14,279 matches
-
București, documentele menționează: În 1847 se înființează serviciul de pompieri. Pînă în acest an, cei care ajutau la stingerea incendiilor erau voluntarii, în general cetățenii care locuiau în apropiere. Nu s-au mai înregistrat incendii catastrofale pentru oraș. Prima însemnare documentară a unui cutremur petrecut în București datează din timpul domnitorului Șerban Cantacuzino, din 8 august 1681. Cutremurul din 1738 din timpul domniei lui Constantin Mavrocordat a stîrnit panică și este menționat în mai multe surse. Cronicarul Constantin Dapontes scrie că
Calamități care au afectat Bucureștiul () [Corola-website/Science/305864_a_307193]
-
era faptul că la intrarea și la ieșirea apei în și din oraș, erau numeroase mori pe albia Dâmboviței. Morile potoleau într-o măsură oarecare apa rîului dar exercitau și o presiune la suprafața apei, împingînd-o peste maluri. Prima însemnare documentară despre o inundație mai mare provine din timpul domnitorului Gheorghe Duca .<br> În timpul domniei lui Alexandru Moruzi se iau măsuri pentru repararea podurilor de peste Dâmbovița, poduri care erau șubrezite și amenințau să se prăbușească. Cele patru poduri au intrat în
Calamități care au afectat Bucureștiul () [Corola-website/Science/305864_a_307193]
-
pădure) oprit pentru accesul lumii”, „loc în pădure oprit pentru accesul oamenilor sau vitelor”, „pădure în care este interzisă tăierea copacilor, păscutul vitelor; rezervație naturală”, „loc întărit; cetate, fortificație”. "Vraghia" - (la Vrabia) Cu siguranță este vorba de un antroponim, atestat documentar "prisaca lui Vrabie". "Budișoara"- Potrivit opiniei lingvistului Anatol Eremia provine de la cuvântul budă - „așezare în locul de exploatare a potasei și silitrei”, având la origini sensul de „locuință” (casă, cocioabă, baracă, bordei, colibă, adăpost). Toponimele Buda au putut denumi în trecut
Temeleuți, Călărași () [Corola-website/Science/305868_a_307197]
-
vecinătate. "Dealul Poștei" - drumul pe care în trecut se aducea poșta în sat din Vălcineț. "Suvaca" - (pădure) posibil de la SUVÁC, suvace, #s. n.# Sulă lungă de metal sau de lemn întrebuințată la confecționarea opincilor, la desfundat luleaua etc.; sulac. Prima mențiune documentară a moșiei Temeleuți o găsim în Mărturia hotarnică a moșiei Căbăiești din 6 aprilie 1673. Totuși, potrivit unor investigări, prima atestare documentară trebuie considerată Actul de danie a lui Ștefan al II-lea din 6 martie 1443, prin care voievodul
Temeleuți, Călărași () [Corola-website/Science/305868_a_307197]
-
Sulă lungă de metal sau de lemn întrebuințată la confecționarea opincilor, la desfundat luleaua etc.; sulac. Prima mențiune documentară a moșiei Temeleuți o găsim în Mărturia hotarnică a moșiei Căbăiești din 6 aprilie 1673. Totuși, potrivit unor investigări, prima atestare documentară trebuie considerată Actul de danie a lui Ștefan al II-lea din 6 martie 1443, prin care voievodul întărea lui Mihul pisar mai multe pământuri și sate, precum și prisaca lui Vrabie de pe râul Cotovțea (Bîc). Anume această prisacă se consideră
Temeleuți, Călărași () [Corola-website/Science/305868_a_307197]
-
Cerchez, adăpostesc patrimoniul "Institutului de Istorie a Artei “George Oprescu” "al Academiei Române, amenajat aici din 1967. Institutul, care poartă numele celui care i-a pus bazele, are un valoros patrimoniu, constând dintr-o bibliotecă de artă unică în țară, arhive documentare, o colecție valoroasă de mobilier și de artă plastică provenind din donațiile făcute de profesorul Oprescu, de inginerul Gheorghe Balș și de familia Busuioceanu.
