17,219 matches
-
a îndemânării în rostogolirea mingii pe sol și transmiterea acesteia. Materiale: mingi, fluier. Desfășurare: Jucătorii se grupează în două echipe. Echipele se așează pe câte un șir jucătorii stau în poziția depărtat. La semnal primul jucător din șir ia mingea aleargă la coada șirului, se ghemuiește , așează mingea în fața sa și începe să o rostogolească prin “tunelul “construit de picioarele celorlalți jucători. Când ajunge în față predă mingea jucătorului doi din șir care are aceeași sarcină pe care trebuie să o
Hai să ne jucăm! by Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Science/1298_a_1943]
-
a înstrăinat de tatăl ei Cadmus, pentru că a pierit datorită ambiției rugăciunilor sale? Nici ție concluzionează Ovidiu pentru că eu sunt lovit de fulgerele nemiloase (saevis ignibus) ale lui Jupiter, roșeața purpurie să nu-ți invadeze dulcele chip, ci, mai degrabă, aleargă să mă protejezi, fii pentru mine exemplul soției bune și împlinește-ți cu virtute trista ta datorie" (v. 63-73). Exemplele mitologice și legendare la care se referă poetul sunt în măsură să ne sugereze și natura cauzei exilului ovidian. Acestea
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
să vină recunoașterea care ar putea procura satisfacția? "Îmbogățiți-vă" să fi devenit deviza acestei societăți perturbate, ieșită dintr-un comunism devenit retorică egalitară? O imagine posibilă: aceea a unui om cu bolovani legați de picioare, care îl împiedică să alerge, dar având aripi care i-ar permite să-și ia zborul spre cele mai înalte culmi ale speranței. La acest context de tensiune fundamentală, trebuie să adăugăm realități și reminiscențe de comportament, în ciuda și din cauza momentului 1989. "În ciuda" pentru că decembrie
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
În legătură cu Paparuda: a). alai (nu cortegiu funerar) alcătuit din fete-fecioare, în număr variabil, probabil cu semnificație simbolică la origine, 7, 9, 12; b). Vestimentația alcătuită din frunzare așezate direct pe pielea goală -, iarăși semnificație agrariană și simbolică; c). alaiul-colindă. Acesta aleargă prin țarina arsă de secetă, cîntă, joacă, apoi intră în sat și trece ritualic pe la fiecare casă: „Paparuda paparudele joacă, saltă, sar, dansează, fac mișcări în curte, ocol, ogradă, bătătură”. Sau: „Paparuda joacă și cîntă, cîntă și joacă, joacă cîntînd
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
așteaptă. Viața-moarte urcă la cer. Baba mioritică își pune și ea îmbrăcăminte neobișnuită, care se constituie într-un tip de portret specific drumețului asupra căruia s-a abătut o mare năpastă; este și un semn de identitate pentru cel ce aleargă pe necuprinsuri. În corpus-ul mioritic, ciudatul portret apare esențializat la cîteva linii, cu intenții de șablonizare, adaptat discursului epic: Și tu de-i zări Și te-i întîlni Cu-o babă bătrînă, Cu furca săină, Ea torcînd la lînă
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
cînd gazela l-a zărit, s-a dat înapoi; cînd lighioanele l-au văzut, au rupt-o la fugă. Enkidu s-ar fi luat după ele, dar trupul său părea legat cu funii, genunchii i se muiaseră cînd vru să alerge, nu mai era așa de iute la fugă. Iar jivinele se îndepărtară toate”. Nici oile n-au vrut să-l mai recunoască pe păstorul din povestea folclorică amintită. Cînd stăpînul, iubit pînă atunci, s-a întors la stînă cu o
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
zăresc în depărtare un sul de raze scînteietoare, care venea înspre dînșii. Și de ce se apropia, de ce lumina mai tare, de li fura vederile. Și deodată toată suflarea s-a pus în mișcare: lumea de pe lume fiind în mare nedumerire, alerga să vadă ce minune poate să fie. Și cînd colo, cine era? Harap-Alb, care venea în pasul calului, aducînd cu sine pielea și capul cerbului, pe care le-au și dat în mîna Spînului”. Am semnalat și cu alt prilej
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
chip voalat și cu accente ludice. Rămînînd la aspectul unic și de bază, întemeiat pe porunca testamentară, Vitoria Lipan își însușește tot mai mult vestimentația sufletească a Maicii Bătrîne. Și ea își caută de zor ființa mult iubită, și ea aleargă zbuciumată pe căi „necunoscute” și uneori pustii, și ea rostește în stînga și-n dreapta cuvinte întrebătoare: „... dacă mi-ați văzut,/ De mi-ați cunoscut”, trecînd prin sate un oier falnic și ortoman, „cel cu căciula brumărie”. Vitoria tinde spre
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
