15,922 matches
-
ținute la G.D.S. sau aiurea, la care se iau În dezbatere, cu multă acuitate intelectuală și informație la zi, elemente, uneori simple detalii, pompos enunțate, ale unor teme, cum spuneam importate iute de aiurea sau „snoabe” pur și simplu; nombrilismul intelectualului autohton putând naviga cu toate pânzele Întinse, această puerilă și de fapt provincială - când nu ascunde oportunismul cultural, care trece, azi, prin culoarele mass-mediei! - auto-admirație, această „admirație În oglindă” a unui spirit Încă tânăr, viguros, cum este cel românesc, care
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
care nu o cunoaștem prea bine, pe care nu vrem s-o asumăm sau căreia Îi acceptăm doar „virtuțile”, câte sunt, iar „limitele” ei le aruncăm asupra altora, asupra vecinului, asupra celui din alt partid, asupra orășeanului sau, Încă o dată, intelectualului, celui din Sud - lui „Mitică” - sau politicianului. Cât de departe, teribil de departe, suntem noi azi de acel „sentiment” care ne-a unit În vremurile cele mai drastice, „mândria de a fi Român!”. Știu, un „sentiment” grav banalizat de școală
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și Genealogia moralei, În excelenta traducere a tânărului Victor Scoradeț, pe care revista noastră l-a lansat ca un foarte priceput cronicar dramatic. Și cum revista noastră are Încă un format mare, in-folio, cine deschide un număr, student, profesor sau intelectual curios, poate citi un Întreg capitol al unei cărți pe care, cu o anume probabilitate, nu o va avea prea curând În mână. Și la România literară, pe care am condus-o scurt timp Înainte de a-mi da demisia, Încercam
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și, mai ales, prin acea apăsare teribilă a necesităților mici și mari, dintre care, hai s-o spunem, sunt cel mai adesea pseudo-necesități multe dintre ele. Într-o carte de-a mea, unul dintre personaje face următoarea observație: „Ca orice intelectual, cutare Își satisfăcea o necesitate mimată”. Dar aserțiunea nu este adevărată doar pentru intelectuali. Cu timpul - și asta mulți Înțelepți ne-o Învață! -, cu timpul, multe griji și preocupări sufocante se arată a fi fost false. Nu, nu „timpul rezolvă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
hai s-o spunem, sunt cel mai adesea pseudo-necesități multe dintre ele. Într-o carte de-a mea, unul dintre personaje face următoarea observație: „Ca orice intelectual, cutare Își satisfăcea o necesitate mimată”. Dar aserțiunea nu este adevărată doar pentru intelectuali. Cu timpul - și asta mulți Înțelepți ne-o Învață! -, cu timpul, multe griji și preocupări sufocante se arată a fi fost false. Nu, nu „timpul rezolvă anumite probleme” cum cred unii, ci acestea, așa-zisele mari și grave probleme nu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
tipurile fundamentale umane și sociale, eterna tipologie romanescă: băcanul, ofițerul, curtezana, ratatul, preotul și funcționarul, țăranul chiar - aflat În mediu străin, orășenesc, dar și la el acasă, În vacanțele lungi la mătușile mele, Nemțoaice, În Banatul sârbesc și cel românesc! -, intelectualul care era adesea profesorul, deci autoritatea, o anume autoritate!, dar și micul poet care rata cu farmec, militarul, și femeile! Dacă aș fi crescut Într-o mare metropolă, la București, precum unii dintre viitorii mei prieteni, nu aș fi crezut
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
modern românesc. Orgoliul de a reactualiza Încă o dată romanul, deși mi se șoptea că e o cale imposibilă, atunci, comandamentele aspre ale partidului și cenzurii cereau ca orice roman să conțină elemente ale „noii structuri”, partidul, activistul, muncitorul luminat sau intelectualul laș și dușmănos! Și, după cum se știe, cu primul meu roman am aplicat chiar „rețeta lor”, un roman de uzină, un activist „luminat” și un țăran sărac, apt de a fi „ajutat și lămurit” de partid. Numai că țăranul meu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
N-am Înțeles niciodată prea bine reproșul unora față de cei ce se „refugiază În trecut”! O spuneam, marea capodoperă - și ultima! - a prozei moderne este În căutarea timpului pierdut, această epopee nici azi bine asimilată - nici măcar „la ea acasă”, mulți intelectuali francezi plângându-mi-se că „nu pot trece de prima sută de pagini! - este spectaculară și revoluționară nu numai pentru că „se refugiază În trecutul autorului-narator”, Încercând să - și să se! - extragă misterul indicibil, bine ascuns, al eroului narator, al lui
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
că acei Americani, În universități sau În atelierele de creație, care se revendică din marea cultură europeană, au un bun instinct al edificării și continuării tezaurului enorm și infinit de complex al Europei - post-renascentiste și moderne. Dar sunt și unii intelectuali americani care refuză această „dependență”, această „școală” la curentele și modelele europene, voind să-și urmeze propriile tradiții. Sau, și mai mult, decretând că Întreaga cultură europeană este obsoletă și că prezentul și viitorul aparțin formelor originale americane; iar așa-
