15,139 matches
-
paradigmei educaționale postmoderne / 15 1.1. Educația ca îmblânzire / 16 1.2. Educația și relația de alteritate / 18 1.3. Recuzita postmodernă a educației / 20 1.4. O dilemă a educației de tip postmodern / 24 Capitolul 2. Postmodernismul și problema idealului educațional / 27 2.1. Modernitatea mizează pe rațiune / 27 2.2. Postmodernitatea mizează pe corp / 30 2.3. Școala sub asediul postmodernității / 32 2.4. Hedonismul și educația / 34 2.5. Idealul un concept vetust? / 37 2.6. Idealul bine
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
tip postmodern / 24 Capitolul 2. Postmodernismul și problema idealului educațional / 27 2.1. Modernitatea mizează pe rațiune / 27 2.2. Postmodernitatea mizează pe corp / 30 2.3. Școala sub asediul postmodernității / 32 2.4. Hedonismul și educația / 34 2.5. Idealul un concept vetust? / 37 2.6. Idealul bine temperat o contradicție în termeni? / 40 2.7. Tehnică fără etică? / 41 2.8. Învățare fără etică / 45 Capitolul 3. Despre modele și rolul lor în educație / 51 3.1. Vechii greci
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
problema idealului educațional / 27 2.1. Modernitatea mizează pe rațiune / 27 2.2. Postmodernitatea mizează pe corp / 30 2.3. Școala sub asediul postmodernității / 32 2.4. Hedonismul și educația / 34 2.5. Idealul un concept vetust? / 37 2.6. Idealul bine temperat o contradicție în termeni? / 40 2.7. Tehnică fără etică? / 41 2.8. Învățare fără etică / 45 Capitolul 3. Despre modele și rolul lor în educație / 51 3.1. Vechii greci și forța educativă a modelului / 51 3
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
își găsește justificarea în ceea ce John Dewey a numit "pedagogia efortului", punând cu totul în umbră entuziasmul sau investiția afectivă din partea copilului; dar, în absența implicării afective experiențele valorice și valorizante sunt imposibile, la fel motivația și opțiunile în numele unui ideal; să nu uităm că în cazul omului, alegerile presupun interdependențe între elementul instinctual, tradiția culturală și elementul învățat: Din angrenajul acestor interdependențe ce acționează aproape exclusiv în subconștient izvorăște impulsul tuturor acțiunilor noastre, chiar și al acelora supuse cel mai
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
spre lumea adultă (să crească, într-un cuvânt), tot ce face e să inducă stagnare, chiar regresie, prin viziunea sa nostalgică și mitizantă a unei copilării considerate edenică, pură și necontaminată...". (Frabetti, 2003, p. 47) Capitolul 2 Postmodernismul și problema idealului educațional 2.1. Modernitatea mizează pe rațiune Idealul devine un concept operațional începând cu secolul al XVIII-lea, și mai ales al XIX-lea, moment care coincide cu apariția și utilizarea unui alt concept, oarecum înrudit, oricum aflate în strânsă
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
tot ce face e să inducă stagnare, chiar regresie, prin viziunea sa nostalgică și mitizantă a unei copilării considerate edenică, pură și necontaminată...". (Frabetti, 2003, p. 47) Capitolul 2 Postmodernismul și problema idealului educațional 2.1. Modernitatea mizează pe rațiune Idealul devine un concept operațional începând cu secolul al XVIII-lea, și mai ales al XIX-lea, moment care coincide cu apariția și utilizarea unui alt concept, oarecum înrudit, oricum aflate în strânsă legătură: sufletul; în acest caz este vorba despre
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
tradiția religioasă, de cadrele sociale și de clasă etc. Sufletul ca scop de atins prin educație este surprins prin bildung, care desemnează într-o primă fază gradul de interiorizare a culturii umanității, ceea ce constituie, indiferent de forma concretă de exprimare, idealul modernității; ulterior, bildung a ajuns să surprindă și procesul de asimilare a culturii, cu alte cuvinte, efortul: "accesul către sensul profund al lucrurilor prevedea un efort: timp, erudiție, răbdare, sârguință, voință. Era vorba, literalmente, de a merge în profunzime, excavând
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
criteriului: copiii, persoanele cu retard mental, bolnavii mental, la un moment dat femeile etc. În același timp, atacul la adresa rațiunii poate fi perceput și ca un atac la adresa educației și a școlii ca realități edificate anume pentru a permite concretizarea idealului coagulat în jurul raționalității, adevărului, științei și progresului. Ca atare, "revanșa simțurilor împotriva rațiunii", cum nota Daniel Bell începe cu resurecția corpului și cu edificarea legitimării unei constelații conceptuale centrate pe corp: • simțurile iau locul rațiunii, ceea ce va avea ca efect
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
a legitimat un fapt incredibil în gândirea occidentală victoria corpului în lupta cu rațiunea: "Când cele două intră în conflict, corpul este întotdeauna cel care pierde". (Ritzer, 2010, p. 147) 2.3. Școala sub asediul postmodernității Efectul a fost retragerea idealului din peisajul științelor educației, dar și din preocupările legate de școală și de educație. Centrarea preocupărilor educaționale pe copil, dincolo de consecințe pozitive indiscutabile, a suscitat controverse și a determinat multiplicarea punctelor de vedere, unele chiar "extremiste"; să amintim în acest
