14,667 matches
-
1971-1984). În anul 1982 a obținut titlul de doctor în științe militare, cu o teză despre activitatea Jandarmeriei în război. Apoi, la data de 5 octombrie 1984, a fost trecut în rezervă cu gradul de colonel. După trecerea în rezervă colonelul Dumitru Penciuc a fost supravegheat de organele de securitate, interzicându-i-se accesul în unitățile Ministerului de Interne. Conform declarațiilor unor personalități politice participante la Revoluția din decembrie 1989 și a unor consemnări în unele lucrări referitoare la revoluție, „la
Dumitru Penciuc () [Corola-website/Science/311350_a_312679]
-
puncte fierbinți ale revoluției: Radiodifuziune, Televiziunea Română și sediul fostului Comitet Central al Partidului Comunist Român. După 1989 a fost distins cu medalia și Brevetul de „Luptător cu merite deosebite în Revoluția din decembrie 1989”. La data de 19 ianuarie 1990, colonelul Dumitru Penciuc din Ministerul de Interne a fost înaintat la gradul de general-maior (cu 1 stea) și numit în funcția de șef de stat major în I.G.P., fiind trecut în rezervă, în vederea pensionării la 20 februarie 1990. A fost rechemat
Dumitru Penciuc () [Corola-website/Science/311350_a_312679]
-
Bengești (județul Gorj), care a fost înzestrată de părinții ei cu o dotă constând din 25 de hectare teren arabil. În anii '30, Titus Gârbea a construit o casă în comuna respectivă. În perioada celui de-al doilea război mondial, colonelul Titus Gârbea a îndeplinit funcțiile de atașat militar la Berlin (1938-1940), atașat militar la Stockholm și Helsinki (1940-1942), șef al Detașamentului de legătură Gârbea cu Grupul de Armate Sud (1942-1943), comandant al Brigăzii 18 Artilerie (1943-1944). A fost înaintat în
Titus Gârbea () [Corola-website/Science/311352_a_312681]
-
Ion Antonescu, cât și generalului Constantin Sănătescu, șeful Casei militare regale, care a inițiat răsturnarea guvernului antonescian și întoarcerea armelor împotriva Germaniei.. Generalul Sănătescu scria în jurnalul său, că la o întâlnire pe care o avut-o în 1942 cu colonelul Titus Gârbea, pe Frontul de Est, în cursul careia dezbătuseră situația frontului, acesta din urmă "a fost primul ofițer român care mi-a spus că mergem la dezastru". Tot Sănătescu afirmă că a insistat, în martie 1944, ca Gârbea să
Titus Gârbea () [Corola-website/Science/311352_a_312681]
-
Darcy îi spune cât de greu îi este să vorbească cu persoane pe care nu le cunoaște și pare rănit de criticile ei asupra comportamentului său antisocial. A doua zi în timpul slujbei religioase ținute de domnul Collins, Elizabeth află de la colonelul Fitzwilliam că Darcy a fost cel care i-a separat pe Jane și Bingley. Înebunită de durere fuge afară în ploaie și la un moment dat se refugiază într-un vechi templu, când realizează că Darcy a urmărit-o. Acesta
Mândrie și prejudecată (film din 2005) () [Corola-website/Science/311399_a_312728]
-
și MBP nu s-au dat în lături de la folosirea forței împotriva veteranilor AK. În tomana anului 1946, un grup de 100-200 de soldați ai organizație „Narodowe Siły Zbrojne” au fost atrași într-o capcană și masacrați. În 1947, un colonel al forțelor de securitate poloneze declara: „Organizațiile ilegale teroriste și politice au încetat să mai fie o forță de temut, deși mai sunt încă partizani în păduri”. Persecutarea veteranilor AK a fost doar o parte a mai vastei persecuții staliniste
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
Cupa Campionilor Europeni ca jucător (1968) și antrenor (1977), ambele cu Steaua București. A fost antrenor al naționalei României de handbal masculin (medalie de bronz la CM 1990), iar din 2008 este antrenor al echipei de handbal masculin Steaua București. Colonelul din Ministerul Apărării Naționale a fost înaintat la gradul de general de brigadă (cu o stea), fiind trecut ulterior în rezervă la 31 decembrie 1997. În 2009, a fost decorat cu ordinul Meritul Sportiv cl. I-a.
