14,359 matches
-
persoană neidentificată și amenințarea cu execuția a mai-marilor localității dacă nu-l predau pe făptaș permit evidențierea urățeniei sufletești ale acestora. Prin contrast, nebunul satului apare ca un om demn și superior din punct de vedere moral. Criticul remarca plasticitatea cinematografică a numeroaselor relatări și descrieri, precum și forța expresivă a parabolei. El îl recunoaște vag pe Titus Popovici în persoana băiatului; scriitorul însuși avea 14 ani în perioada relatată și își petrecea vacanțele de elev la bunicii din partea mamei, care locuiau
Atunci i-am condamnat pe toți la moarte () [Corola-website/Science/312638_a_313967]
-
la uciderea părinților sau apropiaților. Scenariul filmului a fost scris de romancierul Titus Popovici, după nuvela sa intitulată „Moartea lui Ipu” și publicată în 1970. Regizorul Nicolaescu a afirmat însă în cartea sa de memorii că el este autorul adaptării cinematografice a nuvelei, deoarece scriitorul nu era interesat de adaptarea cinematografică a nuvelei; scenariul de film ar fi fost scris în șapte zile cu prilejul unei deplasări a regizorului la München. Sergiu Nicolaescu a afirmat că Titus Popovici a auzit de la
Atunci i-am condamnat pe toți la moarte () [Corola-website/Science/312638_a_313967]
-
de romancierul Titus Popovici, după nuvela sa intitulată „Moartea lui Ipu” și publicată în 1970. Regizorul Nicolaescu a afirmat însă în cartea sa de memorii că el este autorul adaptării cinematografice a nuvelei, deoarece scriitorul nu era interesat de adaptarea cinematografică a nuvelei; scenariul de film ar fi fost scris în șapte zile cu prilejul unei deplasări a regizorului la München. Sergiu Nicolaescu a afirmat că Titus Popovici a auzit de la directoarea Studioului Cinematografic București că și Lucian Pintilie era interesat
Atunci i-am condamnat pe toți la moarte () [Corola-website/Science/312638_a_313967]
-
deoarece scriitorul nu era interesat de adaptarea cinematografică a nuvelei; scenariul de film ar fi fost scris în șapte zile cu prilejul unei deplasări a regizorului la München. Sergiu Nicolaescu a afirmat că Titus Popovici a auzit de la directoarea Studioului Cinematografic București că și Lucian Pintilie era interesat de realizarea unui film după aceeași nuvelă. Cei doi autori (Titus Popovici și Sergiu Nicolaescu) au avut îndoiala că nuvela constituită exclusiv din monologul unui copil ar putea sta la baza unui film
Atunci i-am condamnat pe toți la moarte () [Corola-website/Science/312638_a_313967]
-
elabora ideile în minte în drum spre locul de filmare. În același interviu din 1971, el își exprima astfel ideile artistice: „resping orice formă tehnică sau artistică dacă nu pornește de la o idee proprie”. Filmul a fost produs de Studioul Cinematografic București. Regizor secund a fost Adriana Dimitrescu. Rolul băiatului a fost distribuit copilului Cristian Șofron (n. 1958), care avea 13 ani la momentul filmărilor. El va absolvi Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București în 1983 și va ajunge
Atunci i-am condamnat pe toți la moarte () [Corola-website/Science/312638_a_313967]
-
proprie”. Filmul a fost produs de Studioul Cinematografic București. Regizor secund a fost Adriana Dimitrescu. Rolul băiatului a fost distribuit copilului Cristian Șofron (n. 1958), care avea 13 ani la momentul filmărilor. El va absolvi Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București în 1983 și va ajunge actor la Teatrul Nottara din București. Până la absolvirea facultății, el va mai juca în câteva filme: va fi băiatul comisarului Patulea în "Cu mîinile curate" (1972), marinarul Mihu în serialul TV "Toate pînzele
Atunci i-am condamnat pe toți la moarte () [Corola-website/Science/312638_a_313967]
-
