15,241 matches
-
Israelul o mulțime de bani și nu-i aduce decât necazuri. Este adev)rât, Israelul s-a descurcat excepțional; din 1967, producția agricol) În Cisiordania a crescut considerabil mulțumit) israelienilor, Ins) arabii nu doresc s) fie conduși de Israel. Ei insist) s) se autoguverneze. Din cauza natalit)ții crescute a arabilor, anexarea ar constitui o Înfrângere - arabii ar dep)și rapid num)rul evreilor, care ar r)mane În minoritate și că aleg)tori. Cum ar rezolva un stat evreiesc democratic problemă
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
această metodă, chiar și la Visul unei nopți de vară, spectacolul pe care Îl terminase cu puțin Înainte de Întâlnirea noastră, unde primii spectatori ai acestui triumf În pregătire fuseseră copiii. Brook susține că ei sunt publicul cel mai alert. „De ce?“, insist eu, neîncrezător. „Copiii ne dau cea mai bună lecție, pentru că reacția lor e directă și imediată! Faptul că nu știu nimic despre noi sau despre piesă, că nu au un bagaj cultural de referințe, că vin deschiși, fără să aștepte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
aproape În șoaptă. Deși nu căutam neapărat un nas clasic, Îmi era greu să-mi Închipui că Medeea are nasul cârn. Și când am Întrebat-o de ce șoptește, mi-a răspuns că ea nu obișnuiește să țipe. Ellen totuși a insistat: lucrează cu ea, Încearcă o săptămână! GB : Consideri că Priscilla s-a format ca actriță lucrând cu tine sau că avea deja o personalitate actoricească definită ? Priscilla s-a angajat trup și suflet În lucru, deși suferea după fiecare repetiție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
ești chemat să reproduci același spectacol cu aceeași concepție, aceleași decoruri și costume, dar cu alți cântăreți, alt cor, altă orchestră și alt dirijor, pe o altă scenă. De obicei se apelează la un asistent ca să refacă originalul, dar eu insist să fiu prezent la cel puțin jumătate din repetiții de câte ori am timpul să o fac. Încerc să schimb cât se poate, să adaptez concepția inițială la condițiile diferite ale fiecărui loc. Nu mă interesează să fac de două ori același
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
săi. Le observă rănile, le vede boala, dar nu distant, ci cu delicatețe, nu Îi tratează cu răceala științifică de laborator, ci cald, plin de compasiune. Îi vede și Îi Înțelege așa cum sunt, fără să-i acuze. În scrisori, Cehov insistă mereu că personajele lui nu sunt nici eroi, nici ticăloși, și ne dă astfel o sugestie extrem de prețioasă. Prima oară când am montat la Tokyo Pescărușul, cu actori japonezi, nu mi-a fost ușor să urmez această notă a lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
oftând brusc (căci Întotdeauna se și Întâmpla ceva - o criză de febră a fânului, moartea unui păun, pierderea unui ogar barzoi): „Je suis triste et seul comme une «bylinka v pole»“ („sunt singur ca un «fir de iarbă pe câmp»“). Insista asupra faptului că are o boală de inimă incurabilă și că, În cazul unui atac, nu se putea liniști decât dacă se Întindea pe spate, pe podea. Nimeni nu-l lua În serios și, după ce a murit Într-adevăr de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
fiecare oră Își pudra fața cu un puf mare roz, astfel Încât mica aluniță de pe unul din pomeți părea o stafidă pe fondul acela făinos. În pofida lâncezelii În care-și petrecea de obicei zilele, a rămas o femeie extraordinar de rezistentă, insistând să doarmă lângă o fereastră deschisă tot timpul anului. Într-o dimineață, după ce toată noaptea viscolise, camerista a găsit-o zăcând sub un strat de zăpadă sclipitoare care căzuse peste ea și peste pat, fără a-i tulbura cu nimic
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Hairstreak al lui Champan sau recent redescoperitorul White al lui Mann. Am Încercat să jucăm tenis pe un teren public; dar un vânt de iarnă fugărea pe el frunzele veștede și, pe lângă asta, Lenski nu prea știa să joace, deși insista să ni se alăture, cu paltonul pe el, Într-o asimetrică partidă În trei. Mai târziu, ne petreceam aproape toate după-amiezile pe un ring pentru patine cu rotile din Kurfürstendamm. Îmi amintesc că Lenski se Îndrepta cu patinele, ca un
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
