13,437 matches
-
Efortul de a surprinde un fragment din istoria conceptului de persoană ne orientează cercetarea în multe direcții, uneori nebănuite, nu atât de vizitate de cei care discută frecvent despre persoană, fără să țină cont de literatura vastă, existentă în această privință în diferite domenii de cercetare: filosofic, juridic, teologic, religios. Discursul despre persoană posedă niște baze solide, care lasă totuși deschisă posibilitatea de a ne apropia mai mult, din punct de vedere conceptual, de omul - persoană. Contribuția noastră se înscrie în
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
o natură rațională (individuum subsistens in rationali natura). Possenti evidențiază importanța contribuției lui Boethius și a lui Toma de Aquino, afirmând că determinarea lui Boethius (sau a lui Toma) răspunde la întrebarea primară și inevitabilă: ce este persoana? În această privință, Boethius stabilizează persoana care este definiendum printr-o formulă care este definiens. În al doilea loc, Boethius pregătește terenul pentru a răspunde la cealaltă marea întrebare. Cine este persoana? Cui putem atribui caracterul persoanei? Când afirmăm că un oarecare este
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
avem o definiție ca activitate psihologică. Preocuparea în această situație este de a salva distincția între subiect și activitate: persoana nu se poate identifica cu conștiința, ci este subiect cu o activitate conștientă, ca principiu al acestei activități. În această privință, Galot face o constatare semnificativă: „Termenul «prosôpon» nu a fost împrumutat unui sistem filosofic. El se fondează pe experiența comună pe care oamenii o au despre persoana lor, în relație cu celelalte persoane. El este însoțit de termenul mai abstract
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
despre el. Aceasta o confirmă, înainte de toate, cultura mediteraneană antică, pe care o luăm în considerare în elementele sale esențiale. Filosofia antică greacă este marcată, în principal, de două linii de gândire, platonică și aristotelică, divergente între ele în multe privințe, și o a treia care își are rădăcinile în gândirea lui Pitagora. Filosofia platonică Concepția platonică a naturii constă în dualismul care își are originea în intuiția lumii ideilor, pe baza căreia lumea reală nu este perfectă, nici bună, pentru că
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
pentru că acolo se simte acasă. Omul oarecare locuiește acolo unde iubește, mai mult decât acolo unde stă. Pentru aceasta se mișcă în mod continuu ca să ajungă acolo unde inima locuiește deja, pentru că nu poate să trăiască fără inimă”. În această privință, viața spirituală apare în termeni de relație, dialog, autenticitate, deschidere, încredere, sinceritate, reciprocitate cu Dumnezeu, de la care se trece la dialog, încredere într-o perspectivă nouă cu celelalte persoane. Adesea neîncrederea noastră ascunde o idee nu atât de clară despre
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
înființează o asociere între Comunitatea Economica Europeana și statele ei membre, pe de o parte, și România, pe de alta parte. Numai cheltuielile plătite de către Agenția SAPARD de la data acreditării Agenției pentru aceasta măsură, sau data (tele) specificate în aceasta privința, vor fi eligibile pentru sprijinul Comunitar. Pentru ca proiectul să fie eligibil pentru sprijinul Comunitar, toate serviciile, echipamente și achizițiile trebuie să fie originare din Comunitatea Europeana sau din Tarile menționate la Art. 4, Secțiunea B din Acordul Multianual de Finanțare
AMENAJAREA TURISTIC? A TERITORIULUI by Irina Teodora MANOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/83493_a_84818]
-
atingă. Astfel, nu muncitorii s-au aflat la originea campaniilor desfășurate împotriva locuințelor mizere în secolul al XIX-lea. Problema locuințelor îi preocupă mai puțin decât cea a salariilor sau a organizării muncii. Mărturia unui comisar de poliție în această privință este deosebit de grăitoare: "Muncitorul își revine repede din mânia față de proprietarul său. Problema salariului este pentru el de cu totul altă importanță"3. Am putea vedea în această minimă investire în problema locuințelor o moștenire a trecutului: nu trăise majoritatea
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
fapt a provocat o criză permanentă a locuințelor. Problema locuirii a fost mai întâi preocuparea filantropilor, apoi a marilor proprietari industriali, înainte ca statul să fie somat, la începutul secolului al XX-lea, să facă față responsabilităților sale în această privință. Îngroziți de amploarea prejudiciilor cauzate de epidemiile care făcuseră ravagii în secolul al XIX-lea, sensibili la riscurile de contaminare care nu cruțau nici o clasă, filantropii au combinat în acțiunile lor compasiunea, moralizarea și igienizarea. Inițiativele lor stau la originea
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
