14,128 matches
-
negație): "Ne vidim nikoga" „Nu văd pe nimeni”, "Ova zemlja nije ničija" „Pământul acesta nu e al nimănui”. Cuvintele formate cu "i-" includ ideea de cantitate redusă („măcar ...”, „cât de cât”, „fie și numai unul”). Se folosesc în general în propoziții interogative și în subordonate: "Jeste li išta našli?" „Ați găsit (măcar) ceva?”, "Ima li ikakvog rezultată?" „Este vreun rezultat?”, " Da je iko dolazio, ja bih to znao" „Dacă ar fi venit cineva, aș ști”. Nu se pot folosi în aceeași
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
interogative și în subordonate: "Jeste li išta našli?" „Ați găsit (măcar) ceva?”, "Ima li ikakvog rezultată?" „Este vreun rezultat?”, " Da je iko dolazio, ja bih to znao" „Dacă ar fi venit cineva, aș ști”. Nu se pot folosi în aceeași propoziție cu o negație, dar pot apărea în frază, în propoziție de dupa una negativă: Ne želim da iko pomisli da șam se uplašio" „Nu doresc ca (măcar) cineva să creadă că m-am spreriat”. Cuvintele nehotărâte formate cu "ne-" pot primi
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
măcar) ceva?”, "Ima li ikakvog rezultată?" „Este vreun rezultat?”, " Da je iko dolazio, ja bih to znao" „Dacă ar fi venit cineva, aș ști”. Nu se pot folosi în aceeași propoziție cu o negație, dar pot apărea în frază, în propoziție de dupa una negativă: Ne želim da iko pomisli da șam se uplašio" „Nu doresc ca (măcar) cineva să creadă că m-am spreriat”. Cuvintele nehotărâte formate cu "ne-" pot primi prefixul "po-" care exprimă faptul că este vorba de un
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
stau înaintea lor la cazul genitiv, iar substantivul/adjectivul după ele, la genitiv plural: "Došao je s petoricom drugova" A venit cu cinci prieteni’. Fiecare cifră are un nume de genul feminin: "jedinica", "dvojka", "trojka", " četvorka", "petica" etc. Exemplu în propoziție: "Dobio șam dvojku iz matematike" „Am luat (un) doi la matematică”. Că în limbile slave în general, verbul se caracterizează și în limba sârbă prin categoria aspectului, exprimată sistematic din punct de vedere formal. Un verb imperfectiv exprimă faptul că
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
simplu (aspectul perfectiv). Pot fi de asemenea implicite sensului lexical al unor verbe: „a sări” (momentan), „a adormi” (incoativ), „a umple” (completiv), „a se satura” (sativ). Un verb perfectiv se folosește doar în mod excepțional cu forma de prezent în propoziții principale. Prezentul verbelor perfective se folosește în propoziții subordonate, referindu-se de fapt la viitor: "Oni traže da pročitam knjigu" „Ei cer să citesc cartea”, "Ako pročitam knjigu, javiću vam" „Dacă voi citi cartea, vă voi anunța”. Unele verbe sunt
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
sensului lexical al unor verbe: „a sări” (momentan), „a adormi” (incoativ), „a umple” (completiv), „a se satura” (sativ). Un verb perfectiv se folosește doar în mod excepțional cu forma de prezent în propoziții principale. Prezentul verbelor perfective se folosește în propoziții subordonate, referindu-se de fapt la viitor: "Oni traže da pročitam knjigu" „Ei cer să citesc cartea”, "Ako pročitam knjigu, javiću vam" „Dacă voi citi cartea, vă voi anunța”. Unele verbe sunt cu aceeași formă imperfective sau perfective, de exemplu
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
Și dintre acestea, unele adverbe (cele din paranteze) sunt învechite, fiind înlocuite cu altele. Astfel, "svud(a)" „oriîncotro” are și sensul „oriunde”, iar „oricând” se exprimă cu "uvek", care înseamnă și „totdeauna, mereu”. Adverbele formate cu "i-" se folosesc în propoziții interogative și în subordonate condiționale: "Jesi li ga igde video?" „L-ai văzut undeva?”, "Da șam ikako mogao, došao bih" „Dacă aș fi putut în vreun fel, aș fi venit”. Adverbe compuse se formează în general dintr-o prepoziție și
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
atitudinea vorbitorului față de conținutul exprimării. Multora dintre ele în gramaticile limbii române le corespund adverbe. Sensul particulelor depinde în general de împrejurările concrete ale comunicării. De exemplu cuvântul "samo" poate servi la: Particulele cele mai frecvente: Unele particule pot constitui propoziții într-un dialog. În această categorie de particule sunt incluse și unele grupuri de cuvinte: "Kako da ne!", "Nego šta!", "Nego kako!" (toate trei având sensul „Cum să nu!”) Aceasta secțiune prezintă principalele caracterictici ale sintaxei limbii sârbe în comparație cu cele
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
de particule sunt incluse și unele grupuri de cuvinte: "Kako da ne!", "Nego šta!", "Nego kako!" (toate trei având sensul „Cum să nu!”) Aceasta secțiune prezintă principalele caracterictici ale sintaxei limbii sârbe în comparație cu cele ale romanei, privitor la tipurile de propoziții, părțile de propoziție, topica în această și câteva propoziții subordonate. Propoziția interogativa se obține din propoziție enunțiativa cu două construcții prin care se realizează o intrebare totală: Propoziția negativă se obține prin negarea predicatului cu particulă negativă "ne" antepusa. Această
