14,680 matches
-
din peste optzeci și cinci de țări precum și în parteneriat cu sute de universități și laboratoare importante. După greutăți tehnice importante a fost repus în funcțiune în noiembrie 2009. Deși în mass-media au fost exprimate unele temeri referitoare la siguranța experimentului, în comunitatea științifică există un consens despre coliziunile de particule efectuate de LHC, în sensul că ele nu prezintă niciun pericol pentru om/omenire. LHC este cel mai mare accelerator de particule din lume, și cel care atinge cele mai
Large Hadron Collider () [Corola-website/Science/311548_a_312877]
-
de către PS și SPS înainte de a fi injectați în inelul LHC, unde vor atinge o energie de pe nucleon. LHC dispune de șase detectoare; acestea se află sub pământ, în excavații din dreptul punctelor de intersecție ale sale. Două dintre ele, Experimentul ATLAS și Compact Muon Solenoid (CMS), sunt detectoare de particule mari și au roluri generice. "A Large Ion Collider Experiment" (ALICE) și LHCb au roluri mai specifice, iar ultimele două, TOTEM și LHCf, sunt mult mai mici și sunt folosite
Large Hadron Collider () [Corola-website/Science/311548_a_312877]
-
de șase detectoare; acestea se află sub pământ, în excavații din dreptul punctelor de intersecție ale sale. Două dintre ele, Experimentul ATLAS și Compact Muon Solenoid (CMS), sunt detectoare de particule mari și au roluri generice. "A Large Ion Collider Experiment" (ALICE) și LHCb au roluri mai specifice, iar ultimele două, TOTEM și LHCf, sunt mult mai mici și sunt folosite pentru cercetări foarte specializate. Sumarul BBC al principalelor detectoare este după cum urmează: În timpul funcțiunii, aproximativ șapte mii de oameni de
Large Hadron Collider () [Corola-website/Science/311548_a_312877]
-
14 TeV și a frecvenței ciocnirilor de 600 MHz va avea nevoie de încă mult timp și eforturi. Se apreciază că aceasta se va întâmpla după pauza prevăzută în anul 2012. La 30 martie 2010 s-a anunțat reușita primelor experimente de coliziuni a două jeturi de protoni cu energia de câte 3,5 TeV pe particulă pe sens, în total deci 7 TeV, cu o frecvență de ciocniri de circa 100 Hz, iar la 21 aprilie 2010 s-a publicat
Large Hadron Collider () [Corola-website/Science/311548_a_312877]
-
5 TeV pe particulă pe sens, în total deci 7 TeV, cu o frecvență de ciocniri de circa 100 Hz, iar la 21 aprilie 2010 s-a publicat reușita primei reconstrucții a unui mezon B, tot la această energie. Toate experimentele de până acum arată că acceleratorul și instrumentele sale de măsură funcționează acum extrem de precis. La LHC s-au "redescoperit" și confirmat deja aproape toate fenomenele deja cunoscute de la alți acceleratori, nu așa de puternici (de ex. existența perechilor quark-antiquark
Large Hadron Collider () [Corola-website/Science/311548_a_312877]
-
Abia după aceea se vor face modificările necesare pentru atingerea energiei maxime prevăzute de 7 TeV pe sens. Pentru aceste modificări acceleratorul va trebui oprit din funcționare pentru o durată de circa un an. După câțiva ani de funcționare, orice experiment de fizica particulelor începe să sufere o degradare a rezultatelor; în fiecare an de funcționare se descoperă mai puțin decât în anul anterior. Calea de a evita această degradare este upgrade-ul echipamentului, fie pentru mărirea energiei, fie pentru mărirea luminozității
Large Hadron Collider () [Corola-website/Science/311548_a_312877]
-
