13,997 matches
-
apărută după 1960, manifestată prin compunerea unui flux sonor repetitiv, adesea de lungă durată, unde muzica se transformă gradual prin repetarea ușor modificată a celor mai mici componente ale discursului. Conceptul a fost împrumutat din artele plastice din perioada respectivă: criticul Richard Wollheim publica în 1965, în Arts Magazine, un articol despre „minimal art”. În muzică, termenul este folosit de la începutul anilor ’70 (v. Tom Johnson, recenzie în The Village Voice, 1972), desemnând la început diverse tendințe muzicale manifestate din 1960
Minimal techno () [Corola-website/Science/323290_a_324619]
-
cronici dramatice în „Viața Românească”, „Adevărul literar și artistic”, „Lumea”, „Viața Literară” etc. Scriitor de orientare promodernistă și antigândiristă, a condus, împreună cu Șerban Cioculescu, Vladimir Streinu și Pompiliu Constantinescu, revista „Kalende” (noiembrie 1928-martie 1929). A frecventat cenaclul ”"Sburătorul"” condus de criticul Eugen Lovinescu în anii 1925-1929. În revista „Kalende” a publicat bucăți de proză literară ("Idilă", "Tantal", "Noua Eneidă"), piese de un fantezism colorat și înclinație spre parodie. În 1936 îi apare un volum cu reportaje ("Constanța"), iar în 1938 "Istoria
Tudor Șoimaru (scriitor) () [Corola-website/Science/323364_a_324693]
-
nicio relație cu lumea; nu mai trăiește în Timp și sub constrângerea Timpului, ci într-un prezent etern... yoghinul este efectiv întreaga Ființă”, scria Eliade în studiul "Yoga. Nemurire și libertate" (1954). Analizând proza fantastică interbelică a lui Mircea Eliade, criticul Ov.S. Crohmălniceanu considera că autorul manifestă o pasiune eminesciană pentru marile mituri cosmogonice, având o intuiție a misterului și un dar al evocării care șterge frontiera ce desparte realitatea cotidiană de miraculos. „Literatura lui înfăptuiește o remarcabilă prospectare a lumii
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
eminesciană pentru marile mituri cosmogonice, având o intuiție a misterului și un dar al evocării care șterge frontiera ce desparte realitatea cotidiană de miraculos. „Literatura lui înfăptuiește o remarcabilă prospectare a lumii interioare, înspre acele zone-limită de ordin abisal”, concluzionează criticul. Proza fantastică a lui Eliade este o meditație asupra timpului și a încercării de evadare a omului din condiția umană, părăsind timpul profan pentru a se integra timpului sacru. Datorită nivelului de cunoaștere și de inițiere la care a ajuns
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
Cărășel consideră cartea „un volum de proză scurtă aflat la limita mainstreamului cu literatura SF, cumva în prelungirea stilistică a lui Vladimir Colin și Jorge Luis Borges [...] o ambițioasă tentativă de glosare eseistică, în trăirea unei adevărate aventuri a limbajului”. Criticul Cătălin Badea-Gheracostea este de părere că cenzura aplicată asupra primei ediții limitează direcțiile de lectură „sub cheile parabolei, science fiction-ului brut și a livrescului borgesian” și că „abia în ediția din 2012 avem proze care împletesc realismul cu fantasticul, fără
Aporisticon () [Corola-website/Science/324179_a_325508]
-
și cu un copil jucându-se, astfel acoperind ambele subiecte ale temei cântecului. Revista "Billboard" atribuie succesul mondial al cântecului naturii melodice, caracterizat de fraza muzicală de pian instant recunoscută (care, ironic, nu se regăseșe în varianta originală a piesei). Criticii revistei identifică acest factor ca făcând cântecul ușor accesibil unei audiențe mai largi, pe lângă cei care frecventează cluburile și fani ai muzicii electronice dansabile, acesta putând fi difuzat la radio. Synthmania.com afirmă că piesa a fost scrisă cu ajutorul orgii
