13,622 matches
-
baladelor este mai stabilă decât textul lor. Actualmente, majoritatea baladelor din Gorj sunt interpretate de Cristian Geagu-Cătăroiu, nepotul lăutarului Petre Geagu. Din repertoriul său fac parte balade din toate categoriile: haiducești, vitejești („Ghiță Cătănuță”) și, mai ales, sociale („Uncheșelul”, „La nuntă la Vijulan”, „Bărbatul meu nu este mort”, „Gogin din Buduhala” ș.a.). Două dintre acestea sunt cântări „clasice”, răspândite în Oltenia rurală: „Ce faci moșule-n grădină?” (sau „Uncheșelul” / „Moșnegelul”) și „Ghiță Cătănuță”. Celelalte balade, numite de folcloriști „jurnale orale”, sunt
Folclorul muzical din Gorj () [Corola-website/Science/327640_a_328969]
-
Ce faci moșule-n grădină?” (sau „Uncheșelul” / „Moșnegelul”) și „Ghiță Cătănuță”. Celelalte balade, numite de folcloriști „jurnale orale”, sunt relatări de evenimente senzaționale recente, lipsite de eroism. („Focul de la Costești”, „Bărbatul meu nu este mort”, „Gogin din Buduhala” sau „La nuntă la Vijulan”). Interesantă este „Cântarea lu Cojin” („Gogin din Buduhala”), bărbatul ucis de pădurar pe când fura lemne. Cântecul are la bază o întâmplare reală petrecută în satul Buduhala din comuna Telești. Aici este întâlnită o particularitate aparte față de restul cântecelor
Folclorul muzical din Gorj () [Corola-website/Science/327640_a_328969]
-
vârstelor etc. Piesele cele mai de seamă din Gorj sunt „cântecele lungi” (doinele) - cântece lirice lente, ornamentate și cu o formă deschisă ce le distinge de cântecele comune. Ele încă se mai cântă în întreg județul, la masa mare a nunții. De foarte multe ori, în discursurile oficiale despre folclor, s-a afirmat că doina este genul muzical-poetic reprezentativ pentru cultura populară din Gorj. Aici doina nu s-a lăsat influențată de versiunile folclorizate ale comuniștilor prin imensele ansambluri folclorice, ea
Folclorul muzical din Gorj () [Corola-website/Science/327640_a_328969]
-
de jocuri, distincte de altădată - „"brâul”", „"târcolul”, „ungurica”", „"șchioapa"”, „"rustemul"”", „bordeiașul”", „"frunza”"... - gorjenii le-au păstrat astăzi doar pe cele mai populare și cu circulație mai extinsă: „"hora de mână”" și „"sârba”". Hora este legată de actele rituale din cursul nunții, dar și de alte ocazii în care comunitățile simt nevoia să se solidarizeze (sau mai degrabă: tradiția le impune să se solidarizeze). Sârba este manifestarea energică, explozivă chiar, a acestei solidarizări. Toți gorjenii le joacă fără greș pe amândouă, oricând
Folclorul muzical din Gorj () [Corola-website/Science/327640_a_328969]
-
puternice: Târgu Cărbunești, Tismana, Runcu, Bălești, Motru, Târgu Logrești și Brădiceni. Lăutarii satelor gorjene satisfăceau nevoia țăranului de destindere la hora satului, în zilele de sărbătoare ori se impunea prezența lor cu ocazia momentelor importante din viață: la botez, la nuntă și chiar la înmormântare. Ei erau organizați în bande, tambe sau în tarafuri, care purtau numele capului formației. Aceasta era constituită local, predilect familial. Savantul Constantin Brăiloiu (1893-1958) vlăstar al unei familii boierești din ținutul Gorj, a gravat pe discurile
Folclorul muzical din Gorj () [Corola-website/Science/327640_a_328969]
-
Geneva. Pârâu de Pripor este un sat în care majoritatea locuitorilor sunt muzicanți profesioniști. E locuit de câteva clanuri familiale: Argint, Călău, Enoiu, Muscurici, Pobirci, Rap, Zlătaru. Muzicanții schimbă uneori un instrument cu altul, după împrejurări: la masa mare a nunților spre exemplu, acordeonistul sau un alt instrumentist se instalează pentru toată durata nopții în fața orgii, în a cărei memorie a inclus inclus timbrurile și formulele de acompaniament ale instrumentelor din taraful vremurilor mai vechi: chitara, viola și basul. Majoritatea familiilor
