16,589 matches
-
trec prin școlile noastre acum, ca gâsca prin apă, nu se sfiesc să afirme că lor, poezia aceasta nu le spune nimic. Mă leagăn și eu pe un vis, așa cum Noica (păstrând proporțiile, firește) se legăna cândva pe visul editării manuscriselor. Iată, visul său s-a împlinit. De ce nu s-ar putea împlini și visul meu (numai al meu?!) de a avea un institut de stat pentru studiul și promovarea în lume a operei lui Mihai Eminescu?! Mă hazardez să propun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Horvat o insinuează discret în dicționarul său. Tot o resuscitare a discuțiilor despre poezia Floare albastră, publicată la 1 aprilie 1873 în revista Convorbiri literare, ar fi posibilă plecând de la citarea unui text datorat lui Mihai Eminescu, de pe fila unui manuscris, din data de 4/16 febr. 1876: "a fost cea mai fericită (zi) a vieții mele. Eu am ținut pe Veronica în brațe, strângând-o la piept, am sărutat-o. Ea-mi dărui flori albastre pe care le voi ține
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
în sine, ci modul în care fiecare nouă ediție propune sub unghiul interpretării critice o nouă fațetă în receptarea publică a lui Eminescu. Bunăoară, ediția lui V.G. Morțun își are importanța în tocmai încercarea de "recuperare" a lui Eminescu din manuscrise, însumând pagini din "domenii diverse", deci lărgind orizontul de cuprindere a creației acestuia, ce se arată a fi mult mai bogată decât se știa până atunci. Ediția lui Xenopol, cel dintâi editor ce crede a fi realizat o ediție completă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
se arată a fi mult mai bogată decât se știa până atunci. Ediția lui Xenopol, cel dintâi editor ce crede a fi realizat o ediție completă a operelor lui Eminescu, scoțând la lumină încă și mai multe din paginile de manuscris, instituie, în același timp, "principiul cronologic" al editării. Ediția de publicistică a lui Gr. Păucescu, din 1891, este cea dintâi care înfățișează publicului dimensiunea gazetarului de la Timpul, pe care îl consideră ca pe un militant de seamă al conservatorismului la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
din Italia, Suedia și alte țări, îmi trimet studiile lor, unde pretind că "repet în Franța cazul lui Joseph Conrad în Anglia" și emit părerea unei noi școli; judiciosul critic al casei Rieder, Jean-Richard Bloch, (acela care trimete sute de manuscrise "Înapoi la autor") pronunțându-se asupra lui Cosma din volumul ce va apare în toamnă, spune că se află în fața acestui erou român "ca în fața unui mare stejar" și declară că asemenea personagii "numai un Kipling și un Gorki le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Eliberarea dincolo de dincolo se structurează pe întrebarea: "Ce este libertatea metafizică absolută?" Apelul se face la filosofia brahmaniană, eseistul venind apoi la gândirea lui Giordano Bruno, care "se afla în ideea lui Eminescu privind refundamentarea operei sale", căci într-un manuscris, poetul se exprima în sensul nevoii de a modifica finalul Luceafărului ("cu mult schimbat à la Giordano Bruno"), v. ms.2257, f.4291. George Popa își propune să elucideze ce ar fi să însemne acest "à la Giordano Bruno" și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
genuine, nefiind cizelate ori stilizate, uneori excesiv, au valoare pentru înțelegerea operei integrale, avantajele fiind din acest punct de vedere (date) de însăși natura lor spontană, care le apropie de inconștientul creator" (Preliminarii). Punând la socoteală și faptul că în manuscrisele sortite abandonului, de către poet, se află versuri, chiar strofe, pentru a nu mai vorbi de imagini (ce se dovedesc a fi adevărate "giuvaere"), cu nimic "inferioare splendorii" din forma "șlefuită", "perfectă" a variantei finale. Pledoariile pentru metoda de investigare propusă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
când publică "scrisorile", nici nu și-ar fi pus o asemenea ipoteză". Tot aici dezvoltă pe larg contextul poeziei Metamorfoză, "după Pușkin, semnată de "M. Eminecu"", aparținând ca datare, tot perioadei Odesa. Autorul articolului ia în discuție diverse ediții, alături de manuscrisul aflat în arhiva lui Minar, precum și evocarea unor consultări cu diverși eminescologi (Aug. Z. N. Pop, M. Ciudariu) pentru a evidenția "mistificarea". Domnia sa se referă și la numeroasele intervenții critice pe această temă, de-a lungul vremii, punctând cât se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
vechi sau mai noi, care denumesc obiecte din lumea culturii în general, a cărților și a scrierii în special: catastif, cărturar, condei, filă, hârtie, plic, tipar, bibliotecă etc., etc." Discuția pleacă de la sintagma "galbenele file", din Scrisoarea II, ce "evocă manuscrisele "învechite" ale Poetului". Pentru ca "epitetul cromatic galben", regăsit în Pajul Cupidon să-l afle asociat cu "ros de molii" ("În volumul ros de molii"), o îmbinare "tipic eminesciană, vecină, ca sursă de trimiteri și iradiații semantico-stilistice, cu galbenele file, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
