15,206 matches
-
Polonă. După reorganizarea administrativă din 1975, orașul a devenit capitala noului voievodat cu același nume, dar cu un teritoriu mai mic. După 1999, el a devenit reședința voievodatul Podlasia, al Poloniei. Białystok este situat în zona platoului Białystok (în ) din câmpia Podlasiei (în ), care face parte din ceea ce poartă porecla de „Plămânii Verzi ai Poloniei”. Râul Biała, afluent pe dreapta al Supraślului, trece prin oraș. Peisajul platoului Białystok este divers, prezentând dealuri înalte cu morene și kame de peste altitudine. Vaste câmpii
Białystok () [Corola-website/Science/297953_a_299282]
-
câmpia Podlasiei (în ), care face parte din ceea ce poartă porecla de „Plămânii Verzi ai Poloniei”. Râul Biała, afluent pe dreapta al Supraślului, trece prin oraș. Peisajul platoului Białystok este divers, prezentând dealuri înalte cu morene și kame de peste altitudine. Vaste câmpii glaciare, formate prin depunerea de sedimente prin topirea gheții în zona de ablație a unui ghețar, sunt acoperite cu păduri. Pădurile fac parte importantă din caracterul orașului, ocupând circa (17,2% din zona sa administrativă), el fiind astfel al cincilea
Białystok () [Corola-website/Science/297953_a_299282]
-
zone de observat păsări și de pescuit. Orașul are o climă continentală cu veri calde, sau hemiboreală (Dfb) conform clasificării climatice Köppen, caracterizată prin temperaturi calde în timpul verii și prin ierni lungi și geroase. Ea este substanțial diferită de restul câmpiilor Poloniei. Regiunea este una dintre cele mai reci din țară, cu media pe luna ianuarie coborând la . Temperatura medie anuală este de . Numărul zilelor cu temperaturi negative se situează între 50 și 60, cu gheață prezentă între 110 și 138
Białystok () [Corola-website/Science/297953_a_299282]
-
Adam. Din punct de vedere geologic, insula este o prelungire a continentului, si mai exact a Platoului Deccan. Țara măsoară 400 de kilometri de la nord la sud și 200 km de la vest la est. Ea este împărțită în trei regiuni: câmpiile fertile și dens populate de pe coasta, masivul muntos din interiorul țării și zona arida cu roci calcaroase din nord. Cadrul natural este dat de un relief de podișuri vechi dominat de inselberguri tipice în nord și est și prezentând câteva
Sri Lanka () [Corola-website/Science/297988_a_299317]
-
inselberguri tipice în nord și est și prezentând câteva depresiuni mai mari bine populate (Kandy, Ratnapura). Cotele cele mai mari se întâlnesc în partea central sudică (Padurutalagala, 2524 m, altitudinea maximă din țară, Sri Pada, Vârful lui Adam, 2243 m). Câmpiile au o poziție periferica, însoțind țărmul (1 340 km) care, la rândul său, este marcat de lagune și plaje. Climă este tropicală cu manifestări ale musonilor de nord est (în perioada decembrie - martie) și de sud vest (iunie - octombrie) cu
Sri Lanka () [Corola-website/Science/297988_a_299317]
-
Alexandria este municipiul de reședință al județului Teleorman, Muntenia, România. Orașul este așezat în sudul Câmpiei Române pe partea dreaptă a râului Vedea, în zona de contact a Câmpiei Boian cu Câmpia Găvanu-Burdea, la 41 de metri altitudine și are o suprafață de 9,56 km². Municipiul se află la 88 km distanță de București. Deși
Alexandria, România () [Corola-website/Science/298015_a_299344]
-
Alexandria este municipiul de reședință al județului Teleorman, Muntenia, România. Orașul este așezat în sudul Câmpiei Române pe partea dreaptă a râului Vedea, în zona de contact a Câmpiei Boian cu Câmpia Găvanu-Burdea, la 41 de metri altitudine și are o suprafață de 9,56 km². Municipiul se află la 88 km distanță de București. Deși tânăr din punct de vedere istoric, cercetările arheologice efectuate în zona în care
