14,279 matches
-
greu de prevăzut, mulți tineri fiind plecați la muncă în vestul europei unde își pot asigura un venit mai mare, întoarcerea lor nu este încă motivată de o situație economică care sa le permită să aibă venituri comparabile. Prima atestare documentară a satului este menționată în anul 1257, sub denumirea de "Terra Szek", însă descoperirile arheologice au pus în lumină urmele locuirii pe aceste teritorii cu mult timp înainte, dovada acestei susțineri stând și în tezaurul descoperit pe teritoriul satului, tezaur
Sâg, Sălaj () [Corola-website/Science/306058_a_307387]
-
funcționând punctul internațional rutier și feroviar de trecere a frontierei Secureni - Ocnița, între Ucraina și Republica Moldova, precum și punctul local de trecere auto Secureni - Clocușna, numai pentru cetățenii Republicii Moldova și Ucrainei care locuiesc permanent în raioanele administrative de frontieră. Prima mențiune documentară a orașului datează din anul 1666, perioadă în care făcea parte din Ținutul Hotinului a regiunii istorice Basarabia a Principatului Moldovei și se numea Săcureni. Conform unei legende, numele localității provine de la cuvântul ucraineană "Sokyra" (în ), care înseamnă topor. Și
Secureni () [Corola-website/Science/306115_a_307444]
-
ca întemeietor al Bucureștiului. Primul care scrie despre acest lucru este raguzanul Luccari, după o călătorie prin Țara Românească în timpul lui Mihai Viteazul. Printr-un document al domnitorului Mircea cel Bătrân din 1410 Bucureștiul este numit „Cetatea noastră” Prima atestare documentară certă a Bucureștiului datează din 1459, când prin hrisovul din 20 septembrie, domnitorul Vlad Țepeș scutește de dări și întărește dreptul de proprietate al unor locuitori . Documentul, foarte deteriorat, a fost descoperit în jurul anului 1900 . Vlad Țepeș petrece patru din
Istoria Bucureștiului () [Corola-website/Science/306108_a_307437]
-
a absolvit în anul 1969 cursurile de regie de film de la IATC. Constantin Vaeni a debutat ca regizor secund al filmului "Printre colinele verzi" (aprilie 1971), regizat de prozatorul Nicolae Breban. A lucrat apoi câțiva ani ca regizor de filme documentare, realizând scurtmetrajele " Apoi s-a născut orașul" (1972), ce prezenta ultimele clipe ale vechii Orșove, ce a fost mutată din calea apelor Dunării, "Suflet din sufletul neamului său" (despre personalitatea lui Nicolae Bălcescu), "Play-Cupa Davis" (despre finala de Cupă Davis
Constantin Vaeni () [Corola-website/Science/306159_a_307488]
-
muncitor constructor (Șerban Ionescu) care este frământat de dorința întoarcerii în satul natal, și "Drumeț în calea lupilor" (1988), ce prezintă ultimele ore din viața istoricului patriot Nicolae Iorga (interpretat de Valentin Teodosiu). A mai realizat periodic și alte filme documentare: "Teatrul cel Mare" (1979), ce i-a omagiat pe marii actori ai teatrului românesc, "Campionii" (1981), un film de montaj despre marii sportivi români din ultimele trei decenii, și "După 20 de ani, Orșova" (1989). A apărut, de asemenea, ca
Constantin Vaeni () [Corola-website/Science/306159_a_307488]
-
de Creație „Gamma” (1990-1993) și membru al Consiliului Național al Audiovizualului (1993). A fost distins de Asociația Cineaștilor din România (ACIN) cu premiul Opera Prima pentru filmul de scurt metraj "Apoi s-a născut orașul" (1972), cu premiul pentru film documentar pentru filmul " Aproape totul despre grâu" (1979) și cu premiul special al juriului pentru filmul "Imposibila iubire" (1984).
