14,215 matches
-
salamandrele (1936), roman ce pare o continuare a celui dintâi prin personaje și discurs excesiv. Numai că este extrapolat la o altă ,realitate". Paradoxal, se poate spune că Capek e un umorist grav, care incită la meditație și niciodată la râs frivol. Și asta pentru că umorul lui e al unui vizionar care scrutează esențele, adevărurile verificate de trecerea timpului. Recitit după șapte decenii de la publicarea lui, romanul Război cu salamandrele, ca imagine a oricărei expansiuni, amenințătoare pentru anumite colectivități umane, e
Un roman al ecologiei umane by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11418_a_12743]
-
ale lui Rabelais și, în consecință, ale lui Pantagruel, personajul său, feciorul uriașului Gargantua, Pantagruel cel purtat unșpe luni în pîntecele mamei sale și adus pe lume întru desfătarea sa și a noastră, a tuturor. În vecii vecilor. Uimirea și rîsul îl însoțesc pe cititorul de orice vîrstă în parcurgerea uneia dintre cele mai extraordinare cărți, acolo unde puterea cuvîntului și construcțiile imaginarului nasc plăcerea și voluptatea cititului printr-o sumă infinită de giumbușlucuri lingvistice ce definesc în fel și chip
Despre starea oamenilor sau cum tălmăcește Purcărete regizorul cuvîntul lui Rabelais by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13667_a_14992]
-
mea, eram ocupat cu construirea, în mintea mea, a unui castel. Cît despre momentele de veselie, se întîmpla să rîdem cu lacrimi. Umorul este o soluție tipică de evadare din atmosfera închisorii. Am și povestit cîteva dintre acele ocazii de rîs în cărțile mele. Î. Citind povestea puștilor din Moscova care umblau din casă-n casă și adunau, cerșind, bani „pentru copiii din Vietnam”, eu i-am găsit simpatici și chiar îndreptățiți: adulții îi mințeau și ei făceau același lucru. Dar
Convorbire cu Vladimir Bukovski by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13624_a_14949]
-
Dionisie Pippidi, directorul Institutului de Arheologie, aceștia au refuzat să semneze textele modificate de activiștii PCR. Datorită atitudinii demne adoptate de Dionisie Pippidi și colaboratorii săi am fost scutiți de apariția unui tratat tracoman care ne-ar fi făcut de râsul lumii civilizate: o țară care a dat un Xenopol, un Pârvan, un Iorga, un Gheorghe Brătianu și atâția alții s-ar fi prezentat lumii savante cu stupiditățile fabricate în laboratoarele pseudointelectuale ale activiștilor PCR. Dar, tendința continuă și în zilele
Origine romană sau origine tracă? by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13679_a_15004]
-
cultivă memoria lui Toma Caragiu", o genealogie a familiei și, în sfârșit, un emoționant Portret al omului și artistului Toma Caragiu. Sunt amintite aici menirea lui de apostol, iubirile lui pentru: Teatru, Public și Colegii de breaslă, inepuizabilul său umor, râsul binecunoscut, tristețea ascunsă discret, sub zâmbet, firea sentimentală, caracterul puternic, spiritul ludic, imaginația bogată. Și-a iubit și respectat colegii mai tineri, i-a ajutat cu delicatețe și eficiență. Iubea frumosul și oamenii, dragostea pentru ei i-a încălzit constant
Posteritatea unui mare actor by Sanda Aronescu () [Corola-journal/Journalistic/13718_a_15043]
-
liceul a aflat ceva și despre anglo-americani și că scriitori și savanți de renume au avut și alte popoare. Să nu uităm: cei cu doar 4 clase au putut, prin anii ’80, în urma unor cursuri intensive (și de mai mare rîsul), ca într-un an-doi, să primească diplomă de absolvire a 8 clase. (acum, privind la televizor, sînt convinși că Păunescu e cel mai mare poet în viață, iar Dinescu "un nebun, dă-l dracu"; cer scuze ambilor poeți pentru neadevăr
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/13726_a_15051]