Folclorul muzical din Gorj () [Corola-website/Science/327640_a_328969]
-
cu Richeza (Ryksa), fiica contelui Palatine Ezzoe de Lotharingia și nepoată a împăratului Otto al III-lea. Ezzo era un prinț care a exercitat o influență considerabilă ca mare lider al opoziției împotriva lui Henric al II-lea. Probabil după nuntă și potrivit obiceiului, Bolesław I i-a dat lui Mieszko un district separat pentru a-l conduce: Cracovia. Unul dintre orașele sale, Wawel (acum parte a orașului), a fost ales de principe ca reședința sa. În anul 1014, Mieszko al
Mieszko al II-lea Lambert () [Corola-website/Science/327681_a_329010]
-
lui Ramsay cu Arya Stark. Theon își dă seama că fata nu este de fapt Arya, ci cea mai bună prietenă a Sansei, Jeyne Poole, dar Boltonii vor să păcălească celelate Case pentru a-și legitimiza pretenția la tronul Nordului. Nunta are loc la Winterfell, spre care se îndreaptă armata lui Stannis. Aflând că acesta a ajuns la porțile cetății, Theon o salvează pe Jeyne și evadează, alăturându-se armatei Regelui Stannis, unde-și întâlnește sora, pe Asha. Înrăutățirea vremii împiedică
Dansul dragonilor () [Corola-website/Science/327684_a_329013]
-
Bourbon, moștenitorul Prințului de Conți. Ca moștenitor al tatălui lui, soțul ei era cunoscut la curte sub titlul de "contele de La Marche". Contractul căsătoriei a fost semnat la Milano la 3 ianuarie 1759 de către ambasadorul francez la curtea din Torino. Nuntă prin procura a avut loc la Milano la 7 februarie în același an. A fost celebrata în persoana la 27 februarie la Nangis-en-Brie în Franța. Tatăl Mariei Fortunata i-a dat o zestre de un milion de livre. În plus
Maria Fortunata d'Este () [Corola-website/Science/327747_a_329076]
-
Charlotte Aglaé d'Orléans, care era sora mai mare a mamei sale; Louis François Joseph a fost văr primar cu "Philippe Égalité". Contractul căsătoriei a fost semnat la Milano la 3 ianuarie 1759 de către ambasadorul francez la curtea din Torino. Nuntă prin procura a avut loc la Milano la 7 februarie în același an. A fost celebrata în persoana la 27 februarie la Nangis-en-Brie în Franța. Tatăl Mariei Fortunata i-a dat o zestre de un milion de livre. În plus
Louis François Joseph, Prinț de Conti () [Corola-website/Science/327776_a_329105]
-
nobil care era foarte încântat să lase cuplul în pace. La 28 septembrie 1739, Mademoiselle de Nesle s-a căsătorit cu Jean Baptiste Félix Hubert de Vintimille, marchiz de Vintimille, conte du Luc, care s-a retras la țară după nuntă. Curând noua marchiză a rămas însărcinată cu regele. Madame de Vintimille a fost descrisă ca fiind mai înaltă, mai puternică și mai spirituală decât sora ei mai mare. Ea a fost mult mai ambițioasă decât sora ei mai mare și
Pauline Félicité de Mailly () [Corola-website/Science/327964_a_329293]
-
și acordeon, era un dansator desăvârșit, bun fotbalist și voleibalist. Bun instructor de formații artistice, inclusiv regizor de teatru. De altfel, toți frații lui cântau la diferite instrumente, într-o formație intitulată „Taraful fraților Lucan”, fiind invitați să cânte la nunți, cumetrii și mai ales la horele de hram. Fratele lui, Vasile, cânta la vioară, Dragoș - la contrabas, iar Filaret - la trompetă.” Iuri Lucan s-a stins din viață în decembrie 2001, în locuința sa din Suceava, lăsând în urmă o
Iuri Lucan () [Corola-website/Science/327032_a_328361]
-
