15,136 matches
-
uiți pe asta. ― Asta înseamnă că-l placi, i-a replicat atunci Diana cu un zâmbet, întinzându-se mai întâi spre fotografie. Mmm, a spus ea, lingându-și buzele. Înțeleg exact ce vrei să spui. Diana Macpherson e o femeie dură, așa cum se impune să fie, de vreme ce a ajuns într-o asemenea poziție, de producător executiv la o emisiune atât de cunoscută ca London Nights. E și disponibilă, și se întâmplă să aibă o înclinație deosebită pentru tipi tineri ca Ben
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
se arunce într-un regim alimentar fără să facă exerciții, ceea ce, da, duce la pierderea greutății pe termen scurt, dar în mod inevitabil, o vor pune la loc. În plus, vei fi îngrozită să afli ce poate face un regim dur, fără exerciții fizice. ― Ce vrei să spui? Sunt intrigată. ― Nu vrei să rămâi cu cute imense de piele moale, nu? Scutur din cap cu groază. ― De aceea trebuie să faci exerciții fizice. Trebuie să-ți tonifici și să-ți întărești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
auzit, Diana Macpherson nu e genul de femeie prietenoasă cu femeile, mai ales când acele femei se întâmplă să fie atât de atrăgătoare precum Geraldine. ― Doamne, îmi pare sincer rău, spune o voce imediat lângă noi. Diana este o tipă dură, și uneori poate părea nepoliticoasă. Ne întoarcem amândouă și dăm cu ochii de un tânăr atrăgător, care poartă o pereche veche de blugi Levi’s și o cămașă îngrijită din bumbac. ― Îmi pare rău, repetă el. Sunt Nick, am venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
intră pe teritoriul ei, Diana are să le toace mărunt. ― Ben vorbea cu ea mai devreme, probabil că s-a dus să-i ia ceva de băut. ― Doamne, exclamă Sophie, care își netezește rochia și-i aruncă Dianei Macpherson o privire dură. Parc-ar fi un lup deghizat în miel. Cine e? Sophie nici nu se întoarce spre mine, își ține în continuare ochii țintă spre Diana, pentru că Ben s-a întors cu un pahar de vin pentru ea. ― Nu știu, ridic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Ben e absolut, dar absolut consternat. Cine-i străina asta, să fie vreo tipă de la PR cu care poate a vorbit la telefon? ― Bună, spune Sophie, întorcându-se cu răceală spre Diana Macpherson, a cărei figură s-a făcut deodată dură ca oțelul. Eu sunt Sophie, zice ea și-i întinde mâna, dar Diana nici nu se clintește. Prietena lui Ben, adaugă ea. ― Ce? bolborosește Ben, care deodată, și-a dat seama cine e. ― Nu fi timid, dragă. Nu mai poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
salute regulamentar. ― Și ai rămas singur în fața domnului căpitan. Cum a fost? ― Să nu credeți că nu aveam emoții. ― De ce? ― Mă aflam totuși în fața unui superior și nu unul oarecare. Cu firea mea, mai ușor aș fi suportat asprimea unui dur decât dojana unui om ca domnul locotenent colonel, comandantul nostru de astăzi... ― Să știi că ai dreptate - a comentat locotenentul, după ce prin minte i-a trecut fulgerător aprecierea: „Țăran, țăran, da’ cu multă minte”. Dumitru a simțit că ofițerul a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
e din Liverpool. Am înțeles. Ei, eu sunt în grupul lui Josephine. Eram dezamăgită că nu nimerisem în grupurile celor cu nume haioase. A urmat un cor de voci care au scandat „Nu Sora Josephine!“ și „Doamne!“ și „Tipa e dură ca o bucată de cremene!“ și „A făcut un bărbat în toată firea să plângă“ și „Chiar a făcut un bărbat în toată firea să plângă“. Ultima remarcă a iscat o dispută între - dacă le memorasem corect numele, deși se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a înfășurat unul din brațe în jurul taliei mele. Era un gest ciudat de protector. Dar, simțindu-i pielea brațului pe spatele meu, am tresărit. încet, incapabilă să-l privesc, am început să-i desfac cureaua. Cureaua din piele neagră și dură - până și cureaua avea ceva de om în toată firea și până și asta mă speria - s-a desfăcut cu o plesnitură slabă, dar evocatoare. Catarama masivă îi atârna într-o parte, cea cu nasturii, iar restul curelei de partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
CÂND, CÂND? Nu trebuie să zici decât „Mmmm, ne mai vedem“, să le mângâi obrazul neras cu o gheară imaculată și să dispari într-un nor de „nu am nevoie de nimeni“ cât se poate de palpabil. Voiam să par dură. Cu toate că nu eram deloc așa. Voiam să-mi schimb vechile tipare comportamentale. Așa cum mi se spusese. Rachel care s-a întors să-i zâmbească lui Chris era de-a dreptul castă. — Am putea... nu știu... să mergem la film? a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
