13,659 matches
-
britanică și a avut rangul de căpitan, în Regimentul de cavalerie al prințului Rupert, nepotul regelui Carol I al Angliei. S-a căsătorit cu Anne Digby, fiica Lordului Bristol, în 10 iunie 1665 și mai târziu, a fost trimis ca ambasador la Madrid, în perioada 1671-1672. Apoi a fost ambasador la Paris (1672-1673) și în Provinciile Unite (1673). Întors la Londra, a fost admis ca "Gentleman of the Bedchamber", până în 1679. Apoi a făcut parte din "Consiliul Privat al Angliei" și
Robert Spencer, al II-lea Conte de Sunderland () [Corola-website/Science/331720_a_333049]
-
de cavalerie al prințului Rupert, nepotul regelui Carol I al Angliei. S-a căsătorit cu Anne Digby, fiica Lordului Bristol, în 10 iunie 1665 și mai târziu, a fost trimis ca ambasador la Madrid, în perioada 1671-1672. Apoi a fost ambasador la Paris (1672-1673) și în Provinciile Unite (1673). Întors la Londra, a fost admis ca "Gentleman of the Bedchamber", până în 1679. Apoi a făcut parte din "Consiliul Privat al Angliei" și în 1679 a devenit Secretar de Stat al Departamentului
Robert Spencer, al II-lea Conte de Sunderland () [Corola-website/Science/331720_a_333049]
-
la Londra, a fost admis ca "Gentleman of the Bedchamber", până în 1679. Apoi a făcut parte din "Consiliul Privat al Angliei" și în 1679 a devenit Secretar de Stat al Departamentului de Nord; în același timp a fost trimis ca ambasador extraordinar la Paris. În 1681, a fost demis de către Carol al II-lea deoarece s-a opus la succesiunea la tron a Ducelui de York Iacob; Carol a fost revoltat de votul lui Sunderland pentru "Excluzion Bill" (Legea de excludere
Robert Spencer, al II-lea Conte de Sunderland () [Corola-website/Science/331720_a_333049]
-
Opera House), Lisabona și Praga. În 2003, portretul sau a fost realizat de , protejată lui Oskar Kokoschka. Cu ocazia aniversării a 150 de ani (1854-2004) de la întemeierea orașului Santa Tecla din El Salvador, Fernando del Valle a fost invitat de către fostul ambasador al Salvadorui, Ernesto Rivas-Gallont să prezinte două concerte. Creștin devotat, tenorul a cerut ca primul spectacol să aibă loc pe 23 septembrie, când se sărbătorește ziua Sfintei Tecla, patroana orașului. Bizeț Boito Donizetti Giordano Gomes Gounod André Ernest Modeste Grétry
Fernando del Valle () [Corola-website/Science/331771_a_333100]
-
acțiune se desfășoară în trecut. În 1979-1991 devine, pe rând, vice-secretar general și șef al comisiei pentru dezarmare, apoi al comisiei împotriva rasismului. Din 1987 este subsecretar, apoi director general al biroului ONU de la Geneva. În 1993, Jan Mårtenson este ambasador al Suediei la Geneva.