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
incluse și unele grupuri de cuvinte: "Kako da ne!", "Nego šta!", "Nego kako!" (toate trei având sensul „Cum să nu!”) Aceasta secțiune prezintă principalele caracterictici ale sintaxei limbii sârbe în comparație cu cele ale romanei, privitor la tipurile de propoziții, părțile de propoziție, topica în această și câteva propoziții subordonate. Propoziția interogativa se obține din propoziție enunțiativa cu două construcții prin care se realizează o intrebare totală: Propoziția negativă se obține prin negarea predicatului cu particulă negativă "ne" antepusa. Această formează un singur
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
Kako da ne!", "Nego šta!", "Nego kako!" (toate trei având sensul „Cum să nu!”) Aceasta secțiune prezintă principalele caracterictici ale sintaxei limbii sârbe în comparație cu cele ale romanei, privitor la tipurile de propoziții, părțile de propoziție, topica în această și câteva propoziții subordonate. Propoziția interogativa se obține din propoziție enunțiativa cu două construcții prin care se realizează o intrebare totală: Propoziția negativă se obține prin negarea predicatului cu particulă negativă "ne" antepusa. Această formează un singur cuvânt cu verbele "imati" „a avea
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
ne!", "Nego šta!", "Nego kako!" (toate trei având sensul „Cum să nu!”) Aceasta secțiune prezintă principalele caracterictici ale sintaxei limbii sârbe în comparație cu cele ale romanei, privitor la tipurile de propoziții, părțile de propoziție, topica în această și câteva propoziții subordonate. Propoziția interogativa se obține din propoziție enunțiativa cu două construcții prin care se realizează o intrebare totală: Propoziția negativă se obține prin negarea predicatului cu particulă negativă "ne" antepusa. Această formează un singur cuvânt cu verbele "imati" „a avea”, "biți" „a
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
toate trei având sensul „Cum să nu!”) Aceasta secțiune prezintă principalele caracterictici ale sintaxei limbii sârbe în comparație cu cele ale romanei, privitor la tipurile de propoziții, părțile de propoziție, topica în această și câteva propoziții subordonate. Propoziția interogativa se obține din propoziție enunțiativa cu două construcții prin care se realizează o intrebare totală: Propoziția negativă se obține prin negarea predicatului cu particulă negativă "ne" antepusa. Această formează un singur cuvânt cu verbele "imati" „a avea”, "biți" „a fi” și "hteti" „a vrea
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
ale sintaxei limbii sârbe în comparație cu cele ale romanei, privitor la tipurile de propoziții, părțile de propoziție, topica în această și câteva propoziții subordonate. Propoziția interogativa se obține din propoziție enunțiativa cu două construcții prin care se realizează o intrebare totală: Propoziția negativă se obține prin negarea predicatului cu particulă negativă "ne" antepusa. Această formează un singur cuvânt cu verbele "imati" „a avea”, "biți" „a fi” și "hteti" „a vrea” la indicativ prezent (vezi mai sus secțiunea Formă negativă). La formele verbale
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
fi” și "hteti" „a vrea” la indicativ prezent (vezi mai sus secțiunea Formă negativă). La formele verbale compuse, verbul auxiliar neaccentuat urmează imediat dupa "ne". Exemple: "Lift ne radi" „Liftul nu functioneaza”, "Ne biste dugo čekali" „Nu ați aștepta mult”. Propoziția interogativ-negativă se construiește de preferință cu particulă "li": "Ne biste li hteli malo torțe?" „Nu ați dori un pic de tort?”, "Nismo li se već negde videli?" „Oare nu ne-am mai vazut noi undeva?” La interogativ-negativ se mai folosește
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
particulă "zar", care exprimă faptul că un răspuns negativ la întrebare i s-ar părea neverosimil vorbitorului. Exemple: "Zar deca ne spavaju?" „Chiar / Vrei să spui că nu dorm copiii?”, "Zar juče nije padao sneg?" „Ce! N-a nins ieri?” Propoziția exclamativa se poate realiza nu numai prin intonație, ci și cu ajutorul unor particule specifice (vezi exemple în secțiunea Particulă). Subiectul gramatical exprimat prin substantiv sau pronume este la nominativ. Există și subiect numit „logic”, care este la alt caz: Predicatul
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
prăbușit epuizat pe pat” (adjectiv cu forma scurtă), "Naši șu prvi stigli na cilj, a vaši poslednji" „Ai noștri au ajuns primii la linia de sosire, ai voștri ultimii” (adjective cu forma lungă, deoarece nu au forma scurtă). Partea de propoziție numită apozitiv este considerată de Ivan Klajn de tranziție între elementul predicativ suplimentar și partea de propoziție numită "apozicija". "Apozitiv"-ul este separat de restul propoziției prin pauze și prin intonație (în scris prin virgule). Exemple: "Vlažna od kiše, zemlja