Cornel Oțelea () [Corola-website/Science/311420_a_312749]
-
preot. Timp de nouă ani a fost preot în parohia Adormirea Maicii Domnului de la Palaio Phalero, lângă Atena, iar apoi timp de șapte ani a fost secretarul Sfântului Sinod, un post cheie în conducerea Bisericii Greciei, în toată perioada dictaturii coloneilor, sub arhiepiscopatul lui Hieronimos, care a fost un susținător al acestui regim. În 1974 este numit Mitropolit de Demetrias, în Tesalia, la vârsta de numai 35 de ani. În 1998 a fost ales în fruntea Bisericii Ortodoxe Grecești. Se stinge
Christodoulos al Atenei () [Corola-website/Science/311418_a_312747]
-
în zilele noastre aparținând regiunii Mîkolaiv din Ucraina. La sfârșitul lui 1941, în lagăr se aflau deținuți 52.000 evrei din Odessa și circa 7000 din Basarabia. Masacrul, cu numele de cod „Un dar pentru Stalin”, a fost ordonat de colonelul Modest Isopescu, pe 21 decembrie 1941, ziua de naștere a lui Stalin, pretextul folosit fiind apariția unei epidemii de tifos exantematic, ca rezultat al condițiilor de sanitație execrabile în care erau deținuți evreii deportați. Executanții au fost jandarmi și soldați
Lagărul de concentrare Bogdanovca () [Corola-website/Science/311425_a_312754]
-
Terestre din Sibiu. În paralel cu activitatea didactică, a absolvit Colegiul de Comandă și Stat Major al Forțelor Terestre al Armatei S.U.A. (1998) și Colegiul de Apărare al NATO (Roma, 2005). A fost avansat la gradele de locotenent-colonel (1995) și colonel (1998). A obținut două titluri științifice de doctor: în științe militare - cu teza „Rezervele strategice și rolul lor în războiul de apărare a țării. Modalități de utilizare a acestora în diferite forme de ducere a acțiunilor militare” (Academia de Înalte
Teodor Frunzeti () [Corola-website/Science/311430_a_312759]
-
Organizare și Execuție de Nivel Înalt pentru Studii de Securitate la Centrul George C. Marshall (Germania, 2006) și un curs internațional de Transformare a Apărării (Monterey, California, SUA, 2006). După 10 ani în care a fost profesor, în anul 2000, colonelul Teodor Frunzeti revine în funcțiile de comandă din Statul Major, ca șef al Serviciului Strategii de Apărare din Direcția Planificare Strategică a Statului Major General. Teodor Frunzeti a fost înaintat la gradul de general de brigadă (cu o stea) la
Teodor Frunzeti () [Corola-website/Science/311430_a_312759]
-
domeniile familiei sale, la castelul Salettes și și-a început de timpuriu cariera militară, angajându-se la doar 15 ani în Legiunea corsicană. Este apoi cadet-gentilom în regimentul Languedoc (1777-1792). La declanșarea războaielor Revoluției, în 1792, d'Hautpoul era deja colonel și, în ciuda faptului că era nobil, loialitatea soldaților săi îi permite să rămână la comanda trupelor sale. Luptă cu distincție la Fleurus și, între 1794 și 1795 comandă cavaleria de avangardă a armatei de pe Sambre și Meuse. Se remarcă din
Jean-Joseph Ange d'Hautpoul () [Corola-website/Science/311453_a_312782]
-
sora generalului Leclerc. Generalul Davout este foarte apreciat de Bonaparte, devenit Primul Consul, iar în mai 1804, când acesta devine Împărat, lui Davout i se oferă demnitatea de Mareșal al Imperiului și onoarea de a fi unul dintre cei patru „colonei generali ai Gărzii Imperiale”, post dealtfel strict onorific. În 1805, după ce Austria și Rusia declară război Franței, lui Davout i se acordă comanda Corpului III al „Marii Armate”. Acest corp de armată va deveni celebru, fiind considerat aproape la fel de valoros
