14,079 matches
-
referire la profetul evreu din secolul XVI, Isaac Lurier (Yitzhak Luria). În realitate, acesta a fost numit după Yitzhak Sinwani, cel care recită versuri în arabă yemenită. Inițial, Madonna a dorit să numească piesa „Fear of Flying” („Teama de a zbura”) din moment ce ideea versurilor era aceea de a renunța la greutăți, însă s-a hotărât asupra titlului final, după ce numele lui Sinwani a fost tradus în limba engleză. În legătură cu procesul de creație și criticile din partea rabinilor, Madonna a declarat: „Apreciați absurditatea
Confessions on a Dance Floor () [Corola-website/Science/310899_a_312228]
-
instruite și mai bine dotate unități germane. Până în iulie, germanii au considerat că debarcarea din Normandia este doar o diversiune, principalul atac urmând să fie dat la Pas-de-Calais. Mai înainte de declanșarea invaziei, puținele zboruri de recunoaștere, care au „reușit” să zboare deasupra Angliei, au fost cele care au fotografiat „taberele militare” din placaj și „tancurile”, „avioanele” și „piesele de artilerie” gonflabile. Decriptarea comunicațiilor germane a permis respingerea unor contraatacuri germane așa cum a fost cel de la Mortain. Operațiunile aeriene aliate au contribuit
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
din grecescul "automatos", care se mișcă singur). Acestea nu puteau execută decât câte un singur obiectiv, fiind constrânse de construcție. Matematicianul grec Archytas a construit, conform unor relatări, unul dintre aceste prime automate: un porumbel propulsat cu vapori, care putea zbura singur. Acest porumbel cavernos din lemn era umplut cu aer sub presiune. Acesta avea un ventil care permitea deschiderea și închiderea printr-o contragreutate. Au urmat multe modele dealungul secolelor. Unele înlesneau muncă iar altele deserveau la amuzamentul oamenilor. Cu
Robot () [Corola-website/Science/309612_a_310941]
-
Sylvia. Marcello se întâlnește și de câteva ori cu o fată încântătoare și modestă care lucrează la un restaurant de pe plajă. Secvențele de început ale filmului arată statuia ancorată a lui Iisus, suspendată cu ajutorul unor cabluri de un elicopter care zboară peste ruinele unui viaduct antic din Roma. Statuia este dusă Papei la Vatican. Jurnalistul Marcello și un fotograf numit Paparazzo îi urmăresc dintr-un al doilea elicopter. Simbolismul spiritual nu foarte subtil al lui Iisus, cu brațele deschise care îmbrățișează
La dolce vita () [Corola-website/Science/309689_a_311018]
-
cântece și a unei serii de preludii, romane intercalate și continuări scrise în colaborare de Kevin J. Anderson și de fiul autorului, Brian Herbert, începând din 1999. După ce a publicat romanul "The Dragon in the Sea" în 1957, Herbert a zburat în Florence, Oregon, la marginea nordică a Oregon Dunes, unde Departamentul Agriculturii Statelor Unite experimenta folosirea plantelor pentru stabilizarea dunelor de nisip, care puteau "înghiți orașe, lacuri, râuri, autostrăzi întregi." Articolul lui Herbert pe tema dunelor, "Au oprit nisipurile care se
Dune (roman) () [Corola-website/Science/309666_a_310995]
-
subvenționate de guvern pentru a cumpăra aeronava. Dintre aeronavele supersonice comerciale a avut cel mai mare succes, Tupolev Tu-144 fiind cealaltă aeronavă. Tu-144 avea o viteză maximă mai mare, dar consumul era mai mare și autonomia mai mică față de Concorde. Zburând pentru prima oară în 1969, Concorde și-a început serviciul comercial în 1976 și a continuat timp de 27 de ani. A operat zboruri transatlantice din Heathrow, Londra (British Airways) și Charles de Gaulle, Paris (Air France) către JFK, New York
Concorde () [Corola-website/Science/309705_a_311034]