Prințesă Moștenitoare a Suediei. Elisabeta Anna a fost nașa Prințesei Patricia de Connaught, care era o altă nepoată a ei. La 18 februarie 1878, Elisabeta Anna s-a căsătorit cu Frederic Augustus, Mare Duce Ereditar de Oldenburg. Au fost două nunți duble: Prințesa Charlotte a Prusiei (fiica Prințului Moștenitor și a Prințesei Moștenitoare) s-a căsătorit cu Bernhard, Prinț Ereditar de Saxa-Meiningen în aceeași zi ca și Elisabeta la Berlin. Datorită statutului crescut al Prusiei, la nunți au participat multe personaje
Prințesa Elisabeta Anna a Prusiei () [Corola-website/Science/327082_a_328411]
-
Oldenburg. Au fost două nunți duble: Prințesa Charlotte a Prusiei (fiica Prințului Moștenitor și a Prințesei Moștenitoare) s-a căsătorit cu Bernhard, Prinț Ereditar de Saxa-Meiningen în aceeași zi ca și Elisabeta la Berlin. Datorită statutului crescut al Prusiei, la nunți au participat multe personaje importante, inclusiv regele Leopold al II-lea al Belgiei și soția sa, regina Marie Henriette. De asemenea, a participat Prințul de Wales; una dintre mirese (Charlotte) era nepoata lui. Elisabeta Anna șu soțul ei au avut
Prințesa Elisabeta Anna a Prusiei () [Corola-website/Science/327082_a_328411]
-
Prințului Friedrich Karl al Prusiei. După decesul ei, el s-a recăsătorit cu Elisabeta Alexandrine de Mecklenburg-Schwerin. La 18 februarie 1878, Frederic s-a căsătorit cu Prințesa Elisabeta Anna a Prusiei, fiica Prințului Friedrich Karl al Prusiei. Au fost două nunți duble: Prințesa Charlotte a Prusiei (fiica Prințului Moștenitor și a Prințesei Moștenitoare) s-a căsătorit cu Bernhard, Prinț Ereditar de Saxa-Meiningen în aceeași zi ca și Frederic cu Elisabeta la Berlin. Datorită statutului crescut al Prusiei, la nunți au participat
Frederic Augustus al II-lea, Mare Duce de Oldenburg () [Corola-website/Science/327096_a_328425]
-
fost două nunți duble: Prințesa Charlotte a Prusiei (fiica Prințului Moștenitor și a Prințesei Moștenitoare) s-a căsătorit cu Bernhard, Prinț Ereditar de Saxa-Meiningen în aceeași zi ca și Frederic cu Elisabeta la Berlin. Datorită statutului crescut al Prusiei, la nunți au participat multe personaje importante, inclusiv regele Leopold al II-lea al Belgiei și soția sa, regina Marie Henriette. De asemenea, a participat Prințul de Wales; una dintre mirese (Charlotte) era nepoata lui. Frederic și Elisabeta Anna au avut doi
Frederic Augustus al II-lea, Mare Duce de Oldenburg () [Corola-website/Science/327096_a_328425]
-
Duce de Oldenburg ca moștenitorul său în locul fiului său, Olav al V-lea s-a consultat cu guvernul și rezultatul a fost că i s-a permis tânărului cuplul să se căsătorească la 29 august 1968 la Oslo. Imediat după nuntă, noua Prințesă Moștenitoare a început să își îndeplinească atribuțiile regale, călătorind foarte mult în Norvegia și în străinătate. În 1972 ea a fost implicată în înființarea Fundației Prințesa Märtha Louise, care oferă asistență copiilor cu dizabilități din Norvegia. Ea a
Regina Sonja a Norvegiei () [Corola-website/Science/327133_a_328462]
-
de posturi. El a sugerat că această practică ar trebui să fie interzisă. În 2005, consilierul Ann Reid din orașul York a aranjat ca toate cele nouă seturi de lumini de semafor din oraș să fie puse pe verde pentru nunta fiicei ei Hannah, pentru a permite convoiului de mașini să treacă prin oraș mai rapid. Ca urmare, traversarea orașului a durat numai 10 minute. Șeful secției de poliție din North Yorkshire, Grahame Maxwell, a fost disciplinat de IPCC în anul
Nepotism () [Corola-website/Science/327149_a_328478]
-