-
nume Gib Mihăescu... Exact cum spunea și personajul nemuritor al lui Tudor Mușatescu - fraților, nu mă votați!, vă rrrog din suflet!, pe onoarea mea! gata să le cadă în genunchi; iar alegătorii, mai întîi uluiți, pe urmă prăpădindu-se de rîs, aclamîndu-l, izbucnind în urale. Iată omul! Iată candidatul mult visat! Sus cu el! - entuziasm general. Cum e azi și cu Isărescu, pe care ziariștii și lumea îl tot întreabă zilnic, că el cînd se lansează, că toți s-au lansatără
Și totuși se mișcă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16633_a_17958]
-
a ficțiunii cu non-ficțiunea, a unei comedii frumoase și inteligent scrisă cu un tratat despre putere și politică este, cel puțin așa cum arată pe scenă, de-a dreptul forțată. O atmosferă sumbră le cuprinde pe amîndouă, întunecînd întrucîtva miezul fiecăreia. Rîsul dispare complet, iar locul îi este luat de o experiență desfășurată într-un ipotetic infern. Acolo însă pedeapsa este chiar munca sisifică de a lua mereu orice acțiune de la capăt și de a nu ajunge cu ea niciunde. Nimic nu
O incursiune în infern by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16650_a_17975]
-
determinat să apeleze la procedee originale (precum Italo Calvino, autorul unei nuvele ai cărei protagoniști sînt numere 9 și 11), iar pe alții, între ei și Kundera însuși, să simtă nevoia de a insista asupra unicității eroilor lor. În Cartea rîsului și a uitării, de unde am preluat și informația de mai sus, autorul declară emfatic: "De data aceasta, ca să fie limpede că eroina mea îmi aparține numai și numai mie (și că ea înseamnă pentru mine mai mult decît oricine altcineva
O lume încăpătoare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16653_a_17978]
-
care este ea.” Cît de curînd? Fiindcă dacă ținem seamă de tonul ca din Evanghelii al editorialistului, n-ar fi de mirare să aflăm care va fi acea forță, după alegeri. * Ziua pe prima pagină: „IMAS-ul Cancelarului Teodorescu, de rîsul curcilor”. Evenimentului zilei: „Institutul cancelarului Alin Teodorescu a scos PSD cînd la 36%, cînd la 50%. IMAS a dat cu sondaju-n fasole”. Care e explicația asemănării dintre titluri? Cele două ziare au primit două variante, cu patru explicații, ale ultimului
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13077_a_14402]
-
și recenziile la cartea în care se afla. Mult mai puțin a stat în atenție o carte de acum cîțiva ani a lui Constantin Trandafir despre Creangă, în care humuleșteanul este inclus, spre plăcuta mea surprindere, în „cultura populară a rîsului”, formula prin care M. Bahtin îl caracteriza pe Rabelais. Voi reveni asupra cărții și a ideii ei principale. În 2001, la Cartea Românească, un tînăr critic a publicat un studiu intitulat Anti-Caragiale. Îi regăsiți numele - Gelu Negrea - în numărul de
Celălalt Caragiale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13128_a_14453]
-
avea un glas foarte frumos. Nici acum nu știu de ce nu s-a făcut popă, că avea darul preoției. Noi abia ne stăpâneam să nu dăm în vileag toată afacerea: ne ascundeam fețele unul după altul și ne prăpădeam de râs în sinea noastră. Dar bătrânica, plină de evlavie, lua lucrurile în serios, era numai ochi și urechi la slujbă. De la o vreme, am observat că bătrânica stătea în cumpănă, să zică, sau să nu zică ceva. Parcă-i stăteau cuvintele
TEAM BUILDING de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1448 din 18 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349708_a_351037]
-
