14,325 matches
-
ce s-a-ntîmplat. Era complet zdruncinat de toată chestia asta, abia mai putea să vorbească. Mi-a spus că Încercase să ascundă flacoanele nefolosite, dar că-și pierduse pe undeva cheile de la mașină. Le-a găsit Gunnar a doua zi, cînd zbura cu deltaplanul lui. Ele erau singura noastră mărturie. Am vrut să-i reclamăm pe Crawford și pe Betty Shand la poliție, dar n-aveam nici o dovadă Împotriva lor. Crawford n-a știut că urma să dăm foc casei Hollinger și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
are nevoie de nimeni“. Omar ar fi vrut să se spună asta și despre el, însă se simțea atașat de ființe, de locuri și de detalii, ca un condamnat cu picioarele înlănțuite. — Ce te face să fii ușor și să zbori pe deasupra a tot ce se-ntâmplă? își întrebase prietenul. Godun doar se mulțumi să ridice din umeri. El, Omar Ben-Masoud, era prins. Începuse să plouă și, mai mult și mai mult, în țara lui nouă îi plăceau ploaia și roua
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
unei nopți înstelate. Nu văzuse ceva mai neașteptat și de aceea se îndrăgosti de covor ca de o lume văzută printr-o fereastră. Curând, i-a devenit nelipsit ca odihna și apa, iar când îl pusese pe dușumea visase că zboară cu el precum Solomon, lăsându-și Tabrizul la poalele munților. Dar, când se mutase la Teheran, zborul spre cerul roșu al zorilor devenise tulburător și nu-i mai plăcea. Ghazal nu știa nimic despre călătoriile lui, fiindcă nu păreau lucruri
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
lăudase că scrie atât de bine. De când sunteți aici? — De o jumătate de an, răspunsese aplecându-se către deschizătura ghișeului. — Admirabil!... Admirabil!... zisese omul și cuvântul acela, spus așa, apăsat și de două ori, îi dăduse din nou sentimentul că zboară. În mod clar, nu degeaba se știe că raiul e tors din cuvinte de laudă și că în el nu atârni, ci plutești ca puful de lână. Ieșise din bancă fără să își mai simtă picioarele și nu și le
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
în vreo mehmansara, ci să-l lase la ceainăria englezilor. Dar nimic nu mai era așa cum fusese. Venise în orașul cu un singur plămân, unde oamenii umblau ca furnicile pe puntea vapoarelor și jos, pe ponton, dar nu era viață. Zburau avioane spre Teheran și treceau șalupe cu marfă, se scurgeau lumini și sclipiri de pe țărmul arab, dar ceva era prăbușit. Abadanul murise. Pe Nooshin o cunoscu dimineața, după ce hoinărise ca un nebun, cu bagajele după el, așteptând răsăritul. Nooshin Ahmadi
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
toate astea, zice că nu va uita niciodată: la aeroport, femeia cu armă, care o controlase, pipăind-o conștiincios pe tot corpul, la sfârșit o îmbrățișase și-ncepuse să hohotească. Ele două rămâneau în Iran, dar Shirin Ebadi pleca, le zbura din mână torționarilor ei și mullah-ilor, Islamului reformat. De-atunci, nimeni n-o mai văzuse vreodată purtând un văl. Arăta ca o disidentă înnăscută, era greu s-o imaginezi c-ar fi fost vreodată mai tânără sau îndrăgostită sau că
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
gros, în formă de goarnă, ca al semiților, ci un nas acvilin, cu nări suple, pentru care femeile se supuneau unor costisitoare rinoplastii. Când îl văzu pe Omid lopătând spre el, așezat pe un skateboard din cel cu care adolescenții zburau prin parcuri, avu un rânjet de fiară: — Ce faci, jumătate de om, cu dintr-astea mi te ocupi, nu te uiți la tine? — Dar ce am făcut, sarok, nu sunt vinovat de nimic! — Mda, așa îmi apreciezi bunătatea de a
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
oriunde i-ar fi întâlnit. Ghazal încremenise pe loc și doar încerca să se uite unde se ascunsese bărbatul care strigase. N-apucă să se-ntoarcă, fiindcă o lovitură puternică o izbi, încât, pentru o clipă, avu impresia că îi zburaseră dinții. Începuse să sângereze, dar nu-și simțea rana. Se clătinase și geanta îi căzuse pe undeva, dar nu o vedea și, oricum, nu avea puterea să o ridice. O înconjuraseră, erau trei, „atâta risipă pentru o femeie!“, gândise, cu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
