14,689 matches
-
împărtășește numai în viețuire". Nevoia interioară a ființei umane depășește nivelul unui studiu abstract scripturistic sau nivelul formalismului, prin simpla împodobire a casei cu icoane sau a ascultării unei muzici bisericești. Adoptarea unei "culturi îmbisericite", printr-un mod specific de trăire este o primă etapă esențială în procesul prefacerii spirituale. Îmbisericirea înseamnă intrarea și rămânerea în Biserică, integrarea în duhul Predaniei, adică ascultare și supunere desăvârșită poruncilor ei. Cultura Cuvântului conduce spre sfera Nefigurabilului, a Invizibilului, a Inefabilului. De fapt, întreaga
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
concept și esență. Se știe că există o realitate care depășește ființa umană și care are o existență obiectivă; se mai știe că principial se poate lua contact cu realitatea obiectivă: într-un mod, prin cunoaștere, în alt mod, prin trăire. Dar nici substanța, nici obiectul, nici conceptul, nici esența nu permit cunoașterea realității externe. Realitatea externă presupune condiția gnoseologică a universului, iar universul semnifică însăși această realitate externă, realizată sub semnul spațio-temporalității. Din punct de vedere ontologic nu din perspectiva
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
elitistă, se cuvine să amintim și cazul filosofului Constantin Noica care, în buna tradiție a Maestrului său, Nae Ionescu, a creat premisele unei școli autentice, a unei gândiri paideice în care filosofia să devină o filosofare, adică un act de trăire. Rolul școlii noiciene era unul benefic în măsură în care constituia o insulă de supraviețuire a spiritului creativ în bezna roșie. Pe fondul unui vid spiritual și cultural instituit de puterea politică, filosoful român continua să gândească și să producă
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
teologii au obligația de a superviza această imixtiune a laicatului creștin, dar nu de a-l desconsidera, așa cum se întâmplă în prezent, în Biserica Ortodoxă Română. Laicatul creștin poate aduce o prospețime și o noutate de formulare, pornind de la dimensiunea trăirii directe a valorilor religioase de care teologia de catedră este, prin esența ei, străină. O posibilitate de reîmprospătare a predicii ortodoxe, ținută de o parte a preoților într-o notă festivist-triumfalistă, de cea mai pură speță bolșevică este revenirea la
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
este foarte simplu și convingător, în același timp, dacă ne raportăm numai la cel de-al doilea tip de critică teologică, acceptată și de către Ecclesia. Astfel, că orice mădular al Bisericii, în măsura în care participă activ la viața religioasă, în măsura unei trăiri efective și autentice, poate formula o critică. Aceasta se justifică, în primul rând, prin calitatea lui de membru al Bisericii, de participant efectiv la comunitatea religioasă, fiind răspunzător de ceea ce întâmplă acolo 5. Există în tradiția creștină o disociere între
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
tradiției patristice răsăritene. Readucând ființa umană în lucrarea de vindecare a mundus-ului, o taxonomie a omului simplu, smerit și umil, monahul român valorifică raportul sui-generis dintre existența activă, caracterizată de esența actului în sine și existența pasivă, contemplativă, definită de trăirea în mistica contemplației, raport ce justifică ancorarea dimensiunii ontologice în actul transcendenței. În plan soteriologic, "ieșirea la liman" este corelată de simbolistica purtării Crucii, percepută diferit, în funcție de capacitatea harică sau de râvna aspirantului la înduhovnicire. În cadrul acestui Epistolar creștin există
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
biruință a dat-o Dumnezeu și a coborât-o peste inimile lor curate" (pp. 138-139). În ceea ce privește problema înnoirii în Biserică, a metanoiei autentice, Părintele Arsenie Papacioc oferă o soluție, în sensul în care vorbim despre o schimbare reală la nivelul trăirii interioare, al ființării în Duhul lui Dumnezeu: Toate problemele și neregulile din Biserică le va judeca și rezolva Biserica cu harul ei, după rânduielile ei canonice și după îndemnul Sfântului Duh. Nu proces de înnoire în scaune, ci un proces
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
de conștiință a unității Bisericii, înnoire în fiecare inimă din noi va repara ușor și sigur orice deviere" (p. 143). Cu alte cuvinte, ideea propusă de monahul român vizează o înnoire la nivelul conștiinței fiecărui individ de a relaționa cu trăirea religioasă, cu trăirea în Duhul Sfânt. Epistolele Părintelui Papacioc aduc un suflu proaspăt în spațiul teologal românesc, revigorând discursul cam prăfuit al teologilor actuali și oferind un model de profunzime monahală. Experiența mistică a Arhimandritului Papacioc, arsă de biografia sa
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
unității Bisericii, înnoire în fiecare inimă din noi va repara ușor și sigur orice deviere" (p. 143). Cu alte cuvinte, ideea propusă de monahul român vizează o înnoire la nivelul conștiinței fiecărui individ de a relaționa cu trăirea religioasă, cu trăirea în Duhul Sfânt. Epistolele Părintelui Papacioc aduc un suflu proaspăt în spațiul teologal românesc, revigorând discursul cam prăfuit al teologilor actuali și oferind un model de profunzime monahală. Experiența mistică a Arhimandritului Papacioc, arsă de biografia sa exemplară în această
