13,527 matches
-
câștiguri strategice ale rușilor. Acceptarea de către sultan a condițiilor impuse de ruși a venit însă prea târziu pentru ca otomanii să mai poată păstra controlul asupra Greciei. Grecii, încurajați de eșecurile militare repetate în fața puterilor europene dar și în fața armatei revoluționare elene, au refuzat să accepte orice altă soluție în afară de cea a independenței depline. În cele din urmă, aliații europeni au renunțat la susținerea suzeranității otomane asupra Greciei și, prin semnarea actului final al Confeinței de la Londra din 1832, au acceptat independența
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
a independenței depline. În cele din urmă, aliații europeni au renunțat la susținerea suzeranității otomane asupra Greciei și, prin semnarea actului final al Confeinței de la Londra din 1832, au acceptat independența țării. Aliații au insistat însă ca nou proclamatul stat elen să fie o monarhie, nu o republică. La sfârșitul aceluiaș an, sultanul a fost forțat să accepte propunerile aliaților și a semnat Tratatul de la Constantinopol prin care recunoștea în mod oficial noul stat independent - Regatul Greciei. Teritoriul acestui regat era
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
Tratatul de la Constantinopol prin care recunoștea în mod oficial noul stat independent - Regatul Greciei. Teritoriul acestui regat era însă limitat doar la regiunile din care fuseseră alungate forțele otomane: Peloponez, Insulele Ciclade și Grecia centrală. Numeroase regiuni cu o majoritate etnică elenă precum Tesalia, Epir, Tracia insulele Creta și Cipru ca și restul insulelor din Secesiunea Greciei nu a reprezentat încheierea necazurilor pentru otomani. În mod ironic, cea mai mare amenințare împotriva integrității Imperiului Otoman nu venea din partea Imperiului Rus, ci din partea
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
puteri și-au oferit serviciile de mediatori între părțile aflate în conflict. Prevederile tratului au fost acceptate de greci, dar a fost respins se Poarta Otomană. Această respingerea a fost un motiv suficient de bun pentru trimiterea în apele teritoriale elene a unei „misiuni de pacificare” formate din vase militare din Regatul Unit, Franța și Rusia. Operațiunea navală din răsăritul Peloponezului pentru punerea în aplicare a tratatului a dus în cele din urmă de confruntarea din Golful Navarino. Pentru completarea punerii
Tratatul de la Londra (1827) () [Corola-website/Science/325796_a_327125]
-
de oameni. Intervenția lui Ibrahim a schimbat cursul războiului: egipetenii au câștigat controlul asupra Peloponezului în 1825, orașul Missolonghi în 1826 și Atena în 1827. Grecii au reușit să păstreze controlul doar asupra orașului Nauplion (unde se refugiase guvernul revoluționar elen), a orașului Egina și a insulei Hydra. Poziția puterilor europene a fost oscilantă. Revoluția elenă avea un caracter liberal și naționalist, care contravenea principiilor enunțate de puternicul ministru de externe austriac Klemens Wenzel von Metternich, principalul arhitect al politicii conservatorare
Tratatul de la Londra (1827) () [Corola-website/Science/325796_a_327125]
-
în 1825, orașul Missolonghi în 1826 și Atena în 1827. Grecii au reușit să păstreze controlul doar asupra orașului Nauplion (unde se refugiase guvernul revoluționar elen), a orașului Egina și a insulei Hydra. Poziția puterilor europene a fost oscilantă. Revoluția elenă avea un caracter liberal și naționalist, care contravenea principiilor enunțate de puternicul ministru de externe austriac Klemens Wenzel von Metternich, principalul arhitect al politicii conservatorare a Sfintei Alianțe. Pe de altă parte, Imperiul Rus, o altă mare putere care își
Tratatul de la Londra (1827) () [Corola-website/Science/325796_a_327125]
-