o atare poziție, francezii vor căuta din ce în ce mai mult să spargă limitările orașului. Din momentul în care au posibilitatea materială și juridică, ei se izolează, părăsesc cartierele, parcelele plate și iau cu asalt colinele, locurile cu priveliști deschise"202. În multe privințe, denunțarea acestui habitus corespunde unei reveniri critice a statului asupra propriei sale practici. Cu patru ani înainte de circulara "Guichard" care punea capăt experienței marilor ansambluri, predecesorul său, Albin Chalandon, având viziunea unui urbanism "mai bine adaptat condițiilor de viață ale
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
de dezvoltare a responsabilităților locale (sub președinția lui Olivier Guichard, primarul localității La Baule) poartă numele A trăi împreună (Paris, La Documentation française, 1976, p. 118). Raportul Guichard propune o reflecție asupra mizelor și pericolelor contractualizării acțiunii publice. În multe privințe, această analiză își păstrează actualitatea. Raportul enunța principalele fundamente ale descentralizării ce avea să vină: • suprimarea tutelei prefectorale în favoarea controlului legalității de către un tribunal administrativ; • descentralizarea competențelor cu scopul de a evita orice confuzie între responsabilitățile diferitelor nivele ale colectivităților
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
experții în urbanism au suspectat descentralizarea că nu ar fi decât o formă deghizată de renunțare la ambiția de a planifica pe termen lung dezvoltarea urbană. Pierre Merlin, președintele Institutului Francez de Urbanism, vorbea de o adevărată catastrofă în această privință 337. Pentru specialiști, descentralizarea a avut ca efect îndreptarea atenției autorității către prescripții pentru planurile de urbanism. Atunci când li se prezentau proiecte ale inițiativei publice sau private, primarii se arătau înclinați mai curând să modifice procedurile de planificare decât să
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
încredere a cetățenilor în acțiunea publică și ale neputinței guvernanților de a-și fundamenta deciziile pe definirea interesului general ai cărui garanți sunt. Ea se integrează mai degrabă în politica de comunicare a aleșilor, din care se face în multe privințe mai mult un rafinament, decât o deschidere către redistribuirea puterilor. Studiul lui Magali Pautis asupra consiliilor din cartierele orașului Bordeaux arată faptul că e vorba de instrumente eficiente ale comunicării politice. "Consiliile de cartier sunt un loc privilegiat de exprimare
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
nevoia sau dorința de a face acest lucru " (Cornelius Castoriadis, La société bureaucratique 1. Les rapports de production en Russie, Paris, UGE, "10/18", 1973, p. 54). Putem de asemenea consulta și alte texte ale lui Cornelius Castoriadis în această privință: * "Pouvoir, politique, autonomie", reluat în Le monde morcelé. Les carrefours du labyrinthe III, Paris, Seuil, 1990, pp. 113-139; * "La démocratie comme procédure et comme régime", reluat în La montée de l'insignifiance. Les carrefours du labyrinthe IV, Paris, Seuil, 1996
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
semnificația temei schimbării în anii 1970, vezi J. Donzelot, op. cit., 1984. 555 A se vedea Saskia Sassen, La ville globale. New York Londres Tokyo, Paris, Descartes & Cie, 1996. 556 Vezi P. Estèbe, art. citat, 2003. 557 A se vedea în această privință: Daniel Béhar, Emre Korsu, Laurent Davezies, Jean-Marc Offner, Pierre Beckouche, Géraldine Pfieger și Marie Pouplet, Inégalités et intercommunalité en Île-de-France. Pour une territorialisation stratégique de l'action publique, 2001, ca și Synthèses et recherches, nr. 57, Centrul de prospectivă și
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
orizont mai strîmt, cînd imaginea lumii însăși era mai limitată și mai intuitivă și cînd și experiența istorică nu oferea privirii dimensiuni mai mari și posibilități mai bogate. Cu toate acestea, trebuie să ne ferim, desigur, să mărim, în această privință, contradicția, mai mult decît se justifică. Ceea ce se afirmă cu deplină claritate, cînd împrejurările aduc cu ele contradicții și diferențe, se poate să fi existat și în stadiile anterioare, într-o formă mai nediferențiată, la fel cum se observă în
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
și de cercetare. Poziția filosofiei față de atare concepții nu se încheie o dată cu observația că acestea sînt diferite sau contradictorii. Ea este datoare să le analizeze în mod pozitiv, să le cerceteze consecințele și să le descopere mersul evolutiv. În această privință, filosofia trebuie să realizeze nu numai o cercetare psihologică, ci și una epistemologică și una etică. Este important ca filosofia să nu refuze această sarcină. Nu numai că printr-asta și-ar limita sfera, dar concepțiile despre viață se și
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
