13,995 matches
-
concepția sa, educatorul se impune atunci cînd manifestă o oarecare nepăsare față de elevi, mai precis, față de faptul că nu le este ușor să-i îndeplinească cerințele; la astfel de profesori, elevii nu găsesc nici un fel de slăbiciune care să-i îndemne să nutrească o oarecare speranță că ar putea profita de ea. Pedagogul francez J. Chateau, care i-a fost elev lui Alain, are, în studiul dedicat acestuia (29), cuvinte de caldă apreciere nu numai pentru deosebita sa pregătire profesională, pentru
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
cazul științelor naturii, singurele preocupate să ajungă la explicarea lucrurilor și la formularea legilor. Plecînd de la conținutul valabil al spiritului obiectiv dat, educația are ca ultim țel dezlănțuirea în subiect a spiritului normativ, autonom, care acționează ca un imperativ intern, îndemnînd ființa umană să stea în serviciul valorilor spirituale, aspirînd spre personalitate (3, p. 361). Ridicarea la "spiritul normativ" este o performanță pe care nu o poate atinge însă în fiecare ființă umană. În lucrarea sa, poate cea mai cunoscută, Lebensformen
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
de altă parte, principiul școlii formativ-organiciste vrea să depășească opoziția dintre educația eteronomă și educația autonomă; ființa umană se dezvoltă și se formează prin interacțiunea dintre condițiile interne și cele externe. Se pun astfel bazele unui sistem pedagogic echilibrat, care îndeamnă la echilibru. Principiul fundamental formulat de G. G. Antonescu este expresia unei pedagogii individualiste care, prețuind particularitățile fiecărei ființe umane, face abstracție de faptul că aceasta se dezvoltă în anumite condiții social-istorice care îi determină profilul spiritual. Continuînd procesul de
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
de cunoștințe, cu un număr prea mare de elevi, fără efortul educatorului de a-i cunoaște cît mai bine, și fără profesori bine pregătiți. Rezerva pe care G. G. Antonescu o manifesta față de ceea ce el numea "moda" în pedagogie a îndemnat la mai multă circumspecție în preluarea unora din sistemele de instruire care circulau în epocă și care, ulterior, s-au dovedit a nu răspunde speranțelor investite în ele ("centrele de interes", "metoda complexelor", "metoda proiectelor" etc.). În elaborarea teoriei educației
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
lecția de deschidere, din 1921, Ghibu preciza totuși: "noi concepem pedagogia românească drept acea știință care (...) pornește (...) de la viața și necesitățile poporului nostru, avînd ca ideal dezvoltarea cît mai firească a acestuia." (67, p. 313). O astfel de apreciere ne îndeamnă să credem că profesorul transilvănean nu era cu totul refractar aspirației spre o știință a educației. Încă din 1927, cînd a publicat Școala creatoare (Individualitate-Personalitate) s-a remarcat la IOSIF I. GABREA (1893-1976) efortul de a construi o teorie asupra
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
a libertății individuale, o subordonare a copilului sau tînărului față de "cel mai important și anonim dintre patroni" școala (1, p. 86). Prin cultivarea altui mit al progresului etern elevul este stimulat să "consume" mereu tot mai multă știință, societatea este îndemnată să mărească bugetul școlar și să înmulțească anii de studiu. Creșterea "producției" școlare duce astfel la o creștere a "consumului" în planul educației. Instituțiile de învățămînt, prin obiective, organizare, conținut, tehnici de instruire alienează tînăra generație, pregătind-o astfel pentru
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
în vedere profesorii care, în construcția sa teoretică, dobîndesc rolul unei forțe sociale capabile să influențeze comportamentul social al tinerilor. Într-o altă lucrare, A Call to the Teachers of the Nation (Apel către profesorii națiunii), din 1933, acest pedagog îndemna cadrele didactice din S.U.A. să-și asume responsabilitatea reinstaurării tradițiilor democrației americane. Spre deosebire de politicieni, care sînt călăuziți de interese egoiste, profesorii aprecia Counts pot exprima, apăra și promova "interesele comune" și permanente ale oamenilor. Iată cum acest teoretician al educației
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
pe care le-am consultat nu am putut afla nimic relevant referitor la educația morală în școlile Waldorf. Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX 2 1 Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX Cuprins Et in Arcaia ego... sau îndemn la o călătorie Prefață Primele semne ale unor schimbări ce urmau să apară în educație Aspirația spre științifizare a pedagogiei Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX O sinteză a autoritarismului și liberalismului în educație disciplina liberă "Educația nouă" o
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
