14,025 matches
-
sau comunității din care fac parte. Oh, ce fastuoasă adorație a forței, ce spinări rotunjite plecate servil, ce surîsuri pline de religiozitate la vorbele Omului Puternic, ce rîsete complezente la fiecare glumă a lui, ce risipă de mese, de atenții, imaginație, pentru a i te băga sub piele, pentru a-l face să te ia sub umbrela lui protectoare, să te laude, să te recomande și altora, să te propulseze tot mai sus, cît mai sus Dar dacă, cine știe cum, Omul Providențial
Cultul forței by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/13720_a_15045]
-
-o cu oarece interes, citindu-i ultimele trei cărți apărute în decurs de cinci ani: una despre durere și identitate, alta despre frumusețe și adevăr, și în fine a treia - care i-a adus și premiul Capote, despre visare și imaginație. Elaine Scarry e o figură interesantă în peisajul academic și intelectual american: subiectele ei de reflecție trădează idiosincrasii puternice, nestingherite de norme și convenții, iar felul în care autoarea își urmează firul gîndurilor e la rîndul său fascinant. Scarry nu
Ipoteze ciudate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16600_a_17925]
-
cazuri, de a porni de la conexiuni evidente între idei, pe care apoi le răstoarnă spectaculos sau cărora le găsește noi valențe. În cartea dedicată durerii și identității (The Body in Pain), Scarry propune o legătură interesantă între suferința fizică și imaginație: în vreme ce durerea e o stare fără un obiect imaginar exterior (foamea mă face să-mi imaginez mîncare, dar durerea e autoreferențială mai degrabă), imaginația e o serie de obiecte care nu decurg din nici o stare anume. Dacă ar fi să
Ipoteze ciudate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16600_a_17925]
-
durerii și identității (The Body in Pain), Scarry propune o legătură interesantă între suferința fizică și imaginație: în vreme ce durerea e o stare fără un obiect imaginar exterior (foamea mă face să-mi imaginez mîncare, dar durerea e autoreferențială mai degrabă), imaginația e o serie de obiecte care nu decurg din nici o stare anume. Dacă ar fi să o considerăm stare, ea presupune suprapunerea desăvîrșită cu obiectele ei exterioare. Închipuirea produce obiecte, în vreme ce durerea e o stare complet neobiectualizabilă. Pornind de la această
Ipoteze ciudate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16600_a_17925]
-
cu obiectele ei exterioare. Închipuirea produce obiecte, în vreme ce durerea e o stare complet neobiectualizabilă. Pornind de la această conexiune asimetrică între durere și închipuire, Scarry merge mai departe și propune o nouă conexiune între cele două: durerea este starea intențională a imaginației, iar imaginația este obiect intențional al durerii. Cu alte cuvinte, durerea se transformă în stare intențională cînd vine în relație cu forța obiectivizatoare a imaginației. Poate că o asemenea răsturnare pare simplu artificiu retoric, sau găselniță fără vreo utilitate anume
Ipoteze ciudate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16600_a_17925]
-
ei exterioare. Închipuirea produce obiecte, în vreme ce durerea e o stare complet neobiectualizabilă. Pornind de la această conexiune asimetrică între durere și închipuire, Scarry merge mai departe și propune o nouă conexiune între cele două: durerea este starea intențională a imaginației, iar imaginația este obiect intențional al durerii. Cu alte cuvinte, durerea se transformă în stare intențională cînd vine în relație cu forța obiectivizatoare a imaginației. Poate că o asemenea răsturnare pare simplu artificiu retoric, sau găselniță fără vreo utilitate anume. Dar ipoteza
Ipoteze ciudate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16600_a_17925]
-
mai departe și propune o nouă conexiune între cele două: durerea este starea intențională a imaginației, iar imaginația este obiect intențional al durerii. Cu alte cuvinte, durerea se transformă în stare intențională cînd vine în relație cu forța obiectivizatoare a imaginației. Poate că o asemenea răsturnare pare simplu artificiu retoric, sau găselniță fără vreo utilitate anume. Dar ipoteza lui Elaine Scarry e de fapt îndrăzneață și interesantă, pentru că o "intenționa lizare" a durerii are urmări importante la nivelul alcătuirii identitare. În
Ipoteze ciudate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16600_a_17925]
-
anume. Dar ipoteza lui Elaine Scarry e de fapt îndrăzneață și interesantă, pentru că o "intenționa lizare" a durerii are urmări importante la nivelul alcătuirii identitare. În Dreaming by the Book autoarea pornește de la o conexiune similară, de data aceasta între imaginație și literatura de ficțiune. Cum se face că, se întreabă Scarry, izbutim să ne închipuim în culori atît de vii diverse peisaje sau chipuri descrise de marii scriitori, precum Flaubert sau Dickens, cînd imaginația noastră e mai curînd modestă atunci