după cum se exprimau afișele), prin jocuri de cuvinte, furnizând vorbitorilor subiecte grase. A avut loc un banchet oficial prezidat de Sir Edward Grey și un interviu comic cu George al V-lea pe care Ciukovski, l’enfant terrible al grupului, insistase să-l Întrebe dacă-i plac operele lui Oscar Wilde - ză ooarks of Oald. Regele, pe care-l deruta accentul anchetatorului lui și care nu se omorâse niciodată cu lectura, a parat elegant lovitura, interesându-se dacă oaspeților lui le
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cotropirea... Moldovenii au ceva de apărat! se repede Tăutu să nu i-o ia înainte Duma. Într-adevăr, un amănunt deloc de neglijat într-o bătălie, dar n-ajunge... Ștefan nu spune ce-ar mai trebui. Cu pacea ce facem? insistă Stanciu. Ce facem? se vaicăre Juga. Ne-or prăpădi osmanlâii. Turcii sunt mulți, ca năsipu' mării... Să cădem la învoială... Mai dăm noi, mai lasă ei... Pace să avem. Să ne rugăm de pace. Scuipă-ți în sân! îi propune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
se lasă tăcere și, parcă, cucuvaia din schitul părăsit se vaicăre și cobește și mai sinistru, înfiorându-i cu gânduri rău prevestitoare... Da' Isaia nu mai vine, bre? Să jurăm ce avem de jurat și să plecăm pe la cășile noastre, insistă Cupcici. Negrilă schimbă vorba, pentru că îi păcănea în urechi cuvântul: "Salcie! Salcie! Salcie!"... Voi ați băgat de samă? Lui Vodă îi pică mucu' după fătuca Radului Vodă... Băgat, zâmbește răutăcios Alexa, făcând nerușinat cu ochiul. Se șoptește că diavolița i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Voievod și Domn a toată Țara Moldovei?!" Isaia tresare, stacojiu de plăcere. Cu bucurie reținută, cu modestie prefăcută, protestează: Aaa! Nuu! Nuu!... De ce "Nu"?! Negrilă, gata cu ploconeala, îi ține isonul: Sigur! "Io Isaia Voievod!" De ce nu?! De ce?! De ce nu?! insistă Alexa. Mare boier ești! Bogat ești! Vrednic ești! Uns cu toate alifiile ești! "Cumnat", olecuță de "os domnesc" cum s-ar zice, ești! spune el ironic. De-al nostru, trup și suflet, ești! Moldova te vrea; vrea ce vrem noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
a băutură. Micuță, slăbuță, cu câțiva negi pe față, care nu produceau totuși repulsie, doamna Borcea era o femeie liniștită, decentă, discretă. Vorbea puțin și cu miez. De câtre ori venea la noi, mă întreba, cumva în treacăt, fără să insiste, dar nu formal, cu un fel de seriozitate care mă flata: „Ce mai faci, Valeriu?” A fost o prietenă adevărată. Când, în toamna lui 1964, mama s-a operat, nu surorile ei, ci doamna Borcea a stat cu ea câteva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
1967, când Doinei i-au dat, în sfârșit, drumul de la maternitate, după grozăvia primei ei nașteri, exact în momentul în care aveam mai mare nevoie de sprijinul unui umăr de femeie (mama era plecată, împreună cu tata, la Sângeorz, și eu insistasem să nu se întoarcă), a sosit la noi, nu mai țin minte în ce împrejurări, domnișoara Mica. Avea pe atunci, cred, spre șaizeci de ani, și - numele o caracteriza perfect - era, într-adevăr, micuță, un pumn de femeie, extrem de energică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
gară. Abia în martie, când, printr-o relație, am ajuns la un doctor cu multă experiență de la „Caritas”, starea Doinei a început să se amelioreze și eu să mă mai liniștesc. Dar tot nu vroiam să plec. A trebuit să insiste Doina ca să mă hotărăsc până la urmă să întreprind acea călătorie în Lumea Nouă. Vizita în Cuba mi-am petrecut-o numărând zilele rămase până la întoarcere. Pe măsură ce acestea se împuținau, starea mea sufletească devenea mai bună. Ce fericire, când am aflat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
tot ce mai rămăsese din părinții lui. Contrastul era cutremurător, insuportabil pentru cel care avea un termen de comparație (acest „termen de comparație” fiind însăși viața!). Tanti Nuța și tanti Didina, femei voinice, aprige, poruncitoare, venite din Lipia la înmormântare, insistaseră să se deschidă, cu acest prilej, groapa nepoatei lor Emilia (mama Doinei și al lui Marius), înhumată neprohodită. Se deschisese apoi și groapa soțului Ștefan, și osemintele amândurora, la un loc, fuseseră slujite acum după cuviință. În 1975, când i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
dintotdeauna - de tata și de nepoții Doinei. Totul părea în regulă. Doar petele mari de cerneală de sub ochi (așa le-am interpretat câteva secunde, înregistrându-le) mi-au dat ceva fiori. Când Doina s-a dus duminică s-o vadă (insistând ca eu să rămân acasă, iar eu am rămas), i s-a spus că murise. Peste câteva luni ar fi împlinit 92 de ani. * Să faci critică literară aproape o viață de om și să treci pe lângă un Ion D.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
