13,536 matches
-
Sardinia și un număr mare de arme și muniție a fost ascuns în nordul Italiei. Începând cu 1970, comunismul lua amploare în Italia iar guvernul a apelat la strategia de "creare a tensiunilor" folosind rețeaua Gladio și atacul preventiv asupra comuniștilor. Operațiunea Gladio a fost implicată în anul 1964 în lovitura de stat italiană când generalul Giovanni De Lorenzo a forțat miniștrii socialiști să părăsească guvernul. La 12 Decembrie 1969 o bombă a explodat la Banca Națională Agrara din Piazza Fontana
Operațiunea Gladio () [Corola-website/Science/326275_a_327604]
-
fost tencuiți, cu forme dreptunghiulare imprimate cu un model asemănător fagurelui de miere. Mai tarziu, pereții au fost îmbrăcați cu iedera, fiecare latura având o altă specie. Iedera era fixată în cuie speciale și tunsa plastic la ferestre. Odată cu venirea comuniștilor a fost dată jos cu ajutorul unui tractor. Există o legendă locală care face referire la a o sută cameră a castelului, nedescoperita până în ziua de astăzi. Conform unor localnici care s-au aflat în parc după miezul nopții, ei au
Castelul Csernovics din Macea () [Corola-website/Science/322548_a_323877]
-
perioada regimului comunist, având scopul de a asigura o apărare suplimentară în cazul unui atac extern. Ideea formațiunilor Gărzilor Patriotice este de sorginte sovietică. Deși Gărzile Patriotice moderne au fost create în 1968 de Nicolae Ceaușescu, primele grupuri de muncitori comuniști înarmați datează din vara anului 1944. Dezvoltând nucleul muncitorilor care l-au preluat pe mareșalul Ion Antonescu după arestarea sa din ziua de 23 august 1944, P.C.d.R. a decis înființarea, în septembrie 1944, a Gărzilor de Apărare Patriotică. Pregătirea și
Gărzile Patriotice (România) () [Corola-website/Science/322521_a_323850]
-
aflau și deținu-ți de drept comun sau foști legionari converti-ți la comunism în urma negocierilor dintre Nicolae Petrașcu, Teohari Georgescu și Ana Pauker. De câte ori era necesar, Gărzile de Apărare Patriotică primeau sprijin logistic și de la Comandamentul Sovietic. Prin intermediul Gărzilor, comuniștii au preluat curând controlul asupra comitetelor de uzină alese în mod democratic din principalele fabrici din țară, obligându-i prin amenințări pe muncitori să aleagă conduceri noi, alcătuite din reprezentanți ai Frontului Na-țio-nal Democrat (F.N.D.). Noile comitete au acaparat apoi
Gărzile Patriotice (România) () [Corola-website/Science/322521_a_323850]
-
industriei a ajuns în mâinile F.N.D. De asemenea, Gărzile de Apărare Patriotică erau un paravan ideal pentru instruirea agenților care urmau să fie infiltrați în forțele de poliție și în Serviciul Special de Informații după preluarea Ministerului Afacerilor Interne de către comuniști. Acest lucru s-a întâmplat pe 6 martie 1945, odată cu instalarea primului guvern Petru Groza. Gărzile de Apărare Patriotică erau utilizate de comuniști și ca grupuri de bătăuși care aveau rolul să împrăștie manifestările organizate de partidele democrate și să
Gărzile Patriotice (România) () [Corola-website/Science/322521_a_323850]
-
infiltrați în forțele de poliție și în Serviciul Special de Informații după preluarea Ministerului Afacerilor Interne de către comuniști. Acest lucru s-a întâmplat pe 6 martie 1945, odată cu instalarea primului guvern Petru Groza. Gărzile de Apărare Patriotică erau utilizate de comuniști și ca grupuri de bătăuși care aveau rolul să împrăștie manifestările organizate de partidele democrate și să-i terorizeze pe membrii acestora. Marea manifestație organizată la București, în 8 noiembrie 1945, de către sprijinitorii democrației, monarhiei și ai Regelui Mihai, a
Gărzile Patriotice (România) () [Corola-website/Science/322521_a_323850]