un vuiet și un zgomot nemaipomenit, mai ales pe traseul strada Socola, prin fața școlii Mârzescu, încât oamenii ieșeau din case și se uitau la noi. Era o adevărată performanță! Țuți, fiind mai scund decât mine, avea un cerc mai mic, alergând în urma mea, dar niciodată nu l-a pierdut! Vizavi de școala unde învățam era o prăvălie, a lui Ursu, Dumnezeu să-l ierte! Bunătățile lui, pe care le vindea, erau pentru noi atunci, când banii erau rari, merele murate, rahatul
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
În primul moment n-am știut ce-aș fi putut face. L-am zgâlțâit un pic de umăr, l-am pălmuit ușor de două ori, dar fără niciun rezultat. Am lăsat din spate rucsacul și husa cu lansete și am alergat la baltă, mi-am luat batista în palme și am adus în căușul lor apă. I-am dat-o pe față, frecându-l ușor cu batista udă la tâmple. S-a trezit, a deschis ochii miopi și albaștri ca ai
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
stăteau drepte și curate, casele. Am mers până la un gard unde se afla un magazin minuscul mixt. Am oprit. Tarzan s-a dus la magazin și a bătut în gemuleț. Din casă a ieșit o fetișcană și s-a apropiat alergând: - Îndată! strigă ea. - Dați-mi, ceru Tarzan, 5 sticle cu bere, dar să fie reci; apoi, către noi: nu plec de aici până nu le termin. - E normal, am zis eu, după atâta uscăciune! Tarzan se așeză pe iarbă, chiar
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
noi prin care transcende pe sine. În “Știința veselă” (1881), Nietzsche îl descrie pe “omul nebun” care le aduce celorlalți vestea morții lui Dumnezeu. “Nebunul” - “N-ați auzit de acel nebun care ziua în amiaza mare aprinsese un felinar și alerga prin piața strigănd neîncetat: «Îl caut pe Dumnezeu! Îl caut pe Dumnezeu!», « Unde a plecat Dumnezeu?» striga el. Am sa va spun eu! Noi l-am ucis. Voi și eu! Noi toți suntem ucigașii lui!... Dumnezeu a murit! Dumnezeu rămăne
Nietzsche – critic al creştinismului. Semnificaţia sintagmei „Dumnezeu a murit”. Supraomul (Der Ubermensch). In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Liliana Cantemir () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2277]
-
făcut pre limba lui. Deci jupâneasa Elina cu feciorii ei și temători de Dumnezeu nu s-au potrivit faptelor lui cele rele, ci i-au iertat capul.” Niciodată nu i-a părut rău de fapta aceasta, chiar dacă, bătrână fiind, a alergat pe la Istanbul pe la toți marii zilei ca să-și scape neamul de urgia în care-l băgaseră tot pârile Leurdeanului. Și testamentul, așijderea. L-a făcut de parcă nu ar fi fost vremurile așa de tulburi, de parcă hotărniciile pe care le trăsese
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mai tânără ca atunci când au plecat. Se întâlnea ziua pe puntea corăbiei cu Ianache Hartofilax, Mihai îi povestea în românește despre fetițele pe care le lăsase în țară și Ianache își expunea teoriile sale astronomice: despre îndreptarea calendarului, despre cum aleargă sărbătorile turcilor prin an, despre cum fac evreii ca să aibă un calendar bun și câte și mai câte. Își găseau tot felul de prilejuri de vorbit, dar de fapt amândoi ascultau la ce discutau cei din jurul lor. Într-o dimineață
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
duci. Ți-am spus că și ea este urmărită, șopti călugărul bătrân. Întoarce capul după mine și fă te cămi spui ceva. Uită-te în lungul uliței. E cineva după noi? La patriarhie bătea toaca de vecernie. Cei doi aproape alergau pe străzi spre port. Din când în când, încercând să fie elocvenți, se opreau și-și făceau cruce cu gesturi mari. Soarele scăpăta. Cerul era aproape alb. Toaca încetă, făcând loc unei liniști nefirești. Cei doi fugeau, iar sutanele fluturându
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu candele aprinse, doar cinci capete de femei și cinci luminițe, trupurile contopindu-se în desen. Jos spre ușa foișorului, cinci trupuri de femei privite din spate erau surprinse în plină mișcare. Aveau gesturi grațioase, una bătea în ușă, una alerga, alta implora cu brațele în sus spre Iisus, dedesubt cinci trupuri în mișcare grăbite, sus cinci fețe contemplând fiecare în felul ei aceeași minune. Toate cele cinci fețe erau portretele unei Lavinii senine și detașate de lumesc, fiecare în felul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și controleze ținuta, dar o oboseală inexplicabilă îi trăgea umerii în jos și-i dădea un aspect șovăielnic în mers. În speranța că nu se va observa deprimarea pe care o resimțea, grăbi pasul în așa măsură încât firavul diacon alerga ca un cățel în urma lui. A doua zi, 29 octombrie, în fața bisericii domnești cu hramul Bunei Vestiri, dis-de-dimineață, când încă nu se luminase de ziuă, începură să se adune călugării de la toate mânăstirile din București. Veniseră și stareții și arhimandriții