Alexandria, România () [Corola-website/Science/298015_a_299344]
-
Alexandria este municipiul de reședință al județului Teleorman, Muntenia, România. Orașul este așezat în sudul Câmpiei Române pe partea dreaptă a râului Vedea, în zona de contact a Câmpiei Boian cu Câmpia Găvanu-Burdea, la 41 de metri altitudine și are o suprafață de 9,56 km². Municipiul se află la 88 km distanță de București. Deși tânăr din punct de vedere istoric, cercetările arheologice efectuate în zona în care este situat orașul
Alexandria, România () [Corola-website/Science/298015_a_299344]
-
tranziție. Astfel, Alexandria își va afla ritmul propriu unei găsiri de sine, care să-i permită o integrare firească la nivel național și european. Orașul Alexandria este situat, din punct de vedere geografic, la 47 m deasupra nivelului mării, în câmpia joasă a Burnazului și în lunca râului Vedea, ce izvorăște din dealurile de la nord de Pitești și se varsă în Dunăre, la vest de Turnu Măgurele. Coordonatele geografice ale orașului sunt: paralela nordică de 43° și 38' și meridianul estic
Alexandria, România () [Corola-website/Science/298015_a_299344]
-
se află Piatra Călcâi. Construcția ansamblului Stonhenge a început în anul 3.000 î.C. Este construit din pietre cu înălțime de 6 metri și greutate de până la 500 kg, aduse aici, probabil, de la o distanță de 322 km din Câmpia Salisbury din sudul Angliei. Deși nu se știe exact rolul ansamblului, se crede că cei care l-au construit aveau cunoștințe de astronomie, și că ziua de 21 iunie (Solstițiul de vară) avea o semnificație deosebită, probabil ,religioasă. Stonehenge era
Stonehenge () [Corola-website/Science/298035_a_299364]
-
a rocii folosite pentru construcția complexului. Cercetătorii au identificat sursa situată la 70 de metri, în Craig-y-Rhos Felin lângă Pont Saeson în nordul Pembrokeshire (situat la 220 km de Stonehenge). Ruinele megalitice cunoscute sub denumirea de "Stonehenge" se află în Câmpia Salisbury, la 3 km vest de orașul Amesbury, Wiltshire, în sudul Angliei. Stonehenge a fost subiectul multor teorii cu privire la originea sa, variind de la arheologie la explicații din mitologie sau paranormale. Mulți istorici au fost influențați în explicațiile lor de poveștile
Stonehenge () [Corola-website/Science/298035_a_299364]
-
trei secole statutul de cel mai important centru economic, politico-militar și cultural-artistic al Țării Românești. Are o suprafață de ha. Orașul este situat pe o terasă înaltă de 260 m, deasupra văii Ialomiței, la limita dintre regiunea deluroasă subcarpatică și Câmpia Înaltă a Târgoviștei, care cuprinde interfluviul dintre râul Dâmbovița și râul Ialomița până la contactul cu „câmpia de divagare”, joasă și monotonă, fiind o prelungire a câmpiilor subcolinare. Câmpia este desprinsă din uniformitatea Câmpiei Române, Târgoviștea fiind așezată în sectorul subcolinar
Târgoviște () [Corola-website/Science/298021_a_299350]
-
o suprafață de ha. Orașul este situat pe o terasă înaltă de 260 m, deasupra văii Ialomiței, la limita dintre regiunea deluroasă subcarpatică și Câmpia Înaltă a Târgoviștei, care cuprinde interfluviul dintre râul Dâmbovița și râul Ialomița până la contactul cu „câmpia de divagare”, joasă și monotonă, fiind o prelungire a câmpiilor subcolinare. Câmpia este desprinsă din uniformitatea Câmpiei Române, Târgoviștea fiind așezată în sectorul subcolinar al acesteia, parte a câmpiei Piemontane Înalte a Ialomiței, și în vecinătatea Dealurilor Subcarpatice. Săpăturile arheologice
Târgoviște () [Corola-website/Science/298021_a_299350]
-