într-o clipă, stingea focul. Inchizitorii erau furioși, au adus oameni cu torțe care uscau rugul și-l reaprindeau. Ploaia, însă, îl stingea iar. Au început să putrezească arborii și grânele de atâta apă, drumurile erau acoperite cu bălți, păsările zburau înnebunite și, în jurul rugului, se strângeau oameni supărați. Așteptau să se termine totul, să-și poată strânge grâul care putrezea pe câmp, lăsîndu-i flămânzi. "Galilei, mi-a strigat unul, vrei să murim toți în locul tău?" "Și ce să fac?" am
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
enorm, cu aripi obscene și cu ochi de bufniță, orbi; din pricina asta, fluturele își răsucea mereu capul după sunete. Am hotărât să mă duc singur la mormântul lui Alexandru, dacă Ana nu revenea... Așteptînd-o, am văzut un stol de păsări zburând spre miazăzi. Am închis ochii și, când i-am redeschis, păsările zburau în direcție opusă. Probabil, plouase între timp, fiindcă pământul era acum umed. Asta m-a făcut să mă simt mai bătrân... După aceea, am descoperit-o pe Ana
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
fluturele își răsucea mereu capul după sunete. Am hotărât să mă duc singur la mormântul lui Alexandru, dacă Ana nu revenea... Așteptînd-o, am văzut un stol de păsări zburând spre miazăzi. Am închis ochii și, când i-am redeschis, păsările zburau în direcție opusă. Probabil, plouase între timp, fiindcă pământul era acum umed. Asta m-a făcut să mă simt mai bătrân... După aceea, am descoperit-o pe Ana, în spatele meu. Mi-a arătat niște pini uzi de pe marginea drumului: "Cît
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
încremenise lângă un pervaz. Nu mai mișca. Hohotea Înăbușit, mușcîndu-și pumnii. Maică-sa se întoarse către negustor: - Nu te lua după vorbele ei. Nu știe ce vrea. A vorbit cu un țângău dup-acilea din mahala și crede că orice zboară se mănâncă. - Întreab-o pe-a mea, zise gazda, că nici ea nu voia să mă ia, dar socru-meu, Dumnezeu să-l ierte, era om, nu jucărie. Hei, dac-ai tine seama de gura muierilor! 26 Și hotărâră logodna, ei
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și mândru. Peste umerii lui, femeia zări fereastra întunecată a prăvăliei. Pereții de scânduri țineau o vinețeală umedă și geamurile murdare de praf ascundeau restul. Soacra zise încet: - Uf, unde-ai nimerit, fata mamii! Peste acoperișul repede, acoperit cu carton, zburau brabeți grași, scuturîndu-și penele. Muierea gunoierului o luă de mână și o trecu pragul. - Bine ai venit la noi! spuse. Înăuntru era rece și mirosea a vin oțetit. Lina văzu odăile, scaunele, patul de șipci și dușumelele goale. Pe un
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cosor! - Da, dar acolo-i servicii le răspundea. / - Servici-neservici, se numește că ești adventist, parcă nu știm noi? 142 Dar Marin Pisică nu era adventist. Avea inima ca o fereastră deschisă. Vorbea singur, aduna flori și-ntre pereții odăii lui zburau scatii și brabeți bătrâni, care n-aveau unde să mai plece. Și domnul Isus îl ținea sub priviri. - Grăiește, Marine! ^ - Păi să fie așa o înfrățire, Doamne, să trăiască oameni și animale laolaltă, să nu mai curgă sânge. Că eu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Trase adânc în piept fumul ardeiat al tutunului ieftin și vorbi fără să-l privească pe ucenic: - Să-i număr seara: gu-rrruuuu, gu-rrrruuuuuu, cu tata, gu-rru, gu-rrruu, să le dau grăunțe din palma mea și apoi să-i las să zboare. Noaptea să-i aud cum se scarpină și se giugiulesc. Când eram mic, am omorât unu cu praștia. Pac, și-a căzut la picioarele mele. Avea un gât alb, alunecos, cu niște pene moi și pufoase, și-un cioc, Paraschive
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
tocană și, în rest, ce da Dumnezeu. Mielu nu crâcnea. Era un băiat de la tară, zicea bogdaproste că găsise unde să-și odihnească oasele. Iarna scotea dintr-o magazie sania jupânului, îi ungea tălpicile, le repara, schimba șinele de otel, zbura cu jimbla în cartiere. Vara, iar era bine. Drumurile pline de gropi nu-l înspăimîntau. Mai mare dragul să stai pe capră, să dai bice calului, cu căruța plină. Numai când se topeau zăpezile începea balamucul. Domnul Bică adăpostea sania