bună, dar și pentru vreme frumoasă, cu glas tare, s-audă și bătrânica: - Miluiește, Doamne, pe roaba Ta Parasca, pentru multă bunătate ce sălășluiește în sufletul ei. Noi râdeam de ne prăpădeam, ne țineam de burtă să nu crăpăm de râs. Și, în timp ce glasul "părintelui" încă mai răsuna în ecouri prelungi prin văile pădurii, echipa s-a pornit să culeagă afine. Într-adevăr, era un belșug de afine. Doar în vreo patru ceasuri umplurăm toate căldările. Ba încă am mai pus
TEAM BUILDING de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1448 din 18 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349708_a_351037]
-
El mic și foarte slab (odată chiar l-am rugat să-și dea cămașa jos, că nu credeam că are și el mațe), eu, mai voinică. El ducea ambele ghiozdane, eu doar blocurile de desen. Mama mea se prăpădea de râs când ne vedea. Dar viața ne duce și ne-nvârte, de nici nu crezi. După clasa a VIII-a, nu ne-am mai văzut. Acum, suntem vecini...la două blocuri distanță. Eram în piață. Mă uitam...la cireșe! Îndrăzniți, Doamna
SE COC CIREŞELE! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 154 din 03 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349723_a_351052]
-
spaniol descoperă și analizează în Don Quijote cele trei componente ale carnavalului; pe care îl vede a) că fiesta górda prin care înțelege voluptatea grosolană a simțurilor, amestecul excesiv de sex, ospăț, dans și permisivitate; b) că burla, adică parodie, luare în râs, batjocorire a ceea ce este putere stabilită, autoritate, constrângere sau interdicție și, în sfârșit, c) că purga, întrucat Redondo atribuie carnavalului de asemnea o funcție de purificare și înnoire. În acest ultim sens, carnavalul debarasează locul pentru altceva, pledează în favoarea unei noi
Noi concepte-cheie în interpretarea lui Don Quijote by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/17615_a_18940]
-
să nu devină evidență imensă bufonerie, colosală comicărie a întregii tevaturi. Dacă am privi cu luare aminte zarva această aiuritoare doar pentru cine o ia în serios, am avea șansa să sărbătorim sosirea anului 2000 cu un răsunător hohot de rîs. Este ceea ce ne propune, daca înțeleg eu bine, Andrei Codrescu, cu cel mai recent român al său, Messi@h (rom. Mesia), o delicioasă parodie a tuturor obsesiilor, ciudățeniilor și caraghioslîcurilor care definesc acest sfîrșit de secol. Povestea în sine este
Milenarisme by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17669_a_18994]
-
ei iubit a fost, ani de zile, informator, și ea habar n-avea! Cum va reacționa personajul? Dar cuplul? Ce vor face, față în față, doi oameni legați unul de altul, care s-au trădat și s-au făcut de rîs în văzul lumii? O situatie posibilă, de la cîrciuma din drum (..."și-o rîde lumea de noi, cum se bat două nevoi"), pînă la proporții planetare (vezi cazul Hillary-Bill). În filmul nostru e vorba de proporții naționale. "Cazul Petroni" intra în
Între legea dosarelor si legea inimii by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18156_a_19481]
-
este înfățișat intrat la apă. El păzește intrarea în biblioteca, un spațiu interzis și cu atît mai misterios, și accesul la adevăr, la cunoaștere. Ură lui împotriva celei de-a doua cărți din Poetica lui Aristotel, cea despre comedie și rîs, este o ură împotriva filosofiei, venin care este presărat în român și mai puțin detectabil în spectacol. Un moment culminant - întîlnirea și confruntarea dura dintre Guglielmo și Jorge din bibliotecă, înaintea incendiului pustietor - nu are tensiune, nu are forță, nu
Spectator in fabula by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18169_a_19494]
-
Val Gheorghiu Băieți și fete. Superbi. Mărșăluiesc zgomotos pe bulevard. Sînt în grevă. Lozincile, pancartele lor vorbesc de lucruri grave, serioase. Unul, haiosul coloanei, le spune una groasă, c-o gagică-fecioară. Se tăvălesc de rîs. Mărșăluiesc. Seară, în foaierele daurite ale bătrînului Teatru, aceiași, îmbrăcați elegant, elegantă de lume nouă. Fete și băieți de-o frumusețe biologică înmărmuritoare fac pași demni, rasați, soptindu-si vorbe doar de ei auzite. Îmi intră-n expoziție și-mi