Children (cântec) () [Corola-website/Science/324194_a_325523]
-
(titlu original "Neuromancer") este un roman științifico-fantastic cyberpunk din 1984 de William Gibson, primul roman din "Trilogia Sprawl". "" este primul roman publicat de Gibson și a avut un mare succes atât din partea criticii cât și a cititorilor, declanșând practic mișcarea literară cyberpunk. Romanul a fost recompensat cu premiile Nebula, Philip K. Dick și Hugo. Înainte de a scrie "Neuromantul", Gibson a creat câteva povestiri legate de viața unor personaje dintr-un viitor din care
Neuromantul () [Corola-website/Science/324268_a_325597]
-
extrapolările tehnologice ale lui Gibson s-a dovedit imperfecte (mai ales incapacitatea sa de a prevedea apariția telefonului mobil), "este mult mai importantă imaginarea poveștii, a gândurilor care trec prin mințile personajelor sale și lumea în care se petrec toate". Criticul literar Larry McCaffery descria conceptul matricii din "Neuromantul" ca un loc în care "datele dansează cu conștiința umană... memoria ukană este literalizată și mecanizată... sistemele de informații multinaționale operează în structuri noi a căror frumusețe și complexitate sunt inimaginabile, mistice
Neuromantul () [Corola-website/Science/324268_a_325597]
-
a îmbrățișat cariera de actriță. În decembrie 1881, și-a făcut debutul în fața publicului londonez la Teatrul Haymarket în piesa "She Stoops to Conquer". Toamna următoare, ea a făcut primul turneu în Statele Unite, unde a avut un succes enorm. În timp ce criticii în general îi condamnau interpretările, publicul o iubea. În 1903 a jucat în Statele Unite în "The Crossways", scrisă de ea în colaborare cu J. Hartley Manners]. Lillie s-a întors în SUA cu turnee în 1906 și din nou în
Lillie Langtry () [Corola-website/Science/324293_a_325622]
-
desenelor executate manual pentru un episod de aproximativ 7 minute a fost redus de la 14.000 la aproape 2.000. În plus, compania a implementat tehnici inovatoare cum ar fi cea a schimbării rapide a fundalului pentru a îmbunătăți vizionarea. Criticii nu au agreat trecerea de la animația bogată și detaliată la personaje plate (fără substanță) cu mișcări repetitive. Ca răspuns, Barbera a declarat că au avut de ales între a se adapta la bugetele pentru televiziune, care scăzuseră de la 35.000
William Hanna () [Corola-website/Science/324275_a_325604]
-
desenelor executate manual pentru un episod de aproximativ 7 minute a fost redus de la 14.000 la aproape 2.000. În plus, compania a implementat tehnici inovatoare cum ar fi cea a schimbării rapide a fundalului pentru a îmbunătăți vizionarea. Criticii nu au agreat trecerea de la animația bogată și detaliată la personaje plate (fără substanță) cu mișcări repetitive. Ca răspuns, Barbera a declarat că au avut de ales între a se adapta la bugetele pentru televiziune, care scăzuseră de la 35.000
Joseph Barbera () [Corola-website/Science/324274_a_325603]
-
din filmul lui Nicolaescu ar fi „prea barbari” și ar fi solicitat ca în următoarele filme să se aducă o serie de corecții în comportamentul și educația dacilor, care „vorbeau ca la plenare”. În lucrarea "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" (2000), criticul Călin Căliman aprecia că accentul a fost mutat în acest film de la luptele între daci și romani la dramele individuale. În urma sinuciderii lui Decebal, care și-a dat seama că războiul este pierdut, „simbolul invincibilității - al dârzeniei și eroismului împinse
Columna (film) () [Corola-website/Science/324282_a_325611]
-
