14,689 matches
-
nu le are. Ea este, ca dedublare, o disociere a unității personalității morale asociată cu grija permanentă de a nu se observa acest lucru”. pară moral, să fie recunoscut de ceilalți ca fiind moral. Individul duplicitar își ascunde intențiile, convingerile, trăirile prin mimarea Ipocrizia are atât temeiuri subiective (interesul, teama, frustrarea etc.) cât și obiective. Problema duplicității merită o atenție specială? Ar merita atenția noastră și numai pentru simplul fapt că ipocrizia, în proporții îngrijorătoare, există. Ea este o problemă „spinoasă
Caleidoscop by P.D. Bâlbă () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93254]
-
moralității. nu va sancționa un astfel de comportament, pentru că oamenii etalează un anumit comportament și în funcție de ceea ce știu că așteaptă ceilalți de la ei. și atâta timp cât percepția lor și experiența îi învață că în multe împrejurări sinceritatea reușește, să-și „camufleze” trăirile lăuntrice, dând o aparență Nevoia de ipocrizie se poate naște și din de moralitate pornirilor sale emoționale. Prin aceasta devine, de fapt, ipocrit. teama Ipocrizia poate fi și o modalitate de omului de a fi izolat de către ceilalți, de a
Caleidoscop by P.D. Bâlbă () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93254]
-
perceperea acestuia din exterior. În plan ecleziologic Biserica se definește în această etapă prin "confesiune", termen care reunește identitatea fiecărui individ credincios în parte cu instituția care îl reprezintă în pluralismul religiilor recunoscute de statul modern în virtutea drepturilor omului 5. Trăirea credinței devine pentru mulți o preocupare spirituală mai mult sau mai puțin superficială, fără miza eternității și a unicității sufletului 6. Problema, însă, nu este doar a Bisericilor și religiilor tradiționale, ci și a societății și a statului liberal clasic
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
acest motiv, nici revenirea la situația anterioară nu este ceva ce individul ar putea alege printr-un act al voinței. Teoretic, resemnificarea cu ajutorul rațiunii ar fi posibilă, dar ar trebui să plece dinspre individ, nu dinspre instituții. Prin educație și trăire, fiecare individ ar trebui să învețe și să crediteze simbolismul profund al lumii. O hermeneutică inițiatică de genul celei propuse de Eliade 9 ar revrăji, într-adevăr, lumea, dar nu ne putem imagina un scenariu prin care majoritatea indivizilor să
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
manifestată în modernitate prin domnia tehno-științei, adică prin capacitatea ei de a prinde orice realitate într-un calcul. Umanismele și existențialismele au reacționat față de domnia tehno-științei și au propus o recentrare pe Ființă. Spre deosebire de acestea, Heidegger nu mai creditează o trăire autentică, privilegiată, a Ființei, fiindcă în toate aceste relații ni se dă o ființare, nu Ființa. Teoriile metafizice au fost înlocuite nu atât din cauza argumentelor teoretice (nu poți demonstra o mai bună adecvare la ființă), cât pentru evitarea consecințelor negative
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
impulsionată de creșterea cererii și a ofertei. Atunci când fericirea și confirmarea identității vin prin consum, acesta trebuie organizat tot timpul, 24 de ore din 24, în gări, în trenuri și avioane, chiar în spitale. Dispare așteptarea, totul se concentrează pe trăirea clipei, totul "aici și acum". Raportarea la religie se schimbă; dintr-o religie a mântuirii în viața de dincolo, creștinismul a devenit o religie a armoniei și iubirii înțelese ca un confort aici. În acest fel, consumul nu a însemnat
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
schimbă; dintr-o religie a mântuirii în viața de dincolo, creștinismul a devenit o religie a armoniei și iubirii înțelese ca un confort aici. În acest fel, consumul nu a însemnat moartea creștinismului, ci instrumentul adaptării lui la hedonism. În trăirea religioasă se vede cel mai bine schimbarea adusă de noua modalitate de a construi identitatea: de la credința într-o viață eternă, față de care cea de aici este o "vale a plângerii", la confirmarea salvării prin starea de bine în această
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
este însă numai o strategie retorică menită să ofere mai multă forță argumentului său principal. Evenimentele imprevizibile precum și caracterul general indeterminat al istoriei, despre care vorbea H.A.L. Fisher 2 citat în Sfârșitul istoriei, sunt situații extreme ce determină experiențe distincte, trăiri speciale imposibil de generalizat. Dacă acestea pot conduce spiritele pesimiste până la refuzul de a căuta în istorie logica destinului, din motivul că ar fi o întreprindere sortită eșecului, pentru un spirit optimist și liberal lucrurile stau cu totul altfel. Ca
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
