13,219 matches
-
în relații cu femei vârstnice pentru același considerent, al banilor. Ieșirea în public, la teatru a lui Manon cu G.M, l-a adus pe cavaler în stare de disperare din cauza geloziei. Ceda însă de fiecare dată la mângâierile și jurămintele ei, ceda mulțumit că totuși este în inima ei, că se simțea iubit. Îl dezmierda cu cele mai dulci cuvinte și se învinovățea de nenorocirile pe care i le aducea aceasta era tactica atenuării conflictelor. Des Grieux a intrat în
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
-o în rândurile femeilor ușoare care vor fi îmbarcate pentru a fi duse în America, drept pedeapsă. Cu ultimii bani din averea irosită a mamei, disperatul îndrăgostit s-a îmbarcat pentru a fi alături de Manon și pentru a-i reasculta jurămintele. Ajunși în America, frumoasa și capricioasa Manon a intrat în sfera de interes a guvernatorului american pentru a o căsători cu nepotul lui. Cei doi rivali s-au duelat, fiul guvernatorului a fost doar rănit (credea că l-a omorât
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
proclamații către românii transilvăneni, care cunosc o răspândire imediată. La 14 mai, rostește în catedrala din Blaj un amplu discurs, îndemnându-și conaționalii la luptă pentru dobândirea libertății naționale și sociale și luând atitudine împotriva nobilimii maghiare. Tot el citește jurământul solemn al revoluționarilor. Aproape un an, B. se află în centrul tuturor acțiunilor revoluționare. În martie 1849, după înfrângerea mișcării, se refugiază în Țara Românească, de unde, după arestări și eliberări succesive, ajunge la Viena. Un an și jumătate a urmat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285652_a_286981]
-
model actele constituționale românești anterioare și mai puțin constituția belgiană, cum, fără motive, se afirmă de necunoscători, a fost trimis Adunării deputaților, la 1/13 iulie 1866. El n-a putut fi adoptat până la 10 mai, așa Încât Carol a depus jurământul pe Statutul lui Cuza, aflat Încă În vigoare. Întocmită În totalitate de către instituțiile statului român și fără avizul puterilor garante, Constituția din 1866, promulgată la 1/13 iulie, reprezintă un act de autoritate prin felul În care a fost elaborată
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]
-
În Sarcofage). Textele, care variază În număr de la un exemplar la altul, sunt scrise pe un sul de papirus depozitat În mormânt, pentru a-i oferi defunctului un Îndrumar și un ajutor pentru supraviețuire. Se găsesc aici imnuri adresate divinității, jurăminte, descrieri ale unor așezări și ființe de pe lumea cealaltă. Punctul caracteristic, nelipsit, este reprezentarea judecății ce are loc Înaintea lui Osirisxe "Osiris", ale cărei cerințe le-am văzut apărând În epoca feudală. Judecata este descrisă acum cu acuratețe, mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În Mesopotamia existau și alte multe rituri, cum ar fi cel al „Acoperirii timpanului sacru”, numit lillissu, sau cele care priveau purificarea templelor, a statuilor divine și a altor obiecte sacre. În multe cazuri, tot acte rituale erau considerate și jurămintele. Mai existau și ordaliile, asemenea celei amintite În al doilea paragraf din Codul lui Hammurabi (ordalia În apa râului). 5. Ghicirea și profețiatc "5. Ghicirea și profeția" Mesopotamienii, pentru a sublinia transcendența divină și superioritatea cunoașterii divine În comparație cu omul, afirmau
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Î.Hr.) sau la alte autorități de la curte. Conținutul profețiilor de la Mari era În principal unul politic, lucru ușor de Înțeles având În vedere faptul că destinatarul era Zimri-Lin. Nu lipseau Însă excepțiile, unele profeții având caracter religios. 6. Magia, jurămintele (vrăjile, exorcismele) și amuleteletc "6. Magia, jurămintele (vrăjile, exorcismele) și amuletele" La fel ca și În cazul divinației, care privește domeniul cognitiv, mesopotamienii considerau că zeii au pus la dispoziția omului, chiar și la un nivel episodic și limitat, artele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
curte. Conținutul profețiilor de la Mari era În principal unul politic, lucru ușor de Înțeles având În vedere faptul că destinatarul era Zimri-Lin. Nu lipseau Însă excepțiile, unele profeții având caracter religios. 6. Magia, jurămintele (vrăjile, exorcismele) și amuleteletc "6. Magia, jurămintele (vrăjile, exorcismele) și amuletele" La fel ca și În cazul divinației, care privește domeniul cognitiv, mesopotamienii considerau că zeii au pus la dispoziția omului, chiar și la un nivel episodic și limitat, artele magice, pentru a le mări capacitățile de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