europene, și nu mizează cu precădere pe înflorirea economiei europene în lume. Ea s-a născut în mine din ceea ce Patocka numește "nenorocirea căderii", "din punctul de vedere ultim al acestei situații în care sîntem pîndiți de obscuritate". Ea ne îndeamnă să gîndim Europa și să reflectăm la comunitatea de destin care ne leagă înainte de a întrevedea o comunitate de țeluri. * De cînd există Europa, a devenit dificil să percepi Europa. Fără îndoială, privit din Statele Unite, micul continent apare ca un
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
nu doar superioare, ci și singurele deținătoare ale adevărului: Umanismul, Rațiunea, Știința. Totuși, în sînul propriei culturi, Umanismul, Rațiunea, Știința fac deja obiectul unor analize critice și sînt frămîntate de fermenții unor crize. Chiar în aceste momente de apogeu, Schopenhauer îndeamnă la renunțare și Nietzsche anunță înstăpînirea irevocabilă a nihilismului. Năruirea suicidară a Europei în secolul XX coincide cu criza Umanismului, criza Rațiunii, criza Progresului. Filozofia mai întîi, apoi știința însăși, în clipa triumfului său celui mai strălucit, descoperă fragilitatea supozițiilor
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
determină îmbrățișarea frenetică a imboldului distrugerii și morții; Rauschnig a deslușit cu perspicacitate, pitit în sînul nazismului, un nihilism radical care îl însuflețea din interior pe führer și furiile sale. Nihilismul este cu totul ambivalent în consecințele sale. El poate îndemna la asumarea curajoasă a angoasei condiției umane, la acceptarea acestui destin finit și nedesăvîrșit pe care Europa îl negase și deificase fără încetare. El îndeamnă la îmbrățișarea vieții fără a-i putea descifra un alt sens decît acela de a
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
pe führer și furiile sale. Nihilismul este cu totul ambivalent în consecințele sale. El poate îndemna la asumarea curajoasă a angoasei condiției umane, la acceptarea acestui destin finit și nedesăvîrșit pe care Europa îl negase și deificase fără încetare. El îndeamnă la îmbrățișarea vieții fără a-i putea descifra un alt sens decît acela de a trăi pentru a trăi. Însă el poate îndemna în egală măsură la a renunța la gîndire și la a disprețui orice morală. Ca și nihilismul
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
la acceptarea acestui destin finit și nedesăvîrșit pe care Europa îl negase și deificase fără încetare. El îndeamnă la îmbrățișarea vieții fără a-i putea descifra un alt sens decît acela de a trăi pentru a trăi. Însă el poate îndemna în egală măsură la a renunța la gîndire și la a disprețui orice morală. Ca și nihilismul, problematizarea generalizată reprezintă consecința ultimă și aprofundarea tuturor pro-blematizărilor care au afectat religia, umanismul, rațiunea, știința. Ea reprezintă luarea în calcul a eșecurilor
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
deznodămînt reprezintă în același timp posibilitatea unui nou început. Se pune de acum problema de a așeza sub semnul întrebării nu doar faptele și teoriile, ci mai ales presupozițiile și preliminariile oricărei gîndiri, începînd cu cea proprie. Criza fundamentelor ne îndeamnă să detectăm și să elucidăm acele elemente pe care ne sprijinim atunci cînd vorbim, răspundem și polemizăm. Ea ne determină să reanalizăm și să reformulăm problema fundamentelor și să luăm în considerare faptul de a "gîndi fără fundamente" (Heidegger). Se
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
ar fi trebuit să reacționeze. La fel cum se întîmplă și cu acei soldați care ațipesc în momentul în care trebuie să iasă din tranșee pentru a trece la atac (ca împietriți de un soi de reflex biologic care te îndeamnă s-o faci pe mortul în clipa în care moartea te amenință), vigilențele ațipiseră în ceasul primejdiei și, într-o sinteză perfectă de luciditate plină de umor și somnambulism năuc, Franța cînta " Totul merge de minune, doamnă marchiză", continuînd să
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
producă prea tîrziu. Strigătele de alarmă, asemenea prevestirilor Cassandrei, în loc să zguduie, sfîrșesc prin a se toci, adormind încă puțin conștiințele, pînă cînd va fi prea tîrziu. Mai mult decît atît, în anii din urmă tot ceea ce ar trebuit să ne îndemne la a ne solidariza a contribuit la a ne dezbina și mai mult. Astfel, lovitura lui Jaruzelski în Polonia a suscitat reacții dezordonate și contradictorii în țările și guvernele Europei Occidentale. Afacerea de la Cernobîl a fost exemplară: norul s-a
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
formele lor utilizabile și consumabile, adică degradate, căci nu sîntem în măsură să introducem în universul nostru mental filozofiile sau misticile care servesc drept bază acestor practici. Simțim însă mai mult sau mai puțin deslușit că yoga sau zazenul ne îndeamnă să medităm. Și presimțim că există mai multe forme de meditație, de la cele care golesc spiritul pînă la reflecțiile lente, îndelungate și profunde asupra unei percepții, a unui cuvînt, a unei idei, a unui spectacol al naturii. Trebuie să (re
