13,778 matches
-
avut posturile de Camerlengo (șambelan) al sfântului colegiu al cardinalilor (1627-1628) și titlul de Episcop de Albano (1630-1645). Între 1631-1634 el a fost din nou ambasador al Spaniei pe lângă Sfântul Scaun și, la ordinele regelui spaniol, l-a acuzat pe Papa Urban al VIII-lea (pe baza menținerii neutralității sau favorizarea Franței), în Consistoriul din 8 martie 1632 de a nu apăra catolicismul în treizeci de ani de război cu națiunile protestante și a amenințat că Spania l-ar detrona. O
Gaspar de Borja y Velasco () [Corola-website/Science/330818_a_332147]
-
8 martie 1632 de a nu apăra catolicismul în treizeci de ani de război cu națiunile protestante și a amenințat că Spania l-ar detrona. O parte din motivele acestei reclamații a Spaniei se bazau pe zvonurile nefondate ale relației papei cu protestantul Gustavus Adolphus al Suediei (un eretic în ochii bisericii). Ca răspuns papa a schimbat politica sa, oarecum, și a făcut o contribuție în favoarea bugetului statului spaniol, care a fost în criză de bani, finanțând războiul. Cu toate acestea
Gaspar de Borja y Velasco () [Corola-website/Science/330818_a_332147]
-
cu națiunile protestante și a amenințat că Spania l-ar detrona. O parte din motivele acestei reclamații a Spaniei se bazau pe zvonurile nefondate ale relației papei cu protestantul Gustavus Adolphus al Suediei (un eretic în ochii bisericii). Ca răspuns papa a schimbat politica sa, oarecum, și a făcut o contribuție în favoarea bugetului statului spaniol, care a fost în criză de bani, finanțând războiul. Cu toate acestea, abordarea papei de către Borja a fost lipsită de diplomație și în represalii Urban l-
Gaspar de Borja y Velasco () [Corola-website/Science/330818_a_332147]
-
protestantul Gustavus Adolphus al Suediei (un eretic în ochii bisericii). Ca răspuns papa a schimbat politica sa, oarecum, și a făcut o contribuție în favoarea bugetului statului spaniol, care a fost în criză de bani, finanțând războiul. Cu toate acestea, abordarea papei de către Borja a fost lipsită de diplomație și în represalii Urban l-a forțat să părăsească Roma în 1634, iar Spania îi ia titlul de ambasador al lor. Borja apoi a revenit la Arhiepiscopia de Sevilla, în care a fost
Gaspar de Borja y Velasco () [Corola-website/Science/330818_a_332147]
-
deja arhiepiscop. Vrăjmășia dintre Urban al VIII-lea și Cardinalul Borja a luat amploare atunci când Urban a refuzat propunerea lui Filip al IV-lea ca Borja să fie Arhiepiscop de Toledo, deși el a primit postul de la succesorul lui Urban, Papa Inocențiu al X-lea în 1645, cu puțin timp înainte de moartea sa, în Toledo mai târziu în același an. Este înmormântat în Catedrala din Toledo. El apare în așa-zisele Seriile 1623, care este o serie de romane istorice în
Gaspar de Borja y Velasco () [Corola-website/Science/330818_a_332147]
-
Borja este văzut ca fiind personajul negativ care ar fi încercat să-l detroneze pe Urban și într-un final l-a ucis. În aceste romane Borja depășind ordinele sale din Madrid, creează un consistoriu în care el se declara Papă, dar este larg respins, devenind astfel un antipapă.
Gaspar de Borja y Velasco () [Corola-website/Science/330818_a_332147]
-
cele mai bune școli de asistență socială. Universitatea este implicată într-o serie de programe academice de schimb, sisteme de practici de lucru și proiecte internaționale, cu peste 200 de instituții de învățământ superior din Europa, America Latină, America de Nord și Asia. Papa Leon al XIII-lea a fondat Seminarul Sf. Anton de Padova în 1890, în orașul Comilla, Cantabria, ca răspuns la eforturile depuse de Marchizul de Comillas pentru a construi o instituție pentru educarea candidaților locali la preoție. La momentul înființării
Universitatea Pontificală Comillas () [Corola-website/Science/330816_a_332145]
-
la eforturile depuse de Marchizul de Comillas pentru a construi o instituție pentru educarea candidaților locali la preoție. La momentul înființării sale, seminarul a fost încredințat Ordinului Iezuit. În 1904, seminarul a fost ridicat la statutul de Universitate Pontificală când Papa Pius al X-lea a acordat școlii puterea de a conferi grade academice în teologie, filosofie și drept canonic. În 1969 universitatea a fost mutată în Madrid, astfel ușile acesteia s-au deschis unei game mai largi de studenți. În
Universitatea Pontificală Comillas () [Corola-website/Science/330816_a_332145]
-
