14,490 matches
-
un îmbinare de dansuri și turnuri umane. Catalanii preluând ideea, au ignorat dansul din aceste obiceiuri tradiționale concentrându-se doar pe realizarea unor turnuri din ce în ce mai înalte și originale. Prima atestare documentară a unui "castell de sis sostres, acompanyat de la dolçaina" (castel de 6 etaje, acompaniat de un oboi) datează din 1770 în Arbos, iar în anul 1790 a început să se fie denumit castell pentru a-l diferenția de dansurile valenciene. Referințe legate de organizarea în cete a celor ce realizau
Castell () [Corola-website/Science/327376_a_328705]
-
6 etaje, acompaniat de un oboi) datează din 1770 în Arbos, iar în anul 1790 a început să se fie denumit castell pentru a-l diferenția de dansurile valenciene. Referințe legate de organizarea în cete a celor ce realizau aceste castele datează din anul 1815, enumerând de cetele: Colla dels Pagesos și Colla dels Menestrals. Deviza casteller-ilor este inspirată dintr-un vers al poemului "Los Xiquets de Valls" al lui Anselmo Clavé și este "Forță, Echilibru, Curaj și Bun-simț" ("Força, Equilibri
Castell () [Corola-website/Science/327376_a_328705]
-
Clavé și este "Forță, Echilibru, Curaj și Bun-simț" ("Força, Equilibri, Valor i Seny"). Aceste trăsături se considerau ca fiind esențiale pentru a fi casteller. Chiar dacă aceasta este deviza castellerilor este nevoie de alte trăsături de caracter pentru a putea realiza castele precum: multă muncă, stăruință, încredere, răbdare, spirit de echipă, etc. erii au nevoie de mult antrenament pentru a realiza turnuri umane înalte. Cetele au spații închise unde se întâlnesc pentru a se pregăti. Se cunosc doar trei accidente care s-
Castell () [Corola-website/Science/327376_a_328705]
-
s-au soldat cu moartea în rândul castellerilor, primul în secolul XIX în localitatea La Maso, apoi în Torredembarra în 1983 și ultimul în Mataró în 2006 ceea ce a dus la obligativitatea purtării căștilor de către copii care participau la ridicarea castelelor. Procentajul castellerilor care nu au căzut niciodată a fost de 92,81% în 1996 și 96.30% în 2005. Incidența accidentelor-Tabele comparative Nomenclatura în cazul turnurilor umane este foarte diversă și poate părea greoaie mai ales în cazul celor ce
Castell () [Corola-website/Science/327376_a_328705]
-
1996 și 96.30% în 2005. Incidența accidentelor-Tabele comparative Nomenclatura în cazul turnurilor umane este foarte diversă și poate părea greoaie mai ales în cazul celor ce nu cunosc limba catalană. În alcătuirea unui castell intră următoarele părți: Tipurile de castele primesc nume în funcție de numărul nivelurilor și de numărul persoanelor care formează un etaj. Primul număr din denumirea indică numărul de persoane care formează un nivel iar al doilea număr indică numărul total al nivelurilor adunându-se aici și pom del
Castell () [Corola-website/Science/327376_a_328705]
-
este un castell format din 6 etaje împreună cu baza, plus patru persoane pe nivel, plus «el pom de dalt» care se punctează cu 3 puncte. În afară de aceste denunmiri alcătuite din litere se folosesc și alte nume pentru unele tipuri de castele consacrate precum: "carro gros" (4 de 8), catedral (5 de 8), supercatedral (5 de 9 cu folre), vano de pilars etc. Un stâlp, în catalană "pilar", este castelul cu o singură persoană pe nivel. De asemenea pilar se referă la
Castell () [Corola-website/Science/327376_a_328705]
-
alcătuite din litere se folosesc și alte nume pentru unele tipuri de castele consacrate precum: "carro gros" (4 de 8), catedral (5 de 8), supercatedral (5 de 9 cu folre), vano de pilars etc. Un stâlp, în catalană "pilar", este castelul cu o singură persoană pe nivel. De asemenea pilar se referă la un singur șir uman, parte a nivelurilor de mai multe persoane, pe verticală care intră în componența turnului. Alte combinații care primesc nume speciale sunt: Un castel este
Castell () [Corola-website/Science/327376_a_328705]
-
este castelul cu o singură persoană pe nivel. De asemenea pilar se referă la un singur șir uman, parte a nivelurilor de mai multe persoane, pe verticală care intră în componența turnului. Alte combinații care primesc nume speciale sunt: Un castel este mai dificil cu cât are mai multe nivele, mai multe coloane umane ("pilar") și cu cât este necesară participarea mai multor participanți în structurile de susținere precum în folre y manilles pentru că este nevoie de o mare sincronizare și
Castell () [Corola-website/Science/327376_a_328705]
-