și de inginerul Anușavan Salamanian (colaborator constant al lui Sergiu Nicolaescu). Filmările au fost realizate în perioada 12 septembrie - 25 octombrie 2011 și au avut loc la Sighișoara, satul Saschiz din județul Mureș, București și Mogoșoaia. Bugetul estimat al producției cinematografice a fost de de 3 milioane de euro. Rolurile principale au fost interpretate de Gérard Depardieu (Ipu), Bogdan Iancu (băiatul), Harvey Keitel (preotul), Laura Morante (soția preotului), Gheorghe Visu (notarul), Adina Cartianu (soția notarului) și alții. Filmul "Condamnat la viață
Atunci i-am condamnat pe toți la moarte () [Corola-website/Science/312638_a_313967]
-
cumpărate cu 2 milioane lei de la Radioteleviziunea Română. Copia standard a fost finalizată la 29 decembrie 1977. Cheltuielile de producție s-au ridicat la suma de 24.766.000 lei. "Pentru patrie" a fost realizat în studiourile Centrului de Producție Cinematografică București, în colaborare cu Ministerul Apărării Naționale, acest lucru fiind menționat pe genericul de început. La realizarea filmului au colaborat pe post de consilieri militari generalul maior Gheorghe Marin și colonelul Vasile Pricop. Pe genericul de final se menționează: "„Mulțumim
Pentru patrie (film) () [Corola-website/Science/312636_a_313965]
-
acestui film”". În secvențele de început ale filmului se specifică următoarele: "„Faptele și personajele acestui film sînt reale sau inspirate din realitate. În elaborarea scenariului, Sergiu Nicolaescu a folosit documente de epocă, amintiri, scrisori, presa vremii, precum și lucrări literare și cinematografice, unele inedite, de scriitori români contemporani. Acest film este închinat celor ce și-au vărsat sîngele pentru Patrie în anii 1877-1878.”". Cei trei operatori (Nicolae Girardi, Alexandru David și Mircea Mladin) au avut o misiune dificilă din cauza numeroaselor secvențe de
Pentru patrie (film) () [Corola-website/Science/312636_a_313965]
-
Tudor Caranfil a dat filmului o stea din cinci și a făcut următorul comentariu: "„Plevna, Grivița, Rahova și Parlamentul României, la 1877. 204 actori, 80 de cascadori și întreaga asistență a forțelor armate, pentru un film retoric în spiritul „Epopeei cinematografice naționale”. De fapt, sechelă a celor 6 episoade din serialul făcut pentru TVR și premoniție a reconstituirilor istorice „tip proces-verbal” din anii '90, „specialitate” Nicolaescu. De relevat, totuși, efortul dramaturgic de a asigura un film coral, cu diversitatea unui erou
Pentru patrie (film) () [Corola-website/Science/312636_a_313965]
-
Stăpânul Inelelor este titlul unei trilogii cinematografice care ecranizează cartea lui J.R.R. Tolkien, "Stăpânul Inelelor". Opera a fost publicată în 1954 și cuprinde trei părți: "Frăția Inelului", "Cele două turnuri" și "Întoarcerea Regelui". Legenda scrisă de Tolkien, s-a transformat sub forma unui film de lung-metraj, un
Stăpânul Inelelor (serie de filme) () [Corola-website/Science/312666_a_313995]
-
s-a transformat sub forma unui film de lung-metraj, un film care a avut în spate cele mai colosale desfășurări de forțe. Miturilor, peisajelor și creaturilor pe care autorul le-a creat au avut nevoie de patru decenii pentru că tehnologia cinematografică să atingă nivelul necesar de sofisticare pentru a da viață imaginilor gândite de Tolkien. Aventură începe în 19 decembrie 2001 cu Frăția Inelului. În acestă parte este prezentată lumea Pământului de Mijloc și locuitorii acesteia: oameni, hobbiți, elfi, gnomi, vrăjitori
Stăpânul Inelelor (serie de filme) () [Corola-website/Science/312666_a_313995]
-
