13,967 matches
-
Muzică”. Sunt opere ale artistului Ryōhei Koiso. Pictura de pe tavan, numită „Al Șaptelea Cer” este operă a lui Shunichi Terada, profesor la Academia Națională de Arte Plastice din Tokio. A pictat-o în 1974 când palatul a fost restaurat. Numele salonului vine de la pictura de pe tavan, care arată o zeiță care mână un car de triumf cu soarele răsărind în spatele ei. Cele 16 coloane din jurul salonului sunt din marmoră norvegiană. Pe pereți sunt catifea de brocart stil Nishijin din Kyoto, iar
Palatul Akasaka () [Corola-website/Science/320484_a_321813]
-
Arte Plastice din Tokio. A pictat-o în 1974 când palatul a fost restaurat. Numele salonului vine de la pictura de pe tavan, care arată o zeiță care mână un car de triumf cu soarele răsărind în spatele ei. Cele 16 coloane din jurul salonului sunt din marmoră norvegiană. Pe pereți sunt catifea de brocart stil Nishijin din Kyoto, iar covorul este țesut din fire în 47 de nuanțe de purpuriu, semnificând flori de cireș. Acest salon este folosit pentru audiențe și ca loc de
Palatul Akasaka () [Corola-website/Science/320484_a_321813]
-
soarele răsărind în spatele ei. Cele 16 coloane din jurul salonului sunt din marmoră norvegiană. Pe pereți sunt catifea de brocart stil Nishijin din Kyoto, iar covorul este țesut din fire în 47 de nuanțe de purpuriu, semnificând flori de cireș. Acest salon este folosit pentru audiențe și ca loc de întâlnire cu oaspeții de stat. Numele vine de la pictura de 300 m² de pe tavan, care reprezintă scene din piesa noh "Hagoromo" („Veșmântul ceresc”). Cele trei candelabre din această sală sunt cele mai
Palatul Akasaka () [Corola-website/Science/320484_a_321813]
-
mai impozante din palat. Fiecare candelabru este compus din 7.000 de părți, au o mărime de 3 m și cântăresc 800 kg. Pereții sunt ornamentați cu reliefuri-stuc reprezentând instrumente și note muzicale. La mezanin este o galerie pentru orchestră. Salonul este folosit mai ales pentru ceremonii de bine-venit când din cauza vremii nu pot fi ținute afară, dar și pentru recepții și conferințe. Când se ține un banchet în salonul Kacho-no-ma, oaspeților le sunt servite băuturi în salonul Hagoromo-no-ma înainte și
Palatul Akasaka () [Corola-website/Science/320484_a_321813]
-
instrumente și note muzicale. La mezanin este o galerie pentru orchestră. Salonul este folosit mai ales pentru ceremonii de bine-venit când din cauza vremii nu pot fi ținute afară, dar și pentru recepții și conferințe. Când se ține un banchet în salonul Kacho-no-ma, oaspeților le sunt servite băuturi în salonul Hagoromo-no-ma înainte și după servitul mesei.
Palatul Akasaka () [Corola-website/Science/320484_a_321813]
-
galerie pentru orchestră. Salonul este folosit mai ales pentru ceremonii de bine-venit când din cauza vremii nu pot fi ținute afară, dar și pentru recepții și conferințe. Când se ține un banchet în salonul Kacho-no-ma, oaspeților le sunt servite băuturi în salonul Hagoromo-no-ma înainte și după servitul mesei.
Palatul Akasaka () [Corola-website/Science/320484_a_321813]
-
Ohno își întâlnea mama sa biologică foarte rar iar acesta și-a exprimat în 2002 interesul mult prea scăzut de a o cunoaște pe ea sau pe fratele său vitreg mai mare. Tatăl lui Ohno, "hair stylist" și proprietar al salonului de coafură "Yuki's Diffusion", lucra adesea în ture de câte 12 ore și, fără alte rude în Statele Unite, a reușit cu greu să acorde echitabil timp carierei profesională și familiei. Tot tatăl a fost cel care a ales numele
Apolo Ohno () [Corola-website/Science/320478_a_321807]
-
Abdeslam, un constructor marocan de iahturi în vârstă de 31 de ani. Laraki are în producție 2 modele Fulgura și Borac. Laraki Fulgura a fost prima tentativă a companiei de a crea un automobil sport. Ea a fost prezentată la Salonul Auto de la Geneva din 2002, versiunea pentru producție a debutat un an mai târziu în cadrul aceluiași salon auto. Modelul a suferit un facelift în anul 2005. Laraki Borac este cel de-al doilea model al companiei Laraki, acesta debutând ca
Laraki () [Corola-website/Science/317893_a_319222]
-
modele Fulgura și Borac. Laraki Fulgura a fost prima tentativă a companiei de a crea un automobil sport. Ea a fost prezentată la Salonul Auto de la Geneva din 2002, versiunea pentru producție a debutat un an mai târziu în cadrul aceluiași salon auto. Modelul a suferit un facelift în anul 2005. Laraki Borac este cel de-al doilea model al companiei Laraki, acesta debutând ca un concept la Salonul Auto de la Geneva din 2005. Acest model va intra în producție curând deși
Laraki () [Corola-website/Science/317893_a_319222]
-
din 2002, versiunea pentru producție a debutat un an mai târziu în cadrul aceluiași salon auto. Modelul a suferit un facelift în anul 2005. Laraki Borac este cel de-al doilea model al companiei Laraki, acesta debutând ca un concept la Salonul Auto de la Geneva din 2005. Acest model va intra în producție curând deși nu se cunoaște designul final pe care automobilul îl va avea.
