13,997 matches
-
sonoră a filmului, sub titlul "Radio Days: Selections From The Original Soundtrack Of The Motion Picture" au fost lansate pe casetă și compact disc în 1987: Filmul a fost proiectat în afara competiției la Festivalul de Film de la Cannes din 1987. Criticul de film Roger Ebert l-a numit răspunsul lui Allen față de filmul "Amarcord" al lui Federico Fellini. Într-un sondaj al celor mai bune 500 de filme realizat de revista "Empire", el a fost votat ca al 304-lea cel
Zilele radioului () [Corola-website/Science/325610_a_326939]
-
gentleman" ca "un film minunat tocmai pentru că este atât de dispus să se ocupe de probleme de dragoste..." Rex Reed a făcut o recenzie strălucitoare în care a comentat: "Acest film te va face să te simți de zece picioare!" Criticul britanic de film Mark Kermode, un admirator al lui Taylor Hackford, a observat: "Este un film mult mai dur decât își amintesc oamenii; nu e un film romantic...". Filmul a primit, de asemenea, recunoașterea din partea American Film Institute. El a
Ofițer și gentleman () [Corola-website/Science/325624_a_326953]
-
anului 1968. Renata Adler a făcut o recenzie pentru New York Times, saying its a "film extraordinar, în special pentru rapiditatea lui Steve McQueen, bine interpretat"; potrivit lui Adler, "sfârșitul ar trebui să-i satisfacă pe fanii de la "Dragnet" la Camus." Printre criticii secolului al XXI-lea, el are un rating de 97% "proaspăt" pe Rotten Tomatoes, reprezentând recenzii pozitive din partea a 32 din cei 33 de critici în octombrie 2011. În 2004, "The New York Times" a plasat filmul pe lista celor mai bune 1000
Locotenentul Bullitt () [Corola-website/Science/325628_a_326957]
-
cameră și McKay nu primește un răspuns. Filmul a fost foarte apreciat atât de critici, cât și de public, și a contribuit la faima tot mai mare a lui Robert Redford. Într-un articol din "New York Times" (30 iunie 1972), criticul de film Vincent Canby a lăudat interpretarea lui Redford și a comentat că "Candidatul este serios, dar tonul său este rece, ca și cum aceste aspecte ar fi fost puse împreună de către persoane care au renunțat la speranță." Christopher Null, de la filmcritic
Candidatul (film) () [Corola-website/Science/325659_a_326988]
-
reacția psihologică în urma unei crime; aceasta se limitează la rutina unei vieți ordinare. Autorul versat și fericit de talentul său împletește dintr-o singură mișcare un fir al acțiunii. În cartea nouă a domnișoarei Christie, scopul este atins cu succes." Criticul adaugă mai departe:,În al doilea capitol, autoarea ne dezvăluie sentimentele trăite de un maniac, un geniu când vine vorba de crime. Însă persoana chibzuită, care citise alte povești ale doamnei Christie, își va repeta într-una:'Nu o cred
Ucigașul ABC () [Corola-website/Science/325650_a_326979]
-
286/ III) pe care o: înfăptuiește Victor Petrini care își execută anii de muncă forțată în mina de plumb Baia-Sprie, de ancheta la cane e supus în prealabil sau de cealaltă ședință „aranjată" de la Uniunea Scriitorilor, relatată de prietenul său, criticul Ion Micu. In această epocă, cînd se aud ca o „nouă temă beethoveniană a destinului bubuituri în ușă ale seouriștilor" veniți să-1 aresteze, rîsul încetează și ironia îngheață. Epooa este definită și prin toposul ședințelor de „demascare", cu consecințe unedri
Cel mai iubit dintre pământeni (roman) () [Corola-website/Science/325671_a_327000]
-
servește ca epigraf al povestirii: "Pestis eram vivus—moriens tua mors ero" („Cât am fost viu am fost ciumă - murind voi fi moartea ta”). „Metzengerstein” urmează multe convenții ale ficțiunii gotice și, după unii, exagerează aceste convenții. Din aceasta cauză, criticii și specialiștii discută dacă Poe intenționa ca povestirea să fie luată în serios sau ca o satiră a poveștilor gotice. Oricum, multe elemente introduse în „Metzengerstein” vor deveni obișnuite în scrierile viitoare ale lui Poe, inclusiv castelul sumbru și puterea
Metzengerstein () [Corola-website/Science/325678_a_327007]
-
familie”. Aceste convenții gotice au fost un semn marcant de ficțiune populară în Europa și Statele Unite ale Americii pentru mai multe decenii după timp în care Poe le-a utilizat. Având ca subtitlu „A Tale in Imitation of the German”, criticii și oamenii de știință nu sunt de acord dacă Poe ar fi intenționat ca povestea să fie, de fapt, o satiră sau o piesă burlescă a genului, exagerând intenționat elementele de gotic pentru a avea umor. O altă dovadă este
Metzengerstein () [Corola-website/Science/325678_a_327007]
-
oferindu-i patru stele din patru posibile. El a numit filmul "o piatră de hotar în istoria filmului american, o operă de adevăr și de strălucire." Peste 30 de ani, el a adăugat filmul în lista sa de "Mari filme". Criticii de film Dave Kehr și James Berardinelli au lăudat și ei filmul. Dezbaterea aprigă cu privire la film este discutată pe larg în "". Acest film documentar din 2009 precizează urmările filmului: "The New York Times" l-a concediat pe Bosley Crowther, deoarece recenzia sa negativă
Bonnie și Clyde (film) () [Corola-website/Science/325697_a_327026]
-
