13,916 matches
-
Nuerenberg. Speer a făcut un efort să folosească la maximum timpul. Scria: „Mă obsedează ideea de a folosi timpul pe durata detenției pentru a scrie o carte importantă. Asta ar fi transformat celula de închisoare într-o vizuină de savant. Deținuților le-a fost interzis să își scrie memoriile iar corespondența le-a fost limitată și cenzurată foarte strict. Speer a fost capabil lucreze la scrierile sale, circa 20 mii de file trimis e la Wolters. În 1954 Speer și-a
Albert Speer () [Corola-website/Science/305850_a_307179]
-
nordul Germaniei, trecînd prin Asia pe o rută sudică înainte de intrarea în Siberia, apoi traversînd strîmtoarea Bering continuînd spre sud, terminînd de executat pedeapsa la 35 km sud de Guadalajara, Mexic. Speer a dedicat mult timp și energie lecturii. Deși deținuții și-au adus cîteva cărți cu ei, închisoarea Spandau nu avea bibliotecă, astfel că biblioteca municipală Spandau le trimitea cărți. Din 1952 deținuții puteau să-și comande cărțide la biblioteca centrală din Berlin - Wilmersdorf. Speer era un cititor înfocat și
Albert Speer () [Corola-website/Science/305850_a_307179]
-
pedeapsa la 35 km sud de Guadalajara, Mexic. Speer a dedicat mult timp și energie lecturii. Deși deținuții și-au adus cîteva cărți cu ei, închisoarea Spandau nu avea bibliotecă, astfel că biblioteca municipală Spandau le trimitea cărți. Din 1952 deținuții puteau să-și comande cărțide la biblioteca centrală din Berlin - Wilmersdorf. Speer era un cititor înfocat și a citit cu mult peste 500 de cărți doar în primul an de detenție la Spandau. A citit romane clasice, jurnale de călătorie
Albert Speer () [Corola-website/Science/305850_a_307179]
-
din urmă a fost eliberat nu după multă vreme în virtutea unui acord între ambasadorul lui Stalin în Marea Britanie, Ivan Maiski și generalul Władysław Sikorski, șeful guvernului polon în exil de la Londra. Acest acord prevedea ca U.R.S.S. va elibera pe deținuții polonezi pentru a întemeia pe teritoriul sovietic o armată polonă care va lupta contra Germaniei alături de sovietici. Deși extenuat după detenție, Beghin s-a înrolat în această armată comandată de generalul Władysław Anders, și în mai 1942 a trecut cu
Menahem Beghin () [Corola-website/Science/305278_a_306607]
-
executat circa 300 operațiuni. Cele mai însemnate au fost aruncarea în aer în iulie 1946 a hotelului King David din Ierusalim, în care funcționa un centru al administrației britanice, descinderea în închisoarea de la Acra (Akko) în mai 1947 și eliberarea deținuților din Irgun și Lehi și cucerirea Jaffei în 1948. Britanicii nu au izbutit să pună mâna pe Beghin. La începutul revoltei, el s-a ascuns vreme de două luni la Hotelul Savoy din Ierusalim, unde au fost aduși și soția
Menahem Beghin () [Corola-website/Science/305278_a_306607]
-
al Societății Internaționale de Asigurări QBE Asito S.A. În baza votului de încredere acordat de Parlament, prin Decretul Președintelui Republicii Moldova, la 21 decembrie 1999, Eugeniu Șlopac este numit în funcția de viceprim-ministru, ministrul economiei și reformelor. A demisionat din funcțiile deținut în guvern la data de 65 martie 2000. El și-a explicat demisia prin "insistența" cu care compania australiană de asigurări QBE Asito S.A. l-a rugat să revină la conducerea ei. El a afirmat că asutralienii au investit 5
Eugeniu Șlopac () [Corola-website/Science/305317_a_306646]
-
