13,682 matches
-
în apropiera rezervației naturale Codrul secular Slătioara. Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și reprezintă o zonă montană (în bazinul superior al "văii Caselor") de un deosebit interes geologic (formațiuni de blocuri de piatră carbonatice, calcaroase, marnoase, argiloase de vârstă cretacică), floristic (floarea-reginei, urechelniță, vulturică, clopoțel de munte, usturoi sălbatic), faunistic (urs, cerb, jder, râs, lup, vulpe, cocoș
Moara Dracului () [Corola-website/Science/327169_a_328498]
-
canorus"), mierlă ("Turdus merula"), erete-vânăt ("Circus cyaneus"), scatiu ("Carduelis spinus"), grangur ("Oriolus oriolus"), sfrâncioc-roșiatic ("Lanius collurio"), presură galbenă ("Emberiza citrinella"), codobatură ("Motacilla alba"). Flora are în componență o gamă diversă de arbori, arbusti, ierburi și flori; caracteristică Masivului Postăvarul, grupare montană ce aparține lanțului carpatic sudic al Orientalilor (Carpații de Curbură). Vegetația forestieră are în componență specii de arbori, arbusti; printre care: brad ("Abies alba"), molid ("Picea Abies"), pin de pădure ("Pinus sylvestris"), fag ("Fagus sylvatica"), gorun ("Quercus petraea"), stejar ("Quercus
Pietrele lui Solomon () [Corola-website/Science/327216_a_328545]
-
Fagus sylvatica" (Aremonio-Fagion), Păduri ilirice de stejar cu carpen ("Erythronio-Carpiniori"), Păduri de fag de tip "Luzulo-Fagetum", Pajiști uscate seminaturale și faciesuri cu tufărișuri pe substrat calcaros ("Festuco Brometalia"), Comunități de liziera cu ierburi înalte higrofile de la câmpie și din etajul montan până în cel alpin, Fânețe montane, Tufărișuri subcontinentale peri-panonice și Peșteri în care accesul publicului este interzis); ce adăpostesc o gamă diversă de fauna și floră specifică podișului mehedințean. Floră parcului național este constituită din specii vegetale (arbori, arbuști și ierburi
Geoparcul Platoul Mehedinți () [Corola-website/Science/327238_a_328567]
-
de stejar cu carpen ("Erythronio-Carpiniori"), Păduri de fag de tip "Luzulo-Fagetum", Pajiști uscate seminaturale și faciesuri cu tufărișuri pe substrat calcaros ("Festuco Brometalia"), Comunități de liziera cu ierburi înalte higrofile de la câmpie și din etajul montan până în cel alpin, Fânețe montane, Tufărișuri subcontinentale peri-panonice și Peșteri în care accesul publicului este interzis); ce adăpostesc o gamă diversă de fauna și floră specifică podișului mehedințean. Floră parcului național este constituită din specii vegetale (arbori, arbuști și ierburi) distribuite în concordanță cu structura
Geoparcul Platoul Mehedinți () [Corola-website/Science/327238_a_328567]
-
tridentata"), bujori ("Orchis laxiflora"), gemănarița ("Orchis papilionacea"), luminoasă ("Clematis recta"), salvie ("Salvia amplexicaulis"), gârbița ("Limodorum abortivum"), mlăștinița ("Epipactis atrorubens, Epipactis helleborine"), odogaci ("Saponaria glutinosa"), molotru pitic ("Trigonella monspeliaca"), milițea roșie ("Silene armeria"), untul-vacii ("Orchis mario"), lalea pestrița din specia "Fritillaria montană", pribolnic ("Orchis sima") sau lucerna ("Medicago arabica"). Fauna parcului este una diversificata și reprezentată de mai multe specii de mamifere, păsări, pești, amfibieni și reptile, unele protejate prin lege și aflate pe lista roșie a IUCN sau enumerate în anexa
Geoparcul Platoul Mehedinți () [Corola-website/Science/327238_a_328567]
-
2007 la Washington D.C.. Conform Tratatului de la Fortul Laramie din 1851, între SUA și populația Lakota, granițele Republicii Lakota ar acoperi mai mult de 200.000 km din suprafața statelor americane Dakota de Nord, Dakota de Sud, Nebraska, Wyoming și Montana. După unele date, populația Lakota ar fi de peste 100.000 de persoane, limba oficială ar fi Limba Lakota, iar capitala ar fi Porcupine. În februarie 2008, Delegația Liberă Lakota a depus o petiție de recunoaștere a Republicii Lakota la ambasadele
Republica Lakota () [Corola-website/Science/327250_a_328579]
-