înaltă de 260 m, deasupra văii Ialomiței, la limita dintre regiunea deluroasă subcarpatică și Câmpia Înaltă a Târgoviștei, care cuprinde interfluviul dintre râul Dâmbovița și râul Ialomița până la contactul cu „câmpia de divagare”, joasă și monotonă, fiind o prelungire a câmpiilor subcolinare. Câmpia este desprinsă din uniformitatea Câmpiei Române, Târgoviștea fiind așezată în sectorul subcolinar al acesteia, parte a câmpiei Piemontane Înalte a Ialomiței, și în vecinătatea Dealurilor Subcarpatice. Săpăturile arheologice efectuate pe teritoriul și în împrejurimile orașului au dovedit că
Târgoviște () [Corola-website/Science/298021_a_299350]
-
260 m, deasupra văii Ialomiței, la limita dintre regiunea deluroasă subcarpatică și Câmpia Înaltă a Târgoviștei, care cuprinde interfluviul dintre râul Dâmbovița și râul Ialomița până la contactul cu „câmpia de divagare”, joasă și monotonă, fiind o prelungire a câmpiilor subcolinare. Câmpia este desprinsă din uniformitatea Câmpiei Române, Târgoviștea fiind așezată în sectorul subcolinar al acesteia, parte a câmpiei Piemontane Înalte a Ialomiței, și în vecinătatea Dealurilor Subcarpatice. Săpăturile arheologice efectuate pe teritoriul și în împrejurimile orașului au dovedit că această regiune
Târgoviște () [Corola-website/Science/298021_a_299350]
-
la limita dintre regiunea deluroasă subcarpatică și Câmpia Înaltă a Târgoviștei, care cuprinde interfluviul dintre râul Dâmbovița și râul Ialomița până la contactul cu „câmpia de divagare”, joasă și monotonă, fiind o prelungire a câmpiilor subcolinare. Câmpia este desprinsă din uniformitatea Câmpiei Române, Târgoviștea fiind așezată în sectorul subcolinar al acesteia, parte a câmpiei Piemontane Înalte a Ialomiței, și în vecinătatea Dealurilor Subcarpatice. Săpăturile arheologice efectuate pe teritoriul și în împrejurimile orașului au dovedit că această regiune era locuită încă din neolitic
Târgoviște () [Corola-website/Science/298021_a_299350]
-
cuprinde interfluviul dintre râul Dâmbovița și râul Ialomița până la contactul cu „câmpia de divagare”, joasă și monotonă, fiind o prelungire a câmpiilor subcolinare. Câmpia este desprinsă din uniformitatea Câmpiei Române, Târgoviștea fiind așezată în sectorul subcolinar al acesteia, parte a câmpiei Piemontane Înalte a Ialomiței, și în vecinătatea Dealurilor Subcarpatice. Săpăturile arheologice efectuate pe teritoriul și în împrejurimile orașului au dovedit că această regiune era locuită încă din neolitic. În Muzeul de Arheologie se găsesc vestigii ale culturilor de tip Stancevo-Criș
Târgoviște () [Corola-website/Science/298021_a_299350]
-
râului Bâc. Orașul este amplasat în regiunea de codri a Moldovei. Suprafața totală a orașului Strășeni este de 60,82 km², dintre care circa 1 156 ha sunt terenuri cu destinație agricolă. Relieful este format din coline, versanți, văi și câmpii. Clima este temperat-continentală. Temperatura medie de iarnă este de 6, -7 °C, iar temperatura medie de vară este de 35,5 °C. Suprafața totală a orașului Strășeni este de 6082 ha, dintre care circa 1586 ha sunt terenuri cu destinație
Strășeni () [Corola-website/Science/298032_a_299361]
-
parțial palestiniană, Cisiordania, este 27.799 km pătrați. În ciuda dimensiunii sale mici, Israelul este casă, la o varietate de caracteristici geografice, de la deșertul Negev, în sud, până la zonele muntoase din Galileea, Carmel și spre Înălțimile Golan în partea de nord. Câmpia israeliană de coastă pe țărmurile Mediteranei este casa, la șaptezeci la sută din populația națiunii. La est de zonele muntoase centrale se află Valea Iordanului, care formează o mică parte din cei 6.500 de kilometri din Valea Rift. Râul
Israel () [Corola-website/Science/298002_a_299331]
-
