14,128 matches
-
șu ništa rekli" „Mie nu mi-au spus nimic”. Complementul exprimat prin adverb stă de regulă înaintea verbului sau a adjectivului căruia i se subordonează: "On mnogo zarađuje" „El câștiga mult”, "Emisija je vrlo zanimljiva" „Emisiunea e foarte interesanta”. În propoziție negativă, se plasează mai frecvent după verb ("On ne zarađuje mnogo" „El nu câștigă mult”), dar poate sta și înaintea să: "On mnogo ne zarađuje". În propoziție interogativa cu particulă "li", stă obligatoriu după verb ("Zarađuje li on mnogo?" „Câștiga
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
zarađuje" „El câștiga mult”, "Emisija je vrlo zanimljiva" „Emisiunea e foarte interesanta”. În propoziție negativă, se plasează mai frecvent după verb ("On ne zarađuje mnogo" „El nu câștigă mult”), dar poate sta și înaintea să: "On mnogo ne zarađuje". În propoziție interogativa cu particulă "li", stă obligatoriu după verb ("Zarađuje li on mnogo?" „Câștiga el mult?”), dar în cea cu "da li" rămâne înaintea verbului: "Da li on mnogo zarađuje?" Complementul circumstanțial exprimat prin substantiv sau grup nominal stă după verb
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
treći svetski rât" „al treilea război mondial”. Atributul adjectival al numelui predicativ stă după verbul copulativ dacă nu este scos în evidență: "Kinezi șu čudni ljudi" „Chinezii sunt oameni ciudați”. Pentru a fi scos în evidență, se plasează la începutul propoziției: "Čudni șu ljudi ți Kinezi" „Ciudați oameni mai sunt și chinezii ăștia. Atributul substantival stă după substantivul determinat: "čovek proverenog ukusa" „un om cu bun gust dovedit”. Locul cliticelor Encliticele (pronumele, verbele auxiliare neaccentuate și particulă interogativa "li") nu pot
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
ți Kinezi" „Ciudați oameni mai sunt și chinezii ăștia. Atributul substantival stă după substantivul determinat: "čovek proverenog ukusa" „un om cu bun gust dovedit”. Locul cliticelor Encliticele (pronumele, verbele auxiliare neaccentuate și particulă interogativa "li") nu pot sta la începutul propoziției. Verbele auxiliare și pronumele personale complemente neaccentuate pot avea mai multe poziții. Exemple cu un pronume: Exemple cu un verb auxiliar: În afară de imposibilitatea de a sta la începutul propoziției, locul encliticului mai are și alte limitări: Într-o propoziție pot
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
auxiliare neaccentuate și particulă interogativa "li") nu pot sta la începutul propoziției. Verbele auxiliare și pronumele personale complemente neaccentuate pot avea mai multe poziții. Exemple cu un pronume: Exemple cu un verb auxiliar: În afară de imposibilitatea de a sta la începutul propoziției, locul encliticului mai are și alte limitări: Într-o propoziție pot fi și două, trei, sau patru enclitice care stau unul după altul. Cand sunt patru, printre ele este în mod obligatoriu particulă "li", un verb auxiliar și două pronume
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
începutul propoziției. Verbele auxiliare și pronumele personale complemente neaccentuate pot avea mai multe poziții. Exemple cu un pronume: Exemple cu un verb auxiliar: În afară de imposibilitatea de a sta la începutul propoziției, locul encliticului mai are și alte limitări: Într-o propoziție pot fi și două, trei, sau patru enclitice care stau unul după altul. Cand sunt patru, printre ele este în mod obligatoriu particulă "li", un verb auxiliar și două pronume la cazuri diferite: Ne znam da li șam joj se
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
mod obligatoriu particulă "li", un verb auxiliar și două pronume la cazuri diferite: Ne znam da li șam joj se dopao" „Nu știu dacă i-am plăcut”. Ordinea encliticelor se supune următoarelor reguli: Procliticele pot fi pe primul loc în propoziție: Propoziția completiva directă Completiva directă care constituie o intrebare indirectă este introdusă prin cuvântul interogativ cu care începe întrebarea directă corespunzătoare, inclusiv în cazul întrebării totale: "Da li ima deterdženta?" „Este detergent?” - "Pitaću prodavca da li ima deterdženta" „O să-l
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
obligatoriu particulă "li", un verb auxiliar și două pronume la cazuri diferite: Ne znam da li șam joj se dopao" „Nu știu dacă i-am plăcut”. Ordinea encliticelor se supune următoarelor reguli: Procliticele pot fi pe primul loc în propoziție: Propoziția completiva directă Completiva directă care constituie o intrebare indirectă este introdusă prin cuvântul interogativ cu care începe întrebarea directă corespunzătoare, inclusiv în cazul întrebării totale: "Da li ima deterdženta?" „Este detergent?” - "Pitaću prodavca da li ima deterdženta" „O să-l întreb
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