arăta ca după război. Dar o femeie cu mai mulți copii a ieșit afară și mi-a spus posomorâtă: —Ridică-te! M-am ridicat. Frica a spart baricada nebunească pe care mi-o construise nevoia de droguri. Femeia aia era dură, acră și înfricoșătoare și probabil că mai erau și altele ca ea. Auzisem că în zone ca aia existau grupuri de justițiari. Care făceau mai mult decât să picteze la fiecare colț de bloc seringi tremurate cu cruci roșii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de fiecare dată. Sau întreab-o cine-o să aibă grijă de ea la bătrânețe. — Eu nu sunt ca tine, i-am atras atenția. —Ai face bine să înveți să fii ca mine, mi-a sugerat Helen. Trebuie să devii mai dură. Prea ești ca o baligă. Nu poți să te duci și să te omori de fiecare dată când mama - sau oricine altcineva - țipă la tine. Păi, așa n-o să reziști nici cinci minute! Ăsta fusese avertismentul pe care mi-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
o lumină albastră, sirene, alte voci, patul mișcându-se din nou, albeață, un miros straniu și steril. —Curvă proastă, spune o voce. Cine-o fi? mă întreb confuză. Bipuri, picioare alergând pe coridoare, metal lovindu-se de metal, o mână dură pe bărbia mea, deschizându-mi gura cu forța, ceva de plastic pe limbă, zgâriindu-mi gâtul. O senzație de vomă și de sufocare, încerc să mă ridic în fund, cineva mă obligă să rămân pe spate, eu mă forțez din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
smiorcăi. Sunt dependentă de droguri, ai trăit cu o dependentă de droguri. Trebuie să fi fost un iad. Abia acum îmi dau seama cât de îngrozitor trebuie să fi fost pentru tine. N-ar fi trebuit să fiu așa de dură cu tine, a lăcrimat Brigit. Am fost necinstită. —încetează, Brigit, am strigat eu. A ridicat capul șocată. Lacrimile au încetat să-i mai curgă pe obraz. —îmi pare rău că te simți vinovată, dar dacă te ajută cu ceva, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
autoruluitc " Nota autorului" Cloisters nu există. în toată lumea există multe centre de tratament care se ocupă de diferitele forme de dependență. Condițiile de viață, metodele de tratament și de psihoterapie variază de la un stabiliment la altul. Unele sunt mult mai dure decât la Cloisters, altele sunt mai blânde. în realitate, unele centre chiar au jacuzzi! Pe parcursul cercetărilor pe care le-am întreprins, am descoperit că ceea ce au în comun toate centrele este recomandarea ca dependenții aflați în perioada de recuperare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pe care le-am făcut vreodată. Este un interviu cu poeta Angela Marinescu, pentru care scrisul, mai ales pe o temă venită din exterior, e acum foarte problematic, din motive care țin de sănătate. Interviul acesta e ca un filtru, dur și strident, în care se cerne tot ce poate fi mai conflictual în situația unei femei care a vrut să aibă o voce într-o lume a marilor poeți. În afară de Angela Marinescu, cu care am discutat față în față, toate
Poveşti cu scriitoare şi copii by Svetlana Cârstean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1767]
-
hârtie, carton sau material plastic flexibil (suporturi polietilenate). Culoarea suportului poate fi albă sau chamoix. În funcție de necesități, se produc hârtii fotografice cu contrast redus (ce redau tonuri moi și o gradație fină de griuri), normal și ridicat (ce redau tonuri dure și griuri mai puține, rezultând imagini grafice). Există și hârtii cu contrast variabil, controlat printr-un set de filtre care se pot instala pe aparatul de mărit. De asemenea, hârtiile se produc în diferite texturi: mate, semimate, lucioase, raster, filigran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