Constantin Vaeni () [Corola-website/Science/306159_a_307488]
-
anului 2008 a lucrat ca regizor pentru emisiunea "Familii în impas" la TVR2. În anul 2009 a regizat filmul de scurt metraj "Strada Zorilor nr. 6" și filmul de mediu metraj " În căutarea fericirii". În anul 2010 a regizat filmul documentar de lung metraj " În căutarea adevărului". Consiliului Național al Cinematografiei 2001: câștigător al concursului de finanțare pentru sc metrajului " Mâinile Tale" Consiliului Național al Cinematografiei 2003 câștigator al concursului de finanțare pt sc metrajului : "Prețul Aurului" Mențiunea specială a juriului
George Adamescu () [Corola-website/Science/306163_a_307492]
-
Între 1974 și 1997 a locuit în Germania. A fost profesor asociat de regie și montaj la Academia de Teatru și Film din București și critic de film la mai multe ziare. A regizat peste 25 de filme artistice și documentare într-o cariera de peste 45 de ani, abordând după întoarcerea sa în România subiecte istorice mai puțin cunoscute sau „distorsionate în mod sistematic”, și care în opinia sa trebuie demistificate cu ajutorul cercetării documentaristice. Filmele sale deseori ating tematica minoritarilor evrei
Radu Gabrea () [Corola-website/Science/306208_a_307537]
-
La moartea sa era căsătorit cu actrița Victoria Cociaș pe care a cunoscut-o în 1994 în cadrul filmului „"Rosenemil - O tragică iubire"”. A avut o fiică din prima căsătorie, Maria-Magdalena Schubert, împreună cu care a scris unele scenarii ale filmelor sale documentare, și trei nepoți. Interviuri
Radu Gabrea () [Corola-website/Science/306208_a_307537]
-
mecanismul de funcționare al economiei românești din perioada interbelică, în contextul evoluției economiei mondiale, economistul semnalează pentru prima dată necesitatea abordării problemei aprovizionării țării cu materii prime. Lucrarea este considerată un model de abordare a materiilor prime, un prețios material documentar și informativ asupra posibilităților economiei românești. (Axenciuc Victor, Opera lui Mitiță Constantinescu - Workshop, Institutul de Economie Mondială, 7 mai 2008) Domeniile abordate în lucrare sunt: Problema lemnului și valorificarea chimică a lemnului; Petrolul. Coloranții. Cauciucul. Masele plastice și rășinile naturale
Mitiță Constantinescu () [Corola-website/Science/306219_a_307548]
-
adoptă o soluție unică, în cadrul căreia arhitectura este vizibil subordonată decorului pictat: peretele de vest al pridvorului este un perete plin fără nicio deschidere, precum și pictarea zidurilor exterioare, din temelie până în streașină, lucrări ce au dat construcției o mare strălucire. Documentar, mănăstirea este atestată la 1582, în vremea domnitorului Petru Șchiopul. Monumentul este în realitate ctitorie comună a familiilor Movileștilor (mari boieri, cărturari și chiar domnitori ai Moldovei și Țării Românești, sec. XVI-XVII). Construit în stilul arhitecturii moldovenești - îmbinare de elemente
Bisericile pictate din nordul Moldovei () [Corola-website/Science/306248_a_307577]
-
vreo 18 km de frontiera cu România, pe drumul regional Zrenjanin-Vrsac, la 24 km. de Zrenjanin. Sărcia nu are o dată cunoscută pentru întemeiere, dar s-au găsit urme din epoca romană (S.Borovzky, Tor.vm, p.113, 305). Prima atestare documentară - din anul1333 cu numele Zoruca. În 1338 purta numele de Szarchatelek, adică cătunul Sărcia. Primul loc era lîngă satul Șurian, la locul numit Șâbova, la cca 25 km. în amonte de locul actual, pe malul stâng al Timișului. Aci se
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