ca un militar disciplinat, dar și ca un om educat și înțelept, Gerula este un om demn și tenace, a cărui rezistență la ocupație se transformă în timp în rezistență oarbă față de progres, iar tarabostele ciung este un om înțelept. Criticul a lăudat filmul, spunând că i-a plăcut prezența actorilor, străini, festivismul decent al marelui moment istoric, evidențierea sentimentelelor „de neputință, de umilință și de frustrare ale unui popor mic, condamnat la supunere”, interpretarea superbă de către Gheorghe Dinică a trădătorului
Columna (film) () [Corola-website/Science/324282_a_325611]
-
de către cuceritori a unor „fapte durabile” în teritoriul ocupat, călătoria eroului, alegerea locului potrivit pentru întemeierea unei cetăți, prezența trădătorului, iubirea înfiripată între bărbații învingători și femeile învinșilor, sacrificiul eroului în scopul obținerii păcii și continuarea vieții în ciuda tuturor opreliștilor. Criticul Tudor Caranfil a dat filmului două stele din cinci și a făcut următorul comentariu: "„Inspirat din „primul film înscris în piatră al cuceririi Daciei”, scenariul lui Titus Popovici se concentrează asupra construirii unui municipium roman, cu împăcarea dintre învingători și
Columna (film) () [Corola-website/Science/324282_a_325611]
-
este împiedicată de iluzia că spune ceva important. Dar povestea sa a unui singur om care luptă împotriva sistemului este banală și prezentarea aspectelor referitoare la starea justiției în China este îngreunată de o atitudine care este la limita xenofobiei". Criticul de film Andrew O'Hehir de la "Salon" a remarcat faptul că subtextul filmului "înghite povestea, până când tot ceea ce rămâne este virtutea superioară a lui Gere, amestecată cu virilitatea sa superioară -ambele foarte apreciate de populația feminină chineză". O'Hehir a
Temnița roșie () [Corola-website/Science/326541_a_327870]
-
de cauze și efecte care să genereze groază și consternare, fără ca vreunul dintre indivizii implicați să poată fi bănuit de rele intenții, noul lui film [", n.n."] are o formă de soliditate ce poate fi calificată drept clasic-românescă.” În privința concepției plastice, criticul de film Mircea Valeriu Deacă a susținut într-un articol publicat în revista "Cultura" că reperul principal al filmului ar fi icoana bisericească: personajele și acțiunea se profilează pe un plan „lipsit de profunzime”, iar „[s]pațiul lumii ficționale din
După dealuri () [Corola-website/Science/326552_a_327881]
-
scena spitalului și scena secției de poliție, cea din urmă având trei planuri de adâncime. Pelicula a fost filmată și montată în ordine cronologică. Andrei Gorzo susține că filmul evită nu numai să fie senzaționalist, dar și antireligios, în schimb criticul de film consideră că pelicula se împlinește „ca tragedie socială”. În sprijinul acestei idei, el afirmă că „lanțul cauzal care culminează cu strivirea Alinei are un soi de cruntă obiectivitate materialistă, care face ca desemnarea ca țap ispășitor a unui
După dealuri () [Corola-website/Science/326552_a_327881]
-
cu platină de Recording Industry Association of America. McCartney a promovat „Say Say Say” atât cu albumul "Pipes of Peace "din 1983, cât și cu "All the Best!" din 1987. „Say Say Say” a avut parte de recenzii mixte de la criticii muzicali. Anthony Violanti de la "The Buffalo News" a numit-o piesa cu cele mai proaste versuri din anul 1983, în timp ce "Lexington Herald-Leader" a declarat într-o recenzie a albumului "Pipes of Peace" că, lăsând la o parte „Say Say Say
Say Say Say () [Corola-website/Science/326557_a_327886]
-
piesa este una bună, în ciuda difuzărilor ei ad nauseam. "Desert News" a declarat că piesa are un „hook plăcut, de maestru”. Într-o recenzie publicată în "Rolling Stone", cântecul a fost descris ca „o experiență dance binevoitoare, dar totodată ștearsă”. Criticul muzical Nelson George a declarat că „Say Say Say” nu ar fi „meritat să aibă atâtea difuzări fără McCartney și Jackson”. Salon.com a descris ulterior cântecul ca un duet „plin de energie”. În revista online s-a concluzionat că
