refuzat participarea la studiu. *OPR a fost transformat în Agenția Națională pentru Romi (O.U.G. nr. 78/2004 și H.G. nr. 1703/200). Pentru această monitorizare, relevanța unei acțiuni instituționale a fost stabilită prin raportare la obiectivele strategice PNAinc. Planul Național Anti-Sărăcie și Promovare a Incluziunii Sociale stabilește cinci obiective strategice, detaliate pe 49 subobiective. Culegerea datelor a luat în calcul acțiunile desfășurate la nivelul fiecărui subobiectiv
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Sax, 1968; Johnson și Christensen, 2004). Reguli de utilizare a metodei istorice (Best, 1977; McMillan, 1992; Gall, Gall și Borg, 2007): -Conceptele și termenii trebuie utilizați în manieră consecventă și specifică. Definirea ambiguă a conceptelor și sintagmelor conduce la diminuarea relevanței metodei istorice; în contextul cercetării istorice, este deosebit de important ca investigatorul să specifice nu doar sensul unui concept, ci și contextul în care acesta a fost vehiculat. În raport cu perioade și spații geografice diferite, un anumit concept poate fi înțeles diferit
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1744]
-
problemei centrale cu claritate și concizie, dar și într-o formă incitantă, atractivă pentru cititor poate fi însă chiar mai dificilă decît decizia inițială. Practic, raportul de cercetare trebuie să includă o secțiune introductivă redusă ca dimensiune, care să ilustreze relevanța problemei pentru cercetarea educațională și relațiile acesteia cu alte teme de interes. Acest paragraf este plasat chiar la începutul raportului de cercetare și este un preambul la analiza contextului teoretic al temei de cercetare. Se recomandă reformularea problemei la finalul
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1744]
-
1866, p. 39). Iancu și Ștefan, fiecare în propria sa patrie, beneficiază de portrete în oglindă. Similaritățile în care sunt caracterizați cei doi sunt de-a dreptul izbitoare. Privită din perspectiva ardeleană, cucerirea Transilvaniei de către Mihai Viteazul nu are nicio relevanță națională, acesta nefăurind o unitate de mult visată, ci acționă în numele și sub pavilion german: "Michaiu Eroulu se facu acumu sî domnulu Ardealului cuprinsu in numele imperatului Rudolfu" (Moldovan, 1866, p. 59). Cât îl privește pe Ștefan cel Mare, nucleul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
i) noua conștiință de sine a culturii române; și j) autonomia culturală (p. 22). Teme centrale ale retoricii protocroniste, cum ar fi cea a continuității, a exaltării trecutului glorios ori cea a cultului geniului național exprimat în istorie au o relevanță istorică nemijlocită, fiind dispozitive tematico-discursive de modelare a memoriei naționale într-un cadru protocronist. Celelalte laitmotive, cu accente mai pregnant culturale decât istorice, au contribuit indirect la reformularea memoriei istorice românești pe coordonatele autohtone stabilite de doctrina național-comunismului. Excavarea protocronistă
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
capacitare politică a maselor. Postnaționalismul nu trebuie confundat cu ideea de "postnațional", acesta din urmă conținând în sine ideea mult mai tare potrivit căreia națiunea ca o categorie politică și identitatea națională ca o categorie culturală și-ar fi pierdut relevanța supremă pe care a posedat-o începând cu secolul al XIX-lea (Breen și O'Neill, 2010, pp. 2-3). În epoca postnaționalismului ce a prins a se contura după cel de-al Doilea Război Mondial, statul-națiune și ideologia sa legitimatoare
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]