13,885 matches
-
în ochii lui Dumnezeu? Pretenția de a fi ajutat și supărarea că nu ți se dă destul, deoarece celălalt are, vine ea din bun simț? Viziune: acela care se vede sărac poate să aibă dreptate, dar poate să aibă și iluzii. Ghehazi nu era sărac, avea unde dormi, avea ce mânca, avea ce îmbrăca. Părerea mea este că un om care are unde dormi, are ce mânca și are ce îmbrăca nu este sărac. Atunci când faci economii pentru a-ți lua
GHEHAZI de RODICA STOICA în ediţia nr. 48 din 17 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349726_a_351055]
-
Nicolae Manolescu O dată cu dispariția Festivalului "Cântarea României", după căderea ceuasismului, ne-am făcut iluzia că prostul gust nu va mai fi încurajat de oficialitate și nici nu va mai avea caracter de masă. Ne-am înșelat. După 1989, libertatea s-a transformat repede în haos. Valoarea fiind peste tot înlocuită de succes, nu mai
Cea mai gravă boală a tranzitiei by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17636_a_18961]
-
a structura liniștită și neagresiva a ființei mele. Încă de la debut, important pentru mine a fost să fiu un poet demn de acest nume; nu cu orice preț înâiul, dar nici pierdut în serie. na-m ascuns niciodată că a iluzie, sau nu a mă consider egalul celor mai buni. Că un altul, alții vor acoperi rafturi de biblioteci iar eu voi fi dat 150 de poeme într-o viață mi se pare natural. Se iau în considerație greutăți specifice, iar
Ilie Constantin - Orgoliul, structură linistită si neagresivă a fiintei mele by Gellu Dorian () [Corola-journal/Journalistic/17608_a_18933]
-
în România, de prin 1994 încoace, un grup de cărți, noi sau reeditate. Oricât de puțini vor fi fiind ălectorii specializatiă, ei mă vor fi preluat spontan; poate că numărul mare de cititori de acum 25-30 de ani era o iluzie, iar acum revenim la realitate. GD: Fiind Dvs. înșivă un foarte bun comentator de poezie, un analist liric de excepție aș spune, având și o experiență dublă, poate chiar mult mai vastă, intrând în contact cu numeroase modalități poetice, mode
Ilie Constantin - Orgoliul, structură linistită si neagresivă a fiintei mele by Gellu Dorian () [Corola-journal/Journalistic/17608_a_18933]
-
bucurie transmisibila și printr-o pudoare consubstanțiala, în fața unor excese de gesticulație. În al doilea rînd, Ilie Boca trăiește cultural în interiorul picturii așa cum organismele trăiesc biologic în mediul lor vital. Lumea să de imagini, de forme, de substanțe și de iluzii, este una organizată, un Cosmos cu o coerentă intrinseca, dincolo de orice reper fixat sau impus din afară. O peisagistica figurata eliptic, asemenea unei hieroglife, o zoologie totemica și o umanitate frusta, neprecizata psihologic, care trăiește inerțial și expansiv într-un
Ilie Boca, schită pentru un portret by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17648_a_18973]
-
aflat în păstrarea Bibliotecii Centrale Universitare din București, și cuprinde și fragmentele omise în ediția anterioară. Putem ușor să ne dăm seama, citind ediția de acum, ce anume făcea românul de nepublicat înainte de 1989. Este vorba de o calificare fără iluzii a ocupației sovietice și a instaurării comunismului în România. Deși știa, fără îndoială, ca aprecierile sale așternute pe hârtie i-ar putea aduce ani grei de temnița, Lucian Blaga nu se sfia să scrie: Se porni o susținută acțiune de
Poezie povestită by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17639_a_18964]
-
înspăimântătoare a vechilor triburi nordice și-a găsit terenul ideal de desfășurare, inclusiv în zilele noastre, mai ales aici, în sud-est... Nu-mi propun să rezolv în acest articol spinoasă chestiune a apartenenței României, atâta vreme cât majoritatea românilor se leagănă în iluzia unicității și a originalității politico-socio-etnice. Adevărul e că suntem un popor amărât, în egală măsură persecutat de destinul istoric și de propriile noastre fantasme (nu știu dacă ele nu coincid!) Ținem atât de mult la niște formule găunoase, încât riscăm
Meningopolitica by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17637_a_18962]
-
A doua jumătate a secolului al douăzecilea avea să fie dominată de cu totul alte principii decât fusese istoria secolului anterior. Drepturile indivizilor, libertatea și comportamentul democratic ajunseseră criterii ferme într-un moment în care noi încă ne legănam în iluziile unicității noastre mioritice. Reflexe ale acestui comportament iresponsabil (păgubos numai și numai pentru noi!) sunt vizibile zi de zi și ceas de ceas. E suficient să deschizi Adevărul (cel mai citit cotidian al României, nu?) pentru a descoperi, practic, de ce
Meningopolitica by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17637_a_18962]
-
e doar o floare de stil, ca noi sîntem orbi și surzi în acel teritoriu, iar el se cuvine să ne descrie totul (...). Exemplele se pot înmulți la nesfîrșit, poetul folosește variate mijloace de acest gen pentru a ne da iluzia participării la povestirea să, ajungînd la interpelări directe, precum ăAi auzit? în sineala nopții a ciripit o pitulice / Ai văzut? urca apă la deala etc.". Creația lui Virgil Mazilescu i se înfățișează criticului refractara la analize, beneficiind de procedee "atît
Critica lui Ilie Constantin (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17640_a_18965]
-
reprezintă dilemă pe care oricine o are, la un moment dat: la ce folosește să știi adevărul, să-l cunoști în profunzime pe cel din fața ta, să-i descoperi minciunile, înșelătoriile, jumătățile de sinceritate, exagerările, să-ți dai seama de iluziile pe care ți le-ai făcut, zadarnic firește, din pricina acestuia? La ce îi folosește lui Jean să afle că Muriel îl înșeală? Aceasta este întrebarea pe care Jean aproape că vrea să i-o urle în fața lui Bernard, dar nu
Banale tragedii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17632_a_18957]
-
ce îi folosește lui Jean să afle că Muriel îl înșeală? Aceasta este întrebarea pe care Jean aproape că vrea să i-o urle în fața lui Bernard, dar nu poate. Viața eroilor lui Troyat se desfășoară la limita fragilă dintre iluzie și autenticitate, dintre închipuire și dezamăgire. Fiecare crede despre celălalt anumite lucruri,pentru că are nevoie să creadă. Jean e convins că Bernard e fericit alături de iubita lui de 25 de ani, în mașina lui de lux decapotabila, în vila din
Banale tragedii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17632_a_18957]
-
în fondul nostru lăuntric, nu credem în ele. Sîntem unul din popoarele cele mai lucide care au existat vreodată. Sîntem frivoli, bîrfitori, superficiali, dar în același timp amari și, sub aparentă de fanfaroni, nihiliști pînă la disperare. Ne-am pierdut iluziile într-o măsură nepermisa, la scară colectivă. Contactul cu compatrioții mei e totdeauna deprimant iar influența lor e dizolvanta, cum bine sade unor oameni care au înțeles prea mult, pentru că au fost prea umiliți". Cel mai mult l-a durut
Un jurnal al lui Cioran? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17644_a_18969]
-
utopiile comuniste care au precedat marxismul și marxismul însuși. Ambele s-au bazat pe ideea de egalitate absolută, fiind utopii ale egalității sociale. Trecerea de la teoriile saint-simoniste la practicile marxiste n-a însemnat pervertirea unui ideal nobil, ci perpetuarea unei iluzii. N-a fost nevoie de regimul sovietic ca să fie evidențiat politic acest lucru. El era previzibil de la dogmă marxista. în al doilea rînd, pronosticul lui Marx era greșit, așezat pe necunoașterea evoluției înseși a societății burgheze. Marx n-a creat
Croce si socialismul stiintific by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17672_a_18997]
-
astfel, o sedinta de cenaclu devine un spectacol în sine, ceva între commedia dell^arte și happening. Opera principala a cenacliștilor o constituie chiar acele improvizații colective de câte-o seară, amestec de elan creator și umor studențesc, care creează iluzia feerica a succesului literar. Textele care rezultă din asemenea momente de euforie colectivă sunt de obicei nerelevante. Criticul care le studiază are impresia că a pătruns într-o sală de spectacole după plecarea spectatorilor și că adună de pe jos și
Lotul Mircea Cărtărescu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18132_a_19457]
-
la Editură "Video" - și ea instituție publică în sistemul Ministerului Culturii - sper să-mi fie utilă. Cum vedeti raportul cultură-administratie? Fiind o instituție de cultură, o instituție de patrimoniu cultural, nu pot concepe altfel activitatea de aici. Nu-mi fac iluzii în privința măcinătoarelor activități administrative, în această conjunctură în care instituția trebuie să revină la normalitate. Nu înțeleg să joc rolul sacrificatului, al istoricului de film care nu-și duce pînă la capăt cercetările sau al filmologului care trebuie să-și
Chestionar cu gripă by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18142_a_19467]
-
problema acestor persoane care visează la tulburări și, dacă se poate, la vărsare de sînge în Capitala? Faptul că nu mai sînt ce-au fost și că România își permite să nu mai fie ce era. Totalitarismul a creat false iluzii de întîietate în rîndul multora dintre slujitorii de rangul 3 sau 4 ai lui Ceaușescu. Telefonul, sarsanaua, zgarda și sentimentul de apartenență la nobilimea regimului sînt tot atîtea iluzii pierdute ale acestor slujitori ai ceaușismului. Legaliști, cîtă vreme la putere
Mineriada secretă by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18175_a_19500]
-
permite să nu mai fie ce era. Totalitarismul a creat false iluzii de întîietate în rîndul multora dintre slujitorii de rangul 3 sau 4 ai lui Ceaușescu. Telefonul, sarsanaua, zgarda și sentimentul de apartenență la nobilimea regimului sînt tot atîtea iluzii pierdute ale acestor slujitori ai ceaușismului. Legaliști, cîtă vreme la putere s-au aflat partide din partea cărora mai puteau speră la întoarcerea la vremurile bune, netezitorii mineriadei secrete speră într-o zurba pe care, acum, n-o poate face decît
Mineriada secretă by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18175_a_19500]
-
o expresie de rutină. Pentru deputatul cu pricina devenise însăși existența lui reală din viața de zi cu zi. v v v Pot să garantez că nu vom intra niciodată în Uniunea europeană și nici, propriu-zis, în NATO. E o iluzie. Locul nostru va rămîne veșnic aici, la răsărit, cădelnițați cu fumuri de tămîie adusă din Indii sau cine stie de unde. Nici o țară ortodoxă, oricare ar fi ea, nu își va găsi locul în alianța apuseana. Cu turcii e altceva, fiind
"Iar noi, a Turchiei floare..." by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18157_a_19482]
-
ști dacă Fermat avea într-adevăr o demonstrație reală, sau doar ar fi pretins că o are, cum lesne l-ar fi acuzat inamicul lui, Descartes. Important este ca, probabil, simpla idee că o asemenea demonstrație există a constituit acea iluzie formatoare necesară pentru a alimenta căutările generațiilor ulterioare. După cum cartea lui Singh, cu toată retorica extazului și a admirației față de mințile luminate ale oamenilor de știință, poate constitui o pledoarie pentru pasiune și tenacitate intelectuală, indiferent de domeniu, de personaj
Un tabel si o teoremă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18158_a_19483]
-
Constanța Buzea Resortul căutării se dovedește a fi, ca de atâtea ori, singurătatea cu nevoia omenească de comunicare la bord. Vă mulțumesc pentru albumul cu versuri lucrat în așa fel ca să dea iluzia de carte tipărită. "În mic album se vede viața/ Trăită orb, reflex și disperat". Mărturisire simplă ce se adăpostește în timpanul unei stele cine știe dacă nepăsătoare la propria ei izolare în spațiu, și cine știe dacă pulsând de compasiune
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14318_a_15643]
-
a mai curs, în via de pe deal, vinul, ca versul, "Un galben vin din somnul lin urma să curgă". (Macrei Ștefan, București) * În prefața mai mult decât încurajatoare pe care v-o face la carte Paul Daian, există adevăr și iluzie fermecătoare cât să se simtă fericit cu sine un debutant. Cartea este frumoasă, în așa fel frumoasă cât să nu lase loc criticului să uneltească savant împotriva ei, cum lasă să se înțeleagă și postfațatorul. Pe când poetul, asistat cu iubire
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14318_a_15643]
-
sosit desăvârșit, pe când volumul vă inspiră îndoieli? Aveți nevoie de o mână de ajutor și de un îndrumător? Eu, invitată cu candoare să fiu și una și alta, așa, din senin, încerc să mă apăr, și să vă apăr, de iluzie. De la bun început pot să vă spun un singur lucru important, anume că limbajul poetic vă este, deocamdat, sărac, deficitar, naiv. Iată o probă: "Un peștișor pe mal îl văd zbătând/ Și mă grăbesc să-l pun din nou în
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14318_a_15643]
-
și s-au topit în construcții cromatice de o remarcabilă vitalitate și cu un impact vizual la fel de puternic. Sculptura urmează și ea un traseu oarecum similar: lemnul, piatra, lutul, nuielele și bronzul, singure sau asociate, brute ori prelucrate pînă la iluzia transparenței, comentează modele deja stocate în inventarul etnografic sau construiesc forme cu o preexistență doar în lumea imaginară. Posesor al unei manualități ieșite din comun, al unei mari forțe de intuiție și al unei curiozități intelectuale neobosite, el îmbrățișează cu
Sculptori români contemporani (IV) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14315_a_15640]
-
din timp: "Înnădită din acorduri de ton și din dezacorduri de viziune, Limitele puterii sau mituirea martorilor e o carte în care fiecare poet aleargă în timpul său. Atît Ahile cel iute de picior cît și broasca țestoasă se mișcă, nutrind iluzia că aleargă împreună, în ritmuri independente: unul într-o temporalitate precipitată, celălalt în atemporal". Astfel cartea se încoronează cu reflexele mitice, (di)simulate de însăși natura sa, pe care criticul o "descoperă" cu gesturi aparent grave, de prestidigitator. O "descoperă
Legenda ironiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14354_a_15679]
-
uităm. După cum spune într-un foarte interesant studiu la începutul antologiei (Preliminarii la schița unei istorii a rezistenței culturale în România), Vasile Igna face parte din generația optimistă care a apărut după 1965, aceia care au întreținut pentru cîțiva ani iluzia ca România s-ar putea întoarce la normalitate. Lipsea însă veriga care i-ar fi unit pe tinerii de atunci de rezistenții anilor '40-'50: "Simțeam ca pe o traumă personală faptul că, spre deosebire de vecinii noștri, cărturarii români au acceptat
Rezistența culturală la începuturile comunismului by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15551_a_16876]