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să-mi spui, să-mi trimiți vorbă prin meșteri. Vreo nevoie, cine știe... — Sărut mâna. Ușa se închise în urma lor, doamna inspectă încă o dată încăperea și se așeză în jilț. Oare câți ani au trecut de la stelele alea cu coadă? Alerga cu gândul în urmă. Comete... Prima, era ca la vremea asta, a apărut pe cer la începutul iernii, cam pe la Sfântul Nicolae. Maria abia mergea primii pași și Stăncuța era mărișoară. Înhămau o iapă nărăvașă la sanie, o înveleau pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
bine. Am văzut că e negustor bun. Cina a fost frugală - pește de apă dulce în aspic cu sos de lămâie, orez cu smochine și stafide și un pahar de vin dulce. Marele spătar tăcea și mânca, dar gândurile îi alergau. I se părea atât de stupid s-o audă pe Lavinia spunând de Brâncoveanu că împlinește visele lui Șerban. I se părea că aude bocetele femeilor din curtea Bălăceanului, când Brâncoveanu a pus de i au bătut în parul porții
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
peste deal la Câmpulung, că mâine e Sfântul Pantelimon. Doamne, cum să facă să-l țină mai aproape, pe lângă ea, așa ca să rămână și ea grea, să aibă un prunc frumos ca Bălașa... Mâine e Sfântul Pantelimon și gândul Stăncuței alergă spre dealurile blânde ale Câmpulungului. A dus-o și pe ea taica acolo odată, tot așa de Sfântul Pantelimon, demult când era mică. Taica încă nu era domn, să fie vreo zece ani de atunci. De fapt au fost la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să pun ispravnici să se întărească mânăstirile de la Cozia, Polovragi, Câmpulung, Cotmeana, Strehaia și câte mai sunt încercate de ultimul cutremur. Doamne, câtă nevoie e de pace... Gândurile lui vodă, în timp ce se mustra că se lăsa năpădit de griji lumești, alergau spre treburile domniei. Când a trecut pe sub Sfântul Epitaf în biserica pustie de lume, îl aștepta sfinția sa mitropolitul; au pășit alături spre naos, maiestuos ca și cum ar fi mers prin mulțime. — Am primit o scrisoare de la mitropolitul din Odrii, măria ta
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
regulile impuse de muftiu. Selin nu putu să refuze, deși își dădea seama că prânzul va întârzia câteva ore trimiterea veștilor spre Adrianopol. Ștefan se scuză că nu participă la prânz, dorind să supravegheze îngrijirea părintelui său bolnav. De fapt alergă la grajduri după Turculeț. Acesta peste un sfert de ceas ieșea în galop pe poarta curților domnești spre Turtucaia. Avea ordin de la stăpânul său să facă în așa fel încât veștile trimise de Kuciuk Selin pașa să ajungă la Adrianopol
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
iar Selin după ce a făcut câțiva pași și-a întors privirea să l vadă pe domn. Atunci a văzut discul lunii puțin ciuntit, înălțându-se printre crengile copacilor abia înmuguriți. Și-a continuat drumul după cele patru femei care, aproape alergând, au ocolit clădirea reședinței domnești și au ajuns la lac. S-au urcat într-o barcă mare ce era acolo și au așteptat până când s-au urcat și ei. Barca era grea, așa că Ștefan luă el vâslele. Bătrâna, ridicându-și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vâslească. Când au ajuns pe celălalt mal, în pădure, femeile le-au arătat un stejar bătrân și le-au făcut semn să se așeze acolo. Ele au pornit în fugă prin pădure. Se vedeau în lumina lunii cum își leapădă alergând hainele, despletindu-și părul. Aruncând ultima cămașă, au rămas în mâini cu cele două bucăți de pânză albă. Au alergat așa un timp fiecare în altă direcție, agitând bucățile de pânză. Nu era nimic urât și nici frumos în goliciunea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
semn să se așeze acolo. Ele au pornit în fugă prin pădure. Se vedeau în lumina lunii cum își leapădă alergând hainele, despletindu-și părul. Aruncând ultima cămașă, au rămas în mâini cu cele două bucăți de pânză albă. Au alergat așa un timp fiecare în altă direcție, agitând bucățile de pânză. Nu era nimic urât și nici frumos în goliciunea lor, erau ca niște sălbăticiuni; în lumina lunii, lui Selin nici nu i se păreau goale, se mira doar cum
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]