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
și nevoia de efort continuu, care trimite la viitor (să nu uităm, cele două mari povestiri specifice modernității capitalismul și socialismul plasează paradisul în viitor, chair dacă aceste povestiri sunt opuse în substanța lor); ca atare, se poate considera că idealul nu face altceva decât să propună o țintă care nu este niciodată prea îndepărtată, precum și energia interioară necesară pentru apropierea de ea. În schimb, astăzi trăim în plin paradox, deoarece toate demersurile din zona politicilor educaționale subliniază nevoia unei life
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
identităților cu măștile maschează prea ușor (superficial, am spune) o problemă fundamentală: "Problema măștii (a identității, în cazul nostru n.a.) e problema raportului dintre ființă și aparență". (Vattimo, 2001, p. 13) Identitățile de unică folosință intră în coliziune cu amplitudinea idealului, aruncă în aer responsabilitatea ("altcineva" a făcut o promisiune, o "altă" persoană a participat la acea acțiune, eram cu totul altul atunci când a avut loc întâmplarea etc.), desființează viitorul care obligă la angajament, un angajament relativizat de realitatea postmodernă și
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
de fiecare dată altă identitate, "cerută" de ceilalți (mereu alții), de multitudinea posibilităților și a alternativelor sau, pur și simplu, de propriul capriciu. Identitatea este imagine, iar imaginea (deși superficială, schimbătoare) este mai credibilă decât realitatea; în schimb, școala și idealul trimit de fiecare dată la esența (ființa, spune Vattimo) care se ascunde în spatele imaginii și care este constantă, accesibilă cu ajutorul rațiunii; identitatea individului modern se corelează cu esența realității, exprimată în mod adecvat prin legile științei; dar știința ca demers
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
mizează de fiecare dată pe viitor ca orizont temporal care face posibile noi descoperiri științifice. Multiplicitatea identităților individului postmodern se corelează cu imaginile, de fiecare dată altele, accesibile prin intermediul simțurilor și care încadrează individul într-un prezent perpetuu. 2.5. Idealul, un concept vetust? Postmodernitatea și idealul par incompatibile; să nu uităm, "idealul ignoră jumătățile de măsură. El nu desemnează doar ceea ce are "valoare pentru mine", ci și ceea ce are "cea mai mare valoare". Idealul este de ordinul superlativului. El indică
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
ca orizont temporal care face posibile noi descoperiri științifice. Multiplicitatea identităților individului postmodern se corelează cu imaginile, de fiecare dată altele, accesibile prin intermediul simțurilor și care încadrează individul într-un prezent perpetuu. 2.5. Idealul, un concept vetust? Postmodernitatea și idealul par incompatibile; să nu uităm, "idealul ignoră jumătățile de măsură. El nu desemnează doar ceea ce are "valoare pentru mine", ci și ceea ce are "cea mai mare valoare". Idealul este de ordinul superlativului. El indică nu doar ceea ce trebuie făcut, ci
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
noi descoperiri științifice. Multiplicitatea identităților individului postmodern se corelează cu imaginile, de fiecare dată altele, accesibile prin intermediul simțurilor și care încadrează individul într-un prezent perpetuu. 2.5. Idealul, un concept vetust? Postmodernitatea și idealul par incompatibile; să nu uităm, "idealul ignoră jumătățile de măsură. El nu desemnează doar ceea ce are "valoare pentru mine", ci și ceea ce are "cea mai mare valoare". Idealul este de ordinul superlativului. El indică nu doar ceea ce trebuie făcut, ci și ceea ce trebuie neapărat făcut, cu
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
într-un prezent perpetuu. 2.5. Idealul, un concept vetust? Postmodernitatea și idealul par incompatibile; să nu uităm, "idealul ignoră jumătățile de măsură. El nu desemnează doar ceea ce are "valoare pentru mine", ci și ceea ce are "cea mai mare valoare". Idealul este de ordinul superlativului. El indică nu doar ceea ce trebuie făcut, ci și ceea ce trebuie neapărat făcut, cu orice preț, uneori cu prețul vieții". (Lacroix, 2009, pp. 21-22) În acest context, are sens să vorbim de idealul bine temperat, formulă
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
mai mare valoare". Idealul este de ordinul superlativului. El indică nu doar ceea ce trebuie făcut, ci și ceea ce trebuie neapărat făcut, cu orice preț, uneori cu prețul vieții". (Lacroix, 2009, pp. 21-22) În acest context, are sens să vorbim de idealul bine temperat, formulă pe care o propunem pentru a descrie încercările contemporane de a concilia postmodernitatea cu idealul? Idealul presupune cu necesitate constanță și continuitate; ca atare, problema ar fi să identificăm care sunt constantele lumii în care trăim: valoarea