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
Ai noștri au ajuns primii la linia de sosire, ai voștri ultimii” (adjective cu forma lungă, deoarece nu au forma scurtă). Partea de propoziție numită apozitiv este considerată de Ivan Klajn de tranziție între elementul predicativ suplimentar și partea de propoziție numită "apozicija". "Apozitiv"-ul este separat de restul propoziției prin pauze și prin intonație (în scris prin virgule). Exemple: "Vlažna od kiše, zemlja se ugibala pod nogama" „Ud de ploaie, pământul se afunda sub picioare”, "Moj kolega, iznenađen, nije stigao
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
ai voștri ultimii” (adjective cu forma lungă, deoarece nu au forma scurtă). Partea de propoziție numită apozitiv este considerată de Ivan Klajn de tranziție între elementul predicativ suplimentar și partea de propoziție numită "apozicija". "Apozitiv"-ul este separat de restul propoziției prin pauze și prin intonație (în scris prin virgule). Exemple: "Vlažna od kiše, zemlja se ugibala pod nogama" „Ud de ploaie, pământul se afunda sub picioare”, "Moj kolega, iznenađen, nije stigao da reaguje" „Colegul meu, surprins, n-a ajuns să
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
substantivul pe langă care stă ("doktor Simić" „doctor Simić” - "s doktorom Simićem" „cu doctorul Simić”), dar în unele cazuri rămâne invariabila: Topica depinde de rolul semantic, de tema sau de remă, care i se dă uneia sau alteia din părțile propoziției și/sau de intenția vorbitorului de a scoate sau nu în evidență o parte sau alta. Deși în limba sârbă topica este destul de liberă, ea rămâne o limbă SVO, adică topica este subiect + predicat + complement direct sau indirect, în următoarele
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
liberă, ea rămâne o limbă SVO, adică topica este subiect + predicat + complement direct sau indirect, în următoarele condiții: Exemplu: "Dečaci vole košarku" „Băieților le place baschetul” (lit. „Băieții iubesc baschetul”). Aceeași este topica dacă, rămânând îndeplinite condițiile 2-7, de exemplu propoziția de mai sus răspunde la întrebarea " Šta râde dečaci?" „Ce fac băieții?”, adică în răspuns subiectul este tema, iar predicatul + complementul rema. De regulă tema precede rema. În alte situații, topica poate fi diferită. Locul predicatului scos în evidență Pentru
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
Šta râde dečaci?" „Ce fac băieții?”, adică în răspuns subiectul este tema, iar predicatul + complementul rema. De regulă tema precede rema. În alte situații, topica poate fi diferită. Locul predicatului scos în evidență Pentru a-l scoate în evidență în propoziția de mai sus, predicatul poate fi pus la sfarsit: "Košarku dečaci vole lit. „Baschetul băieții îl iubesc” (bunăoară față de un sport pe care îl fac fără să le placă). Cu același scop, dar cu alt înțeles, predicatul poate fi pe
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
înțeles, predicatul poate fi pe locul întâi: Vole dečaci košarku" lit. „Iubesc băieții baschetul” (pentru a-i replică cuiva care susține contrariul). Locul subiectului Pentru a scoate în evidență subiectul opunându-l altui subiect eventual, acesta se plasează la sfarsitul propoziției: "Košarku vole dečaci" lit. „Baschetul îl iubesc băieții” (bunăoară față de fete, cărora nu le place). Subiectul ajunge după predicat dacă este remă, chiar nefiind scos în evidență: "Zvala te je neka žena „Te-a chemat o femeie” (răspuns la o
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
nu le place). Subiectul ajunge după predicat dacă este remă, chiar nefiind scos în evidență: "Zvala te je neka žena „Te-a chemat o femeie” (răspuns la o posibilă întrebare „Cine m-a chemat?”). Este de asemenea după predicat în propozițiile incidente de după un citat: "- Jeste li žedni? - upita domaćica „- Vă este sete? - întreabă gazdă”. Locul complementelor Complementul direct apare înaintea predicatului dacă este tema: "Papire će pokupiti čistačica" „Hârtiile le va aduna femeia de serviciu” (răspuns la o posibilă întrebare
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
nepublicat”. Complementul direct sau indirect exprimat prin pronume personal fără prepoziție poate sta după sau înaintea predicatului, fie că este scos în evidență (formă accentuată) sau nu (formă neaccentuata). Exemple: Acest tip de complemente poate sta pe primul loc în propoziție, în formă accentuată, astfel fiind scos în evidență: "Meni șu ništa rekli" „Mie nu mi-au spus nimic”. Complementul exprimat prin adverb stă de regulă înaintea verbului sau a adjectivului căruia i se subordonează: "On mnogo zarađuje" „El câștiga mult
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]