131,959 matches
-
de ajutor reciproc a meșteșugarilor letoni din Riga ("Rīgas latviešu amatnieku palīdzības biedrība") până în anul 1920, când a fost cedată pentru a fi demolată și a se construi clădirea Teatrului Dailes. În 1977 Teatrul Dailes s-a mutat într-o clădire nou construită pe strada Brīvības nr. 75, iar în vechea clădire s-a instalat Teatrul Tineretului până la închiderea sa în 1991. Primul director artistic al Teatrului Nou a fost Juris Rijnieks și din anul 1997 este Alvis Hermanis. Mai mulți
Teatrul Nou din Riga () [Corola-website/Science/337059_a_338388]
-
palīdzības biedrība") până în anul 1920, când a fost cedată pentru a fi demolată și a se construi clădirea Teatrului Dailes. În 1977 Teatrul Dailes s-a mutat într-o clădire nou construită pe strada Brīvības nr. 75, iar în vechea clădire s-a instalat Teatrul Tineretului până la închiderea sa în 1991. Primul director artistic al Teatrului Nou a fost Juris Rijnieks și din anul 1997 este Alvis Hermanis. Mai mulți regizori letoni cunoscuți pe plan mondial precum Alvis Hermanis sau Viesturs
Teatrul Nou din Riga () [Corola-website/Science/337059_a_338388]
-
neelectrificată. Tronsonul a fost construit între anii 1876 - 1896, fiind inaugurat pe 6 decembrie 1896. Principalele localități deservite sunt Sântana, Pâncota, Ineu, Sebiș și Brad. Începând cu anul 2010, traficul de călători pe acest tronson este asigurat de compania Regiotrans. Clădirea gării din Brad a fost declarată monument istoric, având codul LMIHD-II-m-B-03-265. Arhitectura gării este unică în țară, o construcție asemănătoare existând în orașul Tirol din Austria. În prezent, gara se află într-o stare avansată de degradare, dar în anul
Calea ferată Sântana-Brad () [Corola-website/Science/337073_a_338402]
-
având codul LMIHD-II-m-B-03-265. Arhitectura gării este unică în țară, o construcție asemănătoare existând în orașul Tirol din Austria. În prezent, gara se află într-o stare avansată de degradare, dar în anul 2016 CFR a anunțat demararea licitației pentru restaurarea clădirii. Din stația Brad, calea ferată continua spre localitatea Mintia prin calea ferată Mintia-Brad. Lucrările la acest tronson au demarat în anul 1939, au fost întrerupte în 1945 și reluate în 1979, calea ferată fiind inaugurată în 1988. În anul 1997
Calea ferată Sântana-Brad () [Corola-website/Science/337073_a_338402]
-
unor reuniuni ale reprezentanților administrației britanice, reformatorilor parși, oamenilor de afaceri și ai Wilson College. Comerciantul hindus Damodhardas Gordhandas Sukhadwala a oferit sprijin financiar pentru un institut, care a fost inaugurat de lordul Willingdon. El a fost găzduit inițial în clădirea Sukhadwala de pe strada Hornby. Începând din 1936 a avut un sediu propriu pe strada Apollo nr. 136, Fort, Bombay. El editează cărți și un ziar. Bibliotecă institutului a fost formată inițial din cărțile aflate în colecția personală a lui Cama
Kharshedji Rustomji Cama () [Corola-website/Science/337069_a_338398]
-
of Bengal” și din nou în 1936 în cel de „The Royal Asiatic Society of Bengal”. În cele din urmă, numele societății a fost schimbat pe 1 iulie 1951 în cel actual. Societatea este situată, începând din 1808, într-o clădire de pe Park Street din Kolkata (Calcutta). În 1823 s-a constituit Medical and Physical Society of Calcutta, iar toate ședințele acestei societăți au avut loc în clădirea Societății Asiatice. În ianuarie 1784 Sir William Jones a trimis o scrisoare-circulară câtorva
Societatea Asiatică din Bengal () [Corola-website/Science/337080_a_338409]
-