copii) în săparea unui tunel care va ajunge la sala seifului agenției bancare situate vizavi de micul magazin de familie. Totuși, fiica sa cea mare, Isabelle, este curtata de Philippe Brécy, un tânăr funcționar care lucreaza că stagiar la Durand-Mareuil. Criticul Tudor Caranfil a dat filmului două stele din cinci și a făcut următorul comentariu: "„Un comerciant onorabil care-și plătește, conștiincios, impozitele are imprudenta să se arunce în speculații de bursă, consiliat de vecinul său, bancherul. Pierzându-și economiile, țelul
Aruncați banca în aer () [Corola-website/Science/325713_a_327042]
-
Records pe 23 noiembrie 1993. Albumul a fost înregistrat la scurt timp după lansarea albumului de debut al lui Dr. Dre "The Chronic" (1992), la care Snoop Dogg a contribuit semnificativ. Stilizarea muzicala a albumului este similară cu cea din "". Criticii l-au lăudat pe Snoop Dogg pentru „realismul” versurilor din album și pentru "flow"-ul vocal distinctiv. În ciuda criticilor mixte obținute la scurt timp după lansare, "Doggystyle" a avut parte de recunoaștere din partea multor critici muzicali ca unul dintre cele
Doggystyle () [Corola-website/Science/325718_a_327047]
-
diferite locații ale conacului și arzând bani. Interpreta a cântat live piesă de mai multe ori, inclusiv în primul ei turneu mondial: The Fame Ball Tour, purtând o bustieră futuristică cu panouri triunghiulare din argint. Interpretarea a fost lăudată de criticii de specialitate pentru „puternică” voce a lui Gâgă și energia ei, de asemenea, oferind show-ului un început promițător. Gâgă spune că piesa „este doar despre mine încercând să-mi rezolv problemele”, susținând mai târziu că se ocupă de „o
Beautiful, Dirty, Rich () [Corola-website/Science/325733_a_327062]
-
escaladarea tensiunilor rasiste asupra chestiunii sclaviei care avea loc în Statele Unite în vremea în care Poe lucra la roman. Mai mult, romanul pornește de la prezumția foarte răspândită la vremea aceea că oamenii cu pielea întunecată sunt oarecum inferiori. Unul dintre criticii rasismului prezent în "Aventurile lui Arthur Gordon Pym" este autoarea Toni Morrison. În „Playing in the Dark: Whiteness and the Literary Imagination”, Morrison discută felul în care prezența africană din roman este folosită ca și un contrast față de care autorul
Aventurile lui Arthur Gordon Pym () [Corola-website/Science/325705_a_327034]
-
of the Red Death”. Titlul original a subliniat figura de la sfârșitul povestirii; noul titlu pune accentul pe balul mascat. Prima traducere în limba română a fost publicată în 1885 sub titlul „Masca morții roșii” în revista "Tezaurul familiei" din București. Criticul și istoricul literar Paul Zarifopol, care citise acea traducere, nu-și amintea dacă tălmăcirea era semnată sau anonimă, iar acel exemplar al revistei lipsea din Biblioteca Academiei Române și nu mai putea fi consultat. Traducerea realizată de I.L. Caragiale (considerată de
Masca Morții Roșii () [Corola-website/Science/325731_a_327060]
-
pe Nicolas Cage, Julianne Moore și Jessica Biel. Scenariul original al filmului se bazează vag pe povestirea science-fiction „The Golden Man” de Philip K. Dick. Filmul a avut premiera la 27 aprilie 2007. Deși a fost bine primit de public, criticii i-au făcut filmului "" recenzii nefavorabile, Cris Johnson (Nicolas Cage) este un om care poate vedea în viitor. El poate vedea doar ce se întâmplă în următoarele două minute din viitor, cu excepția unei viziuni pe care a avut-o o dată cu
Capcana viitorului () [Corola-website/Science/325736_a_327065]
-
Lee Tamahori "a cheltuit aproximativ 12 dolari pe bugetul său de efecte speciale". Ogle a afirmat ca filmul a avut o premisă decentă, dar ""Capcana viitorului" începe să se facă de râs, iar vedetele sale îl rostogolesc până la punctul culminant". Criticul de film Peter Howell de la "Toronto Star" a dat filmului 1 ½ stele din 4 și l-a numit o colosală "pierdere de timp", spunând că este "posibil cea mai mare murdărire a unei opere a lui Dick până în prezent". Howell
Capcana viitorului () [Corola-website/Science/325736_a_327065]
-
călătorie "grăbite, slab scrise", dar admiră ultima treime a filmului, numind-o o reprezentare a "două ființe foarte izolate", care "descoperă un trecut comun și un atașament profund." Una dintre cele mai dure recenzii ale filmului a fost dată de criticul Pauline Kael de la revista "New Yorker": Totul în acest film este falsificat atât de umanistic, într-un mod superficial și de joasă presiune. Și imaginea are eficacitate: oameni se plâng de la ea. Desigur că se plâng de ea - este o
Rain Man () [Corola-website/Science/325751_a_327080]
-
științifice, în cadrul căreia Bernstein primește premiul Enrico Fermi pentru descoperirea tahionilor. În anul 1980, cartea a câștigat premiile Nebula și BSF, iar în 1981 premiul memorial John W. Campbell pentru "Cel mai bun roman". Romanul a fost aclamat atât de criticii SF, cât și de cei ai literaturii mainstream pentru îmbinarea dramei interpersonale a unor personaje a căror dezvoltare este atent detaliată, cu elemente SF de genul călătoriei în timp și probleme ecologice.