Laraki () [Corola-website/Science/317893_a_319222]
-
lui Oswald a fost condusă de agentul special FBI, James P. Hosty și căpitanul poliției din Dallas, Will Fritz la data de vineri, 22 noiembrie. Rugat să se plaseze la momentul asasinării, Oswald a spus că își mânca prânzul la salonul de la primul etaj (cunoscut și ca „încăperea domino"). A spus că apoi a mers la sala de mese de la etajul doi pentru a-și cumpăra o Coca-Cola de la automat, când a fost găsit de un motociclist al poliției Dallas (Marrion
Lee Harvey Oswald () [Corola-website/Science/317844_a_319173]
-
după scrisorile pe care și le-au trimis în timpul logodnei și a căsătoriei, cei doi erau îndrăgostiți unul de celălalt. Împreună au cultivat prietenia cu proeminenți oameni de știință , artiști, matematicieni, muzicieni și filosofi transformând curtea de la Laeken într-un salon cultural. Albert și Elisabeta au avut trei copii: După decesul unchiului său, Leopold al II-lea, Albert îi succede la tron în decembrie 1909. Regii anterior depuseseră jurământul numai în limba franceză; Albert a depus jurământul și în olandeză. El
Albert I al Belgiei () [Corola-website/Science/317895_a_319224]
-
de soțul său, avea o reputație sulfuroasa în societatea britanică, ultra-rasistă, în secolul XIX, dar succesul expedițiilor, renumele lui Samuel Baker, rolul jucat de ea în expediții și buna să educație i-au deschis în cele din urmă și ușile saloanelor ""high-life""; doar regina Victoria a refuzat până la capăt să o primească oficial.
Florica Maria Sas () [Corola-website/Science/323408_a_324737]
-
și făcea parte, printre altele, din Societatea de Igienă de la Varșovia și Societatea Taberelor de Vară. În anii 1904, 1907 și 1908, a muncit în cadrul taberelor de vară organizate pentru copiii evrei și polonezi. În 1906 a publicat cartea „Copilul salonului”, foarte bine primită de cititori și critici. Din acest moment, mulțumită promovării câștigate din publicații, devine un pediatru de renume și foarte căutat în Varșovia. În anul 1909 s-a alăturat Societății Evreiești „Ajutor pentru Orfani”, care câțiva ani mai
Janusz Korczak () [Corola-website/Science/323431_a_324760]
-
All Tomorrow's Parties (1999). Acțiunea se desfășoară în San Francisco, într-un viitorul apropiat și folosește tema transcendenței tehnologice, fizice și spirituale cu un stil mai firesc și mai ancorat în realitate decât în prima trilogie. Andrew Leonard de la Salon.com notează că, în trilogia Bridge, personajele negative ale lui Gibson nu mai sunt corporațiile multinaționale și inteligența artificială, ca în trilogia Sprawl, ci mass media - și anume televiziunea de scandal și cultul celebrităților. "Virtual Light" o descrie ca fiind
William Gibson () [Corola-website/Science/322931_a_324260]
-
început să compună muzică, însă a fost recunoscut pentru activitățile sale de compoziție mai târziu. Lucrările sale timpurii au fost efectuate de către orchestra Prințului Henric, fratele lui Frederic al II-lea. Mai târziu, Prințul Louis Ferdinand a frecventat mai multe saloane din Berlin, unde a improvizat adesea la pian. În cercul lui de cunoscuți au fost figuri ca: Schlegel, Wackenroder și Tieck, toți aceștia erau extrem de interesați de muzică. Ludwig van Beethoven i-a dedicat Prințului "Concertul pentru pian nr. 3
Prințul Louis Ferdinand al Prusiei (1772–1806) () [Corola-website/Science/323931_a_325260]
-
ocean. În 1981, scafandri italieni au găsit lângă Insula Lanzarote (tot în Canare) o enormă scară submarină, din pietre dreptunghiulare, cioplite și șlefuite din piatră dură, având câteva tone fiecare piatră. Câteva pietre au fost aduse cu mari dificultăți la Salonul nautic Internațional de la Genova (în noiembrie 1981). Tot în zonă se află ruine a mai multor fortificații și clădiri acoperite de nisip și vegetație acvatică care u puteau fi construite de mica populație a arhipelagului Canare. Pe Insula Fuerteventura există
Terra - planeta vieții () [Corola-website/Science/319386_a_320715]
-
Julien. Alături de profesorul Jean Paul Laurens a luat prima dată contact cu Orientul, când a întreprins alături de acesta o călătorie în Maroc și Algeria. Până în 1913, când este nevoit să se întoarcă în țară pentru războiul balcanic, a participat la Salonul de toamnă din Paris și Champs-Elysées. După participarea la acest război s-a reîntors la Paris, dar începutul Primului Război Mondial l-a obligat să se întoarcă în țară, unde s-a implicat în viața artistică bucureșteană, devenind membru al Cenaclului Idealist