iulie 1951 în cel actual. Societatea este situată, începând din 1808, într-o clădire de pe Park Street din Kolkata (Calcutta). În 1823 s-a constituit Medical and Physical Society of Calcutta, iar toate ședințele acestei societăți au avut loc în clădirea Societății Asiatice. În ianuarie 1784 Sir William Jones a trimis o scrisoare-circulară câtorva locuitori britanici din Calcutta, cu scopul de a înființa o societate pentru studii asiatice. La invitația sa, treizeci de locuitori britanici s-au întâlnit în Sala Mare
Societatea Asiatică din Bengal () [Corola-website/Science/337080_a_338409]
-
Inițial, Sala Mare a Juriului de la Curtea Supremă a fost folosită pentru întâlnirile membrilor, care trebuiau să plătească o cotizație trimestrială de două mohuri. Membrii erau aleși prin vot. Pe 29 septembrie 1796 membrii societății au decis să aibă o clădire proprie. Vicepreședintele J. H. Harrington a ales colțul format de Park Street și Chowringhee Road (locația actuală) pentru a se construi acolo clădirea societății. Terenul a fost acordat societății pe 15 mai 1805. Planul original pentru noua clădire a fost
Societatea Asiatică din Bengal () [Corola-website/Science/337080_a_338409]
-
mohuri. Membrii erau aleși prin vot. Pe 29 septembrie 1796 membrii societății au decis să aibă o clădire proprie. Vicepreședintele J. H. Harrington a ales colțul format de Park Street și Chowringhee Road (locația actuală) pentru a se construi acolo clădirea societății. Terenul a fost acordat societății pe 15 mai 1805. Planul original pentru noua clădire a fost realizat de căpitanul Thomas Preston. Arhitectul francez, Jean Jacques Pichon (sau Jean Jacques Pissaun) a făcut anumite modificări ale proiectului și a construit
Societatea Asiatică din Bengal () [Corola-website/Science/337080_a_338409]
-
aibă o clădire proprie. Vicepreședintele J. H. Harrington a ales colțul format de Park Street și Chowringhee Road (locația actuală) pentru a se construi acolo clădirea societății. Terenul a fost acordat societății pe 15 mai 1805. Planul original pentru noua clădire a fost realizat de căpitanul Thomas Preston. Arhitectul francez, Jean Jacques Pichon (sau Jean Jacques Pissaun) a făcut anumite modificări ale proiectului și a construit o clădire cu două etaje. Costul construirii acestei clădiri a fost de 30.000 de
Societatea Asiatică din Bengal () [Corola-website/Science/337080_a_338409]
-
Terenul a fost acordat societății pe 15 mai 1805. Planul original pentru noua clădire a fost realizat de căpitanul Thomas Preston. Arhitectul francez, Jean Jacques Pichon (sau Jean Jacques Pissaun) a făcut anumite modificări ale proiectului și a construit o clădire cu două etaje. Costul construirii acestei clădiri a fost de 30.000 de rupii. Prima întrunire trimestrială a societății pe anul 1808 a avut loc în noua clădire în 3 februarie 1808. În perioada 1784-1828 au fost aleși membri ai
Societatea Asiatică din Bengal () [Corola-website/Science/337080_a_338409]
-
mai 1805. Planul original pentru noua clădire a fost realizat de căpitanul Thomas Preston. Arhitectul francez, Jean Jacques Pichon (sau Jean Jacques Pissaun) a făcut anumite modificări ale proiectului și a construit o clădire cu două etaje. Costul construirii acestei clădiri a fost de 30.000 de rupii. Prima întrunire trimestrială a societății pe anul 1808 a avut loc în noua clădire în 3 februarie 1808. În perioada 1784-1828 au fost aleși membri ai Societății doar europeni. În 1829, la inițiativa
Societatea Asiatică din Bengal () [Corola-website/Science/337080_a_338409]
-
