KorAP: Find »[drukola/base=dur & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...527 528 529 ...606 >

15,136 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913

treizeci de centimetri de urechea lui. Făcu o întoarcere, dar în acest răstimp zări degetele. Și încremeni. Uită de om, uită chiar să se uite la el. Ca trăznit, își examină mâinile. Erau fine, delicate, diferite de cele puternice, mai dure, mai mari, ale lui Gilbert Gosseyn. Își privi corpul. Era cel al unui adolescent subțiratic. Brusc, percepu diferența internă, o senzație de slăbiciune, un flux vital mai mic. Un talmeș-balmeș de alte gânduri. Nu, nu gânduri. Sentimente. Exprimate de organe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
un război a cărui amploare depășea deja orice imaginație. Dacă Enro putea fi asasinat. Inima i-o luă razna. Genunchii începură să-i tremure. Înghițind, Gosseyn făcvu pauza non-A și întrerupse reacția de teroare a lui Ashargin cu determinarea dură formată fulgerător în spiritul lui Gosseyn. Dar decizia persista. Își reprezenta aici o oportunitate prea importantă pentru ca să se opună cineva. Inima aceasta slabă de adolescent trebuia să fie convinsă, trebuia să fie sedusă, trebuia să fie determinată să facă acest

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
că, pe ascuns. În fiecare casetă se înscria darea de seamă a bătăliei din al șaselea decant. Cu mare greutate își desprinse privirea fascinată, de la casete și realiză că amiralul Paleol vorbea de câteva minute. Problemele noastre, zicea sarcastic și dur bătrânul, vor fi ceva mai dificile în viitor decât au fost până aici. Dar v-am convocat astăzi pentru a vă semnala că s-au produs deja unele incidente, care se vor înmulți cu timpul. De exemplu, de șaptesprezece ori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924

minte și mai grăbită să se omoare decât o mamă. O spumă fierbinte în veșnică fierbere. Tinerețea, simțirile proaspete, curiozitatea o îmbie să încerce. Lanțurile cu care i-a plăcut la început să se lege i se par curând prea dure și nu se mai simte datoare să le suporte, își va găsi cu ușurință o scuză. Și va iubi iarăși cu aceeași patimă, tremur, nervi, pândiri perverse, amenințări. Și la o vreme, îmbrățișată prea strâns, își va nega dragostea dintâi

O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
produce emoții. Cu toată splendoarea soarelui răsfrânt pe mare, pe petricele, pe lut, totuși, aș putea întrebuința cât de mult culorile sumbre. Fiecare tablou va trebui să plângă. La Balcic, grație, capriciu, prea multe podoabe adunate. Aici numai câteva linii dure, ca și cum adevărurile esențiale se exprimă simplu, fără contorsiuni. Dar în timp ce la Balcic sesizezi în scurt timp toate frumusețile, la Cavarna, în primul moment, nu observi nimic, și numai mai târziu începi să te împregnezi de atmosferă, să capeți parcă un

O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
se luptă când se iubesc și se urăsc (mai mult sau mai puțin conștient) fiindcă se luptă. Naratorul se simte atât de nenorocit încît devine insensibil, însă luciditatea îl face să se bucure de insensibilitatea lui - căci totul devine tăios, dur, absolutizant. Dragostea și ura se succed rapid și fiecare moment diferă de celălalt. "Cum aș putea să nu mărturisesc totul?" spune Ioana, iar Naratorul: "nu voi ierta-o niciodată, chinul va fi etern." La teza de literatură franceză, din nuvela

O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573

cârcă și porni, alături de Kuriyama. — Ei bine... spuse Kanbei. — Da, a sosit momentul să ne luăm rămas bun, replică Goto. În timp ce-și rosteau aceste cuvinte, le era greu să se despartă. Kanbei își dădu toată silința să fie dur și să plece cât mai repede, dar, deși găsea că ar fi fost cel mai bun lucru, ezita. În cele din urmă, Goto spuse, cu un surâs: — Senior Kanbei, mâine, când ne vom întâlni pe câmpul de luptă, dacă vom