Jan Mårtenson () [Corola-website/Science/331819_a_333148]
-
la Asediul Luxembourgului anul următor. A fost promovat "marechal de camp" în 1688 și a servit în Războiul Marii Alianțe (1688-1697). Prietenia sa cu Ludovic al XIV-lea i-a asigurat o poziție de autoritate. După sfârșitul războiului a fost ambasador la curtea Angliei. După moartea lui Iacob al II-lea]], Ludovic al XIV-lea îl recunoaște succesor pe fiul lui Iacob, James Francis Edward Stuart. Drept consecvență, Tallard este expulzat de William al III-lea al Angliei. Cariera lui Tallard
Camille d'Hostun () [Corola-website/Science/331897_a_333226]
-
de practici judiciare ale Curții Supreme au dotat Casă Albă cu o serie de prerogative. Președintele nu avea atâta putere externă căci nu era prioritară. Articolul ÎI din secțiunea ÎI prevedea că după consultare și acordul congresului, președintele să numească ambasadori și să semneze tratate. Congresul a delegat misiunea comisiei senatoriale pentru afaceri externe. În secțiunea III se încredința președintelui sarcina de a primi ambasadori sau miniștri străini. Președintele era singurul care avea contact cu guvernele străine, având monopolul informației referitoare
Politica externă a Statelor Unite () [Corola-website/Science/335516_a_336845]
-
prioritară. Articolul ÎI din secțiunea ÎI prevedea că după consultare și acordul congresului, președintele să numească ambasadori și să semneze tratate. Congresul a delegat misiunea comisiei senatoriale pentru afaceri externe. În secțiunea III se încredința președintelui sarcina de a primi ambasadori sau miniștri străini. Președintele era singurul care avea contact cu guvernele străine, având monopolul informației referitoare la afacerile externe. Era singurul care putea numi abasadori. Congresul nu avea atribuții în recunoașterea acestei chestiuni. În anumite perioade , foarte rar, monarhii sau
Politica externă a Statelor Unite () [Corola-website/Science/335516_a_336845]
-
ca structură decizională din zona tehnica - se pune în practică corpul diplomaților specializați (Foreign service) a suferit mai multe modificări în 1947, 90 , 95 și 2006 și cuprinde persoane ce reprezintă legal și simbolic SUA în străinătate. Este vorba de ambasadori, funcționarii de carieră obișnuiți specialiștii în diferite domenii tehnice, ei fac parte dintr-o structură numită rezerva serviciului extern- personalul administrativ și angajații străini și ultima categorie o reprezintă agenții consulari numiți de către secretarul de stat sa ude către șeful
Politica externă a Statelor Unite () [Corola-website/Science/335516_a_336845]
-
și urmează și un training. Trainingul unui diplomat de a pleca la post durează între 3 saptamani- 6 luni, 6- 10 ore pe zi, unde învață cultura și limba țării unde va merge. Aici în procesul de instruire sunt foști ambasadori și oameni cu experiență. Mai este și dinamica interioară, din serviciul extern și alte persoane cu alte responsabilități sau misiunile speciale trimise de președinte - acești trimiși speciali au o flexibilitate mai mare, negociază și intră în contact cu guvernele într-
Politica externă a Statelor Unite () [Corola-website/Science/335516_a_336845]
-
și hotărârea și determinarea de a o face. Obiectivul principal este mult mai important - este un gunboat diplomație. Nu este inventată de americani, probabil britanicii au dus-o la nivel global. În 1946 în timpul amenințărilor asupra Turciei. SUA trimite trupul ambasadorului mort e la Washington. Pe un cuirasat făcea parte dintr-o flotă importantă. Această prezență ca semn al interesului, poate constitui debutul unei crize internaționale. Se joacă cu proceduri militare, care de la un moment în acolo pot risca să preia
Politica externă a Statelor Unite () [Corola-website/Science/335516_a_336845]
-
caută canale multiple de informare nu sunt cele strict formalizate și ierarhizate nu doar cele oficiale, președintele în astfel de caz acceptă informația adusă de directorul CIA dar îi cere secretarului de stat îi ere să intre în contact cu ambasadorul american aflat la fața locului. Președintele își arogă dreptul de mediator de gestionar al conflictului. Consilierii se ceartă între ei pentru a oferii cea mai bună soluții. Este o competiție pentru benevolența competiției care se arată cel mai bun în
Politica externă a Statelor Unite () [Corola-website/Science/335516_a_336845]
-
familii din Franța vechiului regim. Mama ei aparținea puternicei familii din Casa de Rohan. Fratele ei, Charles Eugène de Lorena (25 septembrie 1751 - 11 noiembrie 1825), a escortat-o pe Maria Antoaneta din Viena în Franța în 1770, a devenit ambasador austriac în Franța și a fost ultimul descendent masculin al ramurei Guise din Casa de Lorena. La 18 octombrie 1768 Joséphine s-a căsătorit cu Prințul Victor Amadeus de Savoia, fiul și moștenitorul Prințului de Carignan. Amadeus era fratele princesse
Joséphine de Lorena () [Corola-website/Science/335587_a_336916]
-
sânge francez. Maria Caterina a fost singura fiică a marchizului Giuseppe Brignole, care făcea parte dintr-o familie ai cărei membri ocupaseră poziția de doge în Genova și a Annei Balbi, fiica unui doge din Genova. Cum tatăl ei era ambasador genovez în Franța, Maria Caterina și mama ei frecventau saloane din Paris și curtea regală de la Versailles.