tipic eminesciană, vecină, ca sursă de trimiteri și iradiații semantico-stilistice, cu galbenele file, dar stârnind, parcă mai abitir, impresia amară cășunată de diferitele întruchipări ale degradării fizice, nu lipsită, totuși, de acea simțire tandră, sfiită, pe care o trăim față de manuscrisele, cărțile, slovele vechimii [...]. Îmbinarea galbenele file cheamă lângă ea, printr-o asociere firească, alta, la fel de "eminesciană", strecurată într-o antologie de portrete din Epigonii: "mucedele pagini stau domniile române" [...] reabilitarea stilistică a unui epitet (muced) ce stârnește, îndeobște, reprezentări dezagreabile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
îmbogățire și, mai ales, de nuanțare a interpretării textului poetic, totdeauna generos, fie el cât de îngust" ("Galbenele file"). Tot el atrage atenția asupra posibilităților de a cerceta cu folos "zariștea expresiei definitive" la Eminescu, cercetând variantele poemelor, existente în manuscrise. Astfel "putem să "refacem" întrucâtva drumul Poetului, să-i măsurăm etapele și să apreciem, cum se cuvine, sporul urcușului său de la închegarea imaginilor până la deplina lor configurare și limpezime datorită imensului material de "variante" pe care ni le-a pus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
cată, cu argumente irefutabile, a-și manifesta "dorința de a cântări estetic creațiile omului total al culturii românești", nu propunând un Eminescu nou (Un nou Eminescu a apărut, a exclamat N. Iorga după ce a luat act de tezaurul aflat în manuscrisele pe care Maiorescu le-a depus la Academie), ci luând adevărata măsură filosofică a operei aceluia care "a devenit un model și, cu timpul, un mit al spiritualității noastre", fiind pentru noi românii "ceea ce este Goethe pentru germani", adică "conștiința
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
criticii, 2001). Aprecierile rămân întru totul valabile și de data acesta. Diferențele textuale pe care le evidențiază față de ediția Perpessicius sunt de natură (în marea lor majoritate) a îndrepta o punctuație deficitară, ce apare fie dintr-o lecțiune greșită a manuscrisului eminescian, fie din pricini tipografice etc., demonstrând cât de importantă este prezența sau lipsa unei virgule, de pildă, ori a apostrofului eliminat prin lege în anii '50, într-o poezie căreia îi poate schimba nu doar sensul lecturii ci chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
în vedere o România abstractă, Romània, ca o interdicție a cenzurii)". Sau, la poezia Înger și demon: Edițiile mai noi au Am armat pământul ista, în loc de am urmat (provine de la Petru Creția, care într-un studiu separat arată că în manuscris u din urmat se poate citi a, și consideră că se potrivește înarmarea pământului cu activitatea de demon. Este aici și un semn: primele tipărituri eminesciene sunt refuzate, adesea nici nu se consultă, pentru fantezia la care invită manuscrisele poetului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
în manuscris u din urmat se poate citi a, și consideră că se potrivește înarmarea pământului cu activitatea de demon. Este aici și un semn: primele tipărituri eminesciene sunt refuzate, adesea nici nu se consultă, pentru fantezia la care invită manuscrisele poetului. Atragem atenția că Înger și Demon nu e nici pe departe cel mai greu poem eminescian pentru un editor: locul acesta îl deține poemul Strigoii, cum se va vedea)" sau, pentru Luceafărul; Virgula după chip de lut (care apozitează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Luceafărul; Virgula după chip de lut (care apozitează: tu, chipule de lut) este prezentă încă din Convorbiri literare (care preiau, însă, Luceafărul din Almanah după ieșirea poetului din viața civilă) și face carieră prin edițiile Maiorescu (deși lipsește și din manuscrise). Textul din Almanah trebuie creditat și dă sensul: dacă mă voi naște din pământ (din păcat, cum își zicea el) tu nu mă vei recunoaște, nu vei ști că sunt eu, îți va fi tot una dacă voi fi eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
ideatice pe care o grafie sau alta le poate schimba în conținutul, în substanța filosofică din exprimarea literară. Adnotările sale sunt extrem de interesante și nu mai puțin utile pentru cercetătorul operei eminesciene, întrucât munca poetului, pe care o evidențiază variantele manuscrise, se dovedește a fi, cu adevărat, o luptă nu doar cu formele, ci și cu alegerea cuvântului esențial, precum și a fixării lui, în cadrul poeziei, pentru exprimarea... adevărului. E de văzut cât și cum vor ține cont viitorii editori ai poeziilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