îmi povestești de uriași, morți care ies din lac și acum de zei care locuiesc pe un munte și n-au altceva mai bun de făcut decât să se uite la oameni? Nu huli! Vocea femeii devenise dintr-o dată extrem de dură. Vorbise pe un ton foarte puternic, cu inflexiuni neașteptate. Toma tresări și își întoarse privirea spre ea. Ileana stătea țeapănă în fotoliu și, pentru o clipă, zări în ochii ei un fulger de lumină. Nici prin cap nu-mi trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mai mare secret. Nu-l întrebase nici odată cum procedase, dar reușise să amâne și presiunile guverna mentale. Desigur că mituise în dreapta și în stânga, iar acolo unde nu putuse da bani, apelase la amenințări și, probabil, la măsuri chiar mai dure. Își amintea că cel mai fervent dușman al său, un șef de la parchetul militar, suferise un accident casnic stupid în urma căruia își pierduse viața. Oricât se străduise Boris să aranjeze lucrurile, Mihailovici știa că nu mai poate sta mult acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
care o avea bătrânul asupra oamenilor era prea mare și, deși i se părea puțin probabil, se temea ca nu cumva chiar unii dintre băieții lui să șovăie, ori poate chiar mai rău, să-i ia apărarea. Pentru prima dată, durul căpitan spetznatz era pus în dificultate. Se gândea chiar că nu va izbuti să ducă la bun sfârșit misiunea primită. Nu mai avusese de a face cu o asemenea situație. Moș Calistrat era în stare să facă niște lucruri nemaivăzute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se vedea o gaură îngustă ce continua în adânc. Ridică mâna în dreptul ei. Un curent rece răzbătea de acolo. Atinse apoi ușor stânca cu palmele. Piatra vibra ușor iar el își trase repede mâinile înapoi. Ceva se agita dincolo de stânca dură. Totodată, un vaier surd se rostogoli spre el, ca și cum întreg muntele gemea. O teamă fără margini îl învălui dintr-o dată. Acolo, în măruntaiele muntelui, era ceva care venea spre el, ceva ce nu voia decât să-l consume. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lăsându-se cu toată greutatea pe el. Acum, respirația i se transfor mase într-un horcăit disperat. Câmpul vizual începu să se îngusteze până ce se transformă într-un singur punct. Înainte de a-și pierde cunoștința, începu să aibă halucinații. Peretele dur devenise moale, lăsându-l să alunece prin el, în întuneric. 36 Te mai întreb încă o dată, strigă Pop exasperat, lovind cu pumnul în tăblia mesei, unde este inspectorul Cristian Toma? Ce ai făcut cu el? Vlad Mihailovici, în picioare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să urce la peștera vâlvei. Remorca și containerul erau nemișcate. Se plimbase în jurul ei, cercetând încuietoarea capacului. Totul părea a fi în ordine, nimic nu se schimbase. Urcase pe platforma remorcii și își plimbase mâinile pe suprafața metalică, rece și dură. Vâlva era înăuntru, peretele vibra ușor, ca și cum, dincolo de suprafața dură, un lichid dădea în clocot. Un fior rece îl cuprinse când simți iarăși valul de ură profundă pe care îl cunoștea atât de bine. Acolo, lângă che pengul de la intrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Se plimbase în jurul ei, cercetând încuietoarea capacului. Totul părea a fi în ordine, nimic nu se schimbase. Urcase pe platforma remorcii și își plimbase mâinile pe suprafața metalică, rece și dură. Vâlva era înăuntru, peretele vibra ușor, ca și cum, dincolo de suprafața dură, un lichid dădea în clocot. Un fior rece îl cuprinse când simți iarăși valul de ură profundă pe care îl cunoștea atât de bine. Acolo, lângă che pengul de la intrare, stătuse el înainte de a-și pierde cunoștința. Numai că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Singes, un interesant acvariu, muzeul și împrejurimile în ansamblul lor. La circa 100 de metri înălțime de la baza stâncii a fost zidit castelul. Amploarea și spectaculozitatea lui sunt date deopotrivă de dimensiuni și de poziția semeață, impozantă. Sprijinită pe buza dură a stâncii, construcția sporește altitudinea și dă suplețe ansamblului. Privit de jos, de la nivelul străzii, castelul pare un pitic. Aproape că nu se vede. De sus, însă, imaginea lui capătă grandoare, se impune admirației. Iar valea, canionul, de la poalele lui
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
dimineață. Eram bineînțeles copil, cu spaimele de rigoare, și nu aveam nici o grabă să plec undeva. N-am nici o grabă să plec undeva ori să trec la ligheanul cu apă semiîncălzită pentru scăldat. În casa de la Brașov, probabil cea mai dură lipsă, mai grea decât a apei curente, era aceea a bibliotecii. Câteva zeci de cărți depozitate într-un cufăr greu în podul comun erau toată zestrea intelectuală a bunicilor. Temerile mele de copil se leagă de după-amiaza aceea în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]