19,069 matches
-
revelația ritmului, în vreme c criminalul descoperă modalitatea de a-și ataca victima; cea a confruntării dintre cele două femei - cînd dragostea de mamă învinge trufia soției mințite; secvența procesului - unde acuzele atingînd absurdul, deținătoarea adevărului izbucnește în lacrimi și mărturisește totul). Tușa personală a cineastului, catalogat pe nedrept ca "aservit conformismului hollywoodian", se distinge net în capodopera Humoresca (1946). Film de o impecabilă eleganță ce sfidează timpul, cu dezinvoltura lui Negulesco însuși în teribila sa aventură, care l-a propulsat
Centenar JEAN NEGULESCO by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17251_a_18576]
-
până la aplicații de laptop. Chiar m-am și văzut cu Victor acum doua zile. Ne-am pupat, ne-am luat în brațe. Nu-l mai văzusem de mult timp și chiar îmi era dor de el. Țin la el", a mărturisit artista. Cat despre viata ei sentimentală, Anda și-a asigurat fanii că este "foarte fericita", dar că nu-și "dorește pe nimeni momentan". În ceea ce privește legătura cu fostul iubit al Ginei Pistol, fotbalistul Mihai Răduț, Anda a spus: "Am fost sa
Anda Adam nu a rupt legătura cu Victor Slav by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/72695_a_74020]
-
și mai puțin partea personală“, explică premierul. Și totuși, refugiu există și pentru șeful Executivului: familia. "Am parte de o soție extrem de suportivă și înțelegătoare și liniștea pe care mi-o dau cei doi copii pe care-i am", a mărturisit Emil Boc la B1 Tv.
Emil Boc: De trei ani aproape nu am timp la o reflecţie personală () [Corola-journal/Journalistic/47741_a_49066]
-
calități ale prestației lor intelectuale (anvergura operei de scriitor și istoric al religiilor la Eliade, profunzimea scepticismului și rafinamentul expresiei eseisticii la Cioran, anvergura subversivă a modelului paideic și originalitatea filosofică non-marxistă a filosofiei lui Noica), a creat un complex, mărturisit sau nu, admiratorilor acestuia, determinându-i, pe unii, să se piardă în tentative inutile și contraproductive de a-i spăla de păcate. Or, în cazul lor, meritele au coexistat cu atitudinile condamnabile, și nu există motive pentru a ascunde sau
Tabuizare, mitificare, transparență by Ovidiu Pecican () [Corola-journal/Journalistic/6971_a_8296]
-
la Teatrul Creangă nu doar pentru că se pregătea să sărbătorescă patruzeci de ani de ,carieră". Am fost să văd spectacolul făcut de regizorul Cornel Todea după povestea Harap Alb de Ion Creangă, care urma să aibă premiera peste două săptămîni. Mărturisesc că am avut emoții. Pentru toată lumea. Pentru teatru, să nu fie ceva festivist sau, dimpotrivă, înecat în formule prefabricate, cunoscute sau intuibile. Pentru regizorul Cornel Todea, dublat și de responsabilitatea directorului Cornel Todea. Pentru trupă... Nu mult după începerea reprezentației
Rîzi tu, rîzi, Harap-Alb by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11545_a_12870]
-
zenitul carierei lui literare. Deși e departe de a-și fi spus ultimul cuvânt, o ciudată resemnare își face simțită prezența în intervențiile lui publice din ultima vreme. Într-un interviu din revista 22 de acum trei săptămâni, Mircea Cărtărescu mărturisește că se consideră un exilat de bună voie. Tonul amar al interviului m-a frapat chiar mai mult decât mărturisirea cu pricina. E adevărat că, în ultima vreme, Mircea Cărtărescu a fost ținta unor urâte atacuri în presă. Nu e
Mircea Cărtărescu, un exilat de bună voie? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3454_a_4779]
-
înseamnă tot atâția cititori obișnuiți, a avut parte de numeroase comentarii critice, majoritatea elogioase și, în definitiv, nici un critic care contează nu i-a negat marea valoare. De unde, atunci, concluzia că trăim într-o atmosferă irespirabilă? De unde dorul de ducă? Mărturisesc că nu înțeleg. Dar asta nu-mi micșorează câtuși de puțin prețuirea și afecțiunea pe care i le-am arătat de la debutul lui, - era, oho, prin anul 1980, îmi pare, - nici dorința de a ne simți acasă într-o literatură
