20,251 matches
-
Au aruncat și copiii În noi. Și noi În copii. i-am fugărit pe toți, pe unul l-am prins și i-am tras o mozoleală, apoi m-au prins ei pe mine și mi-au băgat câțiva bulgări În sân. Au Început să-mi clănțăne dinții de frig - zăpada Începuse să se topească și maieul mi se făcuse leoarcă. o să răcești, a spus el. Hai la mine să ne uscăm. Era al naibii de frig acasă la ai lui. Ne-am dezbrăcat
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
că e mult mai bine pentru tine să stai la un birou și să nu te bată nimeni la cap. Vii acasă, te schimbi, mănânci, citești o carte, curat, nu iei boli de la nimeni, nu stai mereu cu frica-n sân că te cheamă noaptea la spital... Alege-ți ce facultate vrei tu, numai să fie În Galați, spuse el Împăciuitor. Te pregătesc pentru ce vrei tu, Îți găsesc profesor particular, adăugă el ca un pașă. Numai medicină nu, sub nici o
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
ceapă verde dispuse cu mare artă În grupe de câte trei sau cinci pe tarabe, care mă Îmbătau cu mirosul lor crud, să beau borșul din sticlele babelor sau să o iau la fugă cu un buchet de ghiocei În sân, ca un câine turbat. Zefirul aducea cu el amintirea Îndepărtatei mele pofte de viață. Și, ca niște viruși insidioși, șoapte de iubire aduse de vânt cine știe de pe unde Îmi intrau În cameră prin gaura cheii În timp ce stăteam În pat
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
efectul soporific. Deodată mă trezesc În semiîntuneric, Jean-Claude Îmi sărută ceafa, aplecându-se peste umărul meu pentru a-mi căuta buzele. Niște mâini Îndemânatice Îmi deschid nasturii de la bluză și niște buze mult mai moi decât ale lui Îmi sărută sânii. Apoi mâinile lui Jean-Claude iau locul buzelor, În timp ce mâinile Îndemânatice coboară spre nasturii de la blugi, urmate la scurt timp de buzele diafane care Îmi alintă pline de Îndrăzneală sexul. Nu sunt sigură dacă ceea ce se Întâmplă e real sau am
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
roșu care se deschide În fața noastră, mergem direct către luminile aurorei boreale. În dansul culorilor ei, făptura translucidă a lui, a străinului din țara gheții, mă va Întâmpina astă-seară cu brațele deschise. În umărul lui rotund și pufos, ca un sân rătĂcitor, ajuns prin cine știe ce peripeții la Îmbinarea dintre corp și braț, Îmi voi săpa cuib. Cât de mult mă bucur că ai ajuns ! Îmi va spune angalok-ul, Îmbrățișându-mă. Bine ai venit acasă ! Și ne vom pierde În dragostea particulelor
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Maiorescu-Gherea de aceea a lui Ibrăileanu-Lovinescu, constituind nu numai un moment al ei, așa cum arăta G. Călinescu, ci o întreagă epocă literară, cu zbaterile, reușitele și scăderile ei, o etapă, în tot cazul, frământată și necesară în cultura românească, în sânul căreia s-a dezvoltat în mod organic, reprezentând, alături de Iorga, momentul sămănătorist în critica noastră. MIRCEA POPA SCRIERI: S-au dus în țară, Sibiu, 1893; Începuturile ziaristicii noastre (1789-1795), Orăștie, 1900; Zece ani de mișcare literară în Transilvania (1890-1900), Oradea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286191_a_287520]
-
natal, satul Cernești-comuna Todireni, localitate aflată la confluența Jijiei cu Sitna, acolo unde copil fiind și mai apoi adolescent, am crescut, îl port toată viața cu mine, fiind prezent în tot ceea ce am realizat. Totdeauna mă voi simți bine în sânul acestui molcom peisaj moldovenesc al Văii Jijiei, printre oamenii săi cuviincioși, în discreta noblețe sufletească a acestei blagoslovite provincii. Am descris, poate nu în cea mai frumoasă formă, o instituție care reprezintă oriunde o bogăție - ȘCOALA - și am exemplificat prin
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
ale lui Hiyoshi. Scoase un oftat adânc. Expresia băiatului era nepăsătoare. Îl privi, fără pic de mustrare În ochi. Mai degrabă, era impresionată, cât de mult crescuse În doi ani. Bănuitor, Hiyoshi aruncă o privire spre pruncul care sugea la sânul mamei sale. La un moment dat, familia lui se Înmulțise cu un membru. Fără veste, luă capul copilului, desprinzându-l de sfârc, și Îl privi. — Bebelușul ăsta când s-a născut? Întrebă el. În loc de a-i răspunde, mama lui spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