-
în 1969, Concorde și-a început serviciul comercial în 1976 și a continuat timp de 27 de ani. A operat zboruri transatlantice din Heathrow, Londra (British Airways) și Charles de Gaulle, Paris (Air France) către JFK, New York și Dulles, Washington; zburând la viteze record, parcurge aceste distanțe în mai puțin de jumătate timpul celorlalte avioane. Concorde a mai stabilit și a alte recorduri, inclusiv recordul mondial oficial FAI "Westbound Around The World" și "Eastbound Around the World" la viteză. Ca urmare
Concorde () [Corola-website/Science/309705_a_311034]
-
1965: 001, construit de Aerospatiale la Toulouse, și 002, de către BAC la Filton, Bristol. Concorde 001 a efectuat primul zbor de test din Toulouse pe 2 martie 1969 și a atins viteza supersonică pe 1 octombrie. Primul Concorde britanic a zburat din Filton baza aeriana Fairford pe 9 aprilie 1969, pilotat de André Turcat. Pe măsură ce programul de zbor a evoluat, 001 a început un cursă demonstrativă la 4 septembrie 1971. Concorde 002 i-a urmat la 2 iunie 1972 cu o
Concorde () [Corola-website/Science/309705_a_311034]
-
supersonice în spate. Forma aripilor era proiectată pentru a reduce efectul acestei schimbări de forțe. Concorde este un avion cvadrimotor. Motoarele sunt dispuse două câte două. O mare problemă de proiectare și construcție a motoarelor survenea din faptul că avionul zbura atât la viteze subsonice cât și supersonice, în timp ce viteza aerului ce trecea prin motor trebuia să fie inferioară celei a sunetului, chiar și la viteză supersonică. Soluția constructivă cuprindea o pereche de rampe de admisie și o serie de voleți
Concorde () [Corola-website/Science/309705_a_311034]
-
fără sistem de postcombustie. Rezultatul era o autonomie mărită cu 500 de km la o sarcină utilă mai mare și deschiderea de noi rute comerciale. Proiectul a fost anulat datorită vânzărilor slabe ale primului model Concorde. Altitudinea mare la care zbura Concorde expunea pasagerii la un flux dublu de radiații ionizante față de pasagerii rutelor convenționale. Totuși, datorită timpului redus de zbor, doza primită per total era mai mică pe aceeași distanță. Activitatea solară neobișnuită ducea la o incidență crescută a radiației
Concorde () [Corola-website/Science/309705_a_311034]
-
de 17.000 m; avioanele convenționale de linie ating o altitudine de croazieră sub 12.000 m. Peste 15.000 m, lipsa oxigenului conduce la pierderea cunoștinței, chiar și pentru un atlet, în circa 10-15 secunde. La altitudinea la care zbura aeronava Concorde densitatea aerului este foarte scăzută; orice fisurare a fuzelajului ducea la o depresurizare atât de gravă încât măștile de oxigen ar fi fost inutile, pasagerii intrând imediat în stare de hipoxie chiar și cu măștile puse. Prin urmare
Concorde () [Corola-website/Science/309705_a_311034]
-
că un zbor cu Concorde era mai scump decât era în realitate. În consecință, British Airways a mărit prețurile progresiv pentru a susține aceste percepții, compania raportând profituri, spre deosebire de compania franceză. În timp ce avioanelor comerciale le trebuiau 7 ore pentru a zbura de la New York la Paris, media de timp a zborului supersonic pe rutele transatlantice era sub 3.5 ore. Până în 2003, Air France și British Airways au operat curse zilnice pe destinația New York. Concorde mai zbura și în insulele Barbados pe
Concorde () [Corola-website/Science/309705_a_311034]
-
