13,864 matches
-
cetățenie - între care apatrizi - au un acces limitat la unele drepturi politice - doar cetățenilor li se permite să participe la alegerile parlamentare sau locale, deși nu există limitări cu privire la aderarea la partide politice sau alte organizații politice. În 2011, înaltul comisar al OSCE pentru minorități naționale „a cerut letoniei să permită rezidenților fără cetățenie să voteze la alegerile locale”. În plus, există rapoarte despre abuzuri comise de poliție împotriva persoanelor deținute și arestate, slabele condiții de încarcerare și aglomerarea penitenciarelor, corupție
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
afirmat: "„Să știe inamicii noștri că oricine încearcă să ridice mâna împotriva voinței poporului, împotriva voinței partidului lui Lenin și Stalin, va fi zdrobit fără milă și va fi distrus”." În 1938, Stalin l-a numit pe Beria adjunct al Comisarului Poporului pentru Afaceri Interne (NKVD), ministerul care includea securitatea statului și miliția. Sub conducerea lui Nicolai Ejov, NKVD declanșase operațiunile denumite marea epurare, reprimarea și persecutarea a milioane de oameni declarați „dușmani ai poporului”. În 1938, represiunea ajunsese la asemenea
Lavrenti Pavlovici Beria () [Corola-website/Science/298199_a_299528]
-
1940). A urmat o epurare a efectivelor NKVD. Numeroși ofițeri au fost înlocuiți cu personal loial lui Beria, mulți noi lucrători având și origine caucaziană. Deși numele Beria este de obicei asociat cu „Marea epurare”, momentul în care a devenit comisar pentru afacerile interne a marcat o scădere a amplorii represiunii. Peste 100.000 de oameni au fost eliberați din lagărele de muncă forțată, iar autoritățile au recunoscut oficial că fuseseră comise unele „nedreptăți” și „excese”, care au fost puse numai
Lavrenti Pavlovici Beria () [Corola-website/Science/298199_a_299528]
-
1939, Beria a devenit membru supleant al Biroului politic al CC al PCUS. Deși membru plin a fost abia din 1946, Beria era deja la începutul războiului unul dintre cei mai importanți lideri sovietici. În 1941 a căpătat rangul de comisar general de Securitate, cel mai înalt din sistemul polițienesc sovietic militarizat din acea epocă. La 5 martie 1940, Beria i-a remis lui Stalin nota nr. 794/B, prin care îi declara pe ofițerii polonezi prizonieri de război, care erau
Lavrenti Pavlovici Beria () [Corola-website/Science/298199_a_299528]
-
puterea - sovietelor", ceea ce însemna că țara ar fi trebuit condusă de consiliile muncitorilor și soldaților, iar nu de un parlament ales. Pe "25 octombrie" (stil vechi) / 7 noiembrie 1917, "Congresul Sovietelor din Toată Rusia" a încredințat puterea "Consiliul Sovietic al Comisarilor Poporului" avându-i pe Lenin ca președinte, pe Troțki drept comisar al Armatei Roșii și ministru al afacerilor externe și pe alți bolșevici ocupând diversele funcții a ceea ce a devenit noul guvern al țării. În martie 1918, s-a întrunit
Bolșevic () [Corola-website/Science/298228_a_299557]
-
consiliile muncitorilor și soldaților, iar nu de un parlament ales. Pe "25 octombrie" (stil vechi) / 7 noiembrie 1917, "Congresul Sovietelor din Toată Rusia" a încredințat puterea "Consiliul Sovietic al Comisarilor Poporului" avându-i pe Lenin ca președinte, pe Troțki drept comisar al Armatei Roșii și ministru al afacerilor externe și pe alți bolșevici ocupând diversele funcții a ceea ce a devenit noul guvern al țării. În martie 1918, s-a întrunit al șaptelea Congres al "Partidului Social Democratic al Muncii (Bolșevicii)" în timpul
Bolșevic () [Corola-website/Science/298228_a_299557]
-