de o mare sincronizare și copenetrare. Cu toate că nu există nici o competiție periodică sau regulată ci doar întreceri la festivitățile populare locale s-a creat în 2004 "Tabla de Puntuación Castellera Desc.20" care este un tabel ce reglementează punctele acordate castelelor în funcție de dificultate. Acest tabel a fost înnoit în 2010 și unificat cu alte tabele paralele secundare căpătând denumirea de "Tabla de Puntuaciones Unificada 2010". Un castell se poate termina în patru feluri diferite, într-un grad mai mare sau mai
Castell () [Corola-website/Science/327376_a_328705]
-
poarte cască. De asemenea nu poartă ceas, ochelari sau alte accesorii ce ar putea zgâria sau lovi pe ceilalți membrii ai cetei. În Catalonia există tradiția ca în unele localități în anumite zile cu ocazia anumitor sărbători să se realizeze castele de către una sau mai multe cete. În unele orașe aceste zile în care se înalță turnurile umane se numesc "diada". Cele mai renumite diade sunt: Propunerea acestei tradiții pentru a fi un bun al patrimoniului mondial a fost a lui
Castell () [Corola-website/Science/327376_a_328705]
-
mai renumite diade sunt: Propunerea acestei tradiții pentru a fi un bun al patrimoniului mondial a fost a lui Jordi Roigé, editor al revistei "Castells" în anul 2006. În aprilie 2007 s-a făcut publică această întenție la Festivalul Nopții Castelelor (Nit dels castells) din Valls și imediat proiectul a primit un mare sprijin din partea întregii țări culminând printr-o declarație de sprijin solemnă a Parlamentului Cataloniei. În iulie 2009 statul spaniol aprobă propunerea și depune o cere la sediul UNESCO
Castell () [Corola-website/Science/327376_a_328705]
-
fug din Paris, luând-o în direcții diferite. În același an, aflat la târgul de la Blois, François Villon este recunoscut de ducele Charles d'Orléans (Roland Monod) și primit la curtea acestuia pentru a-l delecta cu poeziile sale. La castel ajunge într-o zi și Colin care fusese găsit de un om cinstit și care devenise meșter lăcătuș. Când Le Harlay și Bastardul vin să-l caute la castelul din Blois, François și Colin fug de acolo. Ei se adăpostesc
François Villon - Poetul vagabond () [Corola-website/Science/327380_a_328709]
-
la curtea acestuia pentru a-l delecta cu poeziile sale. La castel ajunge într-o zi și Colin care fusese găsit de un om cinstit și care devenise meșter lăcătuș. Când Le Harlay și Bastardul vin să-l caute la castelul din Blois, François și Colin fug de acolo. Ei se adăpostesc în grajdul unei biserici unde sunt găsiți de soldați și li se înscenează furtul unor obiecte bisericești. Cei doi sunt arestați și întemnițați în subsolul fortăreței din Meung-sur-Loire, din
François Villon - Poetul vagabond () [Corola-website/Science/327380_a_328709]
-
actorii germani pentru că, după spusele sale, "„eram eu mai neamț decât ei. Eram mai al dracu' decât ei și, probabil, de aia m-am împăcat cu germanii foarte bine”". S-a filmat și în Franța, fiind folosite decorurile autentice de la castelele Angers și Blois. Filmări au avut loc și pe platourile Centrului de Producție Cinematografică „București” de la Buftea, precum și la castelele de la Bran și de la Hunedoara și Cetatea Râșnov. Pentru ca filmul să fie cât mai real, regizorul a folosit un cadavru
François Villon - Poetul vagabond () [Corola-website/Science/327380_a_328709]
-
de aia m-am împăcat cu germanii foarte bine”". S-a filmat și în Franța, fiind folosite decorurile autentice de la castelele Angers și Blois. Filmări au avut loc și pe platourile Centrului de Producție Cinematografică „București” de la Buftea, precum și la castelele de la Bran și de la Hunedoara și Cetatea Râșnov. Pentru ca filmul să fie cât mai real, regizorul a folosit un cadavru de la morgă într-o scenă în care unul dintre personaje trebuia să-i pună ștreangul de gât unui condamnat. Actorul
François Villon - Poetul vagabond () [Corola-website/Science/327380_a_328709]
-
totdeauna. Înțelegerea face parte dintr-un plan măreț de-al Ursulei de a-l prinde pe regele Triton și să-i fure tridentul magic, lucru de care Ariel nu este conștientă. După transformare, este găsită de Eric și dusă la castel. Ariel aproape reușește să obțină "sărutul dragostei adevărate", dar este oprită de trucurile șirete ale Ursulei. În a treia zi, Ursula se transformă într-o femeie numită "Vanessa" și folosind vocea lui Ariel, îl farmecă pe Eric, care o cere
Ariel (personaj Disney) () [Corola-website/Science/327382_a_328711]
-
a regatului prințului Eric, a dat naștere unei fetițe, numite Melody. Când siguranța lui Melody este amenințată de sora Ursulei, Morgana, cuplul decide s-o țină pe aceasta departe de mare, construind un zid mare pentru a o separa de castel. Totuși, iubirea lui Melody față de mare este prea puternică și o vizitează pe Morgana, care o transformă temporar într-o sirenă. Regele Triton își folosește tridentul pentru a o transforma pe Ariel înapoi în sirenă pentru a o găsi pe