Louis Nicolas Davout () [Corola-website/Science/311449_a_312778]
-
al multitudinii de referințe ale autorului la ocultism, cabala, alchimie și teoria conspirației: Principalele personaje ale românului sunt trei prieteni, Belbo, Diotallevi, care lucrează pentru mică editură Garamond din Milano, si Casaubon (naratorul). Într-o zi ei primesc vizită unui colonel Ardenți, care dorea să publice o carte despre un plan secret al cavalerilor templieri de a domina lumea, singura să sursă fiind un petic de hartie cu un text codificat, pe care colonelul pretindea că îl descifrase parțial. A doua
Pendulul lui Foucault (roman) () [Corola-website/Science/311465_a_312794]
-
Într-o zi ei primesc vizită unui colonel Ardenți, care dorea să publice o carte despre un plan secret al cavalerilor templieri de a domina lumea, singura să sursă fiind un petic de hartie cu un text codificat, pe care colonelul pretindea că îl descifrase parțial. A doua zi Ardenți dispare, și povestea pare să fie uitată. Casaubon pleacă pentru câțiva ani în Brazilia. La întoarcere se angajează alături de prietenii săi la editură, unde încep să lucreze la o serie de
Pendulul lui Foucault (roman) () [Corola-website/Science/311465_a_312794]
-
mult material de această natură și, ca un joc intelectual, încep să facă tot felul de legături neobișnuite între diferite evenimente istorice, prin prisma unei inventate conspirații istorice. Pornită inițial că o joacă, ei încep să completeze "Planul" evocat de colonelul Ardenți, să creeze noi legături nebănuite, astfel încât se prind în propriul joc. După ce au publicat o carte cu această teorie a conspirației, unele cercuri încep să creadă în ea. Confom teoriei inventate de protagoniști, secretul templierilor era că aceștia descoperiseră
Pendulul lui Foucault (roman) () [Corola-website/Science/311465_a_312794]
-
cam 30 până la 36 de luni. La 15 aprilie 2010, s-a anunțat că William va rămâne la RAF Valley pentru turul operativ fiindu-i alocate și atribuții de copilot. La 10 februarie 2011 a fost avansat la rang de colonel al gărzilor irlandeze iar în iunie 2012 a obținut gradul de căpitan al Marinei Regale Britanice, fiind calificat să conducă misiuni de căutare și salvare. La vârsta de 21 de ani, prințul William a fost numit consilier de stat și
William, Duce de Cambridge () [Corola-website/Science/311455_a_312784]
-
pentru prima dată la 17 mai 1793, împotriva spaniolilor la Saint-Laurent-de-Cerdans. Devine locotenent pe 4 octombrie și căpitan de grenadieri pe 18, apoi, pe 30 este rănit la braț dar insistă să păstreze comanda trupelor, fiind numit șef de brigadă (colonel) în ziua de Crăciun a aceluiași an. În aceași zi, doi dintre frații săi, care serveau alături de el, sunt uciși în luptă și Lannes primește permisiunea de a merge la Perpignan pentru a-și vindeca rana de la braț. Aici o
Jean Lannes () [Corola-website/Science/311471_a_312800]
-
împotriva Spaniei fiind terminat, Lannes este trimis, împreună cu Augereau, la "Armata din Italia". Aici, Lannes se remarcă mai întâi la Loano, pe 24 noiembrie 1795, apoi la Millesimo, pe 13 aprilie. Bonaparte, sosit la comanda armatei din martie, îl numește colonel și îi acordă comanda a patru batalioane de grenadieri din avangardă, postură care îi permite lui Lannes să se remarce în mod special la Lodi și Dego, fiind numit provizoriu general de brigadă de cavalerie, pe 9 septembrie 1796. Rănit
Jean Lannes () [Corola-website/Science/311471_a_312800]
-