la Altarul Sfântului Anton care se găsea într-o regiune a Franței care nu era contaminată cu ciuperca Claviceps purpurea. Cei care participau la pelerinaj nu mai consumau o perioadă de timp cereale infestate și apăreau vindecări miraculoase. Prima atestare documentară este a unei epidemii ce decimează Parisul în jurul anului 945; se pare că supraviețuitorii refugiați în biserica Sf. Maria, sunt hrăniți de către întemeietorul dinastiei Capet (a capețienilor) ducele Hugo cel Mare. Produsului i-au fost recunoscute proprietățile ocitocice datorită lui
Cornul secarei () [Corola-website/Science/304742_a_306071]
-
locuiau în Copenhaga. În jurnalele sale de călătorie, Andersen a ținut cont de convențiile contemporane despre scrierile de călătorie, dar a dezvoltat întotdeauna specia în așa fel încât să i se potrivească propriilor intenții. Fiecare dintre jurnalele sale combină prezentările documentare și descriptive ale locurilor pe care le-a văzut cu digresiuni filozofice asupra unor subiecte cum ar fi statutul unui autor, imortalitatea și natura ficțiunii în raportul literar de călătorie. Unele jurnale, cum ar fi "„În Suedia”", conțin chiar și
Hans Christian Andersen () [Corola-website/Science/304778_a_306107]
-
Asociația Italienilor din România-RO.AS.IT., a luat ființă în urmă cu mai bine de douăzeci de ani, la inițiativa unor etnici italieni care au dat un anunț într-un ziar local. Obiectul de activitate consta în prezentarea de filme documentare, în organizarea de expoziții de fotografie, grafică și pictură, de cursuri de limbă, cultură și civilizație italiană etc. În prezent, Asociația Italienilor din România-RO.AS.IT., este singura asociație a minorității naționale italiene din România, succesoare de fapt și de
Italienii din România () [Corola-website/Science/304789_a_306118]
-
dintre care majoritatea sunt români . Orașul s-a format în 1968 prin unirea vechilor localități interbelice Crasna Ilschi și Crasna Putnei. Cercetările arheologice au scos la iveală date importante privitoare la continuitatea așezărilor omenești în zona orașului, dar prima mențiune documentară a satului Crasna are loc într-un document al domnitorului Alexandru cel Bun din 15 iunie 1431, prin care întărea vornicului Cupcici toate satele lui, printre care și jumătate din satul Crasna, cumpărat de la spătarul Șandru, fiul lui Baliță Mândricică
Crasna () [Corola-website/Science/304836_a_306165]
-
satul Crasna, cumpărat de la spătarul Șandru, fiul lui Baliță Mândricică, fratele lui Mihail. Pergamentul se află în prezent la Arhivele Naționale din București. Așadar primul proprietar al Crasnei a fost spătarul Șandru, care stăpânea satul cu mult înainte de prima mențiune documentară de la 1431. H. H. Stahl sublinia faptul că din cele 755 de sate menționate în documente până la anul 1449, un număr de 607 sate printre care și Crasna - adică 80,3% - au hotare străvechi, de dinainte de întemeierea Principatului Moldovei. Domnitorul
Crasna () [Corola-website/Science/304836_a_306165]
-
din localitatea componentă (reședința), și din satele Potcoava-Fălcoeni, Sinești, Trufinești și Valea Merilor. Situat la 30 km est de municipiul Slatina, avea în 2011 de locuitori și o suprafață de 85 km². . Potcoava - Olt este o localitate veche, fiind atestată documentar de aproape 600 de ani. Despre originea numelui acesteia circulă mai multe legende, potrivit cărora denumirea ar veni de la fosta configurație, ce avea formă de potcoavă, sau de la primul locuitor, un vârstnic pe care îl chema Potcoavă. O altă legendă
Potcoava () [Corola-website/Science/304874_a_306203]
-