Timperfect () [Corola-website/Science/325744_a_327073]
-
pentru filmele sale care nu era prezent în farsele și comediile pe care le regizase până la acel moment. Reacția critică față de film este în general pozitivă. El a câștigat patru premii Oscar, inclusiv Premiul Oscar pentru cel mai bun film. Criticul de film Roger Ebert l-a descris că "filmul lui Woody Allen favorit al aproape tuturor". Alvy Singer încearcă să înțeleagă de ce s-a încheiat relația lui cu . Crescut în New York, el a contrariat-o pe mama sa cu întrebări
Annie Hall () [Corola-website/Science/325777_a_327106]
-
apare o glumă despre faptul că "toți avem nevoie de ouă", a fost conceput în timpul unei călătorii cu taxiul la o previzualizare anterioară. Filmul a fost proiectat pentru prima dată la Festivalul de Film din Los Angeles din martie 1977. Criticul de film Roger Ebert l-a descris ca fiind "filmul lui Woody Allen favorit al aproape tuturor". "Annie Hall" a câștigat patru premii Oscar la festivitatea organizată la 3 aprilie 1978. Producătorul Charles H. Joffe a obținut Premiul Oscar pentru
Annie Hall () [Corola-website/Science/325777_a_327106]
-
de concepție și înaltul nivel artistic, cu care este scos în evidență scopul scriitorului, sunt la fel de admirabile”. Thomas Dunn English, scriind în "Aristidean" din octombrie 1845, a spus că „Ligeia” era „cea mai extraordinară, de acest gen, dintre realizările sale”. Criticul și dramaturgul irlandez George Bernard Shaw a spus: „Povestea lui Lady Ligeia nu este doar una dintre minunile literaturii: ea este de neegalat și de neabordat”. Profesoara Zoe Dumitrescu-Bușulenga a scris că „Ligeia” are la bază „motivul metempsihozei, al reîncarnărilor
Ligeia () [Corola-website/Science/325782_a_327111]
-
recenzia sa pentru "The New York Times", Caryn James a scris: "atunci când își asumă proprii termeni de stil, "Dincolo de moarte" este foarte distractiv. Spectatorii post să urmărească instant acțiunea sau chiar să ridiculizeze moartea. Abordarea atmosferei nu admite un teren mai de mijloc." Criticul Roger Ebert a lăudat filmul ca "un thriller original și inteligent, bine regizat de Joel Schumacher" și a numit distribuția "talentați actori tineri, [care] umplu umbrele cu amestecul puternic de intensitate, teamă și încredere". Dar Ebert a criticat "Dincolo de moarte
Dincolo de moarte () [Corola-website/Science/325790_a_327119]
-
este regizat de Jimmy Hayward și în rolul titular interpretează actorul Josh Brolin. În alte roluri apar John Malkovich, Michael Fassbender și Megan Fox. Filmul a fost lansat la 18 iunie 2010 având în general o primire negativă atât din partea criticii cât și a publicului și a fost un eșec de box-office.
Jonah Hex (film) () [Corola-website/Science/325851_a_327180]
-
fiind vizionat de 4.425.948 de spectatori la cinematografele din România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31.12.2007 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. Criticul Tudor Caranfil a dat filmului trei stele din cinci și a făcut următorul comentariu: "„Andrei și Lucian, elevi în ultima clasă, sunt prieteni la cataramă, și amândoi țin la Sonia. Fiu de ceferist, Andrei nu-și găsește loc în lumea
Străinul (film din 1964) () [Corola-website/Science/325852_a_327181]
-
rol secundar până la "The Fighter" în 2011. Filmul a fost nominalizat și la premiile Oscar pentru cele mai bune decoruri și cel mai bun montaj. În Franța, filmul a fost nominalizat la Premiul César pentru cel mai bun film străin. Criticii Siskel și Ebert au plasat filmul în topul celor mai bune trei filme ale anului 1986; recenzia lui Ebert din 1986 l-a numit "cel mai bun film pe care [Woody Allen] l-a făcut vreodată". Vincent Canby de la "New York
Hannah și surorile ei () [Corola-website/Science/325863_a_327192]