ar fi periclit ruta navală către India Britanică . Masacrul din Chios, moartea lui George Gordon Byron, sau asediul orașului Missolonghi au fost evenimente care au influențat profund opinia publică, și mai apoi guvernele. La începutul lunii august 1824, guvernul provizoriu elen a cerut Regatulu Unit să intervină pentru rezolvarea conflictului. Pe 24 martie/4 aprilie 1826, Arthur Wellesley (viitorul premier al Regatului Unit), Karl Nesselrode (ministrul afacerilor externe al Imperiului Rus) și Christopher Lieven (ambasadorul rus la Londra) au semnat la
Tratatul de la Londra (1827) () [Corola-website/Science/325796_a_327125]
-
pe 10 august 1826, deși ziarul The Times îl publicase deja la începutul lunii aprilie. Încercările anglo-ruse de mediere păreau sortite eșecului dar, în septembrie 1826, regele francez Carol al X-lea a început să se arate interesat de cauza elenă. Regele și amiralul Henri de Rigny au căzut de acord că puterile europene sunt datoare să intervină pentru pacificarea Greciei. La sfârșitul lunii septembrie, George Canning, (ministrul de externe britanic) a venit la Paris într-o vizită privată. În ciuda caracterului
Tratatul de la Londra (1827) () [Corola-website/Science/325796_a_327125]
-
puterilor europene era problema libertății comerțului, care era grav afectată de conflictul din Peloponez. Semnatarii erau dispuși să-și trimită navele militare în zonă pentru asigurarea securității și libertății supușilor proprii. Un al doilea motiv invocat era soarta populației creștine elene și dorința de oprire a vărsării de sânge și a distrugerilor provocate de război. Textul tratatului prevedea că odată armistițiul semnat, conflictul urma să fie considerat ca rezolvat : În ceea ce privește sancțiunile, ele au fost cuprinse într-un articol secret, care a
Tratatul de la Londra (1827) () [Corola-website/Science/325796_a_327125]
-
un articol secret, care a fost făcut public pe 13 iulie în ziarul "Times ". Această clauză prevedea că, în cazul în care Imperiul Otoman avea să refuze semnarea tratatului, puterile europene să recunoască Grecia prin numirea de consuli pe lângă guvernul elen și interpunerea unei forțe militare între părțile beligerante . O serie de șase anexe (de la A la F) au fost atașate tratatului pe 12 iulie. Anexele A, B și C au fost adresate ambasadorilor la Constantinopol ai puterilor semnatare. Aceste anexe
Tratatul de la Londra (1827) () [Corola-website/Science/325796_a_327125]
-
tratatului. Pe 16 august, tratatul a fost prezentat oficial ministrului de externe otoman. Pe 30 august, ministrul de externe otoman a declarat că nu i s-a prezentat niciun document oficial al puterilor occidentale. Pe de altă parte, guvernul revoluționar elen a acceptat pe 2 semnarea unui armistițiu, în ciuda comandanților militari greci și a comandanților occidentalilor prezenți în tabăra elenă (în principal Richard Church și Thomas Cochrane), care erau în favoarea continuării unei operațiuni reunite terestre și navale . Vasele militare ale britanicilor
Tratatul de la Londra (1827) () [Corola-website/Science/325796_a_327125]
-
otoman a declarat că nu i s-a prezentat niciun document oficial al puterilor occidentale. Pe de altă parte, guvernul revoluționar elen a acceptat pe 2 semnarea unui armistițiu, în ciuda comandanților militari greci și a comandanților occidentalilor prezenți în tabăra elenă (în principal Richard Church și Thomas Cochrane), care erau în favoarea continuării unei operațiuni reunite terestre și navale . Vasele militare ale britanicilor, rușilor și francezilor au ocupat poziții în conformitate cu planurile existente pentru impunerea încetării ostilităților. Pe 25 septembrie, Edward Codrington și
Tratatul de la Londra (1827) () [Corola-website/Science/325796_a_327125]
-