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
este genialoidă; maturitatea, apoi, pe cei mai mulți Îi „obosește”, Îi „cumințește”, Îi cinizează, ba, poate, Îi și „detrachează”, În multe moduri - prin eșecuri sau succes, prin false ambiții și false prietenii... Oare, America, solul cultural american, aspru și complexant pentru un intelectual și artist care poposește poate prea târziu pe alte meleaguri - Matei, la exilul său, avea, În ’73, 39 de ani! - să fi fost, să fie de vină? Distanța de mii de kilometri de solul cultural natal, o „altfel” de maturizare
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
altfel de inteligență”, iar, apoi, „singura, adevărata inteligență!” și, nu m-ar mira ca talentul său oratoric, cu care și-a câștigat primele galoane printre ceilalți membri, obscuri Încă, ai acelei insignifiante grupări pe jumătate muncitorești, pe jumătate compusă din intelectuali ratați, numită pompos „partid” - NSDAP - Nationalsozialistische Deutscher Arbeiter-Partei - partidul național-socialist german al muncitorilor -, patosul și abilitatea sa oratorică să fi fost un prim semn al acestei „prostii egolatre”, o „prostie” care, În loc să se ascundă și să maimuțărească „inteligența” celorlalți, se
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
faze, de luptă, afirmare și consolidare, nu ar fi fost posibile, În toată amplitudinea lor incomparabilă, cu nimic din ceea ce se Întîmplase În Europa post-renascentistă, fără adeziunea reală, afectivă și nu rareori totală a mii și mii de tineri, femei, intelectuali, muncitori, artiști etc. Care, la modul grotesc, dar asta s-a văzut abia mai târziu - prea târziu, mult prea târziu! -, au Început „să viseze” alături de niște „proști” atipici, nu numai lipsiți de complexele firești ale oricărui ins cu o inteligență
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a Întâlni „proști” În drumul său, față de care să se simtă superior, ba uneori să râdă de ei, Într-un fel sau altul. Insul inteligent nu ar trebui să se teamă de „mediocritate” - o fantasmă ce bântuie creierele nu puținor intelectuali europeni și contemporani. Și nici de nebunie, care, ca și moartea, este o realitate ce aparține mereu altora! Omul inteligent, În vremea noastră, trebuie să se teamă de detracarea propriei sale calități majore, de folosirea ei În scopuri adverse principiilor
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
vine de la inteligere! - superioare nu numai a regulilor și normelor societății, dar și ale omului, ale „omului statistic”, mai ales, capacitatea de a face o medie a Înclinărilor, limitelor și aspirațiilor sale. Într-adevăr, prostia, prostia majoră și insistentă a intelectualului zilelor noastre, Român sau european, este de a-l disprețui pe cel care a obținut puterea - financiarul și, mai ales, omul politic. Într-atât Încât se poate spune că marea enigmă a vremurilor noastre, a secolului trecut, dar și a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
așa, cu atât mai lăudabile „creațiile” unor tineri tovarăși-scriitori, precum Petru Dumitriu sau Titus Popovici, care „le rup masca de pe față acestor târâturi, chiaburi care Îndeamnă satul să nu-și dea animalele și pământul, neînțelegând, aceste scorpii, revoluția mondială, sau intelectualii lași și corupți, legionari sau nu, care murdăresc tot ce ating”... ejusdem generis!... Da, „revoluția” m-a ales drept victimă și nu am fost singurul; câteva zeci sau sute de tineri, din imprudență naivă sau din Întâmplare, pur și simplu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
după exemplul Franței, s-a organizat statal pe un model centrist, distrugerea, detracarea Bucureștiului e gravă și ea durează până azi, iar semnele se văd chiar și În mass-media și la televiziunile publice, cele de stat incluse! - iar protestele unor intelectuali față de „mitocănimea românească” (vezi Paleologu sau Pleșu!Ă nu indică decât o realitate vizibilă a acestui aisberg social, enorm și rezisent. Nu, după aproape două decenii, nu mai trăim În anarhie - acea anarhie oarecum firească după prăbușirea unor mari structuri
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