Curte de Casație și Justiție la 3 martie 2011. În martie 2013, a fost eliberat condiționat, obținând o reducere cu 102 zile a sentinței datorită publicării monografiei "Godinești - file de istorie" despre localitatea sa natală, deoarece legea permite ca un deținut să poată fi eliberat mai devreme dacă scrie cărți în timpul detenției, indiferent de valoarea lor artistică sau științifică și de modul în care sunt ele publicate. Ulterior, Mischie a reclamat la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului condițiile de detenție și
Nicolae Mischie () [Corola-website/Science/305342_a_306671]
-
Pandulf. Ținta principală a politicii lui era sporirea securității statului papal, ca și rezolvarea situației din Sicilia, unde predecesorul lui, Martin al IV-lea, eșuase cu politica sa. Carol al II-lea de Anjou, fiul lui Carol de Anjou, era deținutul lui Iacob de Aragon. Acesta din urmă cerea renunțarea definitivă la Sicilia pentru a-l elibera. Honoriu era un sprijinitor al tratativelor englezești de pace între Franța și Aragon, dar îi și interzicea lui Carol al II-lea să renunțe
Papa Honoriu al IV-lea () [Corola-website/Science/305432_a_306761]
-
ani de închisoare și confiscarea averii. Inițial încarcerat la Jilava, Diaconescu a fost ulterior transferat la Aiud în 1949. Acolo a fost supus unui regim dur de înfometare și alte abuzuri. A stat în celulă de obicei cu 5-6 alți deținuți politici, grupurile din celulă fiind totuși ocazii de schimb cultural între intelectualii încarcerați, care țineau cu ceilalți cursuri în domeniile ce le erau familiare. Aici i-a cunoscut pe Mircea Vulcănescu, pe Ion Petrovici și pe viitorul coleg de partid
Ion Diaconescu () [Corola-website/Science/305459_a_306788]
-
de fapt închis într-un lagăr secret de muncă, a mai fost dus să muncească la o altă mină de plumb, la Nistru. Revenit la secția specială de la Zarca Aiud, a participat la o grevă de 23 de zile a deținuților în august 1957. Ca urmare, a fost transferat la închisoarea de la Râmnicu Sărat. Acolo a fost ținut în izolare, timp de cinci ani, până la eliberarea sa la 30 noiembrie 1962. După eliberare, persecuțiile regimului comunist nu au încetat. Imediat i
Ion Diaconescu () [Corola-website/Science/305459_a_306788]
-
și că explicația s-ar afla fie în ocupația sătenilor de altă dată - creșterea vitelor, fie că ar fi derivată din birul care se plătea odinioară de către crescătorii de animale - “văcăritul”. În 1848, armata rusă de ocupație aduce la Văcărești deținuții revoluționari din principat care participaseră la Revoluția Română din 1848, iar în 1864, an al marilor răscoale țărănești, când guvernul conservator încarcerează aici pe țăranii arestați, întregul ansamblu monastic este transformat în penitenciar. Intervențiile făcute pentru dotarea monumentului în scopul
Văcărești () [Corola-website/Science/303448_a_304777]
-
respectivul memoriu, în sprijinul anchetatorilor care să-i cunoască trecutul politic dar și vederile de viitor, si în credința că autoritatea superioară va judeca în cunoștință de cauză și va decide cu un ceas mai devreme asupra situației sale de deținut politic încercat și de o grea suferință fizică, pe lângă încărcătura morală și presiunea psihică cauzate de starea în care se afla. Memoriul este un document de istorie politică, în care sunt menționate cele mai multe din acțiunile politice ale lui Gheorghe Tătărescu
Gheorghe Tătărescu () [Corola-website/Science/299971_a_301300]
-
starea în care se afla. Memoriul este un document de istorie politică, în care sunt menționate cele mai multe din acțiunile politice ale lui Gheorghe Tătărescu, minus, evident, cele care prin natura împrejurărilor i-ar fi îngreunat și mai mult situația de deținut politic. Din decembrie 1950, când fusese adus de la penitenciarul Sighet, în arestul din București al Securității, și până în vara anului 1951, nu se hotărâse încă nimic în privința sa. În vreme ce Gheorghe Tătărescu era ținut în arestul Securității din Calea Plevnei, lucrătorii din