Synchrotron fiind cele mai costisitoare. Costul total al proiectului se așteaptă a fi 3,2-6,4 miliarde de €. Construcției LHC i-a fost aprobat în 1995 un buget de de franci elvețieni (), cu încă de franci ( de euro) reprezentând costul experimentelor. Totuși, depășirile de buget, estimate în 2001 la aproximativ franci ( de euro) pentru accelerator, și de franci ( de euro) pentru experimente, împreună cu o reducere a bugetului CERN, a împins data terminării din 2005 până în aprilie 2007. Magneții superconductori au fost
Large Hadron Collider () [Corola-website/Science/311548_a_312877]
-
a fost aprobat în 1995 un buget de de franci elvețieni (), cu încă de franci ( de euro) reprezentând costul experimentelor. Totuși, depășirile de buget, estimate în 2001 la aproximativ franci ( de euro) pentru accelerator, și de franci ( de euro) pentru experimente, împreună cu o reducere a bugetului CERN, a împins data terminării din 2005 până în aprilie 2007. Magneții superconductori au fost responsabili pentru o creștere a costurilor de 180 milioane de franci (). Au apărut și alte dificultăți în construcția locașului subteran pentru
Large Hadron Collider () [Corola-website/Science/311548_a_312877]
-
LHC. Proiectul utilizează platforma BOINC pentru a simula felul în care particulele călătoresc prin tunel. Cu această informație, oamenii de știință pot determina cum să calibreze magneții pentru a obține cea mai stabilă „orbită” a fluxurilor de protoni din inel. Experimentele ce vor fi rulate la Large Hadron Collider au declanșat temeri în rândul populației că ciocnirile de particule ar putea crea și fenomene periculoase, cum ar fi găuri negre microscopice și materie stranie care ar pune în pericol Pământul. Două
Large Hadron Collider () [Corola-website/Science/311548_a_312877]
-
că ciocnirile de particule ar putea crea și fenomene periculoase, cum ar fi găuri negre microscopice și materie stranie care ar pune în pericol Pământul. Două analize de siguranță cerute de CERN au examinat aceste temeri și au concluzionat că experimentele de la LHC nu prezintă niciun pericol și că nu există niciun motiv de îngrijorare, o concluzie susținută și de American Physical Society, a doua organizație de fizicieni din lume ca număr de membri. Dimensiunile LHC cer o ambiție inginerească excepțională
Large Hadron Collider () [Corola-website/Science/311548_a_312877]
-
să reziste la forțele generate în timpul testelor de presiune. Detaliile sunt disponibile într-o declarație a Fermilab, cu care CERN are un acord. Repararea magnetului defect și reîntărirea celorlalte opt ansambluri identice folosite de LHC au dus la amânarea începerii experimentelor, planificate atunci pentru noiembrie 2007, cu câteva săptămâni. Probleme datorate supraîncălzirii unui magnet superconductor la 19 septembrie 2008 au cauzat scurgerea a 6 tone de heliu lichid. Întrucât investigarea problemelor ar fi durat până după închiderea planificată pe perioada iernii
Large Hadron Collider () [Corola-website/Science/311548_a_312877]
-
împotriva Vaticanului. CERN a publicat o pagină intitulată „Fapt sau ficțiune?” (în ) care discută acuratețea prezentării din carte a LHC, CERN, și a fizicii particulelor în general. Filmul realizat după carte are imagini filmate chiar la CERN, la unul din experimentele de la LHC; regizorul, Ron Howard, s-a consultat cu experții CERN încercând să facă elementele științifice din poveste mai exacte. „Large Hadron Rap”, un clip muzical realizat de angajata CERN Katherine McAlpine a depășit trei milioane de accesări pe YouTube
Large Hadron Collider () [Corola-website/Science/311548_a_312877]
-