deluroasă situată în partea vestică a Carpaților Occidentali. Sunt situate în partea de vest a țării,de unde și numele,la limita dinspre vest a Carpaților Occidentali, unde au forma unei borduri deluroase,cu înălțime variabilă, fragmentate pe alocuri de pătrunderile câmpiei,până în apropierea munților. De la nord la sud se desfășoară între Valea Someșului și, respectiv,frontiera de stat cu Serbia, fiind interpus între Carpații Occidentali (în est) și Câmpia de Vest (în vest). Aceste dealuri s-au format prin depunerea materialelor
Dealurile de Vest () [Corola-website/Science/312488_a_313817]
-
forma unei borduri deluroase,cu înălțime variabilă, fragmentate pe alocuri de pătrunderile câmpiei,până în apropierea munților. De la nord la sud se desfășoară între Valea Someșului și, respectiv,frontiera de stat cu Serbia, fiind interpus între Carpații Occidentali (în est) și Câmpia de Vest (în vest). Aceste dealuri s-au format prin depunerea materialelor grosiere la marginea zonei montane la sfârșitul neozoicului. Aceste materiale au fost puternic erodate de către acțiunea apelor curgătoare. Formarea vorbește despre tipul unității de relief: este o unitate
Dealurile de Vest () [Corola-website/Science/312488_a_313817]
-
prin depunerea materialelor grosiere la marginea zonei montane la sfârșitul neozoicului. Aceste materiale au fost puternic erodate de către acțiunea apelor curgătoare. Formarea vorbește despre tipul unității de relief: este o unitate piemontană cu înclinare dinspre zona montană spre zona de câmpie (E spre V). Altitudinile scad de la 450 m la sub 200 m, în partea de vest. Râurile au fragmentat piemontul astfel că, aspectul actual este de dealuri prelungi situate discontinuu. Tipul de relief fluvial este bine conturat cu terase și
Dealurile de Vest () [Corola-website/Science/312488_a_313817]
-
valea Crișului Repede, depresiunea Vad-Borod, pe valea Crișului Negru, depresiunea Beiuș, pe valea Crișului Alb, depresiunea Gurahonț și pe valea Carașului, depresiunea Oraviței. Poziția geografică (în sectorul de influență oceanică) determină un climat mai umed, de tranziție între munți și câmpie. Climatul specific este cel al dealurilor joase (sub 500 m), cu temperaturi medii anuale de 8-10°C, cu precipitații bogate,de 700-1000mm pe an,datorate influențelor oceanice și celor submediteraneene (care se manifestă la sud de Valea Timișului), specifice fiind
Dealurile de Vest () [Corola-website/Science/312488_a_313817]
-
de la est către vest. Principalele artere hidrografice sunt: Someș, Lăpuș, Crasna, Barcău, Crișul Repede, Crișul Negru, Crișul Alb, Mureș, Bega, Timiș, Bârzava și Caraș. Apele de adâncime apar în lungul faliilor din fundamentul marginal carpatic,având caracter termal. La limita Câmpiei de Vest cu Dealurile de Vest,prezența apelor termale,având și unele săruri în conținut (ca de exemplu bicarbonate-sulfurate la Băile Felix, 1 Mai, Tinca), a adus faima unor stațiuni balneare de interes terapeutic precum Băile Felix, 1 Mai și
Dealurile de Vest () [Corola-website/Science/312488_a_313817]
-
stratificația solului. În al doilea rând, schimbările climei și scăderea nivelului mării au alterat în mod dramatic aspectul și forma țării, fiind necesară astfel interpretarea dovezilor arheologice. De-a lungul pleistocenului târziu, insula Hokkaido (nordul Japoniei) era o continuare a câmpiei cu climă rece a Siberiei; pe când schimbarea climei era mai puțin simțită în sudul Japoniei. Scăderea nivelului mării a expus recifurile de pe coastele de vest ale Japoniei, formându-se astfel legături periodice, mai ales între anii 20.000-18.000 î.e.n.
Japonia antică () [Corola-website/Science/312620_a_313949]