KorAP: Find »[drukola/base=nas & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...526 527 528 ...603 >

15,053 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362

fericită cu Tarquin, zic din adâncul inimii. — Crezi? Se îmbujorează de plăcere. Pe bune? — Absolut. Uită-te și tu la tine! Pur și simplu strălucești! Ceea ce e perfect adevărat. Nu remarcasem până acum, dar pare complet altă Suze. Are același nas delicat și aceiași pomeți înalți, dar parcă s-a mai rotunjit la față, parcă e mai delicată ca niciodată. Și e tot subțire ca întotdeauna, dar parcă s-a mai împlinit cumva... aproape că... Privirea îmi alunecă asupra corpului ei

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
începe să scotocească printr-un raft. Cred că... ești foarte fericită că Suze se mărită, zic, ridicând o oglindă de mână emailată și uitându-mă la ea. — Tarquin e un scump. Se răsucește pe călcâie și se bate ușor peste nasul vag coroiat cu palma. Și, în plus, e foarte bine dotat. Perfect adevărat. Tarquin e pe locul cincisprezece în topul celor mai bogate persoane din țară, sau pe acolo. Dar mă surprinde faptul că subiectul e adus în discuție tocmai

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
în treacăt. Sau... cinci. Depinde. Se lasă iar tăcerea, întreruptă doar de sunetul ritmic și liniștitor al pașilor noștri. E o încordare foarte ciudată între noi, și nu îndrăznesc să mă uit la Luke. Îmi dreg glasul și-mi frec nasul, încercând să mă gândesc la un comentariu despre vreme. Ajungem la poarta bisericii și Luke se întoarce să se uite la mine - iar expresia lui caustică obișnuită i-a dispărut de pe chip. — Serios, Becky, spune. Chiar vrei să aștepți cinci

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
pe Suze să-și îndrepte trena, am simțit că mi se umezesc ochii. Și când muzica de orgă începe maiestuoasă și pășim încet în biserica în care nu mai ai loc să arunci un ac, sunt nevoită să-mi trag nasul la fiecare două note de orgă. Suze îl ține strâns pe tatăl ei de braț, iar trena îi plutește pe dalele vechi. Eu vin în urma ei, încercând să nu fac zgomot cu tocurile și sperând că nimeni nu va observa

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
amintească de o hermelină, dar trebuie să recunosc că e o adevărată apariție, cu sporranul la brâu și cu kiltul. Și se uită la Suze cu atâta dragoste și cu atâta admirație, că simt că iar începe să mă mănânce nasul. El se întoarce ușor, îmi surprinde privirea și îmi zâmbește ușor stresat - iar eu îi răspund cu un mic surâs jenat. Sinceră să fiu, n-am să mai pot niciodată să mă uit la el de acum încolo fără să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
brațe. E... o rochie foarte drăguță... Cum să adaug oare, dar n-ai să mă vezi în veci purtând-o? — Și îți vine la fix, spune mami cu noduri în gât și caută un șervețel. Dar tu hotărăști. Își suflă nasul. Dacă crezi că nu ți se potrivește... spune-mi. Nu mă supăr. Păi... ce să zic... Of, Doamne. O să mă gândesc, reușesc să îngaim într-un final și schițez un zâmbet chinuit. Punem rochia de mireasă înapoi în geanta ei

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
zis că ea întotdeauna obține exact ce-și dorește. Se pare că nunta va fi absolut mortală. Dar Cruella e mic copil pe lângă ea. Îți poți închipui că l-a obligat pe un portar să-și facă operație estetică la nas și a concediat toți florarii din New York?... Tipa care-i organizează nunta mai are un pic și intră la balamuc! Cine se ocupă de nunta ta? — Mama, răspund, și Erin cască ochii mari. — Mama ta organizează nunți? N-am știut

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
Dacă e o problemă chiar așa de mare, uită toate astea! Nu trebuie nici să vii la petrecerea de logodnă dacă n-ai chef - și facem nunta în Oxshott. Ești fericită acum? — Eu... Tac și încep să mă frec la nas. Normal, acum că a zis asta, simt că încep să înclin în partea cealaltă. Fiindcă, dacă stai să te gândești, e o ofertă senzațională. Și, dacă aș putea cumva să-i conving pe mami și pe tati, poate că o să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
la soțul ei. — Noi nu credem în vânătoare, spune Clark Kent, destul de rece. Bună seara. Și, încă o dată, felicitări, spune către mine. În timp ce respectivii se îndepărtează, Suze se mă fixează nedumerită. — Bex. Tu ai înțeles ceva? — Eu... ăă... Îmi frec nasul, încercând să mă gândesc la ceva. Nu știu de ce, dar am sentimentul foarte puternic că nu vreau deloc să-i spun lui Suze despre nunta de la Plaza. OK, mint, știu de ce. Pentru că știu exact ce o să zică. — Da! spun în