Jacques Pissaun) a făcut anumite modificări ale proiectului și a construit o clădire cu două etaje. Costul construirii acestei clădiri a fost de 30.000 de rupii. Prima întrunire trimestrială a societății pe anul 1808 a avut loc în noua clădire în 3 februarie 1808. În perioada 1784-1828 au fost aleși membri ai Societății doar europeni. În 1829, la inițiativa lui H. H. Wilson, au fost aleși ca membri și câțiva indieni printre care Dwarakanath Tagore, Sivchandra Das, Maharaja Baidyanath Roy
Societatea Asiatică din Bengal () [Corola-website/Science/337080_a_338409]
-
(n. 1891 - d. 1979) a fost un arhitect român care a construit numeroase clădiri, în special în perioada dintre primul și al Doilea Război Mondial. Discipol al manierei neo-românești, Simotta a dezvoltat un stil personal de rezonanță balcanică, cu influențe ale artei decorative bizantine. A fost profesor al multor generații de arhitecți. În paralel
Gheorghe Simotta () [Corola-website/Science/337070_a_338399]
-
manierei neo-românești, Simotta a dezvoltat un stil personal de rezonanță balcanică, cu influențe ale artei decorative bizantine. A fost profesor al multor generații de arhitecți. În paralel cu arhitectura, a pictat multe acuarele (acum în arhiva Uniunii Arhitecților din România). Clădirile sale poartă amprenta unei concepții clare, care se repercutează de la volume la decorații, la finisaje și în modul limpede, definit al decupării lor în spațiul, în peisajul urban al unei capitale acum profund devastate de monumente istorice de arhitectură. (Editură
Gheorghe Simotta () [Corola-website/Science/337070_a_338399]
-
erau subutilizate din cauza restricțiilor sau a lipsei de facilități. Astfel a decis să combine bogatele colecții ale celor două biblioteci. Biblioteca nou formată, denumită Biblioteca Imperială, a fost deschis oficial pentru public pe 30 ianuarie 1903 în Metcalfe Hall. Această clădire fusese anterior locuința guvernatorului general; Wellington, Cornwallis și Warren Hastings au locuit în clădire, iar ultimul dintre ei a avut acolo un duel cu un membru al comitetului guvernamental. "Gazette of London" a consemnat: "Ea este destinată să fie o
Biblioteca Națională a Indiei () [Corola-website/Science/337081_a_338410]
-
bogatele colecții ale celor două biblioteci. Biblioteca nou formată, denumită Biblioteca Imperială, a fost deschis oficial pentru public pe 30 ianuarie 1903 în Metcalfe Hall. Această clădire fusese anterior locuința guvernatorului general; Wellington, Cornwallis și Warren Hastings au locuit în clădire, iar ultimul dintre ei a avut acolo un duel cu un membru al comitetului guvernamental. "Gazette of London" a consemnat: "Ea este destinată să fie o bibliotecă de referință, un loc de muncă pentru studenți și un depozit de materiale
Biblioteca Națională a Indiei () [Corola-website/Science/337081_a_338410]
-
schimbat numele Bibliotecii Imperiale în cel de Biblioteca Națională, iar colecția a fost mutată din zona Esplanade în Belvedere Estate. Pe 1 februarie 1953 Biblioteca Națională a fost deschisă către public. În 2010, Ministerul Culturii, proprietarul bibliotecii, a decis restaurarea clădirii bibliotecii de către Archaelogical Survey of India (ASI). În timp ce făceau inventarul în clădirea bibliotecii, inginerii restauratori au descoperit o încăpere necunoscută anterior. Camera de la parter pare să nu aibă nici o deschidere de vreun fel. Arheologii ASI au încercat să caute o
Biblioteca Națională a Indiei () [Corola-website/Science/337081_a_338410]
-
fost mutată din zona Esplanade în Belvedere Estate. Pe 1 februarie 1953 Biblioteca Națională a fost deschisă către public. În 2010, Ministerul Culturii, proprietarul bibliotecii, a decis restaurarea clădirii bibliotecii de către Archaelogical Survey of India (ASI). În timp ce făceau inventarul în clădirea bibliotecii, inginerii restauratori au descoperit o încăpere necunoscută anterior. Camera de la parter pare să nu aibă nici o deschidere de vreun fel. Arheologii ASI au încercat să caute o trapă în zona de la primul etaj (care formează tavanul camerei), dar nu