Ipoteze ciudate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16600_a_17925]
-
conexiune similară, de data aceasta între imaginație și literatura de ficțiune. Cum se face că, se întreabă Scarry, izbutim să ne închipuim în culori atît de vii diverse peisaje sau chipuri descrise de marii scriitori, precum Flaubert sau Dickens, cînd imaginația noastră e mai curînd modestă atunci cînd vrem să ne evocăm trăsăturile unei ființe dragi și pe care o cunoaștem în realitate, sau un loc pe care l-am văzut cîndva cu propriii noștri ochi și încercăm să-l redescoperim
Ipoteze ciudate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16600_a_17925]
-
exercițiu pregătitor. Structurile solide, susține Scarry, sînt cel mai greu de imaginat. Mult mai ușor ne e să ne închipuim obiecte în mișcare, contururi fluide, schimbătoare, motiv pentru care un scriitor ca Flaubert, de pildă, se străduiește să ne pregătească imaginația reținîndu-ne atenția cu imaginea părului Emmei fluturat de vînt, a aripilor unei păsări zburînd în apropiere, sau a frunzelor desprinzîndu-se dintr-un copac, pînă cînd noi să putem concepe mental imaginea eroinei. O ipoteză ciudata, fără-ndoială, dar totuși extrem de
Ipoteze ciudate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16600_a_17925]
-
fără-ndoială, dar totuși extrem de interesantă. La urma urmelor, cum funcționează creierul nostru atunci cînd făpturi ficționale, pe care nu le-am văzut niciodată, capătă o concretețe vizuală în mintea noastră? Secole de filozofie s-au străduit să explice mecanismele imaginației, ale percepției și memoriei, iar filozofilor li se alătură azi psihologi și medici. Lor le vom datora, probabil, o explicație clară și rezonabilă. Dar cu siguranță o Elaine Scarry, cu ipotezele ei și explicațiile ei bizare, își are locul între
Ipoteze ciudate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16600_a_17925]
-
uimirea descoperitorului, cu rigoarea cercetătorului și cu scrupulul moralistului. În mod natural, fără nici o emfază, dar și fără nici o crispare, se realizează aici o fuziune profundă între gestul cultural și lumea reală, între semnul plastic și reperul obiectiv, între libertatea imaginației și rigoarea înaltă a vieții. Discret, la intersecția simbolicului cu existența materială, Eugenia Iftodi se comportă nu numai ca un observator căzut în contemplație, ci și, sau chiar în primul rînd, ca un factor de conciliere, ca o conștiință unificatoare
Un document artistic și uman by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16634_a_17959]
-
glorie și porcoaie de bani. Dacă într-o parte s-au adunat, așadar, cercetătorii și artiștii profesioniști, oamenii care știu cum se face și cum se judecă o lucrare de artă, e limpede că în cealaltă parte foșgăie veleitarismul și imaginația inflamată. Cu alte cuvinte, și în acest caz, rămîne cum am stabilit! (P.Ș.)
Un document artistic și uman by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16634_a_17959]
-
Există, mai totdeauna, o anumită distanță între lectură și "performance", între reprezentarea mentală și reprezentația scenică. Orice piesă de teatru, citită pur și simplu, îi lasă lectorului sentimentul frustrant că a ratat esențialul, că numai printr-un uriaș efort de imaginație va reuși să își ia în stăpânire rolul de spectator mental, să suplinească, deopotrivă, regizorul, scenograful și scena, într-un pariu, destul de riscant cu sine însuși și cu textul dramatic al cărui coautor devine, vrând-nevrând. Pe de altă parte, nu
Ithaca, estetica și "est-etica" by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16629_a_17954]
-
e mai puțin adevărat că, tocmai ceea ce ar putea părea un obstacol în receptarea teatrului, înlesnește, până la urmă, stabilirea unei complicități, cu totul speciale, între textul dramatic și cititorul său. Se deschid piste inedite de lectură, indicațiile de regie stimulează imaginația, iar replicile - citite, și nu rostite sau ascultate, deturnate, adică, într-un fel, de la destinația lor - se învăluie, imperceptibil, în farmecul nostalgic al oricărui lucru nedesăvârșit. Nu altfel stau lucrurile în cazul celor cinci piese adunate în volumul de față
Ithaca, estetica și "est-etica" by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16629_a_17954]
-
românească mormântul. Și consecințele acestui fapt sunt de-o gravitate incalculabilă. Așa se face că Stafia Securității este departe de a fi numai o metaforă, o excrescență mai mult sau mai puțin ciudată, mai mult sau mai puțin întâmplătoare, a imaginației negre. Ea este, între români, pe capul și pe viața românilor o prezență de-o eficacitate, din păcate, devastatoare. Este sucul gastric al unei boli care riscă să devină nemuritoare. Tichia Stafiei Securității își lasă umbra între noi tot mai