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
întâi să cumpărați ce doriți. Ce ați dori să le luați? — Îhmm... păi... Mă uit pe listă. Îhm... Haide acum. Doar n-o să cumpăr un cadou pentru niște oameni pe care nici nu-i cunosc. Recunoaște adevărul. Ți-ai băgat nasul unde nu-ți fierbea. — Aveți vreo idee? — Ce-ați zice de patru castronașe de salată? mă trezesc zicând. — O alegere perfectă! Bud mă conduce spre o casă din apropiere. Doriți să le trimiteți și un mesaj? — Un mesaj? — Prietenilor dumneavoastră

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
lângă o femeie între două vârste, într-un cardigan vechi albăstrui. — Ești bine, draga mea? Ridic ochii spre ea și văd că îmi întinde un șervețel. N-are cum să nu te impresioneze, spune cu blândețe în timp ce eu îmi suflu nasul. Pe cine ai aici, o rudă? — Un prieten. Dumneavoastră? — Soțul meu Ken, spune femeia. A făcut un bypass. — O, Doamne! Îmi... pare foarte rău. Încerc să-mi închipui cum m-aș simți dacă Luke ar fi pe patul ăla de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
extrem de fragilă le face semn cu mâna strănepoților ei. În clipa în care i-a zărit, i s-a luminat întreaga față și, brusc, pare că a întinerit cu zece ani - și, spre groaza mea, mă trezesc să-mi trag nasul din nou. Pe scaunele din apropiere stau două fete în blugi, și una dintre ele îmi zâmbește cu simpatie. — Sunt foarte drăguți, spune. — Nu credeți că, dacă oamenii ar avea lângă ei familiile, s-ar face bine de o mie

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
de colecție Danny Kovitz la Barneys. Mă holbez la el îngrozită. — Parc-ai zis că n-o să te verifice! — Păi, n-ar fi făcut-o! Danny înghesuie alt umeraș pe stativ. Dar tâmpita aia de prietenă a lui își bagă nasul unde nu-i fierbe oala. Până acum n-a dat nici doi bani pe mine, dar, în clipa în care a auzit cuvântul Barneys, a sărit imediat, vai, Randall, dar trebuie neapărat să-ți sprijini fratele! Du-te mâine la

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
mutăm! Proprietăreasa vrea să ne dea afară din apartament și încă nu ne-am găsit o altă locuință, și nu știu când o să începem să ne căutăm una... Spre uimirea mea, o lacrimă începe să-mi șiroiască de-a lungul nasului. Asta de unde-a mai apărut? — Dar, în afară de asta, ești bine, zice Christina. — A, da! Îmi șterg repede fața. În afară de asta, totul e super! — Becky! Christina clatină din cap. Nu-mi place deloc treaba asta. Vreau să-ți iei câteva zile

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
strânge ori de câte ori cuvintele „Luke“, „New York“ și „America“ apar în conversație. E exact ca atunci când le-am spus părinților mei că studiez Matematici superioare. Vecinul nostru Tom se înscrisese la Matematici superioare, de nu-i mai ajungeai nici cu prăjina la nas lui Janice, așa că le-am spus lui mami și lui tati că m-am înscris și eu. După care au început examenele și a trebuit să mă prefac că am un examen suplimentar (cele trei ore le-am petrecut foarte

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-i zic. Lucrul cel mai groaznic e că eu am crezut mereu că o înțeleg pe Lucy. Că ne înțelegem unul pe celălalt. Și, când colo, tot timpul ăsta... Se întrerupe brusc, caută o batistă în buzunar și-și suflă nasul. Evident, acum, dacă dau filmul înapoi, văd că au existat destule semne. — Pe bune? A, da, spune Tom. Doar că eu nu le-am dat nici cea mai mică atenție. — Cum ar fi... îl îndemn cu blândețe, străduindu-mă să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
la altar, un pui de schnautzer! Atât de drăgălaș... Se încruntă ușor. Unde naiba voiam să ajung? A, da! Ghici! Fiica și ginerele ei tocmai au plecat în Anglia în luna de miere! I-am zis, cine știe, poate dați nas în nas cu Becky Bloomwood! — Robyn, trebuie neapărat să vorbesc ceva cu tine. — Sigur, scumpo. Dacă-i vorba de vesela pentru desert, am vorbit deja cu cei de la Plaza... — Nu e vorba de vesela pentru desert! țip. Robyn, ascultă-mă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
un pui de schnautzer! Atât de drăgălaș... Se încruntă ușor. Unde naiba voiam să ajung? A, da! Ghici! Fiica și ginerele ei tocmai au plecat în Anglia în luna de miere! I-am zis, cine știe, poate dați nas în nas cu Becky Bloomwood! — Robyn, trebuie neapărat să vorbesc ceva cu tine. — Sigur, scumpo. Dacă-i vorba de vesela pentru desert, am vorbit deja cu cei de la Plaza... — Nu e vorba de vesela pentru desert! țip. Robyn, ascultă-mă! În timp ce eram