curte în Haderslev și Törning. Ea a devenit regină în 1533 deși, din cauza războiului civil care a urmat imediat după ascensiunea soțului ei pe tron, încoronarea nu a avut loc până în 1537. În 1548 și-a însoțit fiica Anna la nunta ei în Saxonia. Regina Dorothea a fost interesată de politică și, deși nu este clar cât de multă influență a avut, a participat la numirea și demiterea înalt funcționarilor. Totuși, ea nu a deținut un loc în Consiliu. Nu a
Dorothea de Saxa-Lauenburg () [Corola-website/Science/327135_a_328464]
-
dintre Dresda și Viena, iar libretul a fost publicat cu o dedicație pentru ei. Premiera totuși nu a putut fi aranjată din timp, așa că opera a fost înlocuită la ordinele exprese ale unchiului miresei, împăratul Iosif al II-lea, cu "Nunta lui Figaro".<br> Alegerea operei "Nunta lui Figaro" a fost considerată nepotrivită pentru o mireasă și cuplul a părăsit clădirea operei devreme, fără să vadă în întreagime piesa. Mozart s-a plâns cu amărăciune de intrigile din jurul acestui incident într-
Anton al Saxoniei () [Corola-website/Science/327170_a_328499]
-
a fost publicat cu o dedicație pentru ei. Premiera totuși nu a putut fi aranjată din timp, așa că opera a fost înlocuită la ordinele exprese ale unchiului miresei, împăratul Iosif al II-lea, cu "Nunta lui Figaro".<br> Alegerea operei "Nunta lui Figaro" a fost considerată nepotrivită pentru o mireasă și cuplul a părăsit clădirea operei devreme, fără să vadă în întreagime piesa. Mozart s-a plâns cu amărăciune de intrigile din jurul acestui incident într-o scrisoare către prietenul său Gottfried
Anton al Saxoniei () [Corola-website/Science/327170_a_328499]
-
Geoffrey era văzut sub ea ca rang și experiență de viață, însă nu a putut face nimic pentru a preveni căsătoria. Matilda a fost trimisă în Normandia la începutul anului 1127, sub îngrijirea lui Robert de Gloucester, fratele ei vitreg. Nunta nu a putut avea loc imediat, Geoffrey fiind considerat prea tânăr la vârsta de 14 ani. Cu toate acestea, el a fost considerat frumos și inteligent, deși nici una din aceste trăsături nu i-a servit pentru a o consola pe
Împărăteasa Matilda () [Corola-website/Science/327289_a_328618]
-
a avut loc în iunie 1128 la Le Mans. La o lună după căsătorie, William Clito a murit brusc de la o rană căpătată în luptă, consolidând astfel poziția Matildei. Mariajul a fost furtunos, la mai puțin de un an de la nuntă, Matilda l-a părăsit pe Geoffrey și a plecat în Normandia la Rouen. În cele din urmă Henric și-a chemat fiica, Matilda ajungând în Anglia în august 1131. La o reuniune a Consiliului din 8 septembrie s-a decis
Împărăteasa Matilda () [Corola-website/Science/327289_a_328618]
-
a mai vrut să se întoarcă la extratereștri. Regina a afirmat că dragostea este o „barbarie omenească, demult uitată pe tărâmurile noastre”. Prințesa, care era ascunsă după un zid, a auzit această judecată care se transformase într-o ceremonie a nunții. Fata împăratului a tras deoparte pe una dintre fete și a aflat de la ea că regina se mărită cu toți bărbații, după care îi aruncă în neant. Auzind că în alte părți fiecare fată avea câte un bărbat, fetele de pe
Povestea dragostei () [Corola-website/Science/327303_a_328632]
-
bărbat, fetele de pe acea planetă îi cer reginei să aibă și ele dreptul să aibă un bărbat. Sfârșitul filmului coincide cu sfârșitul basmului. Făt Frumos a iertat-o pe fata de împărat pentru nechibzuința sa. A avut loc apoi o nuntă care a durat trei zile și trei nopți și la care au participat crăiasa furnicilor, crăiasa albinelor și „crăiasa zânelor, minunea minunilor”, iar împăratul le-a dat mirilor jumătate din împărăție. Scenariul filmului a fost scris de Ion Popescu-Gopo, el
Povestea dragostei () [Corola-website/Science/327303_a_328632]