Casa Dissescu () [Corola-website/Science/305913_a_307242]
-
cărui prezență pe insulă a fost semnalată în anul 1965, și miriapodul "Scolopendra cingulata". Printre insecte, Insula Popina este singurul loc din lume unde găsim cosașul endemic "Isophya dobrogensis". În anul 1985, regizorul Ion Bostan (1914-1992) a realizat un film documentar cu titlul „Balena de piatră (Insula Popina)” în Ciclul "Delta Dunării - sanctuar al naturii... Delta insolită". În anul 2002 s-a editat colecția de proză a Alexandrei Fenoghen cu titlul „Aproape povești” (Editura Kriterion, București-Cluj, 2002). În povestirea de un
Insula Popina () [Corola-website/Science/305938_a_307267]
-
cele 4 movile funerare. Trei movile se află spre nord de sat, în păduricea zisă "Movila lui Nagîț", alta - în "Hîrtop". Unele surse afirmă că satul e întemeiat în secolul XV. Poate fi. Dar nu ni se oferă și dovezi documentare. Regretatul cercetător Vladimir Nicu a scris că localitatea a fost atestată documentar, cu denumirea "Prideni", la 12 aprilie 1620, și că s-a mai zis "Prediceni", "Pripăceni". Drept dovadă că satul s-a numit și "Pripiceni" servește o carte de
Dubna, Soroca () [Corola-website/Science/305244_a_306573]
-
în păduricea zisă "Movila lui Nagîț", alta - în "Hîrtop". Unele surse afirmă că satul e întemeiat în secolul XV. Poate fi. Dar nu ni se oferă și dovezi documentare. Regretatul cercetător Vladimir Nicu a scris că localitatea a fost atestată documentar, cu denumirea "Prideni", la 12 aprilie 1620, și că s-a mai zis "Prediceni", "Pripăceni". Drept dovadă că satul s-a numit și "Pripiceni" servește o carte de întăritură de la Vasile Lupu Vodă, emisă în 1643, pentru moșia Stoicani, în
Dubna, Soroca () [Corola-website/Science/305244_a_306573]
-
pridvorul bisericii, pe care și l-a săpat dinainte. Acum o candelă neadormită veghează acest loc unde i s-au odihnit sfintele moaște. "Biserica" Mănăstirii Tismana a fost sfințită la 15 august 1378 cu hramul "Adormirea Maicii Domnului", fapt întărit documentar de hrisovul Voievodului Dan I din 1385, 3 octombrie, care se păstrează și astăzi. Ea este construită în stil bizantin, plan triconc, cu ziduri de piatră foarte groase, cu trei turle pe naos, pronaos și pridvor și este susținută de
Mănăstirea Tismana () [Corola-website/Science/305283_a_306612]
-
de zi cu zi a populației germane documentând traiul rural cu nostime scene de gen, mici documente colorate ale vieții cotidiene idilizate, presărată de petrecerile tradiționale ale țăranilor din satele șvăbești. Figura lui a intrat în conștiința bănățenilor datorită tripticului documentar realizat la începutul secolului XX (Colonizarea șvabilor în Banat); lucrarea a trecut pe plan secund calitățile de peisagist și portretist ale pictorului. O carieră artistică fără mari suișuri și coborâșuri demonstrează și activitatea pictorului Ion Isac. Peisagist prin excelență, el
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]
-
mentalitatea socială din Banat. Dat fiind faptul că majoritatea pieselor provin din interioarele bănățene amenajate pe parcursul secolului al XIX-lea - fie că este vorba de castele, conace sau imobile urbane, de colecționari profesioniști sau amatori - ele se constituie în imagini documentare care atestă gustul și gradul de cultură și civilizație existent în această zonă în epoca respectivă și oferă măsura standardului de viață cotidiană. Din punct de vedere stilistic, de la vasele de ceramică italiană cu accente manieriste și porțelanul rococo produs
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]
-