în partea estică a Tinovului Găina - Lucina. Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și reprezintă o zonă montană (păduri de molidișuri și făgete, tufărișuri, pajiști, turbării) cu rol de protecție pentru mai multe specii floristice, dintre care unele foarte rare. Flora rezervației este constituită dintr-o mare varietate de specii arboricole, arbusti și vegetație ierboasă. Dintre speciile întâlnite
Răchitișul Mare () [Corola-website/Science/327288_a_328617]
-
reședința județului ) și localitățile limitrofe acestuia, aflate la o distanță de până 35 km față de acesta. Arealul ZMBM include un teritoriu având o suprafață de (22 % din suprafața județului Maramureș), pe care se regăsesc formele de relief specifice județului (zonă montană a Munților Gutâi, zona depresionară și colinară Baia Mare), rețeaua hidrografică fiind formată din râul Someș și afluenții acestuia (râul Lăpuș, râul Săsar). Zona metropolitană Baia Mare funcționează sub forma unei asociații de dezvoltare intercomunitară (ADI), formată din 19 localități, rolul de
Zona Metropolitană Baia Mare () [Corola-website/Science/327390_a_328719]
-
Bonaparte traversând Marele Saint-Bernard (în ) este un portret ecvestru al Primului Consul Napoleon Bonaparte pictat de Jacques-Louis David între 1800 și 1803. Napoleon este reprezentat traversând trecătoarea montană Marele Saint-Bernard împreună cu armata de rezervă, episod care marchează începutul celei de-a doua campanii din Italia. David a pictat cinci versiuni ale acestui portret, dintre care prima a fost comandată de regele Carol al IV-lea al Spaniei ca
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
drum către pasul Marele Saint-Bernard. La 20 mai, îmbrăcat într-o uniformă albastră care acoperă o redingotă albă, și purtând un bicorn acoperit cu pânză cerată, călare pe un catâr și însoțit de ghidul Dorsaz, traversează cărările abrupte ale vârfului montan. Între 15 și 21 mai, trupele urcă munții și transportă tone de echipament, precum și tunurile adăpostite în trunchiuri goale de copaci pentru a fi cărate mai ușor. Artileria a fost întârziată de rezistența austriecilor de la fortul din Bard, dar restul
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
din Ucraina, Federația Ucraineană de Schi, Comitetul Național Olimpic al Ucrainei. Toți instructorii școlii au fost pregătiți conform standardelor internaționale pentru instructori de schi și snowboard - ISIA. Bukovel Bike Park - parcul este amenajat cu piste pentru diferite forme de ciclism montan (mountain biking MTB ): cross-countr, downhill Bike Park oferă 10 piste cu diferite grade de dificultate și durată, de la piste pentru excursii generale la DownHill și SuperD. În timpul unui sezon parcul este vizitat de aproape 6000 de turiști. Bike Park Bukovel
Bukovel () [Corola-website/Science/330546_a_331875]
-
Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 6.302 hectare, zonă montană acoperită cu pajiști naturale, pășuni, stepe, păduri de foioase, păduri de conifere, păduri în amestec și păduri în tranziție. Valea Ierii reprezintă o arie naturală (încadrată în bioregiune alpină aflată la nord-estul Munților Apuseni) ce conservă habitate naturale de tip
Valea Ierii (sit SCI) () [Corola-website/Science/330574_a_331903]
-
de foioase, păduri de conifere, păduri în amestec și păduri în tranziție. Valea Ierii reprezintă o arie naturală (încadrată în bioregiune alpină aflată la nord-estul Munților Apuseni) ce conservă habitate naturale de tip: "Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montană (Vaccinio-Piceetea), Păduri aluviale cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae), Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum, Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum" și "Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum"; și protejază o gamă faunistică
Valea Ierii (sit SCI) () [Corola-website/Science/330574_a_331903]
-