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244

explorarea, aparent în ciuda voinței posesoarei sale. Grăunciorul se încăpățâna să existe. Poate să fi fost de vină imaginația, alimentată de anxietate, dar, de fiecare dată când degetele îi desfăceau labiile, grăunciorul părea că se face și mai mare, și mai dur. După cele patruzeci și opt de ore, Carol, în ciuda naturii sale placide, era chiar deranjată de situație. Decise ca de dimineață să se ocupe de asta, fie telefonându-i lui Beverley, fie programându-se la Flaherty; ori una, ori alta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
domestică și abuzuri sexuale. O doamnă filiformă, cu un aer trist, îmbrăcată într-un costum cafeniu, povestise grăbită despre asalturile frenetice ale soțului său, un agent de vânzări alcoolic și ratat, asupra mai multora dintre orificiile sale cu diferite obiecte dure, contondente, sticle de bere și altele asemenea. Un pedagog de vârstă medie, un intelectual atins de calviție, cu ochelari cu lentile bifocale, descrisese, simplu și direct, conținutul unui dosar pe care se simțise obligat să-l alcătuiască, dosar conținând toate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
e amenințat, Carol apucă o sticlă de lichior abandonată de un mușteriu pe tejghea și, răsucindu-se, îi aplică lui Ted Wiggins o lovitură fulgerătoare în partea laterală a capului. Izbitura fusese atât de puternică, încât sticla ricoșă în carcasa dură a casei de marcat și se făcu țăndări. Ai putea crede că, în urma unui astfel de incident exploziv și lipicios, Carol își va lua tălpășița din prăvălie înainte chiar ca Wiggins, încă năucit de lovitură, să se ridice de pe linoleumul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
aceasta, cineva parcă îi căptușise gura cu o foaie de cauciuc. Abia dacă simțise că fusese întors. Dar a simțit foarte bine că a fost penetrat. Nu prea avea cum să nu simtă, scula era atât de mare, fierbinte și dură, iar anusul său, deși lubrifiat în acest scop, era încă rigid și contractat din pricina îndelungatei reprimări și a uzanțelor erotice autoimpuse. Carol se împinse în el, deschizându-i sfincterul și provocându-i o mică ruptură musculară. Dar stai așa! Oprește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
înfrânse tocmai pentru că exista. Acesta era momentul ei. Confirmarea a ceea ce era cu adevărat... o dură, nu-i așa? Ideea că poate să i-o tragă lui Dan, să-l penetreze cumva, o făcuse agresivă, o transformase într-o violatoare... Dur, dar adevărat. Hai să fim serioși, dacă îi dai cuiva un pistol încărcat și îi oferi și o țintă - silueta unui om - e clar că va trage, nu crezi? Ar fi naiv să ne imaginăm altceva. Carol simțea structura tubulară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
gândesc, mă frapase în tot timpul petrecut cu profesorul: nu era nimic neliniștitor în privința organelor sale genitale; cel puțin, nu arătau deloc amenințătoare. Mi se părea absolut normal să îmi doresc să le iau în gură, să simt cum capul dur mi se lovește de palat în timp ce tubul gros pulsează între buzele mele și limba mea gustă interiorul moale al profesorului. Poate că avea alura unui bărbat, dar îi simțeai trupul ca unul de femeie. Spatele îi era delicat și lipsit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
să rescrii istoria? Credeam că are de gând să-mi facă de petrecanie - dar n-a fost chiar așa. M-am gândit că voi avea același sfârșit ca și primul soț, dar de data aceasta nu se comportă atât de dur. Pur și simplu m-a năucit, turnându-mi în urechi otrava aceea sonoră. M-a tăiat, crestat și înțepat cu briceagul pe spate și pe umeri. Apoi m-a părăsit. Ușa compartimentului se legăna în urma lui în balamalele ei imense

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
suporta. Ar fi îndurat orice altceva - chiar și gândul dătător de fiori al pedepsei ce va veni, de dimensiuni uriașe -, dar nu trădarea. Nu mai voia să trăiască într-o lume care implica o asemenea duplicitate. Apucă bronzul vechi și dur al balustradei și se pregăti să se arunce în gol, cu un salt studiat (în definitiv, era un atlet destul de bun). Era gata să dea ochii cu El sau cu Ea. Indiferent cine era autorul glumei perverse, acea persoană responsabilă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370

uriașe de eșapament curbate până la cer, în formă de săbii japoneze ce gâdilă cu nesimțire învelișul lumii. Farurile luminează brusc și sunt încruntate. Noi nu mai suntem noi, ci fragmente ale superbei țesături a covorului care este una cu aliajul dur al mașinii, cu însăși caroseria ei. Mașina fiind covor. Mustața mea, bruscă, pe care n-o aveam, e cât totul, reprezintă acum semnătura cuiva mare și nevăzut, care-și râde de noi. Drăcia, speriată, încearcă să se rețină de la a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
salva de la vederea feței morții, dar suficientă pentru a-mi smulge un zâmbet. Apa este aproape. Mult prea aproape. Și deodată ne înghite, plesnindu-ne și plesnind groaznic. Nicicând n-am crezut că mă voi lovi de ceva atât de dur și de rău cum este pelicula asta groasă de metal lichid. Nicicând n-am crezut că eu voi muri. Viața, așa cum o știam, dispare, lăsând loc unei disperări cumplite, însoțită de o zbatere diformă, haotică și total lipsită de sens