Oana Agheorghiesei, Centrul Logopedic Interșcolar Iași prof. Irina Onofrei, Centrul Logopedic Interșcolar Iași Culorile restabilesc contactul cu propria ființă, preferința pentru anumite culori definesc personalitatea, ne ajută să ne cunoaștem și să ne acceptăm așa cum suntem. Culoarea, dincolo de percepția și trăirea ei afectivă, este o oglindă a personalității noastre. Cele patru culori considerate fundamentale sau primare sunt: albastru - întunecat, verde - albăstrui, roșu - oranj și galben strălucitor. Celelalte patru culori sunt considerate auxiliare: violet, maro, negru și gri. Cele patru culori fundamentale
Caleidoscop by Oana Agheorghiesei, Irina Onofrei () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93500]
-
fundamentale sau primare sunt: albastru - întunecat, verde - albăstrui, roșu - oranj și galben strălucitor. Celelalte patru culori sunt considerate auxiliare: violet, maro, negru și gri. Cele patru culori fundamentale au importanță specială și au semnificații particulare, după cum urmează: - Albastru-întunecat reprezintă “profunzimea trăirilor și sentimentelor”, este concentric, posesiv, incorporativ, senzitiv, perceptiv. - Verde-albăstrui reprezintă “elasticitatea voinței” și este: concentric, pasiv, defensiv, autonom, reținut, neschimbabil. - Roșu-oranj reprezintă “forța voinței” și este: excentric, activ, autonom, locomotor, competitiv, operativ. - Galben-strălucitor reprezintă “spontaneitatea” și este “excentric” activ, proiectiv
Caleidoscop by Oana Agheorghiesei, Irina Onofrei () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93500]
-
unui poem, dar răspunsul că poemul este o succesiune de sunete este tot atât de nesatisfăcător ca și răspunsul care crede că poemul rezidă în pagina tipărită. Un al treilea și foarte curent răspuns la întrebarea noastră spune că poemul rezidă în trăirile cititorului. Poemul, se susține, nu este nimic în afara proceselor mintale ale diferiților lui cititori și este deci identic ou starea de spirit pe care o trăim sau cu procesul mintal care are loc când citim sau ascultăm un poem. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
deci identic ou starea de spirit pe care o trăim sau cu procesul mintal care are loc când citim sau ascultăm un poem. Dar și această soluție "psihologică" este nesatisfăcătoare. Este adevărat, desigur, că poemul poate fi cunoscut numai prin trăiri individuale, dar el nu este identic cu o astfel de trăire. Fiecare trăire individuală a unui poem conține ceva caracteristic și pur personal. Ea este colorată de dispoziția noastră și de pregătirea noastră individuală. Educația, personalitatea fiecărui cititor, climatul cultural
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
cu procesul mintal care are loc când citim sau ascultăm un poem. Dar și această soluție "psihologică" este nesatisfăcătoare. Este adevărat, desigur, că poemul poate fi cunoscut numai prin trăiri individuale, dar el nu este identic cu o astfel de trăire. Fiecare trăire individuală a unui poem conține ceva caracteristic și pur personal. Ea este colorată de dispoziția noastră și de pregătirea noastră individuală. Educația, personalitatea fiecărui cititor, climatul cultural general ai unei epoci, ideile preconcepute, religioase, sau filozofice sau pur
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
mintal care are loc când citim sau ascultăm un poem. Dar și această soluție "psihologică" este nesatisfăcătoare. Este adevărat, desigur, că poemul poate fi cunoscut numai prin trăiri individuale, dar el nu este identic cu o astfel de trăire. Fiecare trăire individuală a unui poem conține ceva caracteristic și pur personal. Ea este colorată de dispoziția noastră și de pregătirea noastră individuală. Educația, personalitatea fiecărui cititor, climatul cultural general ai unei epoci, ideile preconcepute, religioase, sau filozofice sau pur tehnice ale
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
același cititor la epoci diferite se pot deosebi considerabil, fie pentru că între timp cititorul s-a maturizat din punct de vedere intelectual, fie pentru că este slăbit de unele împrejurări de moment cum ar fi oboseala, grijile sau neatenția. Astfel, fiecare trăire a unui poem fie că omite ceva, fie că adaugă ceva individual. Trăirea nu va fi niciodată egală cu poemul : chiar și un cititor bun va descoperi într-un poem la fiecare lectură detalii noi pe care nu le-a
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
cititorul s-a maturizat din punct de vedere intelectual, fie pentru că este slăbit de unele împrejurări de moment cum ar fi oboseala, grijile sau neatenția. Astfel, fiecare trăire a unui poem fie că omite ceva, fie că adaugă ceva individual. Trăirea nu va fi niciodată egală cu poemul : chiar și un cititor bun va descoperi într-un poem la fiecare lectură detalii noi pe care nu le-a remarcat la lecturile anterioare, și nu este nevoie să arătăm cât de denaturată
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
un poem la fiecare lectură detalii noi pe care nu le-a remarcat la lecturile anterioare, și nu este nevoie să arătăm cât de denaturată sau superficială poate fi lectura unui cititor mai puțin pregătit sau complet nepregătit. Teoria că trăirea intelectuală a cititorului este poemul însuși duce la concluzia absurdă că poemul nu ar exista decât dacă este trăit și că el ar fi recreat la fiecare lectură, în felul acesta, nu ar exista o singură Divină Comedie, ci tot