au fost mai profunde, deoarece marinarii erau suspectați că au exploatat ocaziile pe care le-au avut să aibă contacte cu străinii), 50 din 57 de generali de corp de armată, 154 din 186 generali de divizie, 16 din 16 comisari de armată și 25 din 28 de comisari de corp de armată. Unii observatori au apreciat că acest fapt a dezorganizat armata, a privat-o de comandanți experimentați și au făcut-o vulnerabilă în fața unei agresiuni. Acești observatori cred că
Marea Epurare () [Corola-website/Science/298229_a_299558]
-
că au exploatat ocaziile pe care le-au avut să aibă contacte cu străinii), 50 din 57 de generali de corp de armată, 154 din 186 generali de divizie, 16 din 16 comisari de armată și 25 din 28 de comisari de corp de armată. Unii observatori au apreciat că acest fapt a dezorganizat armata, a privat-o de comandanți experimentați și au făcut-o vulnerabilă în fața unei agresiuni. Acești observatori cred că epurările din armată l-au încurajat pe Hitler
Marea Epurare () [Corola-website/Science/298229_a_299558]
-
Alter Zalic, Petre Zissu, Timotei Marin și Marcel Pauker. Din vara anului 1938, toți cei aflați la putere și-au dat seama că epurările merseseră prea departe, iar Ejov a fost eliberat din funcția de șef al NKVD-ului, (rămânând " Comisar al Poporului pentru Transportul pe Apă"), și în cele din urmă a fost și el epurat. Lavrenti Beria i-a succedat ca șef al NKVD-ului. Pe 17 noiembrie 1938 un ordin comun al Sovnarkom (guvernul) URSS și al Comitetului
Marea Epurare () [Corola-website/Science/298229_a_299558]
-
menșevicilor și SR-iștilor este o tentativă criminală și lipsită de speranță de a rupe reprezentativitatea acestei adunări într-un moment când masele încearcă să apere revoluția împotriva atacurilor contrarevoluției”. A doua zi, sovietele au ratificat constituirea unui Consiliu al Comisarilor Poporului în întregime format din bolșevici, ca bază a noului guvern, până la convocarea Adunării Constituante. Lenin se justifica în ziua următoare în fața reprezentanților garnizoanei din Petrograd, spunând că „nu este vina noastră că S-R și menșevicii au plecat. Noi
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
agricultorii deja confiscaseră terenurile în vara anului 1917. Dar făcând acest lucru, el a câștigat pentru bolșevici neutralitatea binevoitoare a zonei rurale, cel puțin până în primăvara anului 1918. În cele din urmă, a fost desemnat un nou guvern, numit „Consiliul Comisarilor Poporului”. Aveau să urmeze și alte măsuri, cum ar fi o nouă abolirea a pedepsei cu moartea (în ciuda reticenței lui Lenin, care o considera indispensabilă), naționalizarea băncilor (14 decembrie), a asupra producției, crearea unei miliții muncitorești, , suveranitatea și egalitatea în
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
toate acestea, pentru mulți activiști bolșevici, această soluție nu era acceptabilă. Încă din a doua zi după revoluție, aproape toți delegații de la Congresul Sovietelor au adoptat rezoluția menșevicului Iulius Martov, susținută de bolșevicul Anatoli Lunacearski, prin care solicita lărgirea Consiliului Comisarilor Poporului cu primirea de reprezentanții ai altor partide socialiste. Puternicul sindicat feroviar, "Vihjel", susținea această cerere. După dezbaterile aprinse din sânul partidului bolșevic, care l-a pus pe acesta în fața sciziunii (mai mulți ofițeri și-au dat demisia în semn
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
Pentru unii, este vorba de începutul unei dictaturi. Maxim Gorki scria pe 7 decembrie 1917: „bolșevicii au pus Congresul Sovietelor în fața faptului împlinit al preluării puterii de către ei înșiși, nu de către soviete. Este vorba de o republică oligarhică, republica câtorva comisari ai poporului.” A doua zi după 7 noiembrie, șapte ziare din capitală au fost interzise. După Victor Serge, este vorba de șapte ziare care pledau deschis pentru rezistență armată împotriva „loviturii de forță a agenților Kaiserului”. Dar partidele socialiste și-