o intrebare indirectă este introdusă prin cuvântul interogativ cu care începe întrebarea directă corespunzătoare, inclusiv în cazul întrebării totale: "Da li ima deterdženta?" „Este detergent?” - "Pitaću prodavca da li ima deterdženta" „O să-l întreb pe vânzător dacă este detergent”. Înaintea propoziției completive indirecte al carei verb regent cere complement cu prepoziție, se folosește pronumele demonstrativ "to": "Nije bilo reči o tome da se fakultet seli u Beograd" „Nu a fost vorba că (lit. „despre aceea că”) facultatea să se mute la
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
a fost vorba că (lit. „despre aceea că”) facultatea să se mute la Belgrad”, "Pomirila se s tim da neće naći muža" „S-a împăcat cu gândul (lit. „...cu aceea...”) că nu-și va găsi soț”. Pronumele relativ care introduce propoziția atributiva se acordă în gen și număr cu antecedentul sau din altă propoziție, dar nu și în caz, care depinde de funcția pe care o are în atributiva. Exemple: În legătură cu propoziția circumstanțiala de mod este de menționat că: Propoziția circumstanțiala
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
Belgrad”, "Pomirila se s tim da neće naći muža" „S-a împăcat cu gândul (lit. „...cu aceea...”) că nu-și va găsi soț”. Pronumele relativ care introduce propoziția atributiva se acordă în gen și număr cu antecedentul sau din altă propoziție, dar nu și în caz, care depinde de funcția pe care o are în atributiva. Exemple: În legătură cu propoziția circumstanțiala de mod este de menționat că: Propoziția circumstanțiala de scop se construiește în următoarele feluri: Privitor la propoziția circumstanțiala concesiva este
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
nu-și va găsi soț”. Pronumele relativ care introduce propoziția atributiva se acordă în gen și număr cu antecedentul sau din altă propoziție, dar nu și în caz, care depinde de funcția pe care o are în atributiva. Exemple: În legătură cu propoziția circumstanțiala de mod este de menționat că: Propoziția circumstanțiala de scop se construiește în următoarele feluri: Privitor la propoziția circumstanțiala concesiva este de menționat construcția cu conjuncția "makar", în care predicatul este la participiul activ: "Neću popustiti makar poginuo" „De-
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
introduce propoziția atributiva se acordă în gen și număr cu antecedentul sau din altă propoziție, dar nu și în caz, care depinde de funcția pe care o are în atributiva. Exemple: În legătură cu propoziția circumstanțiala de mod este de menționat că: Propoziția circumstanțiala de scop se construiește în următoarele feluri: Privitor la propoziția circumstanțiala concesiva este de menționat construcția cu conjuncția "makar", în care predicatul este la participiul activ: "Neću popustiti makar poginuo" „De-ar fi să mor, și tot n-am
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
sau din altă propoziție, dar nu și în caz, care depinde de funcția pe care o are în atributiva. Exemple: În legătură cu propoziția circumstanțiala de mod este de menționat că: Propoziția circumstanțiala de scop se construiește în următoarele feluri: Privitor la propoziția circumstanțiala concesiva este de menționat construcția cu conjuncția "makar", în care predicatul este la participiul activ: "Neću popustiti makar poginuo" „De-ar fi să mor, și tot n-am să cedez”, "Makar (i) ništa ne našli, dobro je da ispitamo
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
care predicatul este la participiul activ: "Neću popustiti makar poginuo" „De-ar fi să mor, și tot n-am să cedez”, "Makar (i) ništa ne našli, dobro je da ispitamo teren" „Chiar dacă nu găsim nimic, e bine să cercetăm terenul”. Propoziția circumstanțiala condiționala Cu o structură asemănătoare cu cea din română este exprimarea unei posibilități prezente sau viitoare, cu conjuncția "ako": Ako lampica svetli, mašina je ispravna" „Dacă luminează indicatorul, mașina e în regulă”. Cu aceeași structură, conjuncția poate fi "ukoliko
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
da" și predicatul la perfect compus: "Da șam odgovorio i na deseto pitanje, zaradio bih milion dinara" „Dacă aș fi răspuns și la a zecea întrebare, aș fi câștigat un milion de dinari”. În limba sârbă lipsește concordanță timpului predicatului propoziției regente cu cel al predicatului subordonatei, cum există de exemplu în limba franceză. Astfel: Acțiunea subordonată lui "trebati" „a trebui” că verb impersonal se exprimă la infinitiv dacă cel la care se referă obligația nu este precizat: "Treba sačekati „Trebuie
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
franceză. Astfel: Acțiunea subordonată lui "trebati" „a trebui” că verb impersonal se exprimă la infinitiv dacă cel la care se referă obligația nu este precizat: "Treba sačekati „Trebuie să se aștepte / așteptat”. Dacă subiectul este precizat, acesta este al unei propoziții subiective introdusă prin conjuncția "da" și cu predicatul la indicativ prezent: "Treba da sačekamo „Trebuie să așteptăm”. Când există o acțiune subordonată alteia, ambele având același subiect, limba sârbă preferă exprimarea celei subordonate prin propoziție completiva directă introdusă prin "da