Leon Biju () [Corola-website/Science/319930_a_321259]
-
din Dobrogea, dar la Turtucaia a fost rănit și luat prizonier de bulgari. După război s-a întors la București, iar în 1920-1921 a făcut o lungă călătorie de documentare în Italia. În perioada 1919 - 1947 a participat constant la Salon și la expozițiile Tinerimii Artistice, iar prima expoziție personală a deschis-o în 1927. Doi ani mai târziu a întreprins o călătorie care i-a marcat profund opera. Plecat pentru doar două săptămâni în Egipt, avea să rămână acolo 4
Leon Biju () [Corola-website/Science/319930_a_321259]
-
s-a retras la reședința ei de la țară, Castelul Banloc. După bombardarea Palatului Regal de pe Calea Victoriei, la 24 august 1944, Regele Mihai I a cerut permisiunea mătușii sale de a-și muta curtea, temporar, în palatul Elisabeta. Într-unul dintre saloanele de la etaj, Regele Mihai a fost forțat să semneze un act nelegal de abdicare, la 30 decembrie 1947. Palatul s-a aflat în proprietatea Principesei Elisabeta până la naționalizarea lui în 1948. După revenirea definitivă în țară a Familiei Regale a
Palatul Elisabeta () [Corola-website/Science/319977_a_321306]
-
Zoltán Ludovic Steinhübel ( n. 16 februarie 1952, în Arad, Județul Arad) este un ceramist și grafician român. Studii: Institutul de Arte Plastice „Ioan Andreescu”, Cluj-Napoca, specializarea ceramică-sticlă, promoția 1980. Din 1980 expune frecvent la Saloanele anuale ale Filialei UAP Arad, la expoziții de grup, festive, omagiale, deschise la Arad, Timișoara, Deva, Reșița, Baia-Mare, Alba Iulia, Cluj, ș.a. Participă la: Prezent în expoziții românești peste hotare: Este prezent în expoziții cu participare internațională: Are lucrări în
Zoltán Steinhübel () [Corola-website/Science/315948_a_317277]
-
Floresville" și "Lauren" Belgia 1991 ● Galeria "Sapphire" Bretagne ( Franța) 2003, 2006 ● Galeria "Artea" Varna (Bulgaria) 2001 ● Expoziția itineranta "Atelier an der Donau" Austria 2007 ● Artiști arădeni: Nantes (Franța) 1982 ● Sevilla (Spania) 2008 "Forum and Kunst"Heidelberg (Germania) - 2000 Participa la saloanele naționale de grafică - sală Dales - București● Bienalele de Desen din Arad - toate edițiile. Premii: ● Marele Premiu și Trofeul "Oskar Kokochka" Austria 2006 ● Titlu de Excelență Acordat de Primăria Orașului Arad pentru promovarea culturii arădene în lume 2007 ● Diplomă de Excelență
Aculina Strașnei () [Corola-website/Science/315949_a_317278]
-
prin satele Transilvaniei aveau scopul de a redescoperii tradițiile și modalitățile de exprimare ale artei populare. Se oprește bucuros în preajma meșterilor mai în vârstă, socotind că mai are de învățat din experiența lor. În 1929 expune pentru prima oară la Salonul Oficial, un portret al lui Tasso Marchini, acordându-i-se Premiul Simu. În 1933, 1934 și 1939 deschide la Cluj expoziții personale. Împreună cu Alexandru Szolnay, deschide în 1937 o școală liberă de arte. Din 1946 participa la toate expozițiile regionale
Eugen Szervátiusz () [Corola-website/Science/318950_a_320279]
-
Nina BATALLI (1913 - 1993) a studiat pictură la Facultatea de Belle-Arte din București, absolvind și Facultatea de Litere, între 1934-1939 sub îndrumarea lui Francisc SIRATO (anterior fusese bursiera la Scoala Centrală). Expune pentru prima dată la "Salonul Oficial de Primăvară" în 1939. În acel an, are și prima sa expoziție personală la Balcic, unde ultimul primar român al Balcicului, Profesorul George Batalli, era văr cu tatăl ei. În 1940 are prima expoziție personală la Ateneu - în sala
Nina Batalli () [Corola-website/Science/318956_a_320285]
-
român al Balcicului, Profesorul George Batalli, era văr cu tatăl ei. În 1940 are prima expoziție personală la Ateneu - în sala alturata expunând atunci Ion TUCULESCU. În 1946 are o altă expoziție personală la București, în 1947 primește și Premiul Salonului Oficial. În România cea mai apropiată prietena era scriitoarea Anisoara ODEANU, pe care o cunoscuse în studenție la "Tinerimea română". Din 1948 se stabilește în Italia și în 1949 expune la Napoli. Din această perioadă datează cel mai reprodus portret
Nina Batalli () [Corola-website/Science/318956_a_320285]