personală! - preocuparea tuturor și din toate timpurile pentru soartă, fatum, moira, schiksal, destiny, la destinée... căreia filosofia ultimelor decenii Îi acordă atât de puțin, de zgîrcit loc În cercetările ei, iar când o face, audiența cât de cât largă a intelectualilor din varii domenii, care nu posedă limbajul filosofic - ce a devenit tot mai mult un jargon! - nu are acces. Din nou voi aborda acest concept strict din punctul meu de vedere, ca și din cel al vocației mele - cea de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Românii sunt așadar, În cel mai Înalt grad, și daci, și romani, iar România de astăzi se regăsește În Dacia antică, atât dinainte de romani, cât și din vremea romanilor. Dacii avansau Însă, pas cu pas. Generația lui Mircea Eliade — tinerii intelectuali din anii ’30 — se simțea deja mai apropiată de daci decât de romani. Constantin C. Giurescu (1901-1977), un istoric reprezentativ al acestei generații, Înclina, În Istoria românilor (1935), balanța În favoarea dacilor. Chiar În provincia romană, considera el, În ciuda pierderilor suferite
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
strălucită. Fără voia lor, dacii i-au servit atât pe goți, cât și pe comuniștii români!) Nici un specialist autentic nu a aderat la teza dacismului pur. Ea a fost Îmbrățișată de falși cercetători-activiști ai partidului comunist, ca și de diverși intelectuali naționaliști, lipsiți de pregătire istorică. Unii români s-au lăsat tentați. S a dezvoltat astfel un curent de opinie care se manifestă și astăzi prin tot felul de interpretări pseudoistorice. Este un fel de religie naționalistă pentru care Dacia reprezintă
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
pământ și Împovărată de obligații (creșterea rapidă a producției agricole, stimulată de export, nu făcuse decât să accentueze asuprirea țăranului). Clasa de mijloc era foarte subțire, ceea ce explică faptul că ideile reformatoare au fost purtate de boierimea liberală și de intelectuali (mulți tot de origine boierească), nu de o burghezie cvasiinexistentă. Reformatorii vedeau În Împroprietărirea țăranilor și degajarea lor de sarcinile feudale care se mai mențineau condiția indispensabilă a modernizării și a unei veritabile coeziuni naționale. Celălalt mare obiectiv era unirea
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
explică această alunecare. Era mai Întâi o reacție la „abuzul“ de influență străină a veacului precedent. Elita nu se mai reducea acum la o mână de oameni educați În Occident; extinzându-se, ea căpăta inevitabil un caracter mai românesc (mulți intelectuali erau porniți de la țară). Confruntarea cu minoritățile după 1918 a accentuat manifestările de „românism“. Și, În sfârșit, aceasta era atmosfera cam peste tot În Europa: o epocă de naționalism, de demarcare netă Între „noi“ și „ceilalți“. În martie 1906, o
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
mascată În democrație. De la o mie de membri, partidul comunist săltase repede la sute de mii (710000 În 1947, o creștere de peste 700 de ori!). Învingătorul nu riscă niciodată să rămână singur. Printre cei captați, nu puțini scriitori și alți intelectuali de vază (care numai comuniști nu fuseseră Înainte de 1944!). Noua putere a procedat imediat la o reformă agrară, Împărțind țăranilor și pământul (nu chiar atât de mult) care mai rămăsese moșierilor după marea Împroprietărire din 1921. Peste numai câțiva ani
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
politic; ca și Constantin Argetoianu (1872-1955), unul dintre cei mai influenți oameni politici din România interbelică (de la care a rămas o imensă și captivantă operă memorialistică, publicată aproape În Întregime după căderea comunismului). La fel a fost decapitată și armata. Intelectualii Închiși au fost de asemenea numeroși: o specie periculoasă pentru regim, oameni care aveau idei, vorbeau prea mult și În jurul cărora se puteau constitui nuclee de rezistență. Nici țăranii Întemnițați nu au fost puțini: erau cei care se opuseseră colectivizării
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
sub sintagma „trădătorul Foriș“, fără să se ostenească cineva să explice ce anume trădase! În 1948, a venit rândul lui Lucrețiu Pătrășcanu, pe atunci ministru al justiției și actor principal al evenimentelor de la 23 august 1944. Era unul dintre puținii intelectuali din conducerea Partidului; În plus, se arătase mai „naționalist“ decât s-ar fi cuvenit, Într-o Românie devenită anexă a Uniunii Sovietice. A fost scos din toate funcțiile, arestat și, câțiva ani mai târziu, condamnat la moarte și executat În
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
o doză de naționalism (care, desigur, făcea plăcere, după ofensiva antinațională a anilor precedenți). Se explică astfel, după o atenuare de câțiva ani, reintensificarea represiunii. 1958 și 1959 sunt ani de mari procese politice, cărora le cad victime În special intelectuali. Era un dublu mesaj, adresat atât Moscovei („suntem capabili și prin propriile forțe să menținem ortodoxia comunistă“), cât și propriului popor („stați liniștiți, fiindcă dictatura nu s-a sfârșit!“). În 1956, revoluția din Ungaria și frământările din Polonia fuseseră un
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]