din poveste mai exacte. „Large Hadron Rap”, un clip muzical realizat de angajata CERN Katherine McAlpine a depășit trei milioane de accesări pe YouTube la 15 septembrie 2008.<ref name="Telegraph 02/09/2008">„Rap about world's largest science experiment becomes YouTube hit”. "Telegraph". Ultima actualizare: 2 septembrie 2008</ref> BBC Radio 4 a marcat momentul pornirii LHC la 10 septembrie 2008 cu „Ziua Big Bang”. Acest eveniment a inclus un episod radio al serialului TV "Torchwood", cu o acțiune
Large Hadron Collider () [Corola-website/Science/311548_a_312877]
-
sa la curtea Esterhazy din anul 1761, Haydn a compus în diferite feluri și stiluri simfonice mai mult decât în orice alt moment, inclusiv lucrări cu ample elemente concertante, canoane, finaluri de fugi. Aceste stiluri diferite nu ar trebui considerate experimente ci ca răspunsuri la schimbarea cerințelor care includeau probabil interpretare în biserică . În ultimii ani Haydn a răspuns provocărilor speciale cu soluții imaginative neașteptate , ca și în comicul „Il distratto” ( nr. 60 - 1774) a cărui șase părți au fost scrise
Simfonie () [Corola-website/Science/311549_a_312878]
-
prima oară. Alte simfonii la care se face referire mai frecvent: Simfonia a V-a în do minor („a Destinului”, 1808), Simfonia a VI-a în Fa major („Pastorala”, 1808) - vădește elemente de programatism și introduce o a cincea parte, experiment nereluat însă în următoarele creații de gen, Simfonia a VII-a în La major („Apoteoza dansului”, 1811) și Simfonia a IX-a în re minor (1824) - finalul acesteia din urmă introduce soliști vocali și cor ("Oda bucuriei") pe versuri de
Simfonie () [Corola-website/Science/311549_a_312878]
-
Acest comportament este identic cu acela pe care masculii îl afișează în prezența unui prădător pe care caută să-l îndepărteze. Studiile controlate, pe cimpanzei în captivitate, au arătat existența unei reacții similare de teamă, în anii 1920, atunci când în experimente le erau prezentate maimuțelor sperietori imobile nesemănând cu nici un animal cunoscut. Psihologul Wolfgang Koehler compară această reacție de teamă cu "spaima religioasă" suscitată la subiecții umani aflați în prezența unor forme care evocă fantome sau stafii. Cimpanzeii au adoptat un
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
Evgheni Gheorghievici Gabricevski (cunoscut în Occident sub grafia Eugene Gabritschewsky; în ; n. 1893, Moscova, d. 1979) a fost un biolog și pictor rus. În vreme ce experimentele și cercetarea pe care a efectuat-o până la finele anilor douăzeci în domeniul geneticii nu au condus la niciun rezultat notabil, Gabricevski a fost reținut pentru picturile sale, adesea puse în legătură cu arta brută, mișcarea artistică de la jumătatea secolului XX. Deși
Evgheni Gabricevski () [Corola-website/Science/311782_a_313111]
-
ultravioleta nociva solară, reglează temperatura din atmosferă, cu implicații deosebite în protejarea biosferei. Denumirea de „ozon” provine din grecescul "ozein", care înseamnă „a mirosi”. Primul care descoperă (1839), izolează și denumește ozonul este chimistul german Christian Friedrich Schönbein, în timpul unor experimente de electroliza a apei conduse la Universitatea din Basel. Walter Noel Hartley identifica pentru prima dată (1880) proprietatea ozonului de a absorbi razele ultraviolete. Fizicianul german Erich Rudolf Alexander Regener publică o lucrare (1934) în care ilustrează mecanismul de descompunere
Ozon () [Corola-website/Science/311021_a_312350]
-
case în acea zi. În emisiunea din 2005 difuzată de ITV și intitulată " Complotul prafului de pușcă: explozia legendei", s-a construit o replică în mărime naturală a Camerei Lorzilor, pentru a fi distrusă cu butoaie de praf de pușcă. Experimentul a fost realizat pe poligonul de testare Advantica Spadeadam, și a demonstrat că, dacă praful de pușcă era în bună stare, explozia i-ar fi ucis pe toți cei din clădire. Puterea exploziei a fost atât de mare încât ziduri