-
de bătăuși care aveau rolul să împrăștie manifestările organizate de partidele democrate și să-i terorizeze pe membrii acestora. Marea manifestație organizată la București, în 8 noiembrie 1945, de către sprijinitorii democrației, monarhiei și ai Regelui Mihai, a fost împrăștiată de comuniști cu ajutorul camioanelor cu muncitori, printre care se aflau și membri ai Gărzilor de Apărare Patriotică, înarmați cu bâte și alte obiecte contondente. La 15 ianuarie 1945, prim-ministrul de atunci, ge-ne-ra-lul Rădescu, a ordonat dizolvarea Gărzilor de Apărare Patriotică, însă
Gărzile Patriotice (România) () [Corola-website/Science/322521_a_323850]
-
însemnătatea istorică a locului frecventat de numeroase personalități. Naționalizarea din 1948 a deposedat familia de întreaga proprietate, care a fost preluată de stat. Ce a rămas din palat, anexe și parcul de aproape 150 de hectare a fost transformat de comuniști într-o unitate de dresaj canin. După 1965, pe domeniu s-a înființat un sanatoriu TBC, care funcționează și până în ziua de azi. La cutremurul din 1977 s-au dărâmat coșurile. Tot atunci au căzut și zidurile interioare. Distrugerile directe
Palatul Cantacuzino (Florești) () [Corola-website/Science/322568_a_323897]
-
pe a cărui cheltuială se realizează tâmpla altarului și stranele din Biserică. Ca fruntaș PNL-ist a fost viceprimar al Brașovului în timpul guvernării liberale în anul 1935. În anul 1951, în urma resfințirii Bisericii pe motiv ca a fost profanată de comuniștii care au intrat în altar, a fost ridicat de către Securitate, tuns, anchetat și mutat la Dîrste, lângă Brașov, cu domiciliu forțat pînă în anul 1956. După anul 1956 a luat parte din ce în ce mai rar la activitatea bisericească, stingîndu-se la vârsta de
Nicolae Stinghe () [Corola-website/Science/322634_a_323963]
-
călăii” lui Nasser: mușcături de câini, apă înghețată, șocuri electrice, izolare, înfometare, arsuri. De asemenea, femeile erau făcute prizoniere pentru a smulge mărturiile soților, fraților, taților sau fiiilor lor. Erau aplicate metode de interogatoriu folosite de armata nazistă sau de comuniști în timpul lui Stalin. Anii 1956-1966 au însemnat o perioadă de înăsprire a mijloacelor de represiune împotriva Frăției. Aceasta este cauzată de marele complot de care era bănuită organizația încă din 1959 și care avea ca scop înlăturarea lui Gamal Abd
Frăția Musulmană () [Corola-website/Science/322073_a_323402]
-
fost ulterior comandanții Mișcării 13 Martie din Munții Escambray, provincia Las Villas). Statele Unite ale Americii au impus un embargo asupra guvernului cubanez și au rechemat ambasadorul SUA din Cuba, slăbind puterea guvernului și mai mult. Batista a fost sprijinit de către comuniști (Partidul Popular Socialist, abreviat PSP) dar și aceștia și-au retras sprijinul pe termen lung la mijlocul anului 1958. Regimul a recurs la crime pentru a suprima orice formă de rebeliune și a menține orașele cubaneze sub controlul lui Batista. Însă
Revoluția Cubaneză () [Corola-website/Science/322133_a_323462]
-
marș al victoriei. Președintele ales de el, Manuel Urrutia Lleó, fusese numit în funcție pe 3 ianuarie 1959. Castro a vizitat ulterior Statele Unite ale Americii pentru a explica revoluția. El a menționat: „Știu ce crede lumea despre noi, că suntem comuniști, dar am spus foarte clar faptul că nu suntem comuniști; foarte clar.” Sute de agenți suspecți ai regimului Batista, polițiști și soldați au fost judecați public pentru încălcarea drepturilor omului și crime de război, inclusiv pentru crimă și tortură. Majoritatea
Revoluția Cubaneză () [Corola-website/Science/322133_a_323462]
-