Stafia securității by Nicolae Tone () [Corola-journal/Journalistic/16658_a_17983]
-
a virtualului mai consistent uneori decît realul, cum i-ar plăcea lui Baudrillard să spună, asemenea dihotomii au devenit de mult simpliste. Sînt personajele ficționale plăsmuri ale închipurii noastre (prin noi înțelegîndu-se deopotrivă autori și cititori), sau depășesc ele sfera imaginației? Thomasson află un răspuns la asemenea interesante întrebări propunînd o teorie a ficționalului modelată după diverse teorii din filozofia analitică și filozofia limbajului, toate avînd în comun o premisă esențială: nu este suficient să percepem universul și propria noastră existență
O lume încăpătoare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16653_a_17978]
-
în întregime de zona ficțională: Roma, Salonic sau Pietroșița se succed cu o viteză atît de mare încît rînduri smulse parcă dintr-un jurnal de călătorie veritabil devin neverosimile. Sau invers: deși autorul anunță (foarte discret) că el călătorește cu ajutorul imaginației, construiește un jurnal de călătorie aidoma celui tradițional - o experiență neobișnuită notată într-un stil consacrat evenimentelor obișnuite. La un moment dat autorul este tulburat de faptul că o idee de carte pe care o avusese cîndva fusese pusă în
Fals tratat de călătorie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16661_a_17986]
-
Categoric, aș merge tot pe literatură! Nu există o altă soluție satisfăcătoare și îmbucurătoare decît literatura. - Dar cititorii sunt tot mai puțini. Lumea pare tot mai preocupată de altele... - Adevărata lume este lumea din literatură. Cea care a trecut prin imaginația unui scriitor. Cealaltă nu e lume. Noi vedem lumea ca scriitori, ca model pentru literatură, chiar dacă nu facem din ea un model pentru creațiile noastre. O lume inaptă să se transforme în literatură nu e o lume. E un bîlci
Alexandru Paleologu: „Nu cred în aptitudinile de justiție, corectitudine, și creație, ale omului care disprețuiește literatura“ by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13066_a_14391]
-
să tragă foloase materiale cât mai mari. Până și formula atributivă „șaț lui Păunescu” e un plagiat după mult mai cunoscuta „revistă șaț lu’ Dinescu”, Plai cu boi. Ceea ce e, orișicâtuși, neașteptat din partea unui individ ce-a dovedit că avea imaginație chiar și atunci când îl pupa în dos pe Ceaușescu. Evident că ciolanul e prea gustos pentru ca Păunescul să-i dea drumul. Să protesteze Clubul Român de Presă (CRP) cât o vrea, să dea OSIM-ul câte comunicate poftește: legea e
Celuloza de la cap se-mpute by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13103_a_14428]
-
plăpînd, între negrul care are coadă, așa cum susțineau primii exploratori europeni ajunși în Africa, și multvînatul Yeti, omul zăpezilor, între un sciapod și, să zicem, o sirenă? Nici una, în afară de faptul că toate aceste creaturi stranii și întrucîtva extravagante sînt rodul imaginației omenești. Răspunsul, în variantă detaliată, ia forma unui studiu savant-seducător, de peste 250 de pagini, în care Lucian Boia, inițiatorul istoriei imaginarului, analizează, meticulos și subtil, chipurile sub care ni s-a înfățișat, de-a lungul istoriei, omul diferit. Între înger
Chipurile omului diferit by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13082_a_14407]
-
închisoare (1948-1964). O carte de memorii (Mărturii asupra unui veac zbuciumat, în două ediții) ne avertizase în privința biografiei excepționale a unui intelectual excepțional. Dar ceea ce povestește astăzi dna Țăranu în numărul 10-11 din 2003 al revistei Steaua este dincolo de orice imaginație. Am spus-o și cu altă ocazie: reviste precum Memoria sau cărți precum Mărturiile lui Nicolae Mărgineanu ar trebui incluse în orice bibliografie obligatorie, în școli și universități. Doar așa uitarea care acoperă tot mai mult trecutul comunist ar putea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13101_a_14426]
-
în La dolce vita; Roma simplă a femeilor de pe străzile iubirilor de o oră în Le notti di Cabiria, sau cea haotică din care televiziunea stoarce subiecte și figuranți în Ginger e Fred. Orașul fundal pentru atâtea dintre imaginile și imaginațiile lui Fellini, dar și cel pe străzile căruia îi plăcea atât de mult să se plimbe și să se ascundă. La fel cum se ascundea, cu cochetărie și amuzament, în spatele unei expresii ce condensa, după părerea lui, tot sarcasmul cuceritor
Fellini după Fellini by Oana Boșca-Mălin () [Corola-journal/Journalistic/13098_a_14423]
-
occidentalul Valentin și autohtonