14,117 matches
-
din el însuși și din nimic altceva, e vorba de o buclă care nu se sprijină decît pe ea însăși. Vorbim de un proces uman elementar, spontan, permanent, personal și colectiv. Cine n-a simțit în mod fizic forța acestei imaginații? Cine n-a fost fascinat și înspăimîntat de această activitate creatoare permanentă? Această concepție a umanului se întîlnește cu cea a unui istoric atipic, Paul Veyne, și cu cea a unui filosof, nu mai puțin atipic, Cornelius Castoriadis. O societate
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
de această activitate creatoare permanentă? Această concepție a umanului se întîlnește cu cea a unui istoric atipic, Paul Veyne, și cu cea a unui filosof, nu mai puțin atipic, Cornelius Castoriadis. O societate, o civilizație este un palat construit de imaginația umană. Folosind această imagine, Veyne vorbește de imaginație constituantă: "Ipoteza noastră poate fi enunțată și astfel: în fiecare moment, nu există nimic și nimic nu acționează în afara acestor palate ale imaginației (...). Aceste palate nu se ridică, prin urmare, în spațiu
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
umanului se întîlnește cu cea a unui istoric atipic, Paul Veyne, și cu cea a unui filosof, nu mai puțin atipic, Cornelius Castoriadis. O societate, o civilizație este un palat construit de imaginația umană. Folosind această imagine, Veyne vorbește de imaginație constituantă: "Ipoteza noastră poate fi enunțată și astfel: în fiecare moment, nu există nimic și nimic nu acționează în afara acestor palate ale imaginației (...). Aceste palate nu se ridică, prin urmare, în spațiu; ele sunt singurul spațiu disponibil; ele fac să
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
O societate, o civilizație este un palat construit de imaginația umană. Folosind această imagine, Veyne vorbește de imaginație constituantă: "Ipoteza noastră poate fi enunțată și astfel: în fiecare moment, nu există nimic și nimic nu acționează în afara acestor palate ale imaginației (...). Aceste palate nu se ridică, prin urmare, în spațiu; ele sunt singurul spațiu disponibil; ele fac să se ivească un spațiu al lor cînd se ridică; în jurul lor nu există o negativitate refulată care ar căuta să intre. Așadar; nu
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
se ridică, prin urmare, în spațiu; ele sunt singurul spațiu disponibil; ele fac să se ivească un spațiu al lor cînd se ridică; în jurul lor nu există o negativitate refulată care ar căuta să intre. Așadar; nu există decît ceea ce imaginația, care a înălțat palatul, a făurit 181." Imaginația constituantă este capacitatea de a crea fără model. Cornelius Castoriadis 182 vorbește despre imaginar instituant. Imaginației secunde (care reproduce, imită și combină imaginile) el îi opune imaginația primă cea care ne interesează
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
singurul spațiu disponibil; ele fac să se ivească un spațiu al lor cînd se ridică; în jurul lor nu există o negativitate refulată care ar căuta să intre. Așadar; nu există decît ceea ce imaginația, care a înălțat palatul, a făurit 181." Imaginația constituantă este capacitatea de a crea fără model. Cornelius Castoriadis 182 vorbește despre imaginar instituant. Imaginației secunde (care reproduce, imită și combină imaginile) el îi opune imaginația primă cea care ne interesează de altfel pe care o consideră radicală. Creînd
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
lor nu există o negativitate refulată care ar căuta să intre. Așadar; nu există decît ceea ce imaginația, care a înălțat palatul, a făurit 181." Imaginația constituantă este capacitatea de a crea fără model. Cornelius Castoriadis 182 vorbește despre imaginar instituant. Imaginației secunde (care reproduce, imită și combină imaginile) el îi opune imaginația primă cea care ne interesează de altfel pe care o consideră radicală. Creînd ex nihilo imagini, dar mai ales forme (în special noi forme de gîndire) imaginația radicală este
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Așadar; nu există decît ceea ce imaginația, care a înălțat palatul, a făurit 181." Imaginația constituantă este capacitatea de a crea fără model. Cornelius Castoriadis 182 vorbește despre imaginar instituant. Imaginației secunde (care reproduce, imită și combină imaginile) el îi opune imaginația primă cea care ne interesează de altfel pe care o consideră radicală. Creînd ex nihilo imagini, dar mai ales forme (în special noi forme de gîndire) imaginația radicală este "cea care face posibil ca orice ființă pentru sine (...) să-și
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
imaginar instituant. Imaginației secunde (care reproduce, imită și combină imaginile) el îi opune imaginația primă cea care ne interesează de altfel pe care o consideră radicală. Creînd ex nihilo imagini, dar mai ales forme (în special noi forme de gîndire) imaginația radicală este "cea care face posibil ca orice ființă pentru sine (...) să-și creeze o lume proprie în care se așează ea însăși." Această imaginație precede și făurește realitatea: "pentru că există imaginație radicală și imaginar instituant există pentru noi "realitate
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
radicală. Creînd ex nihilo imagini, dar mai ales forme (în special noi forme de gîndire) imaginația radicală este "cea care face posibil ca orice ființă pentru sine (...) să-și creeze o lume proprie în care se așează ea însăși." Această imaginație precede și făurește realitatea: "pentru că există imaginație radicală și imaginar instituant există pentru noi "realitate" pur și simplu și realitate specifică." Viul este imaginație. Orice specie animală își creează o lume, dar rămîne prizoniera acesteia. Omul e un animal unic
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
ales forme (în special noi forme de gîndire) imaginația radicală este "cea care face posibil ca orice ființă pentru sine (...) să-și creeze o lume proprie în care se așează ea însăși." Această imaginație precede și făurește realitatea: "pentru că există imaginație radicală și imaginar instituant există pentru noi "realitate" pur și simplu și realitate specifică." Viul este imaginație. Orice specie animală își creează o lume, dar rămîne prizoniera acesteia. Omul e un animal unic, pentru că e deschis: e capabil în orice
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
ființă pentru sine (...) să-și creeze o lume proprie în care se așează ea însăși." Această imaginație precede și făurește realitatea: "pentru că există imaginație radicală și imaginar instituant există pentru noi "realitate" pur și simplu și realitate specifică." Viul este imaginație. Orice specie animală își creează o lume, dar rămîne prizoniera acesteia. Omul e un animal unic, pentru că e deschis: e capabil în orice moment să-și imagineze, să viseze, să inventeze lumi noi. Castoriadis insistă asupra caracterului "autonom" al imaginației
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
imaginație. Orice specie animală își creează o lume, dar rămîne prizoniera acesteia. Omul e un animal unic, pentru că e deschis: e capabil în orice moment să-și imagineze, să viseze, să inventeze lumi noi. Castoriadis insistă asupra caracterului "autonom" al imaginației față de nevoile biologice: "Opusă caracterului funcțional al imaginației animale, imaginația umană este eliberată de aservirea față de funcțiunile biologice și scopul acestora, creînd forme și conținuturi care nu corespund nici unei nevoi". Așa cum le place să vorbească, oamenilor le place să imagineze
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
dar rămîne prizoniera acesteia. Omul e un animal unic, pentru că e deschis: e capabil în orice moment să-și imagineze, să viseze, să inventeze lumi noi. Castoriadis insistă asupra caracterului "autonom" al imaginației față de nevoile biologice: "Opusă caracterului funcțional al imaginației animale, imaginația umană este eliberată de aservirea față de funcțiunile biologice și scopul acestora, creînd forme și conținuturi care nu corespund nici unei nevoi". Așa cum le place să vorbească, oamenilor le place să imagineze. Imaginația înseamnă plăcere. Ce reprezintă încercările de a
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
prizoniera acesteia. Omul e un animal unic, pentru că e deschis: e capabil în orice moment să-și imagineze, să viseze, să inventeze lumi noi. Castoriadis insistă asupra caracterului "autonom" al imaginației față de nevoile biologice: "Opusă caracterului funcțional al imaginației animale, imaginația umană este eliberată de aservirea față de funcțiunile biologice și scopul acestora, creînd forme și conținuturi care nu corespund nici unei nevoi". Așa cum le place să vorbească, oamenilor le place să imagineze. Imaginația înseamnă plăcere. Ce reprezintă încercările de a explica polis
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
față de nevoile biologice: "Opusă caracterului funcțional al imaginației animale, imaginația umană este eliberată de aservirea față de funcțiunile biologice și scopul acestora, creînd forme și conținuturi care nu corespund nici unei nevoi". Așa cum le place să vorbească, oamenilor le place să imagineze. Imaginația înseamnă plăcere. Ce reprezintă încercările de a explica polis a grecilor, lumea creștină, lumea aztecă, lumea modernă? Ce reprezintă încercarea de a demonstra discontinuitatea fiecăreia, caracterul lor contingent? Putem explica procesul imaginației care a dat naștere lumilor umane? De ce anumiți
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
place să vorbească, oamenilor le place să imagineze. Imaginația înseamnă plăcere. Ce reprezintă încercările de a explica polis a grecilor, lumea creștină, lumea aztecă, lumea modernă? Ce reprezintă încercarea de a demonstra discontinuitatea fiecăreia, caracterul lor contingent? Putem explica procesul imaginației care a dat naștere lumilor umane? De ce anumiți oameni își creează anumite posibile, anumite imposibile? De ce inventează povestea aceasta și nu o alta? Suntem capabili să ne istorisim o mulțime de povești ca să justificăm poveștile noastre. Științele umane nu sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
capabili să ne istorisim o mulțime de povești ca să justificăm poveștile noastre. Științele umane nu sunt, oare, o manieră modernă de a istorisi povești care pretind să explice poveștile pe care și le istorisesc oamenii? Există o relație importantă între imaginația creatoare de lumi și poezie. Nu facem referire la definiția neroadă a poeziei (text în versuri), ci la ideea care permite recuperarea etimologiei: poezie vine de la poiesis care, în limba greacă, are sensul de "proces de creație, de fabricare"; poetic
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
poeziei (text în versuri), ci la ideea care permite recuperarea etimologiei: poezie vine de la poiesis care, în limba greacă, are sensul de "proces de creație, de fabricare"; poetic vine de la poietikos, "care are facultatea de a crea, de a produce". Imaginație și geniu poetic acoperă aceeași idee. Poezia este putere creatoare, reamintește Kathleen Raine 183. Poporul ebraic și-a creat propriul Dumnezeu așa cum un poet creează un poem, scrie Cornelius Castoriadis 184. Ridicînd imaginația (constituantă, radicală) la rang de facultate umană
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
facultatea de a crea, de a produce". Imaginație și geniu poetic acoperă aceeași idee. Poezia este putere creatoare, reamintește Kathleen Raine 183. Poporul ebraic și-a creat propriul Dumnezeu așa cum un poet creează un poem, scrie Cornelius Castoriadis 184. Ridicînd imaginația (constituantă, radicală) la rang de facultate umană distinctivă, Veyne și Castoriadis refuză în mod explicit să facă din om un animal rațional. Filosoful vorbește de dezvoltare monstruoasă, fără măsură a imaginației umane. Cei doi cercetători nu merg însă pînă la
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
poet creează un poem, scrie Cornelius Castoriadis 184. Ridicînd imaginația (constituantă, radicală) la rang de facultate umană distinctivă, Veyne și Castoriadis refuză în mod explicit să facă din om un animal rațional. Filosoful vorbește de dezvoltare monstruoasă, fără măsură a imaginației umane. Cei doi cercetători nu merg însă pînă la capătul ideii lor. Le este imposibil să-și asume ceea ce teoriile lor lasă să se înțeleagă: preluînd o formulă a lui Malebranche, imaginația este "nebuna casei". Sunt numeroși cei care astăzi
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Filosoful vorbește de dezvoltare monstruoasă, fără măsură a imaginației umane. Cei doi cercetători nu merg însă pînă la capătul ideii lor. Le este imposibil să-și asume ceea ce teoriile lor lasă să se înțeleagă: preluînd o formulă a lui Malebranche, imaginația este "nebuna casei". Sunt numeroși cei care astăzi, oameni instruiți, ar dori să facă elogiul imaginației umane. Cîți sunt gata să accepte ideea că nu putem separa imaginația de nebunie? Nu e, oare, o necesitate imperioasă să reamintim, împotriva concepțiilor
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
pînă la capătul ideii lor. Le este imposibil să-și asume ceea ce teoriile lor lasă să se înțeleagă: preluînd o formulă a lui Malebranche, imaginația este "nebuna casei". Sunt numeroși cei care astăzi, oameni instruiți, ar dori să facă elogiul imaginației umane. Cîți sunt gata să accepte ideea că nu putem separa imaginația de nebunie? Nu e, oare, o necesitate imperioasă să reamintim, împotriva concepțiilor angelice și prea confortabile despre imaginație, dimensiunea nebunească a acestei capacități umane? Imaginația creatoare de lumi
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
teoriile lor lasă să se înțeleagă: preluînd o formulă a lui Malebranche, imaginația este "nebuna casei". Sunt numeroși cei care astăzi, oameni instruiți, ar dori să facă elogiul imaginației umane. Cîți sunt gata să accepte ideea că nu putem separa imaginația de nebunie? Nu e, oare, o necesitate imperioasă să reamintim, împotriva concepțiilor angelice și prea confortabile despre imaginație, dimensiunea nebunească a acestei capacități umane? Imaginația creatoare de lumi cea care produce posibilele și imposibilele noastre, realitatea, bucla noastră individuală și
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
cei care astăzi, oameni instruiți, ar dori să facă elogiul imaginației umane. Cîți sunt gata să accepte ideea că nu putem separa imaginația de nebunie? Nu e, oare, o necesitate imperioasă să reamintim, împotriva concepțiilor angelice și prea confortabile despre imaginație, dimensiunea nebunească a acestei capacități umane? Imaginația creatoare de lumi cea care produce posibilele și imposibilele noastre, realitatea, bucla noastră individuală și colectivă este nebunie poetică: iată teza noastră. A afirma că noi, oamenii, suntem cu toții niște poeți nebuni e
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]