seama mai ales la ceilalți chiriași. Și, luându-și arcurile pe umăr, Nitta Hikoju porni Înspre oraș. Așezat pe terenul altarului, Hiyoshi privi zidurile albe și Îndepărtate ale castelului, deasupra copacilor ginkgo. Acum, când știa mai multe despre conflictul din sânul familiei Saito și despre relele pe care le adăpostise, nici zidurile ca de fier și nici poziția dominantă a fortificațiilor nu mai păreau să aibă nici o putere În ochii lui. Oare „Cine va fi următorul domn al castelului?“ se Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
sau tristă? Ochii i se umplură de lacrimi, iar buza Începu să-i tremure. — Eu sunt, mamă. Toată lumea e bine? Făcând un mic salt, Hiyoshi se așeză pe o rogojină de paie, lângă ea. Mirosul de lapte Îi stăruia pe sân. Îl Îmbrățișă la fel ca pe copilul pe care-l alăpta. Ce s-a Întâmplat? Întrebă ea. — Nimic. E ziua mea liberă. De când am ajuns la castel, azi am ieșit pentru prima oară. — A, bine. Ai apărut așa, pe neașteptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
urmei, este Yamabuchi Ukon, un individ limitat, chiar mai limitat decât te-ai aștepta de la unii ca el. Nu are de ce să spere, că oricum nu te poate Întrece. — Desigur, dar... Așa că ce-o să facă, va sta cu mâinile-n sân? N-aș crede. — Înțeleg. — Fără Îndoială, vrea să-ți pună bețe-n roate, ca să dai greș. Deci, s-ar putea să avem dreptate și maiștrii pe care i-ai invitat aici diseară să nu vină. Și muncitorii, și șefii lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
tânăr Învățăcel În chestiunile militare. Cu un an mai tânăr decât Nobunaga, cu un an mai vârstnic decât Hideyoshi. Totuși, abandonase deja căutarea marilor Împliniri În lumea haotică și-și construise o sihăstrie pe Muntele Kurihara. Se simțea bine În sânul naturii, se Împrietenea cu cărțile străbunilor și scria poezie, fără a se Întâlni niciodată cu vizitatorii care veneau adesea la ușa lui. Era oare un prefăcut? Și acest lucru se spunea despre el, dar numele lui Hanbei era respectat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
lupte pentru un shogun exilat, fără putere. Nu din cauza lipsei de resurse sau de putere militară, ci fiindcă Yoshigake susținea starea de fapt. Fujitaka observă repede că situația le era defavorabilă și, conștient de nepotismele și de luptele interne din sânul clanului Asakura, abandonă eforturile În această direcție. Yoshiaki și vasalii lui, Însă, erau deja În drum spre Echizen. Deși clanul Asakura era foarte nemulțumit de a-l primi În grijă, nu-l puteau trata rău pe shogun și Îi dădură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
care spuneau că era mare păcat ca un războinic cu fizicul și cu firea lui să intre În ordinele sfinte. Astfel, fusese silit să revină la viața laică și fusese pus rapid la conducerea unui castel, distingându-se chiar În sânul clanului Asakura. Înconjurat de mai mult de patruzeci de mii de soldați, comandați de generali veterani ca Sakuma Nobumori, Ikeda Shonyu și Mori Yoshinari, Kagetsune privi, În jos, din turnul de pază al castelului cu o expresie netulburată și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
derâdere situația, crezând că demonstrația de forță nu era decât o cacealma pretențioasă. Juraseră să aștepte până când cei din clanul Oda Începeau să se retragă, după care, plănuiau să-i urmărească și să-i distrugă. Și stătuseră cu mâinile-n sân, liniștiți, Întrucât primeau scrisori frecvente de Încurajare și asigurare din apropiatul Kyoto - ceea ce Însemna, desigur, de la shogun. Pentru toți călugării-războinici și discipolii lor din țară, Muntele Hiei fusese punctul central al opoziției față de Nobunaga. Dar omul care trimisese neîncetat provizii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
cale de atac pentru forța principală. Prin urmare, deși corpul de Mizumata nu era excesiv de Înfricoșător, În spatele lor Își așteptau rândul ostași aleși pe sprânceană. Se vedeau steagurile corpurilor Yamagata, Naito și Oyamada, cunoscute pentru valoarea lor chiar și În sânul armatei din Kai. „Se pare că Încearcă să ne provoace, trimițându-i pe Mizumata,“ cugetă Tadatsugu. Înțelegea strategia inamicului, dar aripa stângă a trupelor clanului Tokugawa se angajase deja În luptă corp la corp, astfel că linia a doua a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
suntem clanul Asai! Nu cedăm În fața unuia ca Nobunaga. Era atât de revoltat contra clanului Oda, Încât părea gata să scuipe, dar dintr-o dată tăcu. Luminată de lampa din spate, Oichi Își ascundea fața cu copilul care-i sugea la sân. Aceea era sora mai mică a lui Nobunaga! Nagamasa se cutremură de emoție. Până și la față semăna cu el. Avea profilul și tenul delicat al fratelui ei. — Plângi? — Copilul se irită și mă mușcă de sfârc, câteodată, când nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
