15,206 matches
-
zidurilor Troiei. Rhesus era vestit pentru carul său de luptă bogat ornamentat și pentru cei mai frumoși cai pe care-i văzuseră aheii, albi ca neaua și iuți ca vântul. Conform unui oracol, atâta timp cât acești cai ar fi păscut pe câmpiile Ilionului și s-ar fi adăpat din apele râului Xanthus, Troia nu ar fi putut fi cucerită. De aceea Rhesus și o parte din oastea sa au fost măcelăriți în somn, chiar la a doua zi după sosirea lor, de către
Rhesus (mitologie) () [Corola-website/Science/304417_a_305746]
-
fata cu o desagă de boabe aurii. Flacăul tragea brazdă adâncă, iar fata arunca boabele în pământul roditor. Și din ziua aceea încolți dragostea lor. Și așa de gingaș și de curat se iubeau încât, pe unde treceau, izvoarele murmurau, câmpiile înverzeau, florile înfloreau. Și doar părinții s-au pus împotriva dragostei lor. Atunci cei doi îndrăgostiți într-o Luni dimineața au plecat de-acasă, luând cu ei un plug și o desagă cu grâu. Și acolo unde "...dealurile greoaie până-n
Cimișlia () [Corola-website/Science/304420_a_305749]
-
ceea ce astăzi se numește Canada, spunea că a găsit castraveți imenși în zona orașului Montreal. În secolele XV-XVII, vânătorii europeni de blănuri, comercianții, exploratorii, vor face schimburi și trocuri cu popoarele indigene amerindinene, inclusiv cu produse agricole. Triburile din Marile Câmpii și din zona Munților Stâncoși au învățat de la conchistadori cum să cultive legumele și fructele europene. Cei mai buni agricultori erau cei din triburile Mandan, din zona Dakota de Nord și de Sud. Ei au învățat să cultive soiuri de
Castravete () [Corola-website/Science/304432_a_305761]
-
spre Bruxelles. Forțele franceze, conduse de Napoleon ajung la rândul lor în fața platoului Mont Saint-Jean pe 17 seara, instalându-și bivuacurile față în față cu cele ale soldaților lui Wellington. Câmpul de bătălie, situat în dreptul platoului Mont Saint-Jean reprezintă o câmpie ușor ondulată, ce urcă în pante ușor înclinate, dinspre hanul Gros-Caillou, sau Caillou spre platoul Mont Saint-Jean. Câmpul de bătălie măsura în jur de 3 kilometri pe axa nord-sud (din vârful platoului până la satul Placenoît) iar pe axa est-vest măsura
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
a câmpului de bătălie se afla drumul Charleroi-Bruxelles, iar pe cea est-vest, un alt drum, mai puțin important, numit drumul spre Ohain; acesta din urmă parcurgea creasta pe care se dispuseseră trupele anglo-aliate. Câmpul de bătălie nu era, deci, defel „câmpia tristă” despre care vorbește Victor Hugo, înălțimile maxime fiind de nu mai puțin de 132 de metri, în dreptul fermelor Mont Saint-Jean și Belle Alliance. Pentru francezi, panta ce trebuia urcată pentru a intra în contact cu inamicul, era destul de abruptă
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
de dud, cele mai răspândite sunt "dudul alb", originar din Japonia și China și "dudul negru", originar din Persia. În Europa, dudul a fost introdus în secolul al XII-lea. În România, el crește în stare sălbatică în zonele de câmpie și pe dealuri joase.