Ibrahim Pașa la Navarino, baza flotei turco-egiptene. Ibrahim Pașa s-a arătat dispus să suspende acțiunile militare ale forțelor de sub comanda lui până la primirea unor noi ordine de la Constantinopol și Alexandria. În acest timp, o forță combinată terestră și navală elenă a început operațiunile pentru recucerirea orașului de importanță strategică Missolonghi. Codrington a reușit să oprească atât operațiunea grecilor, cât și încercarea flotei egipteano-otomane de părăsire a portului Navarino cu destinația Golful Corint. Codrington a încercat în continuare să îl forțeze
Tratatul de la Londra (1827) () [Corola-website/Science/325796_a_327125]
-
urma să fie singura putere europeană care să organizeze expediția din Moreea. Bătălia de la Navarino și expediția din Moreea l-au forțat pe Ibrahim Pașa să-și evacueze trupele din Grecia. Războiul de independență al Greciei a continuat între trupele elene și cele turcești. Războiul ruso-turc din 1818 - 1829 a fost evenimentul care a asigurat independență Greciei, mai înainte de semnarea unui nou tratat la Londra în 1830, care a consfințit apariția pe harta politică a Europei a unui nou stat independent
Tratatul de la Londra (1827) () [Corola-website/Science/325796_a_327125]
-
sub denumirea de origine greacă Sanhedrin (Sanhedriot). Vreme de secole de atunci încolo s-au desfășurat în Templu, sub diverse stapâniri, străine și locale, principalele ceremonii ale cultului iudaic antic. Ieșită din comun a fost o perioadă în timpul domniei regelui elen seleucid Antioh al IV-lea Epifan. Când marele preot din Ierusalim, Iason, care fusese înlăturat din funcție, a încercat să pună stăpânire pe oraș cu ajutorul familiei Tuvia (Beit Tuvya), regele Antioh a oprit asediul Alexandriei și a revenit de îndată
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
dintre cele mai dramatice momente dintre toate. Ea se atașase de puterea de stimulare pe care o are pericolul de moarte în care o punea războiul; pacea a scos la suprafață meschinăria umană și o existență supusă comprimisurilor. Portretul reginei-mamă Elenă a României în Peleș realizat de către Lee Miller a fost publicat în "Vogue" în mai 1946. Ambianța din portret pare decorată în exces, în contrast grăitor cu simplitatea femeii, preocupate și gata să plece. Datorită portretelor oficiale pe care le
Lee Miller () [Corola-website/Science/325049_a_326378]
-
Ambianța din portret pare decorată în exces, în contrast grăitor cu simplitatea femeii, preocupate și gata să plece. Datorită portretelor oficiale pe care le observase în cafenelele bucureștene sau în birourile ministeriale, Lee a dorit să creeze altceva. Pe regina Elenă a descris-o că o femeie frumoasă, cu simțul umorului și o mare doză de farmec îmbrăcată în verde. Materialul despre România-un articol și zece fotografii-a avut mare succes. "Romanian story" a fost scrisă în Paris după plecarea
Lee Miller () [Corola-website/Science/325049_a_326378]
-
Lector univ. dr. Christian Chereji (lifelong learning, relația cu comunitatea, strategia online) Lector univ. dr. Andreea Mogoș (relația cu studenții și relații internaționale, relația cu mass media, imagine) Lector univ. dr. Viorel Stanica (social, administrativ, secretariat) Jurnalism: Conf. univ. dr. Elenă Abrudan Științe Politice: Conf. univ. dr. Gabriel Bădescu Administrație Publică: Conf. univ. dr. Dan Sandor Comunicare și Relații Publice: Lector univ. dr. Ioan Hosu cooperează cu universități prestigioase din zona Euro-Atlantică. Aceste cooperări deschid studenților interesați variate oportunități de a
Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării () [Corola-website/Science/325084_a_326413]
-