lui erau Încă teferi și nevătămați, și se spunea că talentele fiului le Întreceau pe ale tatălui. Dușmanii lui Nobunaga nu-l așteptau decât să se Împiedice. Ar fi fost o nebunie să aștepte prea mult timp cu mâinile-n sân În nordul provinciei Omi, după ce Îi Învinsese pe cei din Echizen dintr-o singură lovitură. Ascultând raționamentele și pledoariile de acest gen din partea generalilor lui, nici chiar Nobunaga nu putuse vorbi În favoarea surorii sale. Atunci, Însă, Hideyoshi ceruse permisiunea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
arăta ca un om care suferea de insomnie, iar extraordinara lui sănătate și visurile sale de măreție străluceau pe chipul său ca roua pe frunzele proaspete. În timpul celor trei ani trecuți de la moartea tatălui său nu stătuse cu mâinile-n sân nici o zi. Munții și râurile repezi formau frontiere naturale defensive puternice În jurul provinciei Kai, dar Katsuyori nu se mulțumea doar cu provincia pe care o moștenise. La urma urmei, era Înzestrat cu mai mult curaj și inventivitate decât tatăl său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Dar ceea ce nu avea el era faptul că nu putea conduce cu armonie și nici capacitatea de a inspira Încredere În administrația lui. Astfel, puternica guvernare a lui Shingen, lipsită acum de aceste două calități, Începuse să provoace conflicte În sânul clanului. Pe vremea lui Shingen, existase un articol de credință general, Împărtășit atât de clasele superioare, cât și de cele inferioare, un articol de care oamenii erau foarte mândri: nici unui dușman nu i se permisese vreodată să facă un pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
dintre doamnele de onoare Își Înghiți lacrimile și continuă: Când au Înflorit, Erau nenumărate; Dar, la sfârșitul primăverii, Căzut-au, un mugur nelăsând În urmă. În timp ce cuvintele rămâneau plutind În aer, câteva femei scoaseră din teci pumnalele și-și spintecară sânii sau se Înjunghiară În beregată, șuvoaie de sânge Îmbibându-le părul negru. Dintr-o dată, În apropiere, răsună zbârnâitul unei săgeți și, curând, peste tot În jurul lor, se Înfigeau săgeți În pământ. Din depărtare, se auzeau ecouri de Împușcături. — Au venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
erau nemulțumiți și insolenți. Ca pentru a Înrăutăți și mai mult situația, unii muncitori sabotau intenționat programul, convingându-i până și pe lucrătorii relativ supuși să stânjenească proiectul, prin Încetineala lor intenționată. Kanbei nu putea privi, stând cu mâinile-n sân. În cele din urmă, Începu să viziteze personal șantierul, cu toiagul În mână. Stând pe o movilă de pământ proaspăt, Într-o zonă a stăvilarului care, În sfârșit, se terminase, privea cu ochi Învăpăiați În jos, spre miile de muncitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
nu se poate ști ce ticluiește.“ Katsuie tăcu, Încruntându-și sprâncenele negre și stufoase. Mult timp, legătura dintre unchi și nepot fusese mult mai caldă decât aceea dintre senior și vasal. Dar tocmai această intimitate erodase autoritatea și respectul din sânul relației, care lipseau acum, cu desăvârșire. În dimineața aceea, Katsuie abia Își mai putea stăpâni expresia mohorâtă de pe chip. Era o senzație acută de nervozitate. În noaptea trecută, nu dormise deloc. După ce-i ordonase lui Genba să-l atace pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Hideyoshi. În orice consiliu de război, propunerea de retragere e cea mai slabă, În vreme ce sfatul de a avansa e considerat mai puternic. Opinia lui Genba, Îndeosebi, exercita o influență majoră asupra membrilor statului major. Curajul său fără egal, rangul În sânul clanului și afecțiunea cu care era privit de Katsuie erau alți factori de care trebuia să se țină seamă. Dacă fugim la apariția inamicului, fără a trage nici o săgeată, praful se va alege de reputația clanului Shibata, spuse un general
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
senzația că ținea ouă În echilibru, unul peste altul. Faptul de a acționa cu prudență pe dinafară și a evita pericolul dinăuntru fusese, neîndoielnic, peste măsură de chinuitor. O salvase pe soția lui Tadaoki, dar acest lucru iscase tensiuni În sânul clanului. De-acum, Hideyoshi Îl absolvise de orice vină și recunoscuse loialitatea dovedită de clanul Hosokawa. Prin urmare, se bucurau de ospitalitatea lui. Privindu-l pe Fujitaka, Hideyoshi observă că, În ultima jumătate de an, părul său de la tâmple căpătase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]