Biblioteca Națională a Indiei () [Corola-website/Science/337081_a_338410]
-
descoperit o încăpere necunoscută anterior. Camera de la parter pare să nu aibă nici o deschidere de vreun fel. Arheologii ASI au încercat să caute o trapă în zona de la primul etaj (care formează tavanul camerei), dar nu au găsit nimic. Deoarece clădirea este de importanță istorică și culturală, ASI a decis să foreze o gaură în perete în loc să-l spargă. Există speculații că această încăpere ar fi fost o cameră de pedeapsă utilizată de către Warren Hastings și de alți oficiali britanici sau
Biblioteca Națională a Indiei () [Corola-website/Science/337081_a_338410]
-
rămași în Walcheren, marea lor majoritate olandezi, s-au predat în cursul dimineții. Pe 17 mai, germanii au lansat un raid aerian masiv împotriva Middelburgului, a cărui violență nu a fost depășită decât de raidul asupra Rotterdamului. Aproape 600 de clădiri au fost distruse bombardament și incendiile care au urmat. 800 de oameni au rămas fără adăpost. Presa olandeză, una dintre primele surse oficiale care au fost nazificate, au raportat distrugerea Middelburg mai târziu în acea zi sau chiar la începutul
Bătălia pentru Zeelanda () [Corola-website/Science/337131_a_338460]
-
vreodată el află de așa zisele Mere ale Edenului sau cum sunt numite în engleză Apples of Eden și că sunt 3 la număr. Știind aceste informații Desmond iar are un șoc. Pentru un timp încă rămâne prizonier în incinta clădirii deținute de compania Abstergo dar la un moment dat, mai exact în evenimentele petrecute în Assassin's Creed II Desmond scapă cu ajutorul lui Lucy Stillman care era asistenta templierului Vidic și se hotărăște să se alăture din nou ordinului care
Desmond Miles () [Corola-website/Science/337147_a_338476]
-
listă neagră a cărților și altor materiale considerate nocive. În perioada 1 iulie - 15 august 1933 au fost închise toate bibliotecile orășenești publice pentru a sorta stocul de carte și a elimina materialele interzise. Materialele eliminate au fost adunate în clădirea Neuer Marstall, care a fost folosită din 1921 de biblioteca orășenească. Războiul a adus mari pierderi în 1943, iar clădirea Marstall a fost aproape complet distrusă de bombe. După război a fost înființat în 1945 un sistem de închiriere temporară
Berliner Stadtbibliothek () [Corola-website/Science/337159_a_338488]
-
bibliotecile orășenești publice pentru a sorta stocul de carte și a elimina materialele interzise. Materialele eliminate au fost adunate în clădirea Neuer Marstall, care a fost folosită din 1921 de biblioteca orășenească. Războiul a adus mari pierderi în 1943, iar clădirea Marstall a fost aproape complet distrusă de bombe. După război a fost înființat în 1945 un sistem de închiriere temporară. În vara anului 1945 materialele interzise începând din martie 1933, aflate în biblioteca orașului, au fost trimise la cele 43
Berliner Stadtbibliothek () [Corola-website/Science/337159_a_338488]
-
reunificarea Germaniei, Biblioteca orășenească Berlin (anterior în Berlinul de Est) și Amerika-Gedenkbibliothek (anterior în Berlinul de Vest) au fuzionat în 1995 într-o bibliotecă centrală și regională la Berlin (ZLB). Stocurile Bibliotecii Centrale și Regionale Berlin sunt împărțite în două clădiri ale bibliotecii. În Biblioteca orășenească Berlin se află materiale din următoarele domenii de interes:
Berliner Stadtbibliothek () [Corola-website/Science/337159_a_338488]