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de unde să știe? Dă din umeri. "Mă, tu tot prost ai să mori!" îi zic. Și-mi aduc aminte că unii îl caută la inimă, alții la cap. Caut sufletu și nu-l găsesc. S-a dus! îmi spun. A zburat când a venit moartea. Cum o fi? Ca un porumbel, sau ca o gîză?" Punea iar litra la gură și bea până-n fund... Cel puțin când oi muri eu, n-o să mai fie nevoie de spirt. Mațele mele stau bine
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pe lângă al starostelui, fierul îndoit de dedesubt se încorda și scârțâi. - Ți-e frică? u strigă el de sus. - Nu, răspunse țiganca, râzând cu toată gura. 230 Cerul era acum aprins și norii lui greoi se apropiau. Câteva păsări negre zburau sus de tot, cu mișcări încete, leneșe. Ibovnica nu mai auzi nimic. Își încorda mâna pe lemnul fierbinte și avu spaima că alunecă... Când coborâră, era palidă și tremura. Nu spuse nimic. Păși clă-tinîndu-se, rezemată de brațul lui Bozoncea. Pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
-l aruncă după ceată. Codoșul se scarpină după ceafă și începu să fluiere. Îi era cald și bine. Se mișcau alene, slăbiți de nemâncare. - Tare-i dibaci să umbli așa, de capul tău! Priviră pomii prăfuit} și cerul în care zburau păsările. - Acu, că am trecut prin astea, spuse cel tânăr, pot să mă numesc și eu hoț ca lumea. Ce zici? - Ce să zic? Nu mai ești ucenic. Ai văzut și binele, și răul... Și așa fusese. Mai mult de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
trânti o căldare și se apucă să mormăie: - Na, că iar trece Tudose! Grigore privi și nu-l văzu pe spărgătorul de lemne. - Ce ți-e ție, muiere? Se așezase pe un scăunel și privea groapa. Peste malurile ei galbene zburau păsări. Bărbatul se gândea că iar începe treaba. Nu se schimba nimic din viața lui. Era mai bătrân și mai ostenit, nu-l mai lua somnul, se scula cu noaptea în cap, dădea târcoale avutului primăriei, pe care-l păzea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
1. —Cosa2? Oricum, vrem să fie ceva modern, modern, modern. Și avem și cev abani, avem un teatru mișto și mare, cu un proscenio - la The Cross - așa că, la o adică, ne putem permite să-i punem pe unii să zboare. De mult mă ghindeam la asta, cum s-o fac să fie interesantă, cum a făcut Peter Brook cu trapeziștii. Și cum mi-ai zis că faci mobile, m-a pocnit ideea asta completamente nouă... Sunt mari, nu? Întotdeauna le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
un buget bunicel, îmi explică Melanie Marsh. Un vechi binefăcător al teatrului le-a lăsat o moștenire pentru a pune în scenă o piesă de Shakespeare pe an, așa că am dat lovitura. Ne permitem să le facem pe zâne să zboare - sau măcar pe Puck. Asta ar însemna să se proiecteze un mobil pe care să stea călare. Destul de dificil, din câte-mi dau eu seama. Nici măcar nu știu dacă așa ceva se poate face. —O, nu, ar trebui să fie destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
nici nu trece mult până sunt descoperiți. Încep repetițiile și, în scurt timp, oamenii își dau seama că lucrurile nu merg bine. După aia se răspândește zvonul cum că producția e un dezastru - nici n-ai idee cât de repede zboară vorba... Cu toate astea, piesa continuă, târâș-grăpiș. Trebuie. — Și cum rămâne cu cei pentru care urmează să lucreze? — N-au ce face. Contracte semnate și ștampilate. Săracii directori dau din colț în colț o vreme, din catastrofă în catastrofă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
le zicea el - care să ridice și să coboare fiecare mobil, plus un alt om care să-i ghideze pe fiecare, așa-numitul pilot. În plus, a adăugat el în treacăt, nu prea convingător, nu le-ar fi pus să zboare nici dacă bugetul i-ar fi permis-o: s-ar fi dus efectul dacă toate zânele și Puck ar fi zburat călare pe mobile. MM, cum învățam să-i spun, dădu din cap în semn de aprobare și ne oferi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
așa-numitul pilot. În plus, a adăugat el în treacăt, nu prea convingător, nu le-ar fi pus să zboare nici dacă bugetul i-ar fi permis-o: s-ar fi dus efectul dacă toate zânele și Puck ar fi zburat călare pe mobile. MM, cum învățam să-i spun, dădu din cap în semn de aprobare și ne oferi imediat dovada palpabilă a acestui lucru arătând schițele tuturor celor din grup. Sally, care era mai bun la desen liber decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]