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
precizat, acesta este al unei propoziții subiective introdusă prin conjuncția "da" și cu predicatul la indicativ prezent: "Treba da sačekamo „Trebuie să așteptăm”. Când există o acțiune subordonată alteia, ambele având același subiect, limba sârbă preferă exprimarea celei subordonate prin propoziție completiva directă introdusă prin "da" și cu predicatul la indicativ, față de limbă croată și alte limbi slave care preferă în locul acesteia complementul direct exprimat prin verb la infinitiv: "Marija želi da piše" „Marija dorește să scrie”. Conform lui Browne 2004
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
derivate din aceste ipoteze sunt testate prin diferite experimente, care ar trebuie să fie reproductibile. Un aspect important al unei ipoteze este că trebuie să fie falsificabilă, cu alte cuvinte, trebuie să se poată verifica dacă este falsă. Dacă o propoziție nu este falsificabilă, atunci nu este o ipoteză, ci o opinie sau afirmație care se află în afara domeniului de cercetare științifică. Este de asemenea important de știut că o ipoteză nu poate fi dovedită, mai degrabă, datele dintr-un experiment
Metodă științifică () [Corola-website/Science/297989_a_299318]
-
în raport cu extensiunea, "clasificarea" lor după "extensiune"(sferă)--vizi/nevizi, colectivi/divizivi, individuali/generali, vagi/preciși-- și "intensiune"(conținut)--abstracți/concreți, absoluți/relativi, independenți/corelativi, pozitivi/negativi--, "raporturi" între aceștia (identitate, intersecție, ordonare, contrarietate, contradicție); Criterii esențiale de distincție a judecăților/propozițiilor. În raport cu forma judecății trebuie ținut cont de criteriul corectitudinii. Judecata trebuie să reflecte apartenența sau neapartenența unei însușiri la un obiect. Deci pentru a fi logică o judecată trebuie să afirme sau să nege că un obiect este într-un
Logică formală () [Corola-website/Science/298008_a_299337]
-
nedistribuit", "pătratul logic"(al lui Boethius): "SaP" - Toți S sunt P (S+distribuit, P-nedistribuit);"SeP" - Nici un S nu este P(S+, P+), " SiP" - Unii S sunt P (S-, P-); "SoP" - Unii S nu sunt P (S-, P+);"raporturi" între propozițiile categorice (contrarietate, subcontrarietate, contradicție, alternare); "reprezentarea" prin diagrame Venn și Euler a relațiilor dintre S si P; Criteriul de apreciere a raționamentelor este însușirea lor de a da concluzii adevărate din premize adevărate. Aceasta depinde de forma raționamentului care poate
Logică formală () [Corola-website/Science/298008_a_299337]
-
pluș. Original, Masashi Kishimoto a vrut să-l introducă pe Kakashi încă de la al 2-lea capitol al revistei "Naruto", înaintea celorlalți membri ai Echipei 7. Acest Kakashi a fost conceput ca un ninja tăcut, afectat, priceput care-și termina propozițiile cu expresia japoneză pentru politețe ""de gozaru"". După ce a discutat cu editorul lui, Kishimoto i-a modificat data de debut permițându-i să-l detalieze mai bine pe el și pe ceilalți membrii ai echipei sale. În ciuda acestui fapt, Kakashi
Kakashi Hatake () [Corola-website/Science/312546_a_313875]
-
Pronumele interogativ este parte de vorbire flexibilă care, în propozițiile interogative, ține locul unui substantiv și este așteptat ca răspuns. Exemplu: Cine lipsește? Băiatul lipsește; [cine/cui, care, ce, cât(câți, câte)] ex.: "Care" răspunde?- "El" răspunde. - punând întrebarea cine?, aflăm că funcția sintactica este de sub Când determina un substantiv
Pronume interogativ () [Corola-website/Science/312657_a_313986]
-
singular-a câtă. Pronumele interogativ substituie anticipat obiectul, cuvîntul sau grupul de cuvinte așteptat ca răspuns la un enunț interogativ. Se caracterizează printr-o intonație specifică. Pronumele interogative care, cine, ce, cât, câtă, câți, câte sunt folosite, de obicei, în propoziții interogative. Care dintre aceste timbre îți plac ? Cine te îngrijește ? Ce mi-ai adus ? Câți au sosit ? Pronumele interogativ care distinge opoziții de gen, număr și caz numai la G. și D.: N./Ac. - care; G./D. - căruia (numărul singular
Pronume interogativ () [Corola-website/Science/312657_a_313986]
-
interogative, se acordă cu substantivul în gen, număr și caz și au funcție sintactica de atribut adjectival. Cine nu poate deveni adjectiv pronominal intergoativ. Ce rochie este mai frumoasă? Care floare o oferi colegei? Câți elevi vor participa la concurs? Propozițiile construite cu pronume interogativ sau adjective intergogative sunt folosite în frază că propoziții subordonate față de regenta. Spuneți-mi 1/cine lipsește? 2/ Nu știi 1/care elev a intrat în clasa? 2/ În asemenea construcții pronumele sau adjectivul interogativ are
Pronume interogativ () [Corola-website/Science/312657_a_313986]