Ariel (personaj Disney) () [Corola-website/Science/327382_a_328711]
-
al Spaniei ca mărturie de bună înțelegere între regatul său și Republica Franceză. Următoarele trei versiuni au fost comandate de către Primul Consul în scop de propagandă și au fost portretele oficiale ale lui Napoleon I. Ele au fost amplasate în Castelul Saint-Cloud, biblioteca Domului Invalizilor și palatul Republicii Cisalpine. Ultima versiune nu a fost comandată de nimeni și a fost păstrată de David până la moartea sa. Arhetipuri ale portretului de propagandă, versiunile tabloului au fost reproduse de numeroase ori în gravuri
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
Arhetipuri ale portretului de propagandă, versiunile tabloului au fost reproduse de numeroase ori în gravuri, ca dovadă a unei posterități însemnate. Acest portret a influențat artiști precum Antoine-Jean Gros și Théodore Géricault. Tablourile sunt păstrate astăzi la Muzeul național al Castelului Malmaison (260 x 221 cm), la Castelul Charlottenburg din Berlin (260 x 226 cm), la Muzeul național al Castelului Versailles (două versiuni: 271 x 232 cm și 267 x 230 cm) și la Muzeul Belvedere din Viena (264 x 232
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
au fost reproduse de numeroase ori în gravuri, ca dovadă a unei posterități însemnate. Acest portret a influențat artiști precum Antoine-Jean Gros și Théodore Géricault. Tablourile sunt păstrate astăzi la Muzeul național al Castelului Malmaison (260 x 221 cm), la Castelul Charlottenburg din Berlin (260 x 226 cm), la Muzeul național al Castelului Versailles (două versiuni: 271 x 232 cm și 267 x 230 cm) și la Muzeul Belvedere din Viena (264 x 232 cm). Intitulată inițial "Tableau-portrait équestre du Premier
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
posterități însemnate. Acest portret a influențat artiști precum Antoine-Jean Gros și Théodore Géricault. Tablourile sunt păstrate astăzi la Muzeul național al Castelului Malmaison (260 x 221 cm), la Castelul Charlottenburg din Berlin (260 x 226 cm), la Muzeul național al Castelului Versailles (două versiuni: 271 x 232 cm și 267 x 230 cm) și la Muzeul Belvedere din Viena (264 x 232 cm). Intitulată inițial "Tableau-portrait équestre du Premier Consul, représenté dans le moment où il passe les Alpes au mont
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
expune apoi în vila Bonaparte (cunoscută anterior ca vila Paolina), reședința de la Roma a prinților de Canino. Tabloul este păstrat de urmașii săi până în 1949, când este lăsat moștenire de către nepoata sa Eugénie Bonaparte, prințesă de Moscova, Muzeului național din Castelul Malmaison (inventar MM 7149). Informat cu privire la comanda lui Carol al IV-lea, Bonaparte i-a cerut lui David să realizeze trei replici ale tabloului: cea de-a doua versiune, destinată Castelului din Saint-Cloud (1801), a fost expusă împreună cu prima versiune
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
sa Eugénie Bonaparte, prințesă de Moscova, Muzeului național din Castelul Malmaison (inventar MM 7149). Informat cu privire la comanda lui Carol al IV-lea, Bonaparte i-a cerut lui David să realizeze trei replici ale tabloului: cea de-a doua versiune, destinată Castelului din Saint-Cloud (1801), a fost expusă împreună cu prima versiune la Luvru. Adusă la palat în 1802, mai întâi în Salonul lui Marte, apoi în sala tronului, ea a fost luată în iunie 1814 de soldații prusaci ai generalului von Blücher
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
întâi în Salonul lui Marte, apoi în sala tronului, ea a fost luată în iunie 1814 de soldații prusaci ai generalului von Blücher care a oferit-o regelui Frederic Wilhelm al III-lea al Prusiei. Acesta a amplasat-o în Castelul Charlottenburg în 1816 (inventar GKI 913). Cea de-a treia versiune a fost destinată bibliotecii Domului Invalizilor în 1802. A fost primită acolo de către pensionari cu un mare ceremonial în sunet de tunuri și în prezența pictorului și a asistentului
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
prezența pictorului și a asistentului său, Georges Rouget. Se povestește că în timpul ceremoniei, pictorul i-a spus acestuia: „Câteva salve de tun sunt pentru tine, prietene”». Pictura a fost apoi depusă în anexele clădirii în timpul Restaurației. Amplasată în 1830 în Castelul de la Saint-Cloud, ea a fost expusă apoi, în 1837, de către regele Ludovic-Filip I, în Muzeul de istorie al Castelului din Versailles (sala Marengo inventar MV 1567). Cea de-a patra versiune a fost comandată pentru palatul de la Milano al Republicii
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]