Maria Caterina Brignole () [Corola-website/Science/335589_a_336918]
-
în raport cu dimensiunea unității). Corpul ofițeresc ar fi urmat să fie american, sau - în funcție de dorința autorităților, ardelenesc, iar subofițerii ar fi urmat să fie români. Limba de comandă ar fi urmat să fie engleza. O propunere similară a fost prezentată și ambasadorului Franței la Washington, Jules Jusserand, din partea căruia însă nu a venit un răspuns favorabil. Atitudinea autorităților franceze a fost ambiguă în ceea ce privește sprijinul acordat demersului românesc în America. În pofida efortului unor diplomați francezi de a sprijini această cauză, poziția guvernului francez
Voluntarii Români din America (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/335594_a_336923]
-
de guvernul israelian, iar restul a provenit din numeroase alte donații. Biserica a fost reinaugurată la 12 februarie 2017 în prezența președintelui Israelului, Reuven Rivlin, a arhiepiscopului de Köln, cardinalul Rainer Maria Woelki și a altor demnitari religioși creștini, a ambasadorului Germaniei în Israel, Clemens von Goetze, a șefului spiritual al druzilor din Israel, Muaffak Tarif, a unor donatori catolici, a președintelui Consiliului local al Văii Iordanului, Idan Grinbaum, și a rabinului Alon Goshen Gottstein din Anglia, care a activat pentru
Biserica Înmulțirii pâinilor și a peștilor () [Corola-website/Science/335609_a_336938]
-
Siegler drept comandant al tuturor Gărzilor Naționale și concomitant a primit o sumă substanțială de bani de la guvernul maghiar cu scopul de a finanța separat Garda Națională Română. Ulterior, la cererea reprezentanului Consiliului Național Român Central - Iuliu Maniu și a ambasadorului român de la Budapesta, ministrul de război al Ungariei - Bartha, recunoscând organizarea națională și militară a românilor din Transilvania, a dat o ordonanță prin care romînii nu au mai fost obligați să depună jurământ pe drapelul maghiar. În data de 6
Gărzile Naționale Române () [Corola-website/Science/335784_a_337113]
-
de lideri legionari asasinați în lagărele de concentrare de la Vaslui, Miercurea Ciuc, închisoarea Râmnicu Sărat și Spitalul Militar Brașov au fost dezgropați din cimitirele lagărelor, fiind apoi înhumați în cimitirul Mănăstirii Predeal, în cadrul unei mari solemnități la care au participat Fabricius, ambasadorul Germaniei, si Ghigi, ambasadorul Italiei. După instaurarea regimului comunist, cimitirul legionar de la Predeal a fost profanat, troițele ridicate în memoria liderilor legionari au fost distruse, iar crucile arse, pentru a nu deveni eventual loc de pelerinaj. În 1998, membri ai
Asasinatele din 21/22 septembrie 1939 () [Corola-website/Science/332605_a_333934]
-
în lagărele de concentrare de la Vaslui, Miercurea Ciuc, închisoarea Râmnicu Sărat și Spitalul Militar Brașov au fost dezgropați din cimitirele lagărelor, fiind apoi înhumați în cimitirul Mănăstirii Predeal, în cadrul unei mari solemnități la care au participat Fabricius, ambasadorul Germaniei, si Ghigi, ambasadorul Italiei. După instaurarea regimului comunist, cimitirul legionar de la Predeal a fost profanat, troițele ridicate în memoria liderilor legionari au fost distruse, iar crucile arse, pentru a nu deveni eventual loc de pelerinaj. În 1998, membri ai Partidului Pentru Patrie și
Asasinatele din 21/22 septembrie 1939 () [Corola-website/Science/332605_a_333934]
-