Mircea Cărtărescu, un exilat de bună voie? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3454_a_4779]
-
de Muzică. Recunoaștem că acest demers al operei a comportat și unele riscuri, pentru că unii dintre interpreți nu au încă o experiență scenică complexă, că vocile lor sunt încă crude, deci au de dat un dificil examen cu acest spectacol. Mărturisesc că am participat la premieră cu inima strânsă de perspectiva unor eventuale accidente de ordin muzical, dar la finele spectacolului am fost impresionat de prestația echipei interpreților și aș putea recunoaște, fără nici un fel de îndoială, că pariul operei a
L’ELISIR D’AMORE de Gaetano Donizetti - premieră la Opera Națională București by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/4510_a_5835]
-
de ordin artistic. Regizorul italian Mario Gandini a fost asistent de regie pe lângă câțiva artiști consacrați, precum: Pier Luigi Pizzi, apoi din 1992 a colaborat fie în teatru, fie în cinematografie cu Franco Zeffirelli și cu Graham Vick. Artistul, așa cum mărturisește și în programul de sală, pornește de la convingerea că o producție actuală a unui spectacol de operă trebuie „să poarte cu sine întrebarea dacă subiectul are sau în ce măsură poate avea o semnificație pentru publicul contemporan”. În cazul de față, după
L’ELISIR D’AMORE de Gaetano Donizetti - premieră la Opera Națională București by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/4510_a_5835]
-
ușurință o adaptare temporală și spațială necesară receptării publicului contemporan de operă. Și din aceste considerente, abordarea poveștii de dragoste a lui Nemorino pentru Adina, transpusă în lumea tinerilor de astăzi, mi se pare verosimilă, ba chiar convingătoare. Așa cum o mărturisește chiar regizorul „montarea respectă raporturile dintre personaje, dinamica lor, relațiile de dependență și influență dintre ele, care definesc dezvoltarea poveștii într-un spațiu atemporal”. Regia este slujită de contribuția scenografică a Adrianei Urmuzescu, o artistă matură, originală și inteligentă care
L’ELISIR D’AMORE de Gaetano Donizetti - premieră la Opera Națională București by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/4510_a_5835]
-
surmonta dificultățile diverselor partituri. Îi recomand să fie atent cu orice tentație impresarială care l-ar scoate din circuitul său firesc. Ar fi păcat să se piardă pe drumul spinos al inițierii sale muzicale, răspunzând cu ușurință unor oferte primejdioase. Mărturisesc că tinerețea și puritatea cântului său m-au mișcat profund în celebra arie „Una furtiva lagrima”. Partenera sa a fost tânăra soprană Ioana Mitu, o apariție fermecătoare, bună actriță, cu o voce suplă, plăcută, ea a creat o Adină convingătoare
L’ELISIR D’AMORE de Gaetano Donizetti - premieră la Opera Națională București by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/4510_a_5835]
-
a focului), preocupat să lege prezentul și trecutul, lumea aceasta și lumea cealaltă, fie exilatul conștient că ochii și-au mutat vederea spre interior, iar "viața nu iartă norocul ce nu mai vrea să cîștige", un alt fel de a mărturisi că autenticitatea căutării, libertatea poetică se plătesc. Stranie este, în final, sugestia resurecției: "într-o noapte mă vei găsi sloi/ cu o gaură în scăfîrlie ca o flacără albă/ luminînd sub văpaia lunii într-o crevasă/ pierdută prin munți dar
Despre demnitate by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8451_a_9776]
-
se poate spune despre beletristica autohtonă. N-am să mă refer acum la poezie - știu că este teritoriul cel mai urgisit, dar evit să-mi dau cu părerea acolo unde nu cred că mă pricep. Vreau, în schimb, să-mi mărturisesc gravele deziluzii trăite în domeniul prozei. În atmosfera greu respirabilă a Epocii de Aur am fost fericit să descopăr prozatori ale căror (puține) cărți le-am citit cu sufletul la gură, entuziasmat. Or, aproape nici unul dintre aceștia nu se află
Apel patetic by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15882_a_17207]
-