dihor ("Mustela putorius"), viezure ("Meles meles"), veveriță roșcată ("Sciurus vulgaris"); viperă ("Vipera berus"), salamandra de foc ("Salamandra salamandra"); lipan ("Thymallus thymallus") sau melcul de livadă ("Helix pomatia"). La nivelul ierburilor vegetează plante cu specii de: pedicuță ("Lycopodium clavatum"), arnică ("Arnica montana L."), ghiocel ("Galanthus nivalis"), lușcă ("Leucojum vernum"), sulfină ("melilotus officinalis"), trifoi ("Trifolium pratense"), podbal ("Tussilago farfara"), scai vânăt ("Eringium planum"), coada-calului ("Equisetum arvense"), ciuboțica cucului ("Primula veris"), coada șoricelului ("Achillea millefolium"), ghințură galbenă ("Gentiana lutea" - specie protejată), mentă ("Mentha piperita
Valea Ierii (sit SCI) () [Corola-website/Science/330574_a_331903]
-
un abuz și o încălcare a libertății de exprimare, poliția inițiind un act de intimidare la adresa jurnalistului. Ioan Piso, profesor de istorie la Universitatea Babeș-Bolyai fost director al Muzeului de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca descrie în Cotidianul "Afacerea Roșia Montană" ca „un excelent manual de istorie a ultimilor 23 de ani, bine scrisă și cu o argumentație fără cusur, de care ar putea păli de invidie orice istoric al vremurilor noi”. Revista Cultura compară „masiva carte” cu o „investigație revelatoare
Mihai Goțiu () [Corola-website/Science/330581_a_331910]
-
cu o „investigație revelatoare”. În blogul revistei Cultura volumul e prezentat ca „cea mai bună, cea mai solidă carte de jurnalism de investigație din România” apărut ca „rezultat al unui efort gigantic de documentare, sistematizare și interpretare a poveștii Roșia Montană”. Cartea „Afacerea Roșia Montană”, apare în Top 5 cultural 2013 publicat de "Adevărul", pe prima poziție la categoria nonfiction. "Observator cultural" consideră lucrarea „cea mai importantă carte a anului, un model de investigație jurnalistică, o complexă, pasionantă, dar calmă și
Mihai Goțiu () [Corola-website/Science/330581_a_331910]
-
În blogul revistei Cultura volumul e prezentat ca „cea mai bună, cea mai solidă carte de jurnalism de investigație din România” apărut ca „rezultat al unui efort gigantic de documentare, sistematizare și interpretare a poveștii Roșia Montană”. Cartea „Afacerea Roșia Montană”, apare în Top 5 cultural 2013 publicat de "Adevărul", pe prima poziție la categoria nonfiction. "Observator cultural" consideră lucrarea „cea mai importantă carte a anului, un model de investigație jurnalistică, o complexă, pasionantă, dar calmă și echilibrată analiză a unor
Mihai Goțiu () [Corola-website/Science/330581_a_331910]
-
presa internațională ("Presseurope, Eurotopics, Open Democracy"). Colaborator al Departamentului de Jurnalistică (2007-2009) și al Departamentului de Psihologie Clinică și Psihoterapie (din 2008) de la Universitatea Babeș-Bolyai. Premiat la Festivalul internațional Lucian Blaga. În februarie 2012, împreună cu membri ai Campaniei "Salvați Roșia Montană", a realizat primul demers de tip „Yes Men” din România, cumpărarea naționalei de fotbal. Pentru articolul „Am cumpărat naționala de fotbal a României”, a fost premiat la secțiunea „reportaj” la Gala SuperScrieri 2012. Tot la Gala SuperScrieri 2012 a fost
Mihai Goțiu () [Corola-website/Science/330581_a_331910]
-
cumpărarea naționalei de fotbal. Pentru articolul „Am cumpărat naționala de fotbal a României”, a fost premiat la secțiunea „reportaj” la Gala SuperScrieri 2012. Tot la Gala SuperScrieri 2012 a fost premiat și la secțiunea „opinie”. Pentru articolele despre cazul Roșia Montană a fost premiat și la Gree Awards Romania, 2011. În 2013 a câștigat Bursa de excelență în jurnalism „Milena Jesenska”, oferită de Institut for Human Sciences, din Viena, cu o temă de cercetare legată de modul în care acțiunile culturale
Mihai Goțiu () [Corola-website/Science/330581_a_331910]
-
copiilor (depresie, furie, teama de a vorbi în public, sentimentul de vinovăție. În raportul „Libertatea presei în România 2012” editat de Agenția de Monitorizare a Presei se menționează că „Jurnalistul Mihai Goțiu, cunoscut pentru opiniile sale împotriva exploatării de la Roșia Montană, a fost agresat fizic înainte și după o emisiune realizată de Mihai Tatulici la Roșia Montană și a fost amenințat în timpul desfășurării acesteia.”