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
e vorba de un contract cu Robyn de Bendern, mi-a spus pur și simplu: — Ne pare rău, domnișoară, nu putem face nimic pentru dumneavoastră. Iar altul a zis: — Fată dragă, ai încurcat-o. Și mi-a închis telefonul în nas. Și totuși, nu-mi vine să cred că nu există nici o soluție. În ultimă instanță, i-am trimis contractul la Garson Low, cel mai scump avocat din Manhattan. Am citit despre el în revista People, și scria că are cea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546

probleme nu doar pentru a sublinia dificultățile de documentare pe care le-am Întâmpinat În confi- gurarea „imaginii evreului În cultura română”, ci și pentru că acest fenomen cultural-politic este el Însuși un aspect care completează această imagine. Portretul fizic 1. Nas coroiat, buze groase „Chip de Silen” În primăvara anului 1993, pentru filmul său Lista lui Schindler, regi- zorul american Steven Spielberg a filmat În Cracovia episoadele cu deportarea evreilor din ghetoul orașului (desfășurată În martie 1943). Pentru a angaja figurația

Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu (2012) [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
Într-adevăr un „profil evreiesc” tipic sau este vorba de un stereotip, de dată aceasta fizionomic. De regulă, prin „profil evreiesc” se Înțelege așa-numitul „chip de Silen”, adică : buze groase, senzuale (de obicei, buza inferioară răsfrântă) și, mai ales, nas mare și coroiat. „Evreii [din Bucovina] - scria etnograful Dimitrie Dan la sfârșitul secolului al XIX-lea - au nasul mare și de regulă Încovoiat, care Împrejurare indică originea [lor] orientală” <endnote id=" (126, p. 7)"/>. Cam de la Începutul secolului al IX

Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu (2012) [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
prin „profil evreiesc” se Înțelege așa-numitul „chip de Silen”, adică : buze groase, senzuale (de obicei, buza inferioară răsfrântă) și, mai ales, nas mare și coroiat. „Evreii [din Bucovina] - scria etnograful Dimitrie Dan la sfârșitul secolului al XIX-lea - au nasul mare și de regulă Încovoiat, care Împrejurare indică originea [lor] orientală” <endnote id=" (126, p. 7)"/>. Cam de la Începutul secolului al IX-lea (vezi Stuttgart Psalter), iconografia medievală occidentală a excelat În prezentarea cari- caturală a evreului, cu trăsături diavolești

Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu (2012) [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-lea (vezi Stuttgart Psalter), iconografia medievală occidentală a excelat În prezentarea cari- caturală a evreului, cu trăsături diavolești <endnote id="(544)"/>. Evident, evreul emblematic era Iuda (mai rar Cain sau Caiafa), al cărui facies con- centra toate clișeele fizionomice identitare : nasul coroiat, buza de jos groasă și răsfrântă, exoftalmie, barba ascuțită, părul roșu etc. „Chipul de Silen” al lui Iuda, marcat de grimasă, contrasta puternic cu cel frumos și senin al lui Isus. Pentru a putea fi ușor identificat și pentru ca

Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu (2012) [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
caustice, prin care cel mai adesea sunt exprimate ostracizarea și ura unei societăți cu o viziune complet negativă asupra evreului. În iconografia bizantină imaginea evreului este mai mult biblică decât sociologică” <endnote id="(136, p. XIX)"/>. Credința că evreii au „nasul cocoșat” a lăsat urme și În limbajul popular. Țăranii din unele zone ale României (sudul Transilvaniei, de exemplu) numesc nasul coroiat „nas jâdovesc” (dar În sudul Basarabiei i se spune „nas ca la armeni”) <endnote id="(200, p. 9)"/>. Excrescența

Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu (2012) [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
În iconografia bizantină imaginea evreului este mai mult biblică decât sociologică” <endnote id="(136, p. XIX)"/>. Credința că evreii au „nasul cocoșat” a lăsat urme și În limbajul popular. Țăranii din unele zone ale României (sudul Transilvaniei, de exemplu) numesc nasul coroiat „nas jâdovesc” (dar În sudul Basarabiei i se spune „nas ca la armeni”) <endnote id="(200, p. 9)"/>. Excrescența cartilaginoasă care face ca ciocul porumbeilor să fie acvilin se numește În engleză jewing (din engl. jew = „evreu”). Poate tot

Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu (2012) [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]