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
sîntem nici omidă, nici libelulă, sîntem încă închiși în crisalidă. Urmează efortul decisiv. Metamorfoza poate avorta, dar este încă în curs. A realiza această transformare înseamnă a participa la ea. 1987 Al doilea Epilog Noi reflecții despre Europa Iată-ne îndemnați acum, în 1990, să reflectăm din nou asupra Europei în urma evenimentelor revoluționare începute în 1989 și încă neîncheiate. Nu doar chipul Europei numite de Est, adică sistemul vasal al pseudo-democrațiilor populare, se descompune, ci și chipul URSS, al cărei "sovietism
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
și ambițiilor neîmplinite, a orgoliului pozițiilor câștigate", așadar să insiste asupra nevoii de a pune la lucru oameni noi, tineri capabili să asume ideile lumii moderne, dar și să le aplice cu fermitate. Ideile cele noi să pătrundă în Parlament", îndemna spre finele carierei același Kogălniceanu, atent la nevoia de a se realize o veritabilă osmoză în ce privește colaborarea dintre generații. Asemenea idei agită azi pe tineri și vârstnici, pe oricare om de bine ce se preocupă de viitorul națiunii noastre. Sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
înalță într-o clipită cumpliții munți de spumă, ca iarăși să-i cufunde în latul ocean." Preferința pentru formula evolutivă e categorică și ea coincide cu crezul social-politic manifestat de celălalt istoric de seamă, M. Kogălniceanu. "Să sporim în bine", îndemnase acesta încă în Arhiva românească, atent la aceeași strategie a mobilizării morale. La fel gândea și Eminescu și el prezent la marea festivitate atunci când socotea ca axiomă "dezvoltarea dinăuntru" și punea accent pe nevoia schimbării de atitudine. Căci răul din
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
e mai mult înlăuntrul nostru, din cauză că elementul bun rămâne răzlețit, nefiind un suflet mare în jurul căruia să se concentre tot ce este mai ales în națiunea noastră", conchidea vorbitorul, în acord cu o concepție larg răspândită în mediul junimist. Când îndemna ca "noi prin noi înșine să ne îndreptăm", Maiorescu gândea, evident, consensual. La fel de frecventă apare ideea că un popor e menit de natură a viețui până își revarsă în lume "cuprinsul său sufletesc" și că tensiunea dintre bine și rău
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
un program anume. Carența de comunicare trebuie luată mai ales în calcul. "Unde se termină cuvântul, acolo începe scrâșnirea dinților", spunea un scriitor care a cunoscut bine asemenea realități, atât de frecvente încă la acest sfârșit de secol. Iar cuvântul îndeamnă și prin etimologia lui la adunare, sfat, dialog. Nu e de crezut că locuitorii din Transilvania, indiferent de origine etnică, nu mai dispun de resurse pentru dialogul necesar în asemenea circumstanțe și totdeauna. Fără dialog, justa măsură în aprecierea situației
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
iată, îl susțin: simetrie simbolică, pusă la lucru în cadrul unei tactici manipulative. M-am referit apoi, în succinta mea intervenție, la ideile care au prezidat la structurarea României moderne, evocând dublul motto de pe frontispiciul "Românului", în care C.A. Rosetti îndemna poporul la instrucție ("Luminează-te și vei fi / Voiește și vei putea") și la solidaritate activă ("La treabă puțini se-adună / Dar mult pot cei puțini împreună"). Erau idei perfect actuale. "cei puțini" se aflau acolo, la "kilometrul zero al
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
evident la care a dus în practică. E vorba, aici, numai de credința în anumite idei? Mai curând de o obsesie a puterii, dincolo de orice motivație ideologică. Puterea corupe, o știm de la Aristotel, și tocmai de aceea marele său discipol îndemna ca de putere să se apropie doar cine nu o iubește. Teama de abuz, îndoiala cu privire la scop, scrupulele ca metodă trebuie să însoțească mereu exercițiul ei. Din păcate, oamenii politici s-au recrutat mai întotdeauna dintre ambițioși, iar în cazurile
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
-l și aperi. Nu e suficient să te indignezi, ca Tacit în istoriografie ori ca binecunoscutul satiric roman, ci e nevoie ca indignarea să devină o sursă de acțiune pozitivă, creatoare. Spiritul critic trebuie să se situeze deasupra oricărui partizanat, îndemna Max Weber, atrăgând atenția asupra menirii sociale a clasei mai luminate. Menire paradoxală, căci manifestă interese de identitate și permanență, în timp ce încurajează diferența, discontinuitatea, revoluția, dacă e să vorbim în termenii sociologiei lui P. Bourdieu. Aceasta presupune pe de o
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]