zero. Psihologic însă, descoperirea autocontrazicerii apare ca un contrast descendent. Ceea ce apărea ca rațional și demn de încredere se dezvăluie acum în nimicnicia sa. În felul acesta se naște șocul care e condiția izbucnirii rîsului. Există o analogie, în această privință, între toate cazurile de ridicol, ce se întemeiază pe o condiționare comună. Genul și gradul tensiunii pot fi extrem de diferite. O persoană îngîmfată, demascată subit ca fiind lipsită de conținut și de idei, întocmai ca un balon spart, ne apare
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
copleșit de griji, aprigul înaintaș în plin avînt și eroicul prinș Henric, ci avea un loc și pentru bătrînulhai-hui, pentru spiritul și meritele acestuia. 34. Dogmatism și humor Imaginea noastră despre lume poate și trebuie să se schimbe, în multe privințe, odată cu progresul experienței și chiar și atunci cînd ne bizuim pe faptul că schimbările au loc conform legilor cărora le-am dat de urmă, pînă acum, noțiunea de realitate este totuși una ideală, iar cea de adevăr în calitatea ei
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
mărginirii căreia i se supune tot ce-i omenesc, ba chiar totul în lume. Datorită unei "divine invidii" care corespunde fenomenul numit de romantismul modern "ironia universală" marea fericire și prăbușirea violentă sînt strîns legate între ele. Există, în această privință, posibilitatea unui sentiment total, în care puteau să intre, ca elemente, niște stări sufletești opuse. Grecii par să se fi oprit însă la relația succesivă dintre aceste contrarii, între lumină și întuneric, fericire și nefericire, fără ca factorii opuși să ajungă
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
sa de formele de pînă atunci. Ca urmare, un om ca Socrate nu este numai cel mai mare ironist, ci (fără s-o știe) și cel mai mare predicator. Gluma aflată în spatele seriozității îndreptate spre exterior nu este, în această privință, doar gluma eliberării (* 13), ci e pusă în slujba unei seriozități ce nu poate căpăta formă încă într-un mod pozitiv. Ironia este o expresie a humorului. Cu cît baza subiectivă a ironiei este mai profundă, cu atît aceasta se
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
bază de experineță profundă în viața sentimentală, în vreme ce prim-planul își găsește expresia într-un rîs sau într-un zîmbet. Era, în același timp, de datoria mea să determin raportul dintre humor, ca sentiment vital, și sentimentul religios. În această privință, Kierkegaard, în strădania sa plină de zel de a afirma deosebiri nete, plasase humorul pe un loc situat jos. Capitolul în care tratez această chestiune, și anume cel despre tragic și humor, îl consider drept cel mai important din carte
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
altă parte. În Ucraina, suprafața cultivată cu viță de vie se întinde pe 165 000 ha, producția este de 1,1 milioane de hl, iar consumul intern de 1,4 miloane hl. Zona Crimeei este cea mai dezvoltată în această privință și produce cele mai bune vinuri (Massandra, vinuri alcoolizate). În Georgia există o suprafață de 60 000 ha plantată cu viță de vie, o producție de 800 000 hl și un consum intern de 1,1 milioane de hl. Fără
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
Odată cu decadența Imperiului Roman de Apus, viticultura ca și restul agriculturii de altfel a cunoscut un declin rapid, a cărui perioadă de vârf a fost reprezentată de căderea Romei în 476 și de invaziile barbare. Ordinele călugărești urmând în această privință prescripțiile conciliului de la Aix-la-Chapelle din 816, care încuraja viticultura canonică, episcopală și monastică au salvat și au glorificat cultura viței de vie. La adăpostul mănăstirilor, ordinele călugărești mai ales benedictinii și cistercienii au știut să conserve și să continue tehnicile
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
1976) evident că nu a ameliorat situația. Dezechilibrele structurale sunt în mod esențial datorate unui recul pronunțat al consumului în "vechile" țări consumatoare ale Europei latine, necompensat de progresul apreciabil din "noile" țări consumatoare ale Europei de Nord. În această privință, ultima anchetă realizată pentru Franța la începutul anului 1995 de către Oficiul Național Interprofesional al Vinurilor (ONIVINS) și Institutul Națoinal al Cercetării Agronomice, (INRA) a scos la iveală o stabilizare în scăderea consumului și o reluare în cazul anumitor categorii de
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
însele structurale, scăderea prețurilor, a rentabilității exploatărilor vitivinicole, fraude și scandaluri (mai ales cazul vinurilor italiene "îmbogățite" cu metanol), manifestări sociale, toate acestea au jalonat deceniile 1970 și 1980. Astfel, anul 1976 a reprezentat pentru Franța o culme în această privință: la 4 martie, la Montredon, un mic sat aproape de Narbonne, podgoreanul Émile Pouytès și comandantul CRS Joël Le Goff au fost împușcați în timpul unui schimb de focuri între manifestanți și forțele de ordine. În sectorul vitivinicol, dominat inițial de piața
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]