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
consemna, însă, și că tânăra republică trăia sub „pericol de moarte” și că teroarea albă precedase teroarea roșie. El spunea că Dzerjnski se temea de excesele Ceka-urilor locale, și că chiar cekiștii au fost de multe ori împușcați pentru ele. , comisar al poporului pentru justiție (SR de stânga), relatează în memoriile sale că, atunci când a încercat la începutul 1918 să stopeze acțiunile ilegale ale Ceka, exclamând în fața lui Lenin: „la ce bun un comisariat al justiției? Să-l numim comisariatul pentru
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
30% din total), au acceptat să slujească noua putere, uneori cu forța (familiile lor răspundeau cu viața pentru loialitatea lor, conform „legii ostaticilor”), dar și în numele continuității statului și salvării țării amenințate cu anarhia și dezmembrarea. Aceștia erau flancați de comisari politici bolșevici care le monitorizau acțiunile. „Roșiii” nu controlau decât un teritoriu de dimensiunile Marelui Cnezat al Moscovei, înconjurat din toate părțile, dar ei aveau avantajul disciplinei și organizării superioare, poziției centrale, al faptului că formau un bloc coerent, că
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
făcut decât să refolosească aceeași armă împotriva bolșevicilor (Fanny Kaplan, rețeaua lui ). Roșiii și Albii au concurat în declarații incendiare, și s-au arătat gata de violență radicală. Violențelor și abuzurilor sistematice ale revoluționarilor, Albii le-au răspuns cu executarea comisarilor roșii și a bolșevicilor. Descompunerea puterii a facilitat acte violente, necontrolate (pogromuri, jafuri), provocând ostilitatea populației. Nemulțumindu-se doar cu schimbarea ordinii politice, ei au restituit terenurile foștilor proprietari, și au permis din nou aplicarea pedepselor corporale. Unele dintre trupele
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
acestea, este incontestabil faptul că înaltele autorități albe au ales și ele să utilizeze teroarea. „Conferința specială” prezidată de generalul Denikin lua încă din martie 1919 decizia de a condamna la moarte „orice persoană care a contribuit la puterea Consiliului Comisarilor Poporului”. Osvag, serviciul de propagandă al guvernului Denikin, a lansat în timpul războiului multe zvonuri despre unele presupuse conspirații evreiești. În Ungaria, după căderea Republicii Sfaturilor în august 1919, unitățile paramilitare ce făceau parte din trupele amiralului Miklós Horthy au dezlănțuit
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
le reduce numărul cu câteva sute. Generalul Ungern-Sternberg, supranumit „baronul sângeros”, a fost, fără îndoială, cel care a mers cel mai departe cu teroarea. În celebrul său „ordin numărul 15”, adresat armatelor sale în martie 1921, secțiunea 9 ordona „exterminarea comisarilor, comuniștilor și evreilor cu familiile lor.” Pe lângă diferitele tabere, numeroși lideri militari și aventurieri profitau de prăbușirea autorității în Rusia pentru a jefui, masacra, și a se proclama conducători ale unor teritorii mai mult sau mai puțin extinse. Alții s-
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
prezent este muzeu. Numele "Kremlin" a devenit o metonimie folosită pentru a denumi conducerea de partid și stat a Uniunii Sovietice, regimul sovietic (1922 - 1991), fiind subînțeleși membrii săi de frunte: secretarul general al PCUS, prim-ministrul, președintele, miniștrii și comisarii poporului. Mai este folosit, dar nu tot atât de intens ca în epoca regimului sovietic, pentru a desemna guvernul Federației Ruse.