Dud () [Corola-website/Science/304460_a_305789]
-
fibrelor de lână. S-au utilizat sporadic și în număr mic berbeci din rasele Merinos Caucazian și Merinos unguresc de pieptene. După 1970 s-au utilizat, cu succes remarcabil, berbeci din rasa Merinos australian. S-au format două tipuri: de câmpie, mai masiv și precoce, mai numeros și cel de colină localizat, în deosebi, în județul Sălaj. Zonele de creștere sunt doar în România, cu precădere în vest, în județele: Bihor, Satu Mare, Maramureș, Arad, Sălaj și Timiș. După anul 1970 a
Merinos de Transilvania () [Corola-website/Science/304456_a_305785]
-
(5 - 6 iulie 1809) a fost cea mai importantă confruntare militară a Războiului celei de-a Cincea Coaliții, desfășurându-se pe câmpia Marchfeld, în apropierea insulei dunărene Lobau și în dreptul localității Deutsch-Wagram, la 10 km nord-est de Viena. Bătălia a opus o armată franco-germano-italiană, condusă de Împăratul Napoleon I, unei armate austriece, comandate de arhiducele Carol de Austria-Teschen. Cele două zile de
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
raza lor de acțiune. Corpul al VIII-lea al generalului Vandamme nu a participat la această bătălie, fiind însărcinat cu apărarea Vienei și a malului sudic al Dunării în amonte de capitala austriacă. Bătălia de la Wagram s-a dat pe câmpia Marchfeld, o zonă întinsă și plată, cu excepția sectorului Markgrafneusiedl, unde se găsea un turn de observație. Câmpul de bătălie, lung de aproximativ 9 kilometri, este delimitat de Kagran la vest și Glinzerdorf la est, măsurând în jur de 6 kilometri
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
vremea a fost frumoasă și caldă. Aspern și Essling erau unite printr-o ridicătură de pământ și o fosă, vestigii ale unui dig ridicat în trecut pentru protejarea podgoriilor de lângă Dunăre. La nord de localitățile Aspern și Essling se întindea câmpia cerealieră Marchfeld. Luptele din 5 și 6 iulie 1809 s-au derulat aici. Câmpia se întinde pe 36 de kilometri de la est la vest. În partea de vest, colina Bisamberg, înaltă de 350 de metri, marchează limita. Ea permite observarea
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
de pământ și o fosă, vestigii ale unui dig ridicat în trecut pentru protejarea podgoriilor de lângă Dunăre. La nord de localitățile Aspern și Essling se întindea câmpia cerealieră Marchfeld. Luptele din 5 și 6 iulie 1809 s-au derulat aici. Câmpia se întinde pe 36 de kilometri de la est la vest. În partea de vest, colina Bisamberg, înaltă de 350 de metri, marchează limita. Ea permite observarea unei părți a Dunării, în amonte față de Viena, și pe pantele acesteia Carol și-
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
Bisamberg, înaltă de 350 de metri, marchează limita. Ea permite observarea unei părți a Dunării, în amonte față de Viena, și pe pantele acesteia Carol și-a dispus o mare parte din armată, după ce a sosit sub zidurile Vienei. Înspre est, câmpia se întindea până la râul March. Pressburg (Bratislava) nu se afla decât la opt kilometri depărtare, pe malul stâng al Dunării. Câmpia nu prezenta aproape nici o ondulație a terenului și numai înălțimea grâului din luna iulie putea ascunde vederii anumite sectoare
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
pantele acesteia Carol și-a dispus o mare parte din armată, după ce a sosit sub zidurile Vienei. Înspre est, câmpia se întindea până la râul March. Pressburg (Bratislava) nu se afla decât la opt kilometri depărtare, pe malul stâng al Dunării. Câmpia nu prezenta aproape nici o ondulație a terenului și numai înălțimea grâului din luna iulie putea ascunde vederii anumite sectoare ale câmpului de bătălie. Numeroase sate, aflate la trei sau patru kilometri depărtare unul de altul, se întindeau pe această câmpie
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
Câmpia nu prezenta aproape nici o ondulație a terenului și numai înălțimea grâului din luna iulie putea ascunde vederii anumite sectoare ale câmpului de bătălie. Numeroase sate, aflate la trei sau patru kilometri depărtare unul de altul, se întindeau pe această câmpie în 1809. În nordul câmpiei, la zece kilometri de insula Lobau, curge un curs de apă numit Russbach, cu orientarea nord-vest, sud-est. Puțin impresionant, el se va dovedi totuși un redutabil obstacol pentru francezi din cauza debitului mare, în special în timpul
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
ondulație a terenului și numai înălțimea grâului din luna iulie putea ascunde vederii anumite sectoare ale câmpului de bătălie. Numeroase sate, aflate la trei sau patru kilometri depărtare unul de altul, se întindeau pe această câmpie în 1809. În nordul câmpiei, la zece kilometri de insula Lobau, curge un curs de apă numit Russbach, cu orientarea nord-vest, sud-est. Puțin impresionant, el se va dovedi totuși un redutabil obstacol pentru francezi din cauza debitului mare, în special în timpul luptelor din seara zilei de
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
lucru pe care îl făcuse în mai, fie spre est, între Enzersdorf și Mühlleiten. Prima soluție era mai avantajoasă, deoarece permitea desfășurarea pe un fel de peninsulă, cu lărgimea de doi kilometri, care la rândul ei oferea un acces către câmpia Marchfeld, controlată de satele Aspern și Essling. Era deci naturală folosirea acestui cap de pod. Ocuparea celor două sate de către francezi a constituit sângeroasa miză a bătăliei din 21 și 22 mai 1809. Un alt avantaj al traversării Dunării la