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
acesta nu puteți fi un model pentru nimeni... - Așa e, așa e, murmurau prietenii puștiului. Că bine le zici, Elefterie... Capul lui Mircea Cârpenișteanu căzu, învins, izbindu-se de asfalt. Lecția pe care i-o servea puștiul era atât de dură în bunătatea și adevărul pe care le conținea, încât Mircea își dori să fi murit în clipa când își băgase din greșeală cuțitul în braț. Vroia să fie mort, nicicând născut, deja îngropat, iar remarcile celorlalți copiii îi înroșiră obrazul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
a fi în regulă. Din spatele ușii închise nici un zgomot nu tulbura tăcerea îngrozitoare ce reprezenta efectul conflictului mortal latent ce trena, destul de evident, între cele două personaje de pe culoar. - De ce m-ai adus aici? își rosti Clossettino întrebarea, atât de dur și de corect gramatical, încât biata fată făcu pipi pe ea, udându-și ciorăpeii groși de lână. Eliminase și ultima picătură de energie care ar fi putut-o ajuta să nu moară de frică în fața satanicului director al Liceului de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
numi încă. Bariera întunericului. Bariera numerelor imposibil de calculat. Resemnat, cu urletul retrăgându-i-se în coșul pieptului, Clossettino tăcu brusc, fără a se putea opri însă de la a privi stelele cu o ură nemărginită. Cu o privire atât de dură, încât dacă ar fi fost ațintită asupra unui om, acesta ar fi fost ucis pe loc, sorbindu-se, sugându-se din calea vieții. Clătinându-se, învins, Clossettino mai spuse doar atât: - Robert. Iar Robert. PAGINĂ NOUĂ MOȘ ABDULAH teaser/setup

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
din apă asemeni unei vipere. Caracterul său, cel puțin, era de viperă. - Trece absolut tot ce-ai scris pă numele meu, continuă acesta, perfid. Plus ce urmează să mai scrii. Tot. Cioran se făcu alb ca varul. Era mult prea dur ce i se-ntâmpla, astfel că aproape leșină, având însă norocul de a se sprijini cu mâna de o babă care trecea prin apropiere. - Mersi, maică, bâigui el către bătrâna speriată. Bă, nu poți să faci asta, încercă el să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
casele valurilor, cele care boscorodeau necontenit vorbe și șoapte înțelese numai de ele, desăvârșeau armonia muzicii de care avea nevoie planeta în dimineața aceea. Soseau cu adevărat nemuritoare, vâslind pentru eternitate, născând-se din goana nebună a planetei, uriașul și durul platou al Siberiei Centrale, ce își lăsa trupul străpuns, pentru a câta oară, de Cercul Arctic, bunul său prieten; munții Sayan, Bulnajn Nuru, imensitatea de stâncă Altay Shan, Tian Shan, zidul pământului, munții Gilgit, Kashmir, necuprinsul Tibet, gardian tăcut și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
despre domnul... - Giordano, Giordano!! Bobby Giordano, strigară câteva femei isterice, reușind în mod cât se poate de nepoliticos să-l întrerupă pe John Euripide. Începură să aplaude răzleț, dând astfel tonul întregii săli, ce izbucni în răgete de bucurie. Frenezia dură minute în șir, fără să o poată opri cineva, în vreme ce individul pipernicit și ofticos ce îmi reținuse atenția de la bun început privea asistența cu o trufie de neînchipuit, frecându-și mâinile. Cât despre mine și Maro, trebuie să spun că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
opusă. Trecu peste masă, apoi peste John Euripide, călcându-l pe cap, după care se aruncă prin geam, prăbușindu-se într-o mare de cioburi și bucăți ascuțite de lemn din ramele ferestrelor. Zgomotul de sticlă spartă era asurzitor și dură mai bine de un minut, atât de violent fusese impactul. Uriașele perdele mov, acum sfâșiate, se încolăciseră în jurul trupului lui Giordano și atârnau în curte prin imensa spărtură lăsată de corpul acestuia. - X, X! se auzi deodată vocea lui Bobby

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
Luca Dinulescu? a căzut următoarea întrebare a tinerei și îmi dau cuvântul că aproape imediat am simțit o durere cumplită în moalele capului, ca și cum cineva m-ar fi lovit extrem de puternic în acel loc folosindu-se de un obiect deosebit de dur și paralizându-mă complet. - Te crezi deștept? a continuat ea, hotărâtă să termine cu mine. Îm? Zi! Ei bine, nu ești, ți-o spun eu... Brusc mi-a venit să leșin, văzându-l ca prin vis pe Maro cum tocmai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]