pe cei care se potriveau cu ideile sale regizorale. Regizorul a fost plăcut impresionat de jocul actoricesc al copiilor și al actorului Ion Rițiu, care își făcea atunci debutul în film. Filmul a fost realizat în studiourile Centrului de Producție Cinematografică București. În realizarea filmului au fost folosiți mai mulți consilieri și anume: col. Constantin Grădinaru, ing. Samoilă Spiru, ing. Vasile Visarion și lt. col. Gheorghe Rovența. Scenele de balet au fost regizate de Viorica Cișmigiu. Piesele muzicale de pe coloana sonoră a
Duelul (film din 1981) () [Corola-website/Science/312631_a_313960]
-
aici intervine din nou talentul cascadorului coordonator, care trebuie să pregătească și să organizeze execuția cascadei în deplină siguranță în primul rând pentru cascadorul executant și nu în ultimul rând, pentru echipa de filmare care asistă la realizarea filmării. Cascadă cinematografică a dobândit titlul de noblețe, precum cascadorii care o execută, sfidând gravitația prin îndrăzneala lor, prin temeritate și sânge rece. Cascadă cinematografică reprezintă un om care cade, un corp care devine obiect, o lume în care echilibrul se învecinează cu
Cascador () [Corola-website/Science/312656_a_313985]
-
pentru cascadorul executant și nu în ultimul rând, pentru echipa de filmare care asistă la realizarea filmării. Cascadă cinematografică a dobândit titlul de noblețe, precum cascadorii care o execută, sfidând gravitația prin îndrăzneala lor, prin temeritate și sânge rece. Cascadă cinematografică reprezintă un om care cade, un corp care devine obiect, o lume în care echilibrul se învecinează cu amețeala, o lume cu logică proprie, legi proprii și ritm propriu Derapaje controlate, tonouri, salturi de pe trambulina, accidente de mașini sau accidente
Cascador () [Corola-website/Science/312656_a_313985]
-
ca înlocuitor al lui Mihu îl constituia experiența dobândită de primul la filmul anterior din serie, succesul la public (și implicit impactul mesajului propagandistic) nefiind nici el un aspect de neglijat. Filmul a fost realizat în studiourile Centrului de Producție Cinematografică București, în colaborare cu Ministerul de Interne, acest lucru fiind menționat pe genericul de început. La realizarea filmului a colaborat pe post de consilier căpitanul de securitate Mircea Gîndilă. Regizorul Sergiu Nicolaescu a schimbat foarte mult scenariul pentru a-l
Ultimul cartuș () [Corola-website/Science/312634_a_313963]
-
alte filme, "Revanșa" a avut un rol propagandistic mai accentuat. Autoritățile au înțeles rolul pe care îl poate avea cinematograful în răspândirea ideilor dorite, iar filmul de acțiune a fost considerat ca având un impact mai puternic decât alte genuri cinematografice. Însuși Sergiu Nicolaescu afirma într-un interviu din mai 1978 că „acest gen poate demonstra, direct și cinematografic, idei și credințe înalte, prin fapte și nu prin vorbe sau teoretizări care prin plictisul lor nu-și vor atinge niciodată scopul
Revanșa (film din 1978) () [Corola-website/Science/312633_a_313962]
-
avea cinematograful în răspândirea ideilor dorite, iar filmul de acțiune a fost considerat ca având un impact mai puternic decât alte genuri cinematografice. Însuși Sergiu Nicolaescu afirma într-un interviu din mai 1978 că „acest gen poate demonstra, direct și cinematografic, idei și credințe înalte, prin fapte și nu prin vorbe sau teoretizări care prin plictisul lor nu-și vor atinge niciodată scopul. Oricât de nobil și-ar dori el să fie”. Influența politică s-a văzut simțită în creșterea ponderii
Revanșa (film din 1978) () [Corola-website/Science/312633_a_313962]
-
și referent de specialitate, a avizat favorabil scenariul, singurul care s-a declarat împotrivă fiind scriitorul Romulus Zaharia. Conducerea Consiliului Culturii și Educației Socialiste a aprobat filmul la 30 decembrie 1977. Filmul a fost realizat în studiourile Centrului de Producție Cinematografică București. El a intrat în faza de producție la 4 ianuarie 1978. Titlul de lucru era "Comisarul revine", nefiind cunoscute motivele care au dus la schimbarea sa. Filmările au început la 16 februarie 1978 și s-au desfășurat în București