cartea lui Ion Mocioi Din istoria literaturii Din creația literară Brâncușiologie Monografie Istoria artei Istorie Folclor Alte cărți Comunicările la manifestările culturale și științifice sunt inserate în volumul omagial. Fiind numeroase, amintim doar că: Publicațiile gorjene îi publică frecvent articolele documentare, fie mai vechi, fie mai noi. Ion Mocioi a activat în amândouă legislaturile în Comisia Permanentă de Politică Externă. Ca senator a fost membru plin în Delegația Parlamentului Pomâniei la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei de la Strasbourg iar ca deputat
Ion Mocioi () [Corola-website/Science/305323_a_306652]
-
lucrat la Institutul de Economie Mondială mai întâi ca cercetător științific - modelare matematică, statistică, conjunctură economică și studii de piață și marketing (1967-1976), fiind promovat apoi ca șeful Sectorului țări cu economie de piață (1977-1980) și șeful Oficiului de Informare Documentară pentru Comerțul Exterior (1981-1989). În paralel, în perioada 1971-1977, a lucrat și ca profesor asociat la Școala Postliceală de Comerț Exerior din București. A obținut în anul 1981 titlul științific de doctor în economie, specialitatea relații internaționale la ASE București
Napoleon Pop () [Corola-website/Science/305468_a_306797]
-
partidului FSN. Este fiul lui Dârdală I Ion și al Alecsandrinei. Istoricul familiei acestui deputat, cel putin conform documentelor existente la Arhivele județului Vrancea este următorul: aproximativ în anul 1840, s-a născut un anume Teodor Dîrdala, iar prima atestare documentara a acestuia este un act de căsătorie din anul 1865 în care apare menționat că se căsătorește cu Anita Drizicean în localitatea Urechești. Un Teodor Dîrdala apare și primar al localității Urechesti din județul Vrancea pe la 1870. n anul 1873
Ștefan Dîrdală () [Corola-website/Science/305467_a_306796]
-
o piață situată în sectorul 2 al Bucureștiului. Piața, desființată în august 2007, a fost cea mai mare, dar și una dintre cele mai vechi piețe agroalimentare din Europa de Est. În locul vechii piețe a fost construita o noua piata. Prima atestare documentară a Pieței datează din secolul al XVII-lea, când este pomenită în actele Mănăstirii Stelea sub denumirea de „Târgul de Afară”, numit și „Oborul” sau „Oborul de vite”. În secolele XVII-XVIII, în piața Obor se desfășurau execuțiile condamnaților la moarte
Obor () [Corola-website/Science/303446_a_304775]
-
realizată asupra rămășițelor faraonului egiptean Tutankhamon a arătat că părinții săi au fost frate și soră și că, din cauza incestului, el s-a născut cu o deformație la picior și avea șolduri feminine. Aceste informații au fost dezvăluite în filmul documentar “Tutankhamun: The Truth Uncovered”, care va fi difuzat de BBC One pe 26 octombrie. Masca mortuară a lui Tutankhamon, acoperită cu aur, arată imaginea unui faraon care sugerează putere și frumusețe regală, însă în realitate el avea dinții ieșiți în
Tutankhamon () [Corola-website/Science/301461_a_302790]
-
unei așezări daco-romane în secolele II-III. Se presupune că în secolul IX, cneazul Glad domnea peste aceste locuri. El a acceptat suveranitatea ungară. Totuși, până acum nu a fost descoperit nici un document care să dateze din acea perioadă. Prima atestare documentară a localității Timișoara este destul de controversată, aceasta fiind plasată de specialiști fie în 1212, fie în 1266. În această perioadă, cetatea ocupa o suprafață dreptunghiulară, iar fortificația consta dintr-un val de pământ cu palisadă care era apărată din trei
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
pe fostul drum roman ce mergea de la Dunăre spre defileul Oltului, și aflându-se la circa 7 km de fosta cetate Romula, care cuprindea 25 de sate, printre care este posibil ca și această comună să facă parte. Prima atestare documentară a satului Osica de Sus o întâlnim în perioada 1495-1508 într-un hrisov prin care domnitorul Radu cel Frumos dă jupanului Iariciul din Osica, a treia parte din moșia acestui sat. Satele care compun în prezent această comună, sunt și