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Predania, 2009. Stăniloae, Dumitru, Reflecții despre spiritualitatea poporului român, Craiova, Editura Scrisul Românesc, 1992. Stăniloae, Dumitru, Iisus Hristos sau restaurarea omului, Craiova, Editura Omniscop, 1993. Stăniloae, Dumitru, Sfânta Treime sau La început a fost Iubirea, București, EIBMBOR, 1993. Stăniloae, Dumitru, Trăirea lui Dumnezeu în Ortodoxie, Antologie, studiu introductiv și note de Sandu Frunză, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1993. Stăniloae, Dumitru (dir.), Filocalia VI, București, Editura Humanitas, 1997. Stăniloae, Dumitru, Teologia Dogmatică Ortodoxă, 3 vol., București, EIBMBOR, 2003. Stăniloae, Dumitru, Națiune și creștinism
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
sub sticlă, ca să se uite lumea la el sau chiar să i se închine. Ci e mai degrabă ca o sămânță; care e pusă în pământ, încolțește și dă roadă. La învățătura lui Hristos se adaugă, deci, într-un fel, trăirea ei de către noi: ea nu mai este învățătură pur și simplu, ci învățătura care a rodit în noi, învățătură rodită. Astfel fiind însă, învățătura este un fapt, cu o istorie a lui, cu diverse momente care se înscriu pe o
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
descrisă și într-un cod care evită pateticul: fiziologia cozii ne dezvăluie tipuri grupate după mărime (cozile pot fi anemice, moderate sau stufoase), gradul de ordine (șiruri, coloane, mulțimi), starea de spirit a participanților (candoare, disperare, nebunie, frică). Coada dezvoltă trăiri intensive, un “spirit” propriu, o cultură specifică (cultura “bancului”), modifică atitudinea populației victimatizate, incită la găsirea “țapului ispășitor”, totdeauna altul decât cel cu adevărat responsabil. O “anatomie” a cozii ne dezvăluie proprietatea de “organism viu” al acesteia, calitatea de “celule
Prelegeri academice by ADRIAN NECULAU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92371]
-
Gavriil Musicescu este numit profesor de armonie la Conservatorul de muzică din Iași. Timp de mai bine de trei decenii, Gavriil Musicescu, cu competență și cu exigență, a îndrumat generațiile de discipoli, instaurând o tradiție de seriozitate și de autentică trăire emoțională artistică în lucrările elaborate. La catedră a fost un zelos propagator al cântecului popular, stăruind neîncetat a arăta studenților calea dezvoltării muzicii românești prin axarea ei pe creația populară. Ca director al Conservatorului din Iași (1901- 1903), Gavriil Musicescu
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
de balet - Nicolae Iacobescu, Anton Romanovschi, Bella Balogh și Marilena Preoteasa Tutova - care au montat spectacole în primele stagiuni aveau în Natalia Vronschi unul din pilonii de bază ai concepției lor regizoral coregrafice: Lirismul ce se degaja din mișcările și trăirile sale în rolurile încredințate erau proprii temperamentului său mereu visător. Odată cu prima premieră coregrafică clasică la 19 februarie 1958, în rolul Swamildei din opera Coppelia de Leó Delibes, Natalia Vronschi-Gașler a creat personaje de neuitat: Maria din Fântâna din Baccisarai
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
experiență, acțiunile lucide capătă coeziune, fluență, inventivitate (se realizează o adevărată invenție prin adăugire, prin analogie, prin asociere). Jocul de creație cu subiect din basme și povești aduce și el modificări, adăugiri, combinări de replici, de acțiuni. Preșcolarul modifică, în funcție de trăirile sale emoționale față de personaj, evoluția acestuia, destinul, relațiile lui cu celelalte personaje. Manifestă independență în alegere și spontaneitate în interpretarea rolului asumat. Este capabil chiar să interpreteze toate rolurile din aceeași poveste, fără a imita cadrul didactic sau colegul care
SIMPOZIONUL NAȚIONAL CU PARTICIPARE INTERNAȚIONALĂ CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Laura POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91780_a_93140]
-
participa la o singură durată impersonala și neomogena, la un singur timp impersonal, si universal. Coexistența lor se manifestă ca niște fluxuri extensive, tocmai pentru că durata umană poate îngloba în ea alte durăte, numai că acest lucru ține doar de trăire (vecu). Pe de altă parte, la Edgar Poe, aceeași "intrigă divină" - deopotrivă "adevărată" și "frumoasă", armonizând și unificând elementele structurale ale cosmosului, care, în acest mod, "avansează matematic spre propria împlinire" (advance mathematically to their fulfillment)77, guvernată de "reciprocitatea
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
an, sub titlul "Dejection: An Ode", au fost scrise, conform notei, care le însoțește, pe "4 Aprilie, 1802 - Duminică seara" ("April 4, 1802 - Sunday Evening")12, deci sub semnul inspirației de moment și sunt, de aceea, expresia nereținuta a propriilor trăiri. În A Defence of Poetry (1840), Shelley pledează, de asemenea, pentru o artă concepută spontan: Poezia nu este, asemenea rațiunii, o putere ce poate fi exercitată în conformitate cu hotărârile voinței. Un om nu poate să spună, "Voi compune poezie". Cel mai