1510, Ducatul de Gandia, Valencia, Regatul Spaniei - d. 30 septembrie 1572, Romă, Statele Papale) a fost Grande de Spania, un iezuit spaniol, și al III-lea General Superior al Ordinului Iezuiților. A fost canonizat în 20 iunie 1670, Romă, de către Papă Clement al X-lea. El s-a nascut Francesco Borgia de Candia d'Aragon în Ducatul de Gandía, Valencia la 28 octombrie 1510. Tatăl său a fost Juan Borgia, al treilea Duce de Gandia, fiul lui Giovanni Borgia, fiul Papei
Francisc Borgia () [Corola-website/Science/330820_a_332149]
-
Papă Clement al X-lea. El s-a nascut Francesco Borgia de Candia d'Aragon în Ducatul de Gandía, Valencia la 28 octombrie 1510. Tatăl său a fost Juan Borgia, al treilea Duce de Gandia, fiul lui Giovanni Borgia, fiul Papei Alexandru al VI-lea (Rodrigo Borgia). Mama lui a fost Juana, fiica lui Alonso de Aragón, Arhiepiscopul de Zaragoza, care, la rândul său, a fost fiul nelegitim al regelui Ferdinand al II-lea de Aragon. Fratele său, Tomás de Borja
Francisc Borgia () [Corola-website/Science/330820_a_332149]
-
(deasemenea Papa Ioan al VIII-lea și Ioan Anglicus (Ioan Englezul) = nume ce-l purta în timp ce se deghiza ca bărbat; potrivit altor versiuni Jutta, Jutte, Gilberta, Agnes și Glancia) a fost o femeie-Papă legendară care ar fi domnit pe scaunul pontifical vreme
Papesa Ioana () [Corola-website/Science/330819_a_332148]
-
în secolul al IX-lea. Povestea sa a apărut pentru prima dată în cronicile din secolul al XIII-lea, și, ulterior, a fost răspândită și împodobită în întreaga Europă, fiind considerată o realitate istorică în timpul Evului Mediu. Prima menționare a papei feminin apare în cronica "Chronica Universalis Mettensis" al lui Jean de Mailly, fiind preluată ulterior de alți istorici. Totuși cea mai populară și influentă versiune a fost interpolată în "Chronicon Pontificum et Imperatorum" de Martin de Opava. Cele mai multe versiuni ale
Papesa Ioana () [Corola-website/Science/330819_a_332148]
-
drept o femeie talentată și învățată care se deghiza ca un bărbat, de multe ori la cererea unui amant. În cele mai frecvente istoriografii, din cauza abilităților ei, ea se ridică în ierarhia bisericii, și în cele din urmă este aleasă Papă, cu toate acestea, în timp ce efectua o călătorie prin "Cetatea eternă", ea dă naștere unui prunc, expunând-uși astfel sexul. În cele mai multe versiuni, ea moare la scurt timp după aceasta, fie a fost ucisă mulțimea furioasă, căreia i-au fost lezate sentimentele
Papesa Ioana () [Corola-website/Science/330819_a_332148]
-
bărbat, ea lucrează, conform unor surse, ca notar sau, conform altora, ca dascăl. Indiferent care a fost slujba inițială, Ioana ajunge, curând, cunoscută. Elocința îi era admirată de studenți, înțelepciunea de filozofi, cardinalii i-au remarcat cunoștințele teologice, iar slujitorii Papei o îndrăgeau pentru generozitate. La moartea Papei Leon al IV-lea, în 855, Ioana este unanim aleasă succesor și ocupă Scaunul papal sub numele de Ioan al VIII-lea. Ioana/Ioan păstrează secretul față de toți, mai puțin o persoană, cea
Papesa Ioana () [Corola-website/Science/330819_a_332148]
-
notar sau, conform altora, ca dascăl. Indiferent care a fost slujba inițială, Ioana ajunge, curând, cunoscută. Elocința îi era admirată de studenți, înțelepciunea de filozofi, cardinalii i-au remarcat cunoștințele teologice, iar slujitorii Papei o îndrăgeau pentru generozitate. La moartea Papei Leon al IV-lea, în 855, Ioana este unanim aleasă succesor și ocupă Scaunul papal sub numele de Ioan al VIII-lea. Ioana/Ioan păstrează secretul față de toți, mai puțin o persoană, cea care i-a stricat, de altfel, planul
Papesa Ioana () [Corola-website/Science/330819_a_332148]
-
toți, mai puțin o persoană, cea care i-a stricat, de altfel, planul. Valetul devine amantul acestei femei singure și pasionale, care rămâne însărcinată. După nașterea în public a copilului și prompta răzbunare a mulțimii, este repede proclamat un nou papă, Benedict al III-lea. Mai târziu, istoricii Bisericii au stabilit ca dată a instalării lui anul 855, pentru a elimina orice urmă a pontificatului Ioanei. Când, 15 ani mai tarziu, în 872, un alt Ioan devine papă, i se atribuie
Papesa Ioana () [Corola-website/Science/330819_a_332148]
-
proclamat un nou papă, Benedict al III-lea. Mai târziu, istoricii Bisericii au stabilit ca dată a instalării lui anul 855, pentru a elimina orice urmă a pontificatului Ioanei. Când, 15 ani mai tarziu, în 872, un alt Ioan devine papă, i se atribuie numele de Ioan al VIII-lea, și nu Ioan al IX-lea.