Revanșa (film din 1978) () [Corola-website/Science/312633_a_313962]
-
unii colaboratori. Decorurile interioare au fost realizate de Marcel Bogos (care lucra în același timp și la decorurile din "Ion"), iar cele exterioare de mai tânărul Dodu Bălășoiu. Colaboratorii regizorului se plângeau și ei de lentoarea cu care lucra Studioul Cinematografic de la Buftea, fiind nevoiți de multe ori să improvizeze. În "Revanșa" au fost realizate scene de acțiune și cascadorii la un înalt nivel de profesionalism, fiind folosită o echipă mare de cascadori care au executat unele scene de luptă devenite
Revanșa (film din 1978) () [Corola-website/Science/312633_a_313962]
-
arestul Prefecturii, care însă nu au fost uciși așa cum reiese din film. Locuri și personaje din film sunt analoge unor locuri și personaje reale, de exemplu: Comisarul Paraipan de la Poliția Legionară a fost considerat de un autor ca fiind corespondentul cinematografic al lui Ion Boian zis Moisescu, șeful Poliției Legionare din București. Personajul real era considerat de Constantin Argetoianu în memoriile sale ca fiind „un foarte periculos legionar”. El avea o reputație de om dur, folosindu-se de identități false și
Un comisar acuză () [Corola-website/Science/312632_a_313961]
-
Aicea ne-am născut, aicea murim.”. Toate acestea pledează pentru ideea că PCR era un partid de mase, compus din membri români. Pârvu a fost comparat de unii jurnaliști cu Gheorghe Gheorghiu-Dej, în timp ce avocatul Marin ar putea fi o replică cinematografică a lui Lucrețiu Pătrășcanu. Scenariul filmului "" a fost scris de Sergiu Nicolaescu, Vintilă Corbul, Eugen Burada și Mircea Gândilă, după o idee a lui Sergiu Nicolaescu. Regizorul realizase anterior două filme ("Cu mâinile curate" și "Ultimul cartuș") în care apăruse
Un comisar acuză () [Corola-website/Science/312632_a_313961]
-
Jilava în Viraga, Iorga în Jugu, Madgearu în Mărgeanu, Rioșanu în Vicșoreanu, Petrovicescu în Panaitescu, Zăvoianu în Năvodeanu etc. Cenzorii au afirmat că "„trebuie evitat a provoca contestații din partea unor familii”". Filmul a fost realizat în studiourile Centrului de Producție Cinematografică București. Filmările au fost realizate în colaborare cu Ministerul de Interne și Ministerul Apărării Naționale, acest lucru fiind menționat pe genericul de final. Filmul a intrat în faza de producție la jumătatea anului 1973. Regizori secunzi au fost Adriana Dimitrescu
Un comisar acuză () [Corola-website/Science/312632_a_313961]
-
726 spectatori) și "De ce trag clopotele, Mitică?" al lui Lucian Pintilie (cu 352.761 spectatori). Analizând acest film, criticul Călin Căliman îl considera "„o altă «poveste pentru copii» istorisită de Sergiu Nicolaescu”", "„o «ficțiune istorică» sau, mai curând, un «basm cinematografic» din familia «filmelor de capă și spadă»”", plin de suspans. Într-un articol publicat în 1990 în revista Cinema, criticul Mircea Alexandrescu aprecia suspansul și ritmul nervos și sacadat al producției, caracteristice filmelor de acțiune, considerând că în acest film
Coroana de foc () [Corola-website/Science/312746_a_314075]
-
fost scris de Dumitru Radu Popescu și Sergiu Nicolaescu. Pe genericul de la începutul filmului este făcută următoarea precizare: "„întâmplările din film sunt inspirate din fapte reale și orice asemănare de nume este pur întâmplătoare”". Filmul a câștigat concursul de proiecte cinematografice din 2004 și a beneficiat de un credit rambursabil acordat de Centrul Național al Cinematografiei în sumă de 980.000 de lei noi. Potrivit declarațiilor regizorului, costurile totale au fost însă aproape duble. Sunt înscriși pe generic ca parteneri S.C.
„15” (film) () [Corola-website/Science/312749_a_314078]