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
trecutul, amintirile, conform viziunii bergsoniene din Materie și mișcare, 1896]"20. Poetul român respinge creația "naivă", "nereflexivă", "[p]oezia înțeleasă că o mare senzualitate, echivalentul vorbit al unui Rubens", si prețuiește în schimb "creația literară critică", cea care sublimează "emoția [trăirea estetică] până la acel "ethereal"21, în care vede o notă specifică a poeziei engleze. Poezia, repeta Barbu, modulând cunoscută formulă wordsworthiană, este "o lirica dezordine rezolvată în liniște 22. Doar momentul inițial al nașterii poemului, stă sub semnul hazardului (la
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
referințele din "Veghe" la mecanismul creației sunt la timpul trecut: "Formase", "armau", "măsurau", "dezlegam", "se tencuia", "cunoștea", "se desfăcea", "obosea", "se preamărea", "comprima" etc. Însă, pentru a obtine, din aceste străfulgerări, o "lumină" durabilă, un efort de consolidare este necesar: trăirile trebuie ordonate în concepte. În Phaedrus, prin mitul căilor înaripați și surugiului, Platon configurează, într-o formă alegorica, un model tripartit al sufletului (care este și punctul liminar al teoriilor de mai târziu - Kant, Coleridge, Bergson): surugiul reprezintă rațiunea intelectul
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
forme de cunoaștere, ci este "întotdeauna prin sine și pentru sine, unic în formă, iar toate celelalte lucruri derivă din el"50. La fel, pentru Edgar Poe, "Beauty [...] is the excitement, or pleasurable elevation, of the soul" [Frumusețea [...] este acea trăire sau înălțare plăcută a sufletului]51, experiența, căreia îi adaugă însă o notă pesimista: tocmai frustrarea și durerea pricinuite de pierderea ființei iubite conduce la căutarea unei frumuseți absolute, eterne 52. Toate acestea nu fac decât să confirme natură intangibilă
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
datorită ei revenim la virtualitatea creației pe care o simțim în propria noastră viața 91. Marii artiști ne fac să descoperim în noi sentimente de o intensitate singulară și imprevizibilă, inseparabile de operă ce o generează, dar care reînnoiesc fundamental trăirile noastre. Artă aduce la lumină afectele noastre cele mai profunde, prin mijloace estetice și ritmice, printr-o creație liberă, ce reanima și dezvăluie o istorie personală, deschisă (precum "sentimentul naturii", creat de J-J. Rousseau, amintit de Henri Bergson, în Cele
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
formă nu s-a disimulat deja, în spatele nevoilor, care au creat cuvântul însuși. Acestea nu sunt doar obiecte exterioare, acestea sunt, de asemenea, propriile noastre stări de spirit care se dezbrăca pentru noi de ceea ce este mai intim, personal, de trăire autentică. Când încercăm iubirea sau ură, când suntem veseli ori triști, sentimentul însuși ajunge, în conștiința noastră, împreună cu mii de nuanțe fugitive și mii de rezonante profunde, care formează ceva ce este doar al nostru? Am fi atunci toți romancieri
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
morală și profesională a cadrelor didactice și a specialiștilor din școală; să fie un model de acțiune pentru personalul școlii, părinți, dar și pentru elevi, care trebuie să vadă în persoana sa un partener apropiat și apt să le înțeleagă trăirile și nevoile; să-i încurajeze pe profesorii și specialiștii din școală în activitatea lor de zi cu zi, să-i ajute și să-i sprijine în momentele lor dificile sau când apar probleme de relaționare cu elevii integrați în școală
Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale: strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/874_a_1657]
-
de frică, neliniște, teamă fără obiect imediat. Copilul aflat în această stare nu se poate orienta corect în situații neutre ce nu prezintă, de fapt, nici un pericol, dar care sunt percepute ca fiind purtătoare de posibile sau reale situații, stări, trăiri negative (copilul nu poate anticipa corect ce se întâmplă în anumite momente, conjuncturi, pe care le percepe ca fiind generatoare de necazuri, neplăceri și pericole). Anxietățile întâlnite la copilul cu dizabilități sunt, cel mai frecvent, mai puțin intense, fiind doar
Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale: strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/874_a_1657]
-
de supracompensare), gradul de deficiență motorie nefiind în raport direct cu inteligența; cu toate acestea, copilul cu dizabilitate fizică este mai vulnerabil decât cel care nu prezintă o asemenea deficiență. în acest context, profesorul are rolul de a favoriza diferențierea trăirilor și structurarea unei personalități armonioase la copilul cu deficiențe fizice, într-un mediu favorabil, în care performanțele, capacitățile și incapacitățile sale să fie privite în corelație directă cu felul în care acesta își percepe propria personalitate. 8.5. Integrarea școlară
Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale: strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/874_a_1657]