Kremlinul din Moscova () [Corola-website/Science/298387_a_299716]
-
aceea au părăsit încăperea înainte ca rezoluția să fie adoptată. În timp ce ieșeau au fost batjocoriți de Lev Troțki care le-a strigat: "da, ieșiți, mergeți, plecați, intrați în lada de gunoi a societății". În ziua următoare, Congresul a ales Sovietul Comisarilor Poporului (Sovnarkom) ca bază a noului guvern, (până la convocarea Adunării Constituționale), și a emis două decrete importante: Decretul asupra păcii și Decretul asupra pământului. "Decretul asupra pământului" ratifica acțiunile țăranilor care, de-a lungul și de-a latul Rusiei, confiscau
Revoluția din Octombrie () [Corola-website/Science/298393_a_299722]
-
în anul 1712. Suedia a hotărât trecerea la calendarul gregorian în mod definitiv abia în anul 1753, când 17 februarie a devenit 1 martie. În Rusia calendarul gregorian a fost acceptat după Revoluția din Octombrie printr-un decret al Sovietului Comisarilor Poporului din 24 ianuarie 1918, care făcea ca ziua de 31 ianuarie să fie urmată de 14 februarie 1918. În Regatul României calendarul pe stil nou a fost introdus în anul 1919 de guvernul condus de Ion I. C. Brătianu. Astfel
Calendarul gregorian () [Corola-website/Science/297120_a_298449]
-
Komsomol și în 1931 membru al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. În 1935-36 devine tanchist și, foarte repede, își dă seama că singurul mod de a-și asigura cariera este colaborarea cu "Organele de securitate" ale Partidului, care îl numește Comisar politic militar. După mărturia lui Viktor Kravcenko, în timpul marilor epurări din 1937-39 își "toarnă" eficient colegii, camarazii și câțiva superiori mai neîndemânatici, astfel că profitând de "golurile" create, este numit director al Institutului metalurgic din Dnieprodzerjinsk. În 1939 este repartizat
Leonid Brejnev () [Corola-website/Science/298047_a_299376]
-
Prim-secretar al Comitetului regional de partid, însărcinat cu industria de armament. În decursul celui de-al doilea război mondial este însărcinat cu evacuarea industriilor din Dniepropetrovsk spre Ural, orașul căzând în mâinile nemților la data de 23 august 1941. Comisar politic de brigadă, Brejnev este numit delegat al administrației politice pentru întreg frontul sud în octombrie 1941. În 1942, este repartizat în Caucaz iar în aprilie 1943 devine șeful departamentului politic al Armatei 18 comandată atunci de Nikita Hrușciov. La
Leonid Brejnev () [Corola-website/Science/298047_a_299376]
-
este numit delegat al administrației politice pentru întreg frontul sud în octombrie 1941. În 1942, este repartizat în Caucaz iar în aprilie 1943 devine șeful departamentului politic al Armatei 18 comandată atunci de Nikita Hrușciov. La sfârșitul războiului, Brejnev este comisarul politic al celui de-al 4-lea front ucrainean, care ocupă Praga după capitularea și retragerea naziștilor. În 1946, fără să se fi apropiat niciodată de front, iese la pensie din armată cu gradul de general maior. Își recapătă postul
Leonid Brejnev () [Corola-website/Science/298047_a_299376]
-
Viena, "Marxismul și problema națională". Prezintă o poziție marxist-ortodoxă față de această importantă problemă. (Pentru comparație, vezi articolul lui Lenin " Despre dreptul la autodeterminare al națiunilor".) Acest tratat se pare că a avut o contribuție la numirea sa în funcția de Comisar al Poporului pentru Afacerile Naționalităților, după revoluție. Prima soție a lui Stalin a fost Ekaterina Svanidze, cu care a fost căsătorit numai trei ani, până la moartea acesteia, în 1907. La înmormântare, Stalin a spus că orice sentiment cald pentru oameni
Iosif Vissarionovici Stalin () [Corola-website/Science/298049_a_299378]