fusese numit în funcție pe 3 ianuarie 1959. Castro a vizitat ulterior Statele Unite ale Americii pentru a explica revoluția. El a menționat: „Știu ce crede lumea despre noi, că suntem comuniști, dar am spus foarte clar faptul că nu suntem comuniști; foarte clar.” Sute de agenți suspecți ai regimului Batista, polițiști și soldați au fost judecați public pentru încălcarea drepturilor omului și crime de război, inclusiv pentru crimă și tortură. Majoritatea celor condamnați de tribunalele revoluționare pentru crime politice au fost
Revoluția Cubaneză () [Corola-website/Science/322133_a_323462]
-
care s-a remarcat drept luptător împotriva regimului comunist din România. A fost arestat și torturat de mai multe ori, iar autoritățile au încercat să-i însceneze o boală psihică. I-a fost încuviințată plecarea în străinătate, însă spre surprinderea comuniștilor, s-a întors în România. După Revoluția din 1989 a întreprins eforturi ca vinovații pentru încălcarea drepturilor omului să fie pedepsiți. S-a născut la 3 aprilie 1928 într-o familie săracă din satul Ordoreanu, comuna Clinceni, județul Ilfov. În
Vasile Paraschiv () [Corola-website/Science/322197_a_323526]
-
urmare nu a primit nici o despăgubire. În 2008 Vasile Paraschiv a făcut unul dintre ultimele sale gesturi simbolice: a refuzat să primească o distincție din partea președintelui Traian Băsescu, motivându-și gestul astfel: „Sunt obligat să refuz primirea ei de la un comunist, la fel ca toți ceilalți care ne-au condus țara de la Revoluție și până azi, împotriva cărora eu am luptat din 1968 și voi continua să lupt pe cale legală și democratică până la ultima bătaie a inimii”. În cei 21 de
Vasile Paraschiv () [Corola-website/Science/322197_a_323526]
-
12 februarie 1984) a fost cea mai cunoscută impostoare ce s-a dat drept Marea Ducesă Anastasia a Rusiei. Anastasia, cea mai tânără fiică a țarului rus Nicolae al II-lea, a fost ucisă împreună cu toată familia ei de către revoluționarii comuniști, la data de 17 iulie 1918 în Ekaterinburg; trupul ei nu a fost găsit până în 1991. În 1920, Anderson a fost internată într-un spital de boli mintale după o încercare de sinucidere pe când trăia la Berlin. La început, i
Anna Anderson () [Corola-website/Science/322209_a_323538]
-
Alpii Bavarezi. La Oberstdorf, a fost vizitată de Tatiana Melnik, născută Botkin. Melnik era nepoata lui Serghei Botkin, șeful Biroului pentru refugiați ruși din Berlin, și fiica medicului personal al familiei țariste, dr. Evgheni Botkin, care a fost ucis de comuniști alături de familia țarului, în 1918. Tatiana Melnik o cunoscuse pe Marea Ducesă Anastasia în copilărie și o văzuse pentru ultima oară în februarie 1917. Lui Melnik, Ceaikovski îi părea să fie Anastasia, deși „gura s-a schimbat și s-a
Anna Anderson () [Corola-website/Science/322209_a_323538]
-
-ul mitocondrial din părul Annei se potrivea cu mostrele din spital și cu ADN-ul lui Karl Maucher, dar nu și cu al Romanovilor. Astfel, s-a tras concluzia că Anderson a fost într-adevăr Franziska Schanzkowska. În iulie 1918, comuniștii au ucis întreaga familie imperială Romanov, inclusiv pe Marea Ducesă Anastasia, în vârstă de doar 17 ani. Totuși, timp de câțiva ani după aceea, pentru a dezinforma opinia publică internațională, comuniștii au alimentat zvonurile cum că unii membri ai familiei
Anna Anderson () [Corola-website/Science/322209_a_323538]
-
a fost într-adevăr Franziska Schanzkowska. În iulie 1918, comuniștii au ucis întreaga familie imperială Romanov, inclusiv pe Marea Ducesă Anastasia, în vârstă de doar 17 ani. Totuși, timp de câțiva ani după aceea, pentru a dezinforma opinia publică internațională, comuniștii au alimentat zvonurile cum că unii membri ai familiei țariste ar fi suprafiețuit. Zvonurile contradictorii despre soarta familiei le-au permis impostorilor să se dea drept supraviețuitori ai familiei Romanov. Majoritatea impostorilor au fost ignorați, însă Anna Anderson a rămas