Gheorghe Tătărescu () [Corola-website/Science/299971_a_301300]
-
politici", unde a făcut parte dintr-un comitet de reeducare. În timpul detenției i-a murit mama, iar el a fost înștiințat de acest fapt de către fratele lui, închis și el în aceeași închisoare. În 1964 a fost eliberat, împreună cu alți deținuți politici, în urma unui decret dat de autorități pentru anularea detenției politice. În anul 1966 a fost trimis de către Biserica Ortodoxă Română în Statele Unite ale Americii, unde a îndeplinit mai multe funcții în cadrul "Arhiepiscopiei Ortodoxe Române": secretar eparhial, consilier cultural, secretar
Bartolomeu Anania () [Corola-website/Science/299991_a_301320]
-
clădirea a intrat în posesia Ministerului justiției. Prin decizia nr. 36949 din 29 decembrie 1929 a ministrului de justiție, Grigore Iunian, Penitenciarul Mirecurea Ciuc a intrat în categoria penitenciarelor de categoria I. Din anul 1964 penitenciarul s-a axat pe deținuții de drept comun. Penitenciarul a fost desființat ca urmare a Decretul nr. 255 de la data de 31 iulie 1977, pentru a fi reînființat la 1 mai 1983. este situat în centrul municipiului Miercurea Ciuc, în S-E județului Harghita, depresiunea Ciucului
Penitenciarul Miercurea Ciuc () [Corola-website/Science/313183_a_314512]
-
director, 1 contabil, 1 prim-gardian și 8 gardieni. Clădirea Penitenciarului Miercurea-Ciuc a fost construită între anii 1896 - 1898, cu etaj și alte două corpuri cu parter, având 23 de celule, 4 săli și un antreu. Referitor la categoriile de deținuți ce s-au perindat de-a lungul anilor prin acest loc de deținere, putem arăta, având la bază documente arhivate, următoarele : • de la înființare, respectiv din data de 15.05.1923 și până în anul 1940 - au fost încarcerați deținuți de drept
Penitenciarul Miercurea Ciuc () [Corola-website/Science/313183_a_314512]
-
categoriile de deținuți ce s-au perindat de-a lungul anilor prin acest loc de deținere, putem arăta, având la bază documente arhivate, următoarele : • de la înființare, respectiv din data de 15.05.1923 și până în anul 1940 - au fost încarcerați deținuți de drept comun; • pentru perioada 1940 - 1947 nu se regăsește în acte vreo mențiune cu privire la categoria deținuților. Totuși, în acea perioadă, în apropierea orașului Miercurea Ciuc, a existat un lagăr de concentrare pentru deținuți politici, iar acest lucru ne conduce la
Penitenciarul Miercurea Ciuc () [Corola-website/Science/313183_a_314512]
-
arăta, având la bază documente arhivate, următoarele : • de la înființare, respectiv din data de 15.05.1923 și până în anul 1940 - au fost încarcerați deținuți de drept comun; • pentru perioada 1940 - 1947 nu se regăsește în acte vreo mențiune cu privire la categoria deținuților. Totuși, în acea perioadă, în apropierea orașului Miercurea Ciuc, a existat un lagăr de concentrare pentru deținuți politici, iar acest lucru ne conduce la concluzia că în Penitenciarul Miercurea Ciuc au fost încarcerați, în acea perioadă, deținuți de asemenea categorie. • între anii
Penitenciarul Miercurea Ciuc () [Corola-website/Science/313183_a_314512]
-
și până în anul 1940 - au fost încarcerați deținuți de drept comun; • pentru perioada 1940 - 1947 nu se regăsește în acte vreo mențiune cu privire la categoria deținuților. Totuși, în acea perioadă, în apropierea orașului Miercurea Ciuc, a existat un lagăr de concentrare pentru deținuți politici, iar acest lucru ne conduce la concluzia că în Penitenciarul Miercurea Ciuc au fost încarcerați, în acea perioadă, deținuți de asemenea categorie. • între anii 1947-1950 se evidențiază prezenta deținuțolor politici și de drept comun. • începând cu anul 1964 profilul penitenciarului