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
trebuie neapărat făcut, cu orice preț, uneori cu prețul vieții". (Lacroix, 2009, pp. 21-22) În acest context, are sens să vorbim de idealul bine temperat, formulă pe care o propunem pentru a descrie încercările contemporane de a concilia postmodernitatea cu idealul? Idealul presupune cu necesitate constanță și continuitate; ca atare, problema ar fi să identificăm care sunt constantele lumii în care trăim: valoarea este negată ca fiind ierarhizantă, discriminatorie, elitistă; adevărul și cunoașterea științifică reprezintă doar o modalitate de raportare la
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
neapărat făcut, cu orice preț, uneori cu prețul vieții". (Lacroix, 2009, pp. 21-22) În acest context, are sens să vorbim de idealul bine temperat, formulă pe care o propunem pentru a descrie încercările contemporane de a concilia postmodernitatea cu idealul? Idealul presupune cu necesitate constanță și continuitate; ca atare, problema ar fi să identificăm care sunt constantele lumii în care trăim: valoarea este negată ca fiind ierarhizantă, discriminatorie, elitistă; adevărul și cunoașterea științifică reprezintă doar o modalitate de raportare la realitate
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
participării; abandonarea spațiului public și a îndatoririlor cetățeanului a determinat centrarea individului pe sine însuși și a spațiului public pe problemele individului, pulverizându-se astfel problemele cetății. Dacă această descriere a realității este exactă, dacă imaginea a înlocuit realitatea, temperarea idealului poate că s-ar impune, dar se impune la fel de stringent și întrebarea: idealul bine temperat reprezintă un alt nume pentru același fenomen, sau constatarea unei alte realități care necesită un alt nume? Ce ar însemna temperarea idealului pentru școală? Pentru
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
sine însuși și a spațiului public pe problemele individului, pulverizându-se astfel problemele cetății. Dacă această descriere a realității este exactă, dacă imaginea a înlocuit realitatea, temperarea idealului poate că s-ar impune, dar se impune la fel de stringent și întrebarea: idealul bine temperat reprezintă un alt nume pentru același fenomen, sau constatarea unei alte realități care necesită un alt nume? Ce ar însemna temperarea idealului pentru școală? Pentru a răspunde la această întrebare, poate că este necesar să descriem transformările prin
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
înlocuit realitatea, temperarea idealului poate că s-ar impune, dar se impune la fel de stringent și întrebarea: idealul bine temperat reprezintă un alt nume pentru același fenomen, sau constatarea unei alte realități care necesită un alt nume? Ce ar însemna temperarea idealului pentru școală? Pentru a răspunde la această întrebare, poate că este necesar să descriem transformările prin care a trecut/trece școala contemporană, deoarece documentele normative fac trimitere în continuare la un ideal de factură modernă, în adecvare sau nu cu
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
necesită un alt nume? Ce ar însemna temperarea idealului pentru școală? Pentru a răspunde la această întrebare, poate că este necesar să descriem transformările prin care a trecut/trece școala contemporană, deoarece documentele normative fac trimitere în continuare la un ideal de factură modernă, în adecvare sau nu cu realitatea școlii. În acest plan, remarcăm: relativizarea canonului, ca urmare a eliminării criteriilor valorice de selecție (postmodernii consideră că orice creație umană este echivalentă cu alta, în plus, creațiile grupurilor marginale, oprimate
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
reprezentant al lumii cunoașterii, profesorul nu poate oferi expertiză într-o lume care stă sub semnul hedonismului; pe de altă parte, profesorul reprezintă autoritatea într-o lume care relativizează orice autoritate, inclusiv aceea a individului asupra propriei persoane. 2.6. Idealul bine temperat o contradicție în termeni? Dacă această descriere sumară este adecvată, atunci școala este în criză, o criză care ar putea fi una de ideal; cum ar putea fi descris un ideal bine temperat? Poate prin apelul la recuperarea
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
lume care relativizează orice autoritate, inclusiv aceea a individului asupra propriei persoane. 2.6. Idealul bine temperat o contradicție în termeni? Dacă această descriere sumară este adecvată, atunci școala este în criză, o criză care ar putea fi una de ideal; cum ar putea fi descris un ideal bine temperat? Poate prin apelul la recuperarea unor valori ignorate astăzi, ca de exemplu: sănătatea la nivel individual (care să înlocuiască cultul performanței) și ingineria socială (Karl Popper) în plan social, care să
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]