dovedit a fi productivă pentru acestă femeie de o tenacitate ieșită din comun. Cartea nu are aspect de jurnal, sînt memorii orientate de la început în jurul unui sens indicat în prefața autoarei: necesitatea de a comunica, de a iubi și a mărturisi iubirea, prietenia, frumusețea vieții dincolo de toate vicisitudinile destinului. Iar această necesitate s-a manifestat cîndva în relațiile speciale dintre țarina Ecaterina și Diderot sau dintre Flaubert, George Sand și Turgheniev. O tradiție pe care anul 1917 a reușit să o
Memoriile Ninei Berberova by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16406_a_17731]
-
sfîrșitul unei vieți lungi ceea ce contează nu pare să fie acest preț, ci cîștigul, posibilitatea de a păstra în mediul artificial, de laborator, al exilului, frînturi de viață autentică, exemple de "relații personale, călduroase, secrete" și libertatea de a le mărturisi și de a le asambla într-un tot, într-o poveste personală. Există două niveluri de document în acestă carte. Un document pe care l-am putea numi exterior, care privește viața artistică a Parisului interbelic și imediat postbelic, comunitatea
Memoriile Ninei Berberova by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16406_a_17731]
-
gesturi aparent aseptice. Elogiul exercițiilor de sintaxă, prin care hedonismul nefast se preschimbă în trudă benedictină, așa se justifică. (Și de această dată însă, îndemnul tot de la T. vine.) Cunosc puține devoțiuni literare mai sincere decât aceea pe care-o mărturisește într-un rând autorul, de a fi rescris minuțios, căci rescriere e cuvântul cel mai nimerit pentru o astfel de întreprindere, în latină pagini întregi din proza lui Sadoveanu. Nu e, totuși, o carte castă, aceasta. Nu lipsesc din ea
Portretul lui T. by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6208_a_7533]
-
pe deplin la o conferință nu datorită elocvenței vorbitorului, ci pentru că în sală își face apariția o nouă Beatrice, de care, desigur, auditorul se îndrăgostește iremediabil. După aceeași rețetă se petrece și episodul în care, pozând un pic, tânărul le mărturisește prietenilor pasiunea lui pentru un coleg de școală. Totul se va termina așa cum personajul își și dorise în sinea lui, cu un refuz amabil. Amor intellectualis. Romanul uunei educații e titlul, editorial complet, al acestei cărți. Fiecare cuvânt de aici
Portretul lui T. by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6208_a_7533]
-
Omul care face aceste declarații are șaptezeci și cinci de ani!" (p. 182). Edgar Papu, „reeducat" și integrat „oficial" pe linia culturii dorite de partid („protocronismul"), se desprinsese de tutela lui Tudor Vianu. Era „pe deplin eliberat" - afirmă doctorul Ion Vianu - și „mărturisește, în sfîrșit, nemărturisibilul" (p. 182). Poate că, la o asemenea renegare a Maestrului, lipsea cîntecul de trei ori al cocoșului din Evanghelii! In orice caz, „menghina mașinii de zdrobit oameni" (p. 403) funcționa perfect! Exxit Edgar Papu, „domnul Papu", nu
Vianu și Vianu (II) by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/6047_a_7372]
-
un celebru dicton, s-ar putea spune că viața lui Milorad Pavic a stat sub semnul "Nimic fără Literatură". Deși nu s-a derobat de îndatoririle familiale și universitare, pe care le-a împlinit cu dăruire și abnegație, Milorad Pavic mărturisea undeva că a resimțit frumusețea vieții doar în momentele în care-și aparținea sieși dimpreună cu literatura. Atunci cînd Tu ești cel care ești. Cînd presimți acea tămăduire după moarte, despre care a scris Bruno Schultz". Ca student la Litere
Milorad Pavić by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/6633_a_7958]
-
războiul din Coreea, cartea lui Jisheng nu vorbește, și nu fiindcă autorul n-ar avea cunoștință de ele, dar fiindcă țin de un capitol diferit al aceleiași macabre istorii. „Îmi vine greu să vorbesc (până și despre victimele marii foamete), mărturisește el în interviu. Întreagă această demență a totalitarismului a antrenat o gravă degenerescență a caracterului național.”