dat la Curtea de Argeș la 7 iunie 1423 Dan al II - lea Basarab, domnitor cu unele întreruperi al Țării Românești între august 1420 și iunie 1431, așezarea Potcoava exista sub acest nume încă din această perioadă. Cel mai vechi sat atestat documentar este Sinești - Valea Merilor, cunoscut în vechime și sub numele de Osica, luat de la pârâul ce curge în apropiere. Satul este amintit în 22 ianuarie 1590 în porunca prin care Mihnea Voievod întărește lui Tatomir și altora, stăpânire asupra satului
Potcoava () [Corola-website/Science/304874_a_306203]
-
găgăuzi, 0.48% - alte etnii. În comuna Constantinovca au fost înregistrate 236 de gospodării casnice în anul 2004, iar mărimea medie a unei gospodării era de 2.6 persoane. Nu se cunoaște data exactă a înființării satului, însă prima atestare documentară apare în revista "Bessarabskie oblastnîe vedomosti", nr. 7 din 1869, care îl atestează cu data de 2 dec. 1868. Dintr-o culegere de statistică a jud. Hotin aflăm că în 1868 Constantinovca avea de acum 41 de familii cu pământ
Constantinovca, Edineț () [Corola-website/Science/305511_a_306840]
-
revista "Look" s-a însurat cu Toba Metz - la 29 mai 1948. Au locuit în cartierul Greenwich Village, dar în 1951 au divorțat. În 1951, prietenul lui Kubrick, Alex Singer l-a convis pe acesta să înceapă realizarea unor scurte documentare pentru "The March of Time". Kubrick a fost de acord și a realizat în 1951, "Day of The Fight". Kubrick a vândut "Day of The Fight" companiei RKO Pictures pentru 100$ și fiind inspirat de succesul avut cu acesta a
Stanley Kubrick () [Corola-website/Science/305525_a_306854]
-
Flying Padre" (1951), finanțat de RKO. Un al treilea film, "The Seafarers" (1953) a fost prima sa realizare color având o durată de circa 30 de minute. Cele trei filme constituie singurele realizări existente ale lui Kubrick în domeniul filmului documentar. Cu toate acestea se presupune că a mai lucrat și la alte astfel de filme care, însă, s-au pierdut. Un exemplu este "World Assembly of Youth" (1952). Nici unul dintre aceste scurtmetraje nu a fost lansat oficial însă imagini din
Stanley Kubrick () [Corola-website/Science/305525_a_306854]
-
limbă înrudită cu limba quechua și că fizionomia celor care aparțineau civilizației Yanomami era asemănătoare cu cea a populațiilor andine. Din 1990 pâna în 1993 au durat pregătirile și cercetările lui Robert Tovar Gaitán un ziarist și autor de filme documentare columbian. El a mers împreună cu o echipa de scafandrii și cu mai multe camere de filmat la faimoasa lagună din Guatavita situată în regiunea Sesquilé, Cundinamarca.Au reușit astfel să dovedească faptul că laguna are o adâncime de 26 m
Eldorado () [Corola-website/Science/305538_a_306867]
-
legenda povestește ar fi cea de la Siecha (La casa del varón - „Reședința masculului”) aflată aproape de Piramida Soarelui („La Pirámide del Sol”) la 35 km de Guatavita. Întrega poveste numită „Columbia nedescoperită” (Colombia oculta) este relatată într-o serie de episoade documentare ale lui Tovar și se pot viziona la videoteca de la „Muzeul aurului” din Bogota.
Eldorado () [Corola-website/Science/305538_a_306867]
-
dintre care majoritatea promovînd muzică românească traditioanala și contemporană. FILMOGRAFIE. A fost subiectul filmului Cîntecele Renașterii, de Mirel Iliescu care a obținut Palme D'Or în 1969 la Cannes. A participat împreună cu Corul Madrigal în peste 36 de filme artistice, documentare și de televiziune atît în România cît și în alte țări. Contribuția în domeniul muzicii corale, ca dirijor și compozitor, i-a fost recunoscută prin premii și distincții: premii la Concursul internațional al Festivalului Mondial al Tineretului (București -1953, Moscova
Constantin Marin (dirijor) () [Corola-website/Science/305579_a_306908]