Anna Anderson () [Corola-website/Science/322209_a_323538]
-
Prof. Dr. Constantin Angelescu”. De remarcat că în anii dictaturii antonesciene autoritățile au încercat să deposedeze Fundația de spital, dar, în urma unui celebru proces, autoritățile au pierdut în fața instanței judecătorești și Fundația și-a continuat activitatea până la preluarea puterii de către comuniști. Doctorul Ghelerter a înființat, de asemenea, casa de recreație și tratament „Căminul Mira” (numită astfel în memoria fiicei doctorului care a murit în anul 1929), aflată la Eforie Sud. În prezent, „Căminul Mira” aparține Comunitații Evreiești din România, în urma unei
Leon Ghelerter () [Corola-website/Science/322300_a_323629]
-
fost întotdeauna un partid de dreapta, anticomunist, care a optat și optează și în continuare pentru unirea Unirea Republicii Moldova cu România. Noua formațiune însă s-a declarat de stînga. Victor Alexeev, fiind și președintele PSD România în Republica Moldova, este un comunist. Noi nu vom permite să fim folosiți. Ori face judecata statul, ori facem judecata noi». 1. Gheorghe Ghimpu (1992—2000) 2. Ion Buga (președinte interimar, 2000—2009?); 3. Vasile Dobrogeanu (președinte interimar, 2009?—2010); 4. Constantin Mitache (președinte interimar, 2010
Noua Opțiune Istorică () [Corola-website/Science/329647_a_330976]
-
votat cu Partidul Comunist pentru demiterea guvernului Alianței la 9 noiembrie 1999. Dezacordurilor apărute în cadrul Alianței pentru Democrație și Reforme, cauzate de un anumit grad de nemulțumire privind distribuția portofoliilor, a condus la dezintegrarea acesteia și la victoria copleșitoare a comuniștilor în alegerile parlamentare din 2001.
Alianța pentru Democrație și Reforme () [Corola-website/Science/329834_a_331163]
-
în Praga. În vara anului 1946 Lady Olave Baden-Powell a vizitat Cehoslovacia unde a fost primită cu căldură. În această perioadă, în loc de participare la tabere de vară, cercetașii ofereau ajutor localnicilor în agricultură. În 1948, după lovitura de stat a comuniștilor, Junák a fost desființat; începând din 1949, mulți lideri au fost aduși în fața instanței, unii dintre ei fiind condamnați la mulți ani de închisoare în taberele de concentrare comuniste, iar câțiva dintre ei au și murit în aceste tabere. Multe
Junák () [Corola-website/Science/329928_a_331257]
-
de baricade ale muncitorilor. În cele din urmă, până la 25 iunie, revolta a fost zdrobită, soldându-se cu sute de morți și răniți. Revolta a fost relatată în presa internațională și a fost discutată pe larg de activiștii socialiști și comuniști din toată lumea. Frământările aveau să se mențină în Łódź timp de mai multe luni, deși fără proteste pe scară largă. La începutul secolului al XX-lea, înrăutățirea situației economice a contribuit la escaladarea tensiunilor în Rusia și Polonia: Războiul Ruso-Japonez
Insurecția din Łódź () [Corola-website/Science/328064_a_329393]
-
anii 1910-1914 el a fost centrul unui grup socialist și anarhist radical, Rewolucyjni Mściciele, etichetat ca fiind „cea mai extremistă grupare teroristă din istoria Poloniei”. Revolta a fost relatată în presa internațională și a fost recunoscută de activiștii socialiști și comuniști din toată lumea. În memoria insurecției din 1905 au fost ridicate mai multe monumente. Unul din ele este Monumentul acțiunii revoluționare din Lodz, proiectat de Kazimierz Karpiński și dezvelit la data de 22 iunie 1975 într-o ceremonie la care au
Insurecția din Łódź () [Corola-website/Science/328064_a_329393]