1916 trei armate române au trecut la atac traversând Carpații Meridionali, după care au intrat în Transilvania. Primele atacuri au fost încununate de succes, obligându-i pe austro-ungari să se retragă. În timp ce armata română înainta în Transilvania, la ora 21, ambasadorul român la Viena, contele Edgar Mavrocordat, a prezentat la secretariatul Ministerului de Externe Austro-Ungar declarația de război din partea României. În cursul zilei au fost arestați la București mai mulți români cu cetățenie austro-ungară, între care Ioan Slavici și Ioan Bălan
Participarea României în campania anului 1916 () [Corola-website/Science/332778_a_334107]
-
ca regentul "de facto" pentru țarul slab și cu handicap Feodor. Spre deosebire de tatăl său, Feodor nu a susținut cu entuziasm menținerea drepturilor comerciale exclusive cu Regatul Angliei. Feodor a declarat împărăția lui deschisă tuturor străinilor și l-a respins pe ambasadorul englez Sir Jerome Bowes, al cărui fast a fost tolerat de tatăl lui Feodor. Elisabeta I a trimis un nou ambasador, Giles Fletcher cel Bătrân, pentru a-i cere lui Boris Godunov să-l convingă pe țar să-și reconsidere
Feodor I al Rusiei () [Corola-website/Science/333664_a_334993]
-
drepturilor comerciale exclusive cu Regatul Angliei. Feodor a declarat împărăția lui deschisă tuturor străinilor și l-a respins pe ambasadorul englez Sir Jerome Bowes, al cărui fast a fost tolerat de tatăl lui Feodor. Elisabeta I a trimis un nou ambasador, Giles Fletcher cel Bătrân, pentru a-i cere lui Boris Godunov să-l convingă pe țar să-și reconsidere poziția. Negocierile au eșuat, Fletcher omițând două dintre titlurile de adresare în fața țarului Feodor. Elisabeta a continuat să apeleze la Feodor
Feodor I al Rusiei () [Corola-website/Science/333664_a_334993]
-
NU'EST au început primul lor reality show, "Making Of A star: NU'EST Landing Operation" (NU'EST operațiune în desfășurare) în timpul perioadei promoționale. NU'EST au revenit cu primul lor mini-album: "Action", pe 11 Iulie 2012 și au devenit ambasadorii "Asociației de Cercetași din Coreea (Korea's Scout Association)". De-a lungul perioadei lor de promovare și restul anului au început să se extindă pe piață, global, având evenimente în Japonia, America, Australia și alte părți ale Asiei. În decembrie
NU'EST () [Corola-website/Science/333724_a_335053]
-
fost ministru la Bruxelles, până la cucerirea austriacă a Țărilor de Jos de către Franța. După ce a petrecut un timp în Marea Britanie, a fost trimis ca emisar-extraordinar în Prusia, în 1795. La 11 martie 1799, cu puțin timp înainte de a pleca în calitate de ambasador la Constantinopol, Elgin s-a căsătorit cu Mary Nisbet, fiica și moștenitoarea lui William Hamilton Nisbet. Elgin a fost ambasador britanic în Imperiul Otoman între 1799 și 1803, unde s-a dovedit un diplomat abil, îndeplinind misiuni dificile și contribuind
Thomas Elgin () [Corola-website/Science/333775_a_335104]
-
a fost trimis ca emisar-extraordinar în Prusia, în 1795. La 11 martie 1799, cu puțin timp înainte de a pleca în calitate de ambasador la Constantinopol, Elgin s-a căsătorit cu Mary Nisbet, fiica și moștenitoarea lui William Hamilton Nisbet. Elgin a fost ambasador britanic în Imperiul Otoman între 1799 și 1803, unde s-a dovedit un diplomat abil, îndeplinind misiuni dificile și contribuind, ulterior, la extinderea influenței britanice în timpul conflictului dintre Imperiul Otoman și Franța. În 1816 și-a vândut, în pierdere, colecția
Thomas Elgin () [Corola-website/Science/333775_a_335104]