1. zeul furtuniixe "zeul furtunii" (ideograma DU, DIMxe "DIM"), zeul principal al panteonului și al unor sisteme locale, stăpânul ploii bune și distructive; 2. zeul-Soarexe "Soare" (DUTUxe "DUTU"), stăpânul dreptății; 3. zeul-Lună (DSIN, D30)xe "DSIN, D30)", cel care garantează jurămintele; 4. zeița-mamă: a) ca divinitate feminină principală a panteonului (DUTUURU Arinnaxe "DUTUURU Arinna", D¾epat), soția zeului furtunii, mamă a diferitor divinități; b) ca zeiță a Înțelepciunii populare (DMA¾xe "DMAH~" = D¾anna¿annaxe "DH~annah~anna"), considerată a fi aceea care dădea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
zeița Allanzuxe "Allanzu", fii lor; fratele lui Teșup, Tașmișuxe "Tașmișu"; zeița războiului și iubirii, Șaușka, venerată mai ales În cetățile Șamu¿a și Lawazantiya; zeul-Lună, Kușuhxe "Kușuh"Î; zeul-Soarexe "Soare", Șimegi; zeul războiului, Aștabixe "Aștabi"; tatăl zeilor, Kumarbixe "Kumarbi"; zeița jurământului și bolii, Iș¿araxe "Ișh~ara"; zeița infernului, Allani-Allatumxe "Allani-Allatum", mama zeiței ¾epat și diferiți alți zei printre care amintim și o serie de divinități de origine mesopotamiană, prezente și În cel mai vechi panteon hurrit: zeița sumeriană a Lunii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Tertullian biserica valentinienilor reprezintă, fără Îndoială, un colegiu puternic În ceea ce Îi privește pe membrii lui, dar ei constituie un cerc misteric primejdios care se dedă unor practici oculte și obscene, unor inițieri, unor povestiri lipsite de temei și unor jurăminte 3. Toate acestea au aerul unei conspirații (coniuratio). Dar și această contrafigură a comunității creștine folosește conceptele juridice, terminologia și topica de care s-au servit romanii cu privire la „asociațiile” lor religioase. 2. Cultultc "2. Cultul" a) Legea cultuală din Urso
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
are pretenția ei de adevăr În măsura În care derivă din experiența lor personală, din natură și din rațiune (Seneca, Epistulae morales ad Lucilium, 95, 12): „Afirmațiile filozofiei ș...ț Îmbrățișează Întreaga viață și chiar Întreaga natură”. Filozofii sunt supuși „ca față de un jurământ (sacramento rogati) sau chiar de o teamă superstițioasă; consideră o nelegiuire (nefas) faptul de a se Îndepărta de convingerile pe care ei Înșiși și le-au format”, afirmă Quintilian (12, 2, 26; Apuleius, De deo Socratis, par. 170). Adeziunea la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
poate afirma că Fidius este, În mod clar, legat de fides, o valoare a cărei protecție i se potrivește unei divinități de tip mitraic; mai mult, tradiția cea mai veche amintește de faptul că Dius Fidius era divinitatea care garanta jurămintele; de altfel, o rămășiță clară a acestei situații se regăsește În exclamația mediusfidius „Pe zeu! Jur!” Pe de altă parte, este evident că, În perioada istorică, acest Dius Fidius ajunge, ca divinitate, doar o relicvă a trecutului, astfel Încât nici la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
demonstrat Benveniste (1969), funcția specifică a libației În religia greacă era cea de garanție și siguranță: Înaintea unui eveniment care comporta elemente de risc și nesiguranță - cum ar fi o călătorie pe mare sau o expediție militară, dar și un jurământ, un armistițiu sau un tratat de pace - libația asigură protecția divină. Acest fapt explică de ce În greacă, pluralul spondài ajunge să desemneze orice formă de acord Între două state („armistițiu, tratat, pace” etc.). Aceeași valoare juridică apare deja stabilită și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Merrigi, 1952) că nu ar fi vorba despre o divinitate de origine slavă, ci, pur și simplu, de „păgânizarea” sfântului Blaziu, episcop de Sebaste. În realitate, Însuși faptul că acesta apare, după cum vom vedea, În vechi și importante formule de jurământ, este suficient pentru a susține contrariul. În Cronica Anuală, sunt amintite tratatele de pace pe care trei suverani ruși, Oleg, Igor și Svjatoslav (În 907, 945, respectiv În 971: deci Într-o epocă anterioară convertirii) le-au Încheiat cu grecii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și Svjatoslav (În 907, 945, respectiv În 971: deci Într-o epocă anterioară convertirii) le-au Încheiat cu grecii. În fiecare dintre acestea, partea rusă jură pe zeul Perenú, Însă În primul și În ultimul apare și Velesú În formula jurământului; sunt, de asemenea, importanți și termenii În care sunt amintiți acești zei: rușii jură pe „Perunúxe "Perunu^", zeul nostru” (Perunúm¹ bogúm¹ svoim¹) și pe „Volosú, zeul animalelor” (Volosúm¹ skot¹em¹ bogum¹); În mod analog, În jurământul din 971 sunt invocați Perenú
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