trebuiau 7 ore pentru a zbura de la New York la Paris, media de timp a zborului supersonic pe rutele transatlantice era sub 3.5 ore. Până în 2003, Air France și British Airways au operat curse zilnice pe destinația New York. Concorde mai zbura și în insulele Barbados pe perioada sărbătorilor de iarnă. Până când accidentul de la Paris a sfârșit practic toate zborurile charter atât pentru Air France cât și pentru British Airways, mai mulți tur-operatori britanici și francezi operau numeroase zboruri charter regulate către
Concorde () [Corola-website/Science/309705_a_311034]
-
în 2000, Concorde urma să revină la Cleveland, dar, datorită accidentului de la Paris, acest zbor nu a mai avut loc. Zborul din 1985 a durat 3 ore și 10 minute de la Cleveland la Londra. Între Cleveland și New York avionul a zburat cu viteză subsonică, mărind astfel timpul de parcurs. Se dorea operarea unui zbor spre Cleveland, dar datorită faptului că aeroportul era aproape de o zonă rezidențială, planul nu a mai fost dus până la capăt. Între 12 și 13 octombrie 1992, pentru
Concorde () [Corola-website/Science/309705_a_311034]
-
și Mexico City includea o decelerare de la 2,02 la 0.95 Mach, pentru a evita boomul sonic deasupra statului Florida, urma apoi o accelerare până la 2,02 mach deasupra Golfului Mexic. Air France ar fi putut evita această manevra zburând între Miami și Bimini, Bahamas ocolind Key West, Florida. British Airway, însă, a implementat această rută la 1 aprilie 1989, cu ocazia unei croaziere de lux în jurul lumii. Concorde a mai zburat către Mexico City și Acapulco cu ocazia diferitelor
Concorde () [Corola-website/Science/309705_a_311034]
-
Air France ar fi putut evita această manevra zburând între Miami și Bimini, Bahamas ocolind Key West, Florida. British Airway, însă, a implementat această rută la 1 aprilie 1989, cu ocazia unei croaziere de lux în jurul lumii. Concorde a mai zburat către Mexico City și Acapulco cu ocazia diferitelor curse charter. Între 1984 și 1991, British Airways a operat 3 zboruri Concorde pe săptămână între Londra și Miami, cu escală la Washington. Parcursul dintre Washington și Miami se efectua cu viteză
Concorde () [Corola-website/Science/309705_a_311034]
-
Washington - Miami. După 6-8 minute la 2,02 Mach, începea decelerarea și coborârea către Miami. Uneori, datorită vremii proaste din Washington și a sarcinii scăzute la plecarea din Miami, sectorul Miami - Londra era parcurs fără escală. Astfel cel mai rapid zbor dura 3 ore și 47 de minute parcurgându-se o distanță de 4000 de mile marine (7,400 km) între Miami și Londra, cu 70 de pasageri la bord. În astfel de cazuri oprirea era la Shannon, Irlanda, cu re-autorizarea
Concorde () [Corola-website/Science/309705_a_311034]
-
era la standardele cel mai înalte. Pasagerilor le era oferită șampanie gratuit și mâncare aleasă servită cu tacâmuri de argint în miniatură. Experiența trecerii barierei sunetului era însoțită de o scurtă accelerare susținută și era anunțată de către unul din piloți. Zburând la altitudine dublă față de a unui avion convențional, prin ferestre se putea observa distinct curbura Pământului iar turbulențele erau rare. În timpul zborului supersonic, deși temperatura exterioară era de -60 °C, comprimarea aerului încălzea învelișul exterior din fața avionului la circa +120
Concorde () [Corola-website/Science/309705_a_311034]
-
superioară a aripii, creând portanță. Această presiune scăzută făcea ca avionul să dispară într-un văl de ceață în zilele cu umiditate crescută. Turbioanele se formau doar la viteze mici, în timpul ascensiunii sau coborârii, aeronava experimentând atunci turbulențe ușoare. Concorde zbura destul de rapid astfel încât greutatea pasagerilor se reducea temporar cu 1% când se zbura spre est. Acest lucru se datora forței centrifuge rezultate din cumularea vitezei de deplasare și cea de rotație a Pământului. Zburând spre vest, greutatea creștea cu 0