mai mare parte a teritoriului său muntos nu era favorabilă agriculturii, nu a avut nicio relevanță politică în Grecia Antică. Cu toate acestea, insula a fost "casa marilor zei", găzduind Sanctuarul Samothraki, important din punct de vedere al ceremoniilor religioase elene. Printre cei care au fost inițiați în cultul insulei se numără și Regele Spartei Lisandru, Filip al II-lea al Macedoniei și Cornelius Piso, socrul lui Iulius Cezar. Orașul antic ("„Palaeopoli”") era situat pe țărmul de nord al insulei, unde
Samothraki () [Corola-website/Science/325155_a_326484]
-
că nu va mai tolera noi negocieri și conferințe, alegând în schimb să intervină în Grecia. Regatul Unit s-a văzut nevoit să se implice la scurtă vreme în conflict, fiind interesat să-și apere interesele într-un nou stat elen, pe care nu îl dorea în sfera de influență a Imperiului Rus. Spiritul romantismului care domina viața culturală în Europa Occidentală a asigurat de asemenea un sprijin important pentru ideea unei Grecii independente. Franța s-a declarat de partea elenilor
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
anul 2000 sub îndrumarea preotului V. Moroca împreună cu consilierii parohiali ajutați de enoriași s-a reușit împrejmuirea terenului bisericii cu gard de scândura și fundație de beton acoperit cu tablă zincata. Între anii 1918-1946 la îndemnul învățătoarelor Ana Asandei și Elenă Hilohi, elevii și studenții din Buciumi au înființat o bibliotecă săteasca ce a funcționat aproape 20 de ani. În serile de iarnă se țineau șezători la care era o plăcere să privești fetele intrecandu-se la torc ori la înfloratul
Buciumi, Bacău () [Corola-website/Science/324588_a_325917]
-
fluier și caval. Aceste șezători la care se spuneau glume, ghicitori, povestiri deosebite erau minunate prilejuri de afirmare și păstrare a graiului foarte bogat și nuanțat al localnicilor. În vacanțele de vară și iarna sub indurmarea învățătoarelor Ana Asandei și Elenă Hilohi, elevi și studenți organizau splendide serbări și piese de teatru. Asemenea manifestări artistice au fost continuate de frații Valeriu și Aurel Sprinteroiu, care au atras în echipa de teatru și tineri săteni talentați că Ciurea Vasile, Tartoaca Ghiță, Axinte
Buciumi, Bacău () [Corola-website/Science/324588_a_325917]
-
Otomanii nu au reușit de-al lungul timpului să asigure un control militar eficient asupra anumitro zone muntoase din Grecia, în care populația a continuat să opună o rezistență activă împotriva ocupantului. Unul dintre cele mai importante centre ale rezistenței elene din Peloponez a fost zona muntoasă a peninsulei Mani. În deceniul al șaptelea al secolului al XVIII-lea, Rusia a început să-și manifeste interesul pentru regiunea mediteraneană și pentru impunerea sa ca putere protectoare a popoarelor creștine din Imperiul
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]
-
Tomara, care a activat sub acoperirea de arheolog și care avea să devină ambasador la Constantinopol . În 1763, favoritul împărătesei Ecaterina a II-a, Grigori Grigorievici Orlov, a trimis din proprie inițiativă doi emisari în Grecia, pe negustorul de origine elenă Manuil Saro și pe locotenentul de artilerie Gregorios Papazoli, care au primit sarcina să verifice starea de spirit a locuitorilor Greciei, în special a celor din Peninsula Mani, în cazul unui conflict ruso-otoman Материалы для истории русского флота. Т. XI
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]
-
coastei Moreei. O zi mai târziu, corăbiile ruse au aruncat ancora în portul Vitula, unde au așteptat sosirea sosirea lui Alexei Orlov, aflat la bordul fregatei cu 36 de tunuri „Sfântul Nicolae”. Pe 20 februarie, Fiodor Orlov a sfințit steagul elen într-o mănăstire locală. Tot aici, voluntarii greci au jurat credință Rusiei. Acești voluntari au fost împărțiți în două „legiuni spartane” (estică și vestică), care au intrat imediat în luptă. Legiunea răsăriteană a fost pusă sub comanda căpitanului G. M.
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]