declarat sau nu de acord cu metoda lui de lucru, dar și o încununare a eforturilor editorilor de până la el. N. Georgescu îi definește originalitatea și, firește, noutatea, fiind prima care valorifică științific și la o scară atât de largă manuscrisele (variantele) eminesciene. "În ediția sa spune N. Georgescu poeziile eminesciene sunt organizate strict cronologic după prima apariție publică a fiecăreia în parte [...]. Întregul demers perpessician se subsumează imperativului construirii și receptării unei tradiții interpretative a textului eminescian [...] marele monument pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
organizate strict cronologic după prima apariție publică a fiecăreia în parte [...]. Întregul demers perpessician se subsumează imperativului construirii și receptării unei tradiții interpretative a textului eminescian [...] marele monument pe care-l ridică Perpessicius lui Eminescu este poezia postumă, maldărul de manuscrise, imensa parte de sub ape a ghețarului. Aici, Perpessicius rămâne inegalatul editor, cel care a descifrat atâtea texte, cel care a făcut atâtea filiații de manuscrise". Demersul exegetului este unul ce privește oarecum panoramic edițiile din opera lui Eminescu, raportate la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
eminescian [...] marele monument pe care-l ridică Perpessicius lui Eminescu este poezia postumă, maldărul de manuscrise, imensa parte de sub ape a ghețarului. Aici, Perpessicius rămâne inegalatul editor, cel care a descifrat atâtea texte, cel care a făcut atâtea filiații de manuscrise". Demersul exegetului este unul ce privește oarecum panoramic edițiile din opera lui Eminescu, raportate la contribuția lui Perpessicius. De la "arhitectul ediței princeps, T. Maiorescu, cu succinte dar diagnosticale popasuri asupra edițiilor unor C. Botez, G. Ibrăileanu, G. Bogdan-Duică, I. Scurtu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
egală măsură o enciclopedie eminesciană și un tom de colocvii cu cei care au alte păreri decât autorul". De aceea, spune comentatorul ediției, se poate vorbi, fără îndoială, de "un stil" în editologia eminesciană, impus de cercetătorul "pasionat, absorbit de manuscrise și de surse referitoare la viața și opera lui Eminescu, zăbovind ca un benedictin în jurul fiecărui amănunt". Panoramând principalele ediții de dinainte și de după, cea datorată lui Perpessicius, cu evidențierea discuțiilor pro și contra, de-a lungul vremii, se realizează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
un istoric al familiei acestora, o saga, cum se exprimă comentatorul, nu fără a privi destinul acesteia în contextul actualității. "În anii noștri ține să puncteze N. Georgescu când, după mai bine de o jumătate de secol de cercetări ale manuscriselor, opera omnia, eminesciene par orânduite șir cu șir în tomuri, rediscutarea articulațiilor lor devine o necesitate; fie și ca (pentru) o ieșire dintr-o posibilă zonă entropică a eminescologiei. Fie și pentru o (necesară) revigorare a întregii acestei opere prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
personalității umane". O atenție aparte se acordă Limbii și limbajului, Mihai Cimpoi selectând din vocabularul acestuia o seamă de Expresii celebre, cu care operează în speță gazetarul. Acestora li se adaugă o selecție riguroasă de Proverbe românești (unele luate din manuscrise), ordonate tematic (Văduva, Vremea, Gust etc.) dimpreună cu locuțiuni diverse, zicale și cimilituri. În privința stilului, se precizează:"claritatea de stil corespunde clarității în idei. Stilul său e un stil sugestiv, care e mai mult decât un stil expresiv". În privința Limbajului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Sunt trecute în revistă diverse comentarii ale înaintașilor (T. Maiorescu, Dobrogeanu-Gherea, Mihail Dragomirescu, G. Ibrăileanu, G. Călinescu, Alain Guillermou, I. Negoițescu ș.a.) , pentru ca într-un fișier de Note să fie inventariat întregul sumar poetic al lui Eminescu, inclusiv cel din manuscrise, fiecărei poezii menționându-i-se datele de identificare necesare. Același lucru îl aflăm privitor la Variante. Exerciții & moloz pentru că "opera se constituie din poeme cu statut autonom, rezultate dintr-o supunere neabătută disciplinei clasiciste (așa-zisele antume), dar și din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
lucru îl aflăm privitor la Variante. Exerciții & moloz pentru că "opera se constituie din poeme cu statut autonom, rezultate dintr-o supunere neabătută disciplinei clasiciste (așa-zisele antume), dar și din bucăți pe care nu le considera demne de publicare (postumele)", manuscrisele aducând dovada unui "proces de exercitare permanentizat, asemănător cu actele de solfegiere la care se dedau instrumentiștii și vocaliștii". Exercițiile sunt glosate pe ani, începând din 1866 și terminând cu 1882. În continuare avem tratate, tot în manieră de inventar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]