17 august 1961, Gherla) a fost un general român, care a luptat în al Doilea Război Mondial. A fost avansat, succesiv, la următoarele grade militare: sublocotenent în 1912, locotenent în 1915, căpitan în 1917, maior în 1920, locotenent-colonel în 1930, colonel în 1936, general de brigadă în 1943, general de divizie în 1946. Și-a început cariera comandant de pluton în Regimentul 16 Artilerie, Regimentul 2 Obuziere (1912-1916), apoi comandant de baterie în Regimentul 1 Artilerie Grea (1916- 1917). A primit
Mihail Voicu (general) () [Corola-website/Science/311482_a_312811]
-
de la Pralea), iar la [[Mărășești]] a comandat un divizion din Regimentul 4 Artilerie Grea, apoi a avansat la rangul de [[maior]] și șef de birou în Marele Cartier General în 1917, precum un an mai târziu la acel de [[locotenent colonel]] și șef secție în Direcția Artilerie din Ministerul de război. După război, a urmat studii la [[Școala Superioară de Război]] (Academia Militară), în prezent [[Universitatea Națională de Apărare "Carol I"]], absolvindu-le în anul 1920. A devenit șef al biroului
Vasile Atanasiu () [Corola-website/Science/311481_a_312810]
-
de Război]] (Academia Militară), în prezent [[Universitatea Națională de Apărare "Carol I"]], absolvindu-le în anul 1920. A devenit șef al biroului operații (1921-1926) și al secției 4-servicii (1926-1928) din Marele Stat Major. A fost promovat ulterior la gradele de [[colonel]] (1928), având funcțiile de ajutor al Inspectorului general al artileriei (1928-1929), comandant al Regimentului de Artilerie din Centrul de Instrucție al Artileriei (1929-1931), secretar al Consiliului Superior al Apărării (1931-1934), în sfârșit adjunct al comandantului și director de studii la
Vasile Atanasiu () [Corola-website/Science/311481_a_312810]
-
Major. Din 1939 a devenit ofițer de comandă al uneia din armatele Primei Republici Slovace. La început a comandat diviziile din Ružomberok, Bratislava și Trenčín. Apoi a fost promovat consilier militar pentru educația militară în Marele Comandament de Război. Avansat colonel de artilerie, a fost numit la comanda Diviziei 1, cu comandamentul la Trenčín, care acoperea partea de vest a Slovaciei și mai mult de jumătate din Slovacia Centrală. În 1939 a fost decorat cu Crucea de Fier clasa I și
Jozef Turanec () [Corola-website/Science/312334_a_313663]
-
localnicii au dezafectat două poduri, pentru a împiedica trupele de Securitate să trimită întăriri. În data de 18 octombrie a fost constituită în această chestiune o comisie la Satu Mare, formată din șefii regionalelor de Securitate din Oradea și Satu Mare, un colonel de la Interne, un locotenent-colonel de armată, alți șefi de la Jandarmerie, precum și primul procuror și prefectul județului Satu Mare (interbelic). În noaptea de 18/19 octombrie un dispozitiv format din 70 jandarmi, 40 de gardieni și 25 de agenți de Securitate au
Mănăstirea Bixad () [Corola-website/Science/312335_a_313664]
-
lui Masséna în cadrul celei de-a doua bătălii de la Zürich, unde este acesta din urmă îl numește general de divizie chiar pe câmpul de bătălie (25 septembrie). În 1803, Mortier ocupă Hanovra, la ordinul Primului Consul Bonaparte. În 1804 devine colonel general comandant al artileriei și mateloților Gărzii Consulare, apoi Mareșal al Imperiului. Se distinge la Dürrenstein în 1805, comandând în același an infanteria Gărzii Imperiale. Anul următor, în timpul Războiului celei de-a Patra Coaliții, Mortier ocupă Germania de nord și
Adolphe Édouard Mortier () [Corola-website/Science/312352_a_313681]