Papesa Ioana () [Corola-website/Science/330819_a_332148]
-
Isabeau de Bavaria. Ambii copii au fost crescuți la castelul Le Quesnoy, locul de naștere al Jacquelinei. Băiatul a fost dat în tutela socrului său, din moment ce era de așteptat că va deveni conducător al comitatului Hainaut. La 22 aprilie 1411 Papa i-a acordat dispensa pentri căsătorie, și la 6 august 1415, când Jacqueline avea 14 ani, ea și Jean s-au căsătorit la Haga. La 15 decembrie 1415, fratele mai mare al lui Jean, Felfinul Franței, a murit iar Jean
Jacqueline, Contesă de Hainaut () [Corola-website/Science/330812_a_332141]
-
își disputa moștenirea cu fostul ei soț, Johann de Brabant. În acest sens, Humphrey a intervenit, deși cu forță limitată, cu consecințe dezastruoase pentru alianța engleză-burgundă, care a ajutat cauza engleză în Franța, în timpul Războiului de O Sută de ani. Papa Martin al V-lea a decretat că Jacqueline era încă soția lui Johann al IV-lea, duce de Brabant, și, prin urmare, căsătoria ei cu Humphrey de Gloucester a fost ilegitimă. La 3 iulie 1428 Jacqueline a trebuit să accepte
Jacqueline, Contesă de Hainaut () [Corola-website/Science/330812_a_332141]
-
aceștia din urmă i-au cerut ajutorul lui Pepin de Herstal, conducătorul regatului franc. Cu ajutorul său, după moartea lui Radbod, Willibrord a putut să introducă creștinismul printre frizoni, dar în varianta romană și nu în cea celtică. În anul 695, Papa Sergiu I l-a numit pe Willibrord episcop al Friziei, cu reședința la Utrecht. Trei ani mai târziu, a construit Mănăstirea Echternach, lângă Trirer, beneficiind de ajutorul lui Pepin și al soției sale, Plectrude. Relația dintre Willibrord și Pepinizi a
Willibrord () [Corola-website/Science/330876_a_332205]
-
nu a făcut nici o mențiune pentru Andrei, nici măcar ca și consort, încercând să-l excludă de la guvernare. În cazul în care Ioana ar fi murit fără copii, coroana avea să fie deținută de sora sa mai mică, Maria. Cu aprobarea Papei Clement al VI-lea, Ioana a fost încoronată ca monarh unic în Neapole, în august 1344. Temându-se pentru viața lui, Andrei i-a scris mamei sale, Elisabeta, că avea să fugă în curând din împărăție. Aceasta a intervenit și
Ioana I de Neapole () [Corola-website/Science/330877_a_332206]
-
-se pentru viața lui, Andrei i-a scris mamei sale, Elisabeta, că avea să fugă în curând din împărăție. Aceasta a intervenit și a făcut o vizită de stat. Înainte ca ea să revină în Ungaria, l-a mituit pe Papa Clement să revină la decizia sa și să permită încoronarea lui Andrei. De asemenea, i-a dat un inel lui Andrei, care avea să-l protejeze de moartea prin otrăvire sau lamă și s-a întors cu un fals sentiment
Ioana I de Neapole () [Corola-website/Science/330877_a_332206]
-
a întors cu un fals sentiment de securitate în Ungaria. Ioana a pierdut un aliat important atunci când mama sa vitregă, Sancha de Mallorca, s-a retras într-o mănăstire, păstrând rezistența interferențelor papale în regat. Având în vedere scrisorile adresate Papei, a fost de acord ca Andrei să fie încoronat, doar că încoronarea ei trebuia "binecuvantată de Dumnezeu". Când Ioana s-a îmbolnăvit în vara anului 1344, Andrei a provocat o mare controversă atunci când i-a eliberat pe frații Pipini. Ei
Ioana I de Neapole () [Corola-website/Science/330877_a_332206]
-
Pipini. Ei au fost închisi de către Robert după ce au fost condamnați pentru crimă, viol, jaf, trădare și o altă serie de infracțiuni. Posesiunile lor au fost date altor nobili, care au devenit din ce în ce mai ostili pentru Andrei. Auzind de schimbarea deciziei Papei, un grup de conspiratori nobili (implicarea reginei Ioana a rămas nedovedită), erau determinați să prevină încoronarea lui Andrei. În timpul unei vânători în Aversa, în 1345, Andrei și-a părăsit camera în mijlocul nopții și a căzut în mijlocul conspiratorilor. Un slujitor trădător
Ioana I de Neapole () [Corola-website/Science/330877_a_332206]
-
Durazzo au dezertat atunci când a devenit cunoscută dimensiunea armatei ungare. Ioana a fost forțată să fugă în Avignon pentru o lungă perioada de timp, și a fost nevoită să plătească pentru întoarcerea ei în regat, vănzându-și drepturile sale către orașul Papei Clement al VI-lea. După mai multe înverșări ale averii, atât Ioana cât și Ludovic au fost deacord cu cererea papală pentru un armistițiu. Problema avea să fie rezolvată de către un nou proces asupra asasinării lui Andrei, care a avut
Ioana I de Neapole () [Corola-website/Science/330877_a_332206]