Penitenciarul Miercurea Ciuc () [Corola-website/Science/313183_a_314512]
-
acest lucru ne conduce la concluzia că în Penitenciarul Miercurea Ciuc au fost încarcerați, în acea perioadă, deținuți de asemenea categorie. • între anii 1947-1950 se evidențiază prezenta deținuțolor politici și de drept comun. • începând cu anul 1964 profilul penitenciarului este pe deținuți de drept comun. În anii 1950-1951, la Penitenciarul Miercurea Ciuc a fost deținut fruntașul comunist Lucrețiu Pătrășcanu, si de asemenea, timp de o lună, în martie 1956, Elenă Pătrășcanu, soția lui. Prin Decretul nr. 225/1977, Penitenciarul Miercurea Ciuc a fost desființat
Penitenciarul Miercurea Ciuc () [Corola-website/Science/313183_a_314512]
-
erau puse în vânzare medicamente cu termenul de valabilitate expirat în sumă de aproximativ 187 mii de ruble transnistrene (aproximativ 220 mii lei moldovenești), cu care erau tratați nu numai bolnavii de cancer, dar și copiii din școlile internat și deținuții. De asemenea, comisia a acuzat conducerea Ministerului Sănătății că a încredințat afacerile cu medicamente, în special, companiilor farmaceutice mari: „Remedium” și „Diaprofmed”, care vând medicamente cu 30% mai scump decât s-ar fi procurat de la alte companii producătoare similare . Ministrul
Ivan Tkacenko () [Corola-website/Science/313189_a_314518]
-
să acționeze împotriva orânduirii de stat din R.P.R." Părintele Daniil Tudor n-a mai ieșit din închisoare. S-a chinuit la Aiud și a trecut la Domnul în 1960, fiind îngropat la Râpa Robilor, unde anonimi și alte mii de deținuți așteaptă învierea din morți. Moare, după datele Securității, în 1962 la închisoarea Aiud, trupul său fiind aruncat în Râpa robilor printre miile de moaște martirice, fără cruce sau mormânt.
Sandu Tudor () [Corola-website/Science/313239_a_314568]
-
Asasinatele de la Jilava au avut loc în noaptea de 26/27 noiembrie 1940, la Închisoarea Militară Jilava, când un grup de legionari înarmați a ucis un număr de 64 deținuți politici, 5 dintre aceștia fiind foști demnitari ai fostului regim de "dictatură regală". După proclamarea Statului Național-Legionar, în data de 14 septembrie 1940, prin Decretul-lege nr. 3321 bis din 23 septembrie 1940, completat prin Decretul 3321 bis din 3 octombrie
Masacrul de la Jilava () [Corola-website/Science/313223_a_314552]
-
înființată abia după o lună, la sfârșitul lunii octombrie, printr-o decizie ministerială, confirmată de un comunicat al lui Horia Sima din 30 noiembrie 1940. În data de 26 noiembrie, un comando legionar a executat sumar un număr de 64 deținuți la Jilava, cei 33 menționați anterior, plus încă alți 31, care fuseseră arestați ulterior. Datorită acestui eveniment, lucrările comisiei au fost sistate, comisia nemaifiind în măsură să-i trimită pe arestați în fața justiției. Deși comisia nu a reușit să stabilească
Masacrul de la Jilava () [Corola-website/Science/313223_a_314552]
-
ministerul de interne, Alexandru Rioșianu, omul de încredere al lui Ion Antonescu. Ulterior, Constantin Orășanu va fi și el inculpat în procesul asasinatelor. În data de 26 noiembrie 1940, Închisoarea Militară Jilava se afla sub comanda colonelului Opriș, iar paza deținuților, reținuților și condamnaților era asigurată de o gardă legionară. Garda avea 7 posturi/3 schimburi, un caporal de gardă, un comandant, un planton/3 schimburi în corpul de gardă, plus 4 oameni auxiliari. Personalul gărzii era furnizat în general de
Masacrul de la Jilava () [Corola-website/Science/313223_a_314552]