apare și Velesú În formula jurământului; sunt, de asemenea, importanți și termenii În care sunt amintiți acești zei: rușii jură pe „Perunúxe "Perunu^", zeul nostru” (Perunúm¹ bogúm¹ svoim¹) și pe „Volosú, zeul animalelor” (Volosúm¹ skot¹em¹ bogum¹); În mod analog, În jurământul din 971 sunt invocați Perenú „zeul pe care noi Îl venerăm” și Volosú „zeul animalelor”. Se pare deci că cei doi zei aveau domenii de competență diferite, dar complementare, unul ca stăpân peste oameni, iar celălalt ca stăpân peste animale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
zeul pe care noi Îl venerăm” și Volosú „zeul animalelor”. Se pare deci că cei doi zei aveau domenii de competență diferite, dar complementare, unul ca stăpân peste oameni, iar celălalt ca stăpân peste animale, astfel Încât pomenirea lor Împreună În cadrul jurământului are semnificația unei invocări ca martori a celor care stăpânesc orice formă de viață. În ceea ce privește etimologia acestui teonim, total inacceptabilă este tocmai varianta avansată de marele lingvist Jakobson, care a presupus (1969) existența unui compus străvechi cu primul element atematic
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
doar culte limitate la dimensiunea locală. O confirmare a acestei realități apare chiar În numele unora dintre divinități, astfel Încât, de exemplu, o zeiță numită Tricoriaxe "Tricoria" este legată În mod clar de tribul tricorilor. Pe lângă aceasta, În lumea irlandeză era frecvent jurământul „Jur pe zeii pe care jură tribul meu” - formulă care confirmă tocmai existența divinităților tribale. Aceste argumente nu par Însă decisive. Este adevărat că mărturiile epigrafice demonstrează o fragmentare puternică a teonimelor, Însă o dovadă În sens contrar este adusă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Întrerupt ceremonia anuală a zeiței Ceresxe "Ceres", deoarece nu e Îngăduit să se facă slujbe de către cei În doliu, iar În acea vreme nici o matroană nu fusese scutită de doliu 1. Mai mult, În acel an două vestale Își Încălcaseră jurământul de castitate: Două vestale, Opimia și Floronia, fiind prinse dedându-se desfrâului, una a fost Îngropată de vie, după cum era datina, sub pământ, lângă poarta Collina, iar cealaltă și-a făcut singură seama. L. Cantillius, secretarul pontifului din colegiul celor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
au discutat despre aceasta: cine a murdărit tot aerul și cine a dat-o pe soția lui Odhxe "Odh" stirpei uriașilor. Atunci Thorxe "Thor" s-a pornit, orbit de mânie, 26 - rar zăbovește când află asemenea fapte - nu au contat jurăminte, făgăduieli și cuvinte, toate legămintele sacre făcute-ntre ei (trad. după Mastrelli, 1951). Această luptă precum și Împăcarea prin care se Încheie totul sunt povestite pe larg În capitolul al IV-lea din Ynglingasaga. 8. ANALIZA DUMEZILIANĂ A RELIGIEI GERMANICE. ZEII
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
apropierea morții. Le povestește Aesiri-lor despre temerile sale, iar aceștia țin sfat și În final, hotărăsc să ceară fiecărei entități să jure solemn că nu Îi va face nici un rău lui Baldr. Așadar, Friggxe "Frigg", mama lui Baldr, obține acest jurământ de la foc, apă, fier, metal, animale, păsări, plante etc. Astfel, Baldr pare să fi devenit intangibil, iar Asii, pentru a arăta În mod concret obținerea invulnerabilității de către preferatul lor, se dedau la un joc ciudat: Îl pun În centrul locului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
par să dispară. Dar Lokixe "Loki" bănuiește o posibilitate prin care i-ar putea face rău și, luând Înfățișarea unei femei, o vizitează pe Friggxe "Frigg" și o provoacă la discuții, Întrebând-o printre altele, dacă Într-adevăr a obținut jurământ de la toate entitățile. Iar Frigg recunoaște că nu a cerut să jure unui de vâsc de la vest de Walhalla pentru că era mic și inofensiv. Loki culege o crenguță din acel vâsc și merge la adunare, unde jocul continua; Îi dă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lumea de „dincolo” 159 6. Cultul și celelalte practici religioase 161 1. Ideologia de bază a cultului 161 2. Templele și casele de cult 161 3. Personalul sacru 162 4. Practicile cultuale 163 5. Ghicirea și profeția 166 6. Magia, jurămintele (vrăjile, exorcismele) și amuletele 167 7. Apendice: mențiuni despre religia elamiților, a hurriților și a amorieilor 168 1. Religia elamiților 168 2. Mențiuni despre religia hurriților 169 3. Mențiuni despre religia amoreilor 169 Bibliografie 170 Religiile anatoliene (Franca Pecchioli Daddi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Un rol în acest transfer l-a jucat și Regele Ferdinand: el îl desemnase deja pe Averescu ca prim-ministru, precum și pe toți membrii cabinetului său și i-a lăsat să aștepte într-o încăpere a Palatului regal ca să depună jurămîntul; între timp pretindea că se consultă cu capii tuturor partidelor politice, ca și cum ar fi fost încă indecis. Iorga și aliatul său politic Maniu au fost și ei invitați la această întrunire de la Palat. Regele Ferdinand a refuzat să-i primească
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]