Complotul prafului de pușcă () [Corola-website/Science/311001_a_312330]
-
în "Commentarii de Bello Gallico", unde îl numește 'alces'. În capitolul 16 al 'Istoriei Naturale' Plinius cel Bătrân în anul 77 A.D. descrie elanul, numindu-l 'achlis'. Domesticirea elanului a fost încercată în U.R.S.S în perioada interbelică. Primele experimente au fost neconcludente, dar prin înființarea unei ferme de elani la Pechora-Ilych în 1949 a fost creat un program, la scară mică, de domesticire, implicând cercetări de selecție a animalelor pe baza caracteristicilor individuale. Din 1963, programul a continuat la
Elan () [Corola-website/Science/311134_a_312463]
-
(n. 8 iulie 1925, Păltiniș, județul Suceava - după alte surse, Dârmoxa -, d. 17 decembrie 1954, Jilava) a fost un deținut politic, care a fost condamnat la moarte pentru rolul său în fenomenul cunoscut sub denumirea Experimentul Pitești. Condamnat inițial pentru o perioadă de 7 ani la închisoare pentru nedenunțarea faptului că soția sa era fiică de comandant legionar iar el, Țurcanu, era membru PCR (PMR) și, înainte de condamnare, fusese trimis de Statul comunist ca lucrător operativ
Eugen Țurcanu () [Corola-website/Science/311225_a_312554]
-
Se consideră că aerosolii joacă un rol critic în scăderea iradiantei solare în China. Producătorul BBC David Sington consideră că mulți climatologi privesc factorul de pan evaporare și datele obținute în urma măsurătorilor drept cea mai convingătoare dovadă a întunecării globale. Experimentele de pan evaporare sunt ușor de reprodus cu echipamente ieftine, sunt multe locații folosite pentru agricultură în lume în care, în multe cazuri, aceste măsurători au fost făcute pentru aproape jumătate de secol. Cu toate astea, pan evaporarea depinde de
Întunecare globală () [Corola-website/Science/311230_a_312559]
-
lemnului eliberează funingine în aer. Cu toate că acesta este un component extrem de insignifiant al poluării aerului la nivelul suprafeței terestre, fenomenul are un efect semnificativ de încălzire al atmosferei la altitudini de peste doi kilometri, deasemenea răcind suprafața oceanului, absorbind radiația solară. Experimentele din Maldive (unde s-a comparat atmosfera de deasupra insulelor de nord și de sud) în 1990 a demonstrat că efectul poluanților macroscopici în atmosferă la acel moment (venind din sud dinspre India) a cauzat o reducere de circa 10
Întunecare globală () [Corola-website/Science/311230_a_312559]
-
folosire pe calculatoare PC mai vechi, de exemplu, calculatoare cu procesoare Intel 80386/Intel 80486/sau primele procesoare Pentium, și cu memorie redusă. DSL este bootabil de pe CD ("LiveCD"), având dimensiunea de aproximativ 50 MB. Ceea ce a pornit ca un experiment de a vedea cât software încape într-o distribuție de 50 MB, a devenit apoi o distribuție Linux propriu-zisă. DSL poate fi instalat sau rulat direct de pe medii cu capacități reduse, ca de exemplu CD-uri bootabile în format de
Damn Small Linux () [Corola-website/Science/311236_a_312565]
-
Bază de date cu lucrări științifice text complet (articole din reviste, cărți și conferințe, prezentări și prezentări orale, periodice și rapoarte, multimedia (audio, video, foto, TV, etc.) și prezentări pentru publicul larg ale experimentelor, arhive ale instituțiilor științifice) și preprinturi (prepublicații), gestionată de Centrul de fizică nucleară European de la Geneva. Conține 800 mii de lucrări(documente), inclusiv 360 mii text complet. Adresa web a bazei de date:
CERN Document Server () [Corola-website/Science/311253_a_312582]