Comuna Osica de Sus, Olt () [Corola-website/Science/301500_a_302829]
-
() este o localitate componentă a municipiului Brașov din județul Brașov, Transilvania, România. Poiana a fost din vechi timpuri destinația drumețiilor și a practicarii sporturilor de iarnă. Prima mențiune documentara a acestui loc datează din 1427, în contextul activităților de oierit ce aveau loc aici. Schiorii au urcat Postăvaru încă din 1895, iar în 1906 în Poiana a avut loc primul concurs de schi. Până în preajma lui 1950, stațiunea s-
Poiana Brașov () [Corola-website/Science/299984_a_301313]
-
general la Ministerul de Război și seful de Stat- major al armatei române. Era fiul lui (1824-1872) și al soției acestuia, Dumitrana născută Hurezeanu (1835-1909). Pârâienii, familia mamei politicianului interbelic, făceau parte din vechea boierime a Olteniei, putând fi urmăriți documentar până în sec. al-XV-lea și se trăgeau din vechii boieri din Baia de Fier și Alun. Speranța era fiica pitarului Zamfir Pârâianu, prefect de Gorj, și a Sevastiței, născută Frumușanu (1819-1911). Așadar și bunica maternă a omului politic aparținea unei cunoscute
Gheorghe Tătărescu () [Corola-website/Science/299971_a_301300]
-
Tătărescu. Gheorghe Tătărescu a întocmit și dat publicității în noiembrie 1927, într-o formă obiectivă, sub titlul „Acte și corespondență relative la renunțările la tron ale fostului principe moștenitor ( 1918-1919- 1925), cu reproduceri fotografice de pe originale”, în anexe, întregul dosar documentar al acestei chestiuni. Tot în acest sens, la 31 decembrie 1925, Tătărescu ordonă prefecților, după ședința Consiliului de Coroană care luase act de a treia renunțare la tron a principelui Carol, să confiște și să distrugă orice ziar, broșură, afiș
Gheorghe Tătărescu () [Corola-website/Science/299971_a_301300]
-
Regionimul Țara Făgărașului este ceva mai recent și datează din prima jumătatea secolului al XIV-lea. Această denominație derivă din numele așezării Făgăraș, devenită abia în prima jumătate a secolului al XIV-lea centrul politico-administrativ al acestui ținut. Prima atestare documentară a regionimului Țara Făgărașului datează din anul 1372. Acreditarea și impunerea acestui regionim în conștiința colectivă s-au produs în cursul secolelor XVI-XVII. Cele mai timpurii informații scrise cu privire la istoria Țării Făgărașului datează abia din prima jumătate a secolului al
Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/300009_a_301338]
-
astronomice cu luneta (x120) și telescopul de tip cassegrain (x375). Se pot observa petele solare, relieful lunar, Jupiter cu sateliții galileeni, inelele lui Saturn, roiuri de stele, nebuloase galactice și fenomene astrologice (eclipse, oculații etc.). Planetariul dispune de un fond documentar care cuprinde cărți și periodice de specialitate, precum și o donație de carte făcută de conf. dr. Elvira Botez. În spațiul expozițional de la parter sunt prezentate cele mai noi fotografii și imagini din Univers, istoria în date și imagini a observatoarelor
Planetariul din Suceava () [Corola-website/Science/300021_a_301350]
-
utiliza modul de filmare în alb și negru, denumit de istoricul de cinema Joseph Maddrey „cinematografie tip guerilla”, care amintește de „autoritatea nealterată a jurnalelor cinematografice din timpul războiului”. Maddrey mai adaugă: „pare a fi în egală măsură un film documentar despre pierderea echilibrului social și un film de exploatare”. Membrii Image Ten erau ocupați cu filmările și post-producția, participând la înregistrări, editări, construind recuzita. Pozele pentru producție și printările le făcea Karl Hardman, care a declarat într-un interviu că
Noaptea morților vii () [Corola-website/Science/312969_a_314298]