Say Say Say () [Corola-website/Science/326557_a_327886]
-
la suma de 28.510.652 $, semnificativ mai mici decât bugetul de producție al filmului de 39 milioane $. Potrivit sitului Rotten Tomatoes, reacția critică față de "Jaf armat" a fost mixtă spre pozitivă, cu un rating de aprobare de 65%. Printre criticii de top ai Rotten Tomatoes, reprezentați de cei mai populari și notabili critici din ziare, situri Internet, emisiuni radiofonice și de televiziune , filmul are un rating de aprobare generală de 60%. Rezumatul consensului criticilor a fost că ""Jaf armat" nu
Jaf armat (film) () [Corola-website/Science/326588_a_327917]
-
filmărilor. Filmul a fost dedicat memoriei sale. Filmul a primit recenzii pozitive din partea criticilor. Rotten Tomatoes a raportat că 81% din 51 de critici au făcut filmului comentarii pozitive și că are un rating mediu de 6,9 din 10. Criticul Roger Ebert a declarat: "Dezvolt treptat o suspiciune, sau poate că este o teamă, că Jim Carrey, este în creștere în mintea mea", deoarece el făcuse recenzii slabe pentru filmele lui anterioare "Tăntălăul și gogomanul" și "". Recunoaștere din partea American Film
Mincinosul mincinoșilor () [Corola-website/Science/326617_a_327946]
-
totale să se ridice la suma de 98,2 milioane $, mult superioară bugetului de 29 milioane $. Filmul a beneficiat de o recepție, în general, pozitivă, cu un rating de 68% pe Rotten Tomatoes și un metascor de 56 pe Metacritic. Criticul de film Roger Ebert de la "Chicago Sun-Times" i-a dat filmului trei stele din patru și a scris: "Ca și filmul lui Leone, epicul Rodriguez este mai interesat în acest moment de scene mari, de surprize și răsturnări ironice și
A fost odată în Mexic - Desperado 2 () [Corola-website/Science/326610_a_327939]
-
Bud Spencer. Coloana sonoră este compusă de frații Maurizio și Guido De Angelis. Filmul a avut un mare succes și a fost obiectul unei parodii intitulate "Piedino il questurino" (1974), în care personajul principal a fost interpretate de Franco Franchi. Criticul Tudor Caranfil a dat acestui film două stele din patru și a comentat astfel: ""Steno (Stefano Vanzini), cineast prolific, vechi scenarist al lui Monicelli și regizor al unor filme cu Sordi, Totò, De Sica și Bardot deschide, cu acest polar
Piedone - comisarul fără armă () [Corola-website/Science/326621_a_327950]
-
a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei si pana la data de 31.12.2007 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. El a fost relansat la 1 iunie 2001, fiind vizionat de încă 1.281 spectatori. Criticul Tudor Caranfil a dat filmului două stele din cinci și a făcut următorul comentariu: "„Deși din unele izvoare istorice reiese că haiducul, supranumit Pîntea Viteazul ar fi căzut în luptele pentru cucerirea orașului Baia Mare, opțiunea tragică a scenariștilor Vasile Chiriță
Pintea (film) () [Corola-website/Science/326635_a_327964]
-
să-l vadă, iar Joyce intra în sala de clasă și-l săruta în fața tuturor copiilor. Bill Murray, Patrick Swayze și Danny DeVito au fost abordați pentru a juca rolul lui John Kimble. Filmul a primit recenzii mixte din partea criticilor. Criticul Caryn James de la "The New York Times" a afirmat: "Că și "Gemenii", care a fost și el regizat de Ivan Reitman, nimic din "" nu este la fel de amuzant că ideea în sine." El are un rating de 52% "Rotten" din partea comentatorilor de pe situl Rotten
Polițist de grădiniță () [Corola-website/Science/326640_a_327969]