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
de pod. Ocuparea celor două sate de către francezi a constituit sângeroasa miză a bătăliei din 21 și 22 mai 1809. Un alt avantaj al traversării Dunării la vest de insula Lobau era reprezentat de faptul că trupele franceze ajungeau pe câmpia Marchfeld mai aproape de pozițiile inamice. În cele șase săptămâni ce despart bătălia de la Aspern-Essling de cea de la Wagram, Napoleon transformă insula Lobau, rebotezată „Insula Napoleon”, într-o vastă bază de operațiuni: cei 20 000 de răniți sunt transferați aici și
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
de 6 iulie. De partea cealaltă, arhiducele Carol de Austria, obosit și rănit ușor, tocmai întors la cartierul său general de la Wagram, putea să facă un bilanț mai degrabă pozitiv: deși francezii reușiseră să se desfășoare neașteptat de repede pe câmpia Marchfeld, totuși planul său fusese întotdeauna să înfrunte inamicul aici. Cu excepția avangărzii lui Nordmann, armata sa nu suferise pierderi semnificative și, în plus, luptase foarte bine. Carol era însă conștient și convins de faptul că Napoleon urma să atace în
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
care dominau satul. Elementul principal al sistemului defensiv austriac era turnul pătrat, înconjurat de vechi tranșee care serviseră odinioară pentru apărarea împotriva cavaleriei maghiare. Însă, deși lucrările de terasament nu erau desăvârșite, bateriile austriece, plasate în spatele ridicăturilor de pământ, dominau câmpia Marchfeld. Planul lui Davout era simplu: artileria sa, susținută de o parte din cea din Corpul II, își va concentra focul încrucișat împotriva satului. Erau în total între 93 și 114 piese (numărând și cele 32 de piese provenite de la
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
Soldații din a doua linie au fost plasați perpendicular față de linia întâi, joncțiunea dintre cele două având loc în dreptul turnului. Această a doua linie era compusă în principal din batalioanele lui Nordmann, greu încercate cu o zi în urmă. Pe câmpie, cavaleriștii lui Nostitz, atacați de dragonii lui Grouchy și Pully, s-au retras pe platou, spre extrema stângă a trupelor austriece. Cele trei divizii ale Corpului IV trebuiau să păzească platoul dintre turn și aripa stângă a Corpului lui Hohenzollern
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
să încheie pacea cât mai repede cu putință. Bătălia de la Wagram a fost una dintre cele mai sângeroase ale războaielor napoleoniene, urmare a faptului că ambele armate au concentrat o puternică artilerie și că bătălia s-a dat într-o câmpie, fără prea multe obstacole naturale. Se estimează că artileriile celor două armate ar fi tras peste 90 000 de proiectile fiecare în timpul celor două zile de lupte. Wagram a marcat o schimbare majoră în tactica armatei austriece, care a opus
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
acest spațiu. Spațiul întins și deschis dintre Aspern și Essling practic nu mai există. Odată cu dezvoltarea aglomerației vieneze, ruta care leagă cele două sate este încadrată de case aproape pe toată lungimea sa. Cu excepția celor două căi ferate care traversează câmpia Marchfeld, ea nu s-a schimbat aproape deloc până astăzi. Majoritatea satelor din această câmpie există și în zilele noastre, puțin mai mari decât atunci, cu câteva excepții precum Deutsch-Wagram, care a devenit oraș. Râul March, care delimita în est
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
dezvoltarea aglomerației vieneze, ruta care leagă cele două sate este încadrată de case aproape pe toată lungimea sa. Cu excepția celor două căi ferate care traversează câmpia Marchfeld, ea nu s-a schimbat aproape deloc până astăzi. Majoritatea satelor din această câmpie există și în zilele noastre, puțin mai mari decât atunci, cu câteva excepții precum Deutsch-Wagram, care a devenit oraș. Râul March, care delimita în est câmpia, a devenit odată cu trecerea timpului granița dintre Austria și Slovacia. De asemenea, turnul morii
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
Marchfeld, ea nu s-a schimbat aproape deloc până astăzi. Majoritatea satelor din această câmpie există și în zilele noastre, puțin mai mari decât atunci, cu câteva excepții precum Deutsch-Wagram, care a devenit oraș. Râul March, care delimita în est câmpia, a devenit odată cu trecerea timpului granița dintre Austria și Slovacia. De asemenea, turnul morii mai stă în picioare și astăzi, însă între timp a fost reconstruit sub o formă cilindrică. Câmpul de bătălie, cât și localitățile Aspern, Essling, Kaiser-Ebersdorf și
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
(AFI: , în , , , ) este cel mai mare oraș din nord-estul Poloniei, reședința voievodatului Podlasia. Aflat în Câmpia Podlasiei de Nord pe malurile râului Biała, este al doilea oraș din Polonia ca densitate a populației, al unsprezecelea ca populație totală și al treisprezecelea ca suprafață. De-a lungul istoriei, el a atras imigranți din alte locuri din Polonia
Białystok () [Corola-website/Science/297953_a_299282]