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
confuzie în privința valorilor este rezultatul tuturor teoriilor psihologice, deoarece acestea nu pot fi legate nici de structura, nici de calitatea poemului. 197 Teoria psihologică nu este decât foarte puțin perfecționată de I. A. Richards, când acesta definește poemul ca "o trăire a cititorului ideal" *5. Evident, întreaga problemă este deplasată asupra noțiunii de cititor ideal - asupra înțelesului acestui adjectiv. Dar chiar admițând existența unei dispoziții ideale la un cititor cu cea mai îngrijită educație și cu cea mai bună pregătire, definiția
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
Dar chiar admițând existența unei dispoziții ideale la un cititor cu cea mai îngrijită educație și cu cea mai bună pregătire, definiția rămâne nesatisfăcătoare, fiind expusă tuturor criticilor ce le-am adus metodei psihologice. Ea situează esența poemului într-o trăire de moment pe care nici chiar cititorul ideal n-ar putea-o repeta identic. Această trăire nu va reflecta niciodată întregul sens al unui poem la un moment dat și va adăuga lecturii, de fiecare dată, inevitabile elemente personale. Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
cu cea mai bună pregătire, definiția rămâne nesatisfăcătoare, fiind expusă tuturor criticilor ce le-am adus metodei psihologice. Ea situează esența poemului într-o trăire de moment pe care nici chiar cititorul ideal n-ar putea-o repeta identic. Această trăire nu va reflecta niciodată întregul sens al unui poem la un moment dat și va adăuga lecturii, de fiecare dată, inevitabile elemente personale. Pentru a elimina această dificultate, a fost propus un al patrulea răspuns. Poemul, ni se spune, este
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
dar este și "istorică". Ea are o dezvoltare care poate fi urmărită. Această dezvoltare nu este altceva decât seria concretizărilor operei literare în decursul istoriei, pe care o putem reconstitui, într-o oarecare măsură, din însemnările criticilor și cititorilor privind .trăirile și judecățile inspirate de opera respectivă și din înrâurirea exercitată de această operă asupra altor opere. Cunoașterea concretizărilor anterioare (lecturi, considerațiuni critice, interpretări greșite) va influența propria noastră interpretare; lecturile anterioare ne pot pregăti pentru o înțelegere mai profundă a
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
se înțelege o selecție din "fabulă" ; sau, mai -bine zis, o viziune narativă mai concentrată. *15 Durata fabulei este perioada totală în oare se desfășoară acțiunea. Durata "narațiunii" se referă la ,,sujet" : ea este durata lecturii sau "durata practică a trăirii", "timpul trăit", timp controlat, firește, de romancier, care poate trece peste ani în câteva propoziții, dar poate dedica două lungi capitole prezentării unui bal sau unui ceai. *16 Cea mai simplă metodă de caracterizare a personajelor este caracterizarea prin numele
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
Longin și alți "clasiciști", care invocă părerea tuturor oamenilor din toate timpurile și din toate țările, limitează în mod tacit cuprinsul noțiunii la "toți cititorii competenți". Formaliștii susțin că poezia nu este numai o cauză, sau o cauză potențială, a "trăirii poetice" a cititorului, ci un mijloc special, superior organizat, de a controla trăirea cititorului, așa încât aceasta poate fi numită, în modul cel mai exact, trăire a poemului. Evaluarea poemului este perceperea, descoperirea unor calități și relații, valoroase din punct de
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
din toate țările, limitează în mod tacit cuprinsul noțiunii la "toți cititorii competenți". Formaliștii susțin că poezia nu este numai o cauză, sau o cauză potențială, a "trăirii poetice" a cititorului, ci un mijloc special, superior organizat, de a controla trăirea cititorului, așa încât aceasta poate fi numită, în modul cel mai exact, trăire a poemului. Evaluarea poemului este perceperea, descoperirea unor calități și relații, valoroase din punct de "vedere estetic, structural prezente în poem pentru orice cititor competent. Frumusețea, spune Eliseo
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
competenți". Formaliștii susțin că poezia nu este numai o cauză, sau o cauză potențială, a "trăirii poetice" a cititorului, ci un mijloc special, superior organizat, de a controla trăirea cititorului, așa încât aceasta poate fi numită, în modul cel mai exact, trăire a poemului. Evaluarea poemului este perceperea, descoperirea unor calități și relații, valoroase din punct de "vedere estetic, structural prezente în poem pentru orice cititor competent. Frumusețea, spune Eliseo Vivas, explicând ceea ce •el numește "relativismul obiectiv" sau "realismul de perspectivă", este
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]