Concorde () [Corola-website/Science/309705_a_311034]
-
într-un văl de ceață în zilele cu umiditate crescută. Turbioanele se formau doar la viteze mici, în timpul ascensiunii sau coborârii, aeronava experimentând atunci turbulențe ușoare. Concorde zbura destul de rapid astfel încât greutatea pasagerilor se reducea temporar cu 1% când se zbura spre est. Acest lucru se datora forței centrifuge rezultate din cumularea vitezei de deplasare și cea de rotație a Pământului. Zburând spre vest, greutatea creștea cu 0,3%, deoarece anula rotația normală și, o dată cu ea, forța centrifugală normală și o
Concorde () [Corola-website/Science/309705_a_311034]
-
aeronava experimentând atunci turbulențe ușoare. Concorde zbura destul de rapid astfel încât greutatea pasagerilor se reducea temporar cu 1% când se zbura spre est. Acest lucru se datora forței centrifuge rezultate din cumularea vitezei de deplasare și cea de rotație a Pământului. Zburând spre vest, greutatea creștea cu 0,3%, deoarece anula rotația normală și, o dată cu ea, forța centrifugală normală și o înlocuia cu o rotație mai mică în direcția opusă. De asemenea, greutatea celor de la bord era redusă cu încă 0,6
Concorde () [Corola-website/Science/309705_a_311034]
-
cu motoare de 652 KW (875 CP) Wright R-1820-F-52 Cyclones, care au fost utilizate pentru a îndeplini cerințele Olandeze de utilizare a acelorași motoare ca și Martin 139. Al treilea hidroavion cu motoare Wright Cyclone a fost primul care a zburat pe data de 3 iulie 1937. Șase dintre primele avioane construite pentru olandezi (având denumirea Do 24K-1 au fost integral fabricate în Germania, urmate de un altul construit sub licență de către firma Aviolanda în Olanda (Ținuturile de jos) având denumirea
Dornier Do 24 () [Corola-website/Science/310043_a_311372]
-
încorporate în Marina Franceză până în anul 1952. Treizeci și șapte de astfel de aparate construite în uzinele olandeze și germane au fost trimise în Indiile de Est, până la ocupația germană din iunie 1940 a Olandei. Până la începerea războiului, hidoavionul a zburat sub tricolorul desenat sub formă de cercuri concentrice. Mai târziu, pentru evitarea confuziei cu avioanele franceze și britanice, hidroavionul a zburat sub insigna triunghiulară de culoare portocalie și cu margine neagră. După invazia japoneză, șase hidroavioane supraviețuitoare conflictelor de până
Dornier Do 24 () [Corola-website/Science/310043_a_311372]
-
fost trimise în Indiile de Est, până la ocupația germană din iunie 1940 a Olandei. Până la începerea războiului, hidoavionul a zburat sub tricolorul desenat sub formă de cercuri concentrice. Mai târziu, pentru evitarea confuziei cu avioanele franceze și britanice, hidroavionul a zburat sub insigna triunghiulară de culoare portocalie și cu margine neagră. După invazia japoneză, șase hidroavioane supraviețuitoare conflictelor de până atunci, au fost transferate la Forța Aeriană Regală Australiană în februarie 1942. Au servit Forța Regală de-a lungul anului 1944
Dornier Do 24 () [Corola-website/Science/310043_a_311372]
-
Nike a fost recunoscută ca un mediator de succes între zei și oameni nu numai în război ci și în tot felul de neînțelegeri între muritori. În trecut, viața era asociată cu aerul pentru că necesitatea de aer era vitală. Păsările zburau prin masa de aer și erau deseori asociate cu spiritele vieții. Pentru că zborul înaripat era considerat ca o victorie asupra morții, ea a fost asociată cu victoria. Acesta este motivul pentru care Victoria este asociată cu zeița înaripată Nike. Nike
Nike () [Corola-website/Science/310047_a_311376]