om, a cunoscut uneori teama. Dar a dovedit prin toată existența sa că nu cedează, în nici un caz, niciodată, acestui sentiment diminuant, natural poate, subuman sigur. Tot ce a făcut, în momente când stihiile pustiirii îl asaltau din toate părțile (insist : din toate părțile), a fost să le privească în față, netulburat, să le spună exact pe nume și să nu se încline. Nici actul de abdicare de la 30 decembrie 1947 nu a fost altceva, dacă ne gândim bine, având în
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
burlesc și neseriozitatea ostentativă acoperă în „anti-teatrul” ionescian un substrat de angoasă ale cărei semnale, în Cântăreața cheală de pildă, deci în prima piesă, se insinuează progresiv după primele replici. Este aprehensiunea vidului, a vacuității existențiale, nu e nevoie să insistăm, lucrul acesta a devenit la rândul său un clișeu exegetic. Obsesia vidului în teatrul lui Eugen Ionescu merge dilatându-se până la apoteoza ei din Scaunele. Dar apoi se comprimă în altă obsesie, decurgând din prima, dar mai directă, mai umană
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Călinescu, relevând că orizonturile poetului sunt nașterea și moartea lumii, cel de al doilea orizont e într-adevăr dominant în postume, deși deloc exclusiv ; funerarul în genere, în plan fie uman, fie cosmic, străbate întreg continentul liric eminescian. I. Negoițescu, insistând asupra perspectivei funerare, nu contrazice deloc, în fond, teza robusteței vitale și virile a poetului afirmată de Călinescu, dar merge până la niște consecințe mai îndepărtate pe linia filonului plutonic pe care l-a intuit și denumit. A denumi un fenomen
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
litanie : „Rodiica mamii... fetiița mamii... iubiiita mamii...”. Din când în când și râdea, un râs ciudat. Purtătorii de cizme renunțaseră, probabil, să o mai oprească. Așa l-am cunoscut pe doctorul Voiculescu. Nichita Stănescu Motive asupra cărora prefer să nu insist m-au împiedicat să iau act de apariția lui Nichita Stănescu la vremea când s-a produs. De numele lui am început să aud abia după 1964. Dreptul la timp mi-a plăcut enorm, dar n-am avut cartea în
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
dar am și atacat „argumentele” aduse de delegații de la Iași și am tras concluzia că nu vom adera la propunerea ieșenilor de a ne înscrie în Uniunea Studenților Democrați. Părintele profesor Cicerone Iordăchescu, decanul nostru și profesorul Justin Moisescu au insistat ca să renunțăm la reînființarea asociației „Academia Ortodoxă” care fusese desființată și să ne înscrim în „Uniunea Studenților Democrați”. Înfierbântat, necontrolat, am reluat cuvântul și i-am jignit și pe deleagații de la Iași că ne cer să ne vindem conștiințele pentru
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
lui Corneliu Calistru. De observat că și propunerile stagiunii viitoare conțin două premiere absolute românești, care sperăm să vadă lumina rampei cu noi succese. În acest context, îmi permit să reiterez o veche propunere care ar stimula creația lirică românească. Insist în a crede - ca și mulți alții de bună-credință -, că autoritățile competente de azi ar rămâne în istorie, la loc de cinste, dând titlul de Opere naționale scenelor lirice din Iași, Cluj și Timișoara, cu obligația statului de a și
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
bine să intrăm în subiect de la început, fără introducere, deoarece spațiul tipografic este restrâns și ar fi multe de spus. Ce se mai întâmplă cu Teatrul de vară? Pentru Iași, nu contează a cui a fost inițiativa și cine a insistat pentru materializarea ei, a edifica un spațiu cultural într-un loc atât de nimerit nici că se putea a fi o idee mai bună. Important este că, ani în șir, a și fost exploatat cum se cuvine. Pentru mine, acest
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
dezamăgirea din actul doi ca și nostalgia și apoi din nou dragostea, recunoștința și speranța de viață din actul trei. Cristian Waks la acest spectacol și-a dat adevărata măsură a valori sale în care credeam din momentul când am insistat vre-o doi ani să-l conving să pregătească acest rol, pe care iubit, l-a înțeles deplin și astfel a conturat un Scarpia venal, plin de poftele unui desfrânat, dur, necruțător și de temut pentru subordonați. George Cojocariu în
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]