Marea foamete din timpul lui Mao () [Corola-journal/Journalistic/4085_a_5410]
-
de întreagă? Ce-a mai rămas oare neînțeles după cele 781 de pagini ale romanului La course a l'abîme (Cursa spre hău), de Dominique Fernandez (Grasset, 2002) Scriitorul francez care se substituie lui Michelangelo Merisi zis Caravaggio pentru a mărturisi la persoana întâi cine a fost, cum a trăit, cum a pictat și cum gândea, acum patru sute de ani, acest zurbagiu artist de geniu, a folosit toate datele păstrate de cronici și documente și i-a plămădit o biografie plus
Caravaggio povestit de Fernandez by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6100_a_7425]
-
e (și) o țară cu castele și cetăți misterioase, poate sarmalele sau salata de vinete savurate în aerul curat al munților, poate micile ateliere de artă tradițională sau iile pe care le-au purtat cu plăcere - dar toate mi-au mărturisit la final că adoră țara noastră și, înainte de toate, sufletul bun și atitudinea deschisă a românilor, că vor să-și aducă familiile să o descopere. Mulțumesc din suflet tuturor celor care ne-au ajutat să le arătăm această particică din
Ce mărturisire i-au făcut Dacianei Sârbu ambasadoarele din străinătate by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/29123_a_30448]
-
eseistului prin 1983, în vederea realizării unui dicționar, acesta selectase... același text al debutului. Ceva mai discret se arată Steinhardt în legătură cu volumul de parodii În genul... tinerilor din 1934 ("prea intrasem, la 22 de ani, în literatură cu bastonul", îi va mărturisi el lui Nicolae Băciuț, într-o convorbire consemnată de acesta în vol. Între lumi, ed. a II-a, Ed. Dacia, 2001) sau cu cele două volume publicate în colaborare cu prietenul său Emanuel Neuman (Essai sur une conception catholique du
N. Steinhardt la 16 ani - în revista Liceului Spiru Haret by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/11701_a_13026]
-
e sinceră”. Deci congruentă cu sine în actul creator. Intuind acest fapt, Liana Cozea detectează cu sagacitate o seamă de spețe ale unei atari „sincerități” particulare la autoarele ce intră în colimatorul d-sale. care corespund „nevoii de-a se mărturisi” (literar), ale eurilor în cauză, probe ale unei „istorii personale”, conexe la istoria mare în cuprinsul căreia se situează. Maruca Cantacuzino, prințesa răsfățată, muza lui Enescu, reușește „să trezească la viață anii îndepărtați ai unei copilării mirifice. Pentru ea, aceasta
Un șir de „sincerități” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3780_a_5105]
-
mai ales cînd e vorba de românii noștri, altminteri chiar ajungem într-o stare care, abia ea, începe să fie cu adevărat una ,chinuitoare". Cuceritor articolul lui Ioan T. Morar din Suplimentul de cultură nr. 52 din săptămîna 19-25 noiembrie. Mărturisim că nu am citit romanul Lindenfeld, dar rîndurile articolului O călătorie tîrzie prin Lindenfeld ne-a trezit pofta să o facem. Lindenfeld este un sat șvab din regiunea Reșiței aflat astăzi în părăsire totală, foarte rarii vizitatori care mai ajung
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11085_a_12410]