Desen într-o ureche by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/18163_a_19488]
-
ce a pățit ăla care-l ținea la curent pe Cioran cu etapele iminentei lui sinucideri, cu aruncarea de pe Eiffel, cu... cu... renunțarea finală, din motive de pantofi: cum să se arunce omul cu pantofii scîlciați, să se facă de rîs acolo, jos! Îi privesc speriat cenușă ochilor si-astept. Revine: ce zici de perechea aia? Biserica-i plină de morți. Stau si-afară. întinși, cuminți, răbdători, să le vină rîndul la slujba de pe urma. Biată V., plecată subit dintre noi, așteaptă
Desen într-o ureche by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/18163_a_19488]
-
în mormînt, că niciodată n-am timp să vorbesc cu ea... Nu era mama. Nașa mea a căzut pe ghiață, a fost internată și deja operată la Spitalul de Urgență. Mă îmbrac iute, dar frumos, să nu o fac de rîs. Ajung, urc scările ca fulgerul, spun parola "sînt fina doctorului X" și intru la secția de reanimare. Altă lume. Din toate punctele de vedere. O lume ce se zbate între viață și moarte, cu multă suferință pentru cei aflați aici
Azilul de noapte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14313_a_15638]
-
de regulă, doar la modificări de circumstanță - unele, puține, bine venite, altele deloc. Se folosește singularul în locul pluralului sau invers, schimbarea topicii, eliminarea unui cuvânt sau înlocuirea lui cu altul (mă rezum doar la un singur exemplu, dar de tot râsul dacă nu ar fi de plâns: memorabila transformare a eroului, în chiar primul paragraf al "Motanului încălțat", din ditamai motanul, într-o biată pisică). Totuși, în general respectivele "traduceri" păstrează elementele de bază ale modului de a povesti al lui
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14319_a_15644]
-
pentru acest act, care a mai salvat onoarea instituției, și nu dată afară fără explicații. Perpetuarea adulatorilor vechiului regim în apariții și funcții publice înseamnă permanentizarea unei mentalități străine spiritului românesc care ne-a prăbușit și ne-a făcut de râs în fața lumii civilizate. O conjunctură favorabilă și voința națională au condus la invitarea României să adere la NATO și la Uniunea Europeană. Depinde acum de noi dacă vom fi membri demni și apreciați ai celor două organisme sau dacă, promovând mai
Figuri anacronice pe ecranele TV by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14324_a_15649]
-
-i numi „senatori”. Îi avem pe toate drumurile. Ideea reducerii numărului lor e bună — n-ar strica să avansăm chiar până la sută la sută. Fie și din motive estetice: cum naiba să-i spui „domnule senator”, fără să te pufnească râsul, vecinului de bloc pe care-l știi de cal breaz: până mai ieri uita sistematic să-și plătească întreținerea, îl vedeai fugărind cu mătura copiii care jucau fotbal „în orele de liniște”, iar singura lui trăsătură distinctivă era că la
Senatul cu un singur exponat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14323_a_15648]
-
N-am putut. Dimpotrivă, m-au prins zorii trist și îndopat cu bălmăjeli zise momente vesele la care nu puteai râde nici gâdilat sau plătit, cum am auzit că se practică și la noi în ultimii ani. Adică hohotele de râs venite dinspre ecran ne transmit un mesaj clar: mă, teleproștilor, acum trebuie să râdeți! Fie că e vorba de Vacanța Mare - chiar: acestor băieți simpatici și harnici nu li se aplică legea, adică ei, Doamne, iartă-mă, nu au parte
Cu umorul stăm prost... by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14364_a_15689]