Mihai Goțiu () [Corola-website/Science/330581_a_331910]
-
în România 2012” editat de Agenția de Monitorizare a Presei se menționează că „Jurnalistul Mihai Goțiu, cunoscut pentru opiniile sale împotriva exploatării de la Roșia Montană, a fost agresat fizic înainte și după o emisiune realizată de Mihai Tatulici la Roșia Montană și a fost amenințat în timpul desfășurării acesteia.”
Mihai Goțiu () [Corola-website/Science/330581_a_331910]
-
(cunoscut și sub numele de Pasul Bâlea), este un tunel montan situat pe DN7C ("Transfăgărășan") la cota de maximă altitudine a acestuia. Unește rutier văile glaciare "Bâlea" - situată la nord și Capra (prin intermediul circului glaciar drenat de pârâul "Pisica") - situată la sud , asigurând la nivelul Munților Făgăraș trecerea între sudul Transilvaniei
Tunelul Capra–Bâlea Lac () [Corola-website/Science/330603_a_331932]
-
europene Natură 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 761 hectare. Situl reprezintă o zonă încadrată în bioregiunea alpina a Munților Bihorului; ce conserva habitate naturale de tip: "Pajiști de altitudine joasă (Alopecurus pratensis Sanguisorba officinalis)", "Pajiști montane de Nardus bogate în specii pe substraturi silicioase", "Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum", "Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montană (Vaccinio-Piceetea)", "Grohotișuri silicioase din etajul montan până în cel alpin (Androsacetalia alpinae și Galeopsietalia ladani)", "Tufărișuri alpine și boreale
Valea Cepelor () [Corola-website/Science/330611_a_331940]
-
a Munților Bihorului; ce conserva habitate naturale de tip: "Pajiști de altitudine joasă (Alopecurus pratensis Sanguisorba officinalis)", "Pajiști montane de Nardus bogate în specii pe substraturi silicioase", "Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum", "Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montană (Vaccinio-Piceetea)", "Grohotișuri silicioase din etajul montan până în cel alpin (Androsacetalia alpinae și Galeopsietalia ladani)", "Tufărișuri alpine și boreale", "Tufărișuri cu Pinus mugo și Rhododendron myrtifolium" și "Vegetație herbacee de pe malurile râurilor montane" și protejază o mare diversitate floristica și fauna
Valea Cepelor () [Corola-website/Science/330611_a_331940]
-
naturale de tip: "Pajiști de altitudine joasă (Alopecurus pratensis Sanguisorba officinalis)", "Pajiști montane de Nardus bogate în specii pe substraturi silicioase", "Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum", "Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montană (Vaccinio-Piceetea)", "Grohotișuri silicioase din etajul montan până în cel alpin (Androsacetalia alpinae și Galeopsietalia ladani)", "Tufărișuri alpine și boreale", "Tufărișuri cu Pinus mugo și Rhododendron myrtifolium" și "Vegetație herbacee de pe malurile râurilor montane" și protejază o mare diversitate floristica și fauna rară. La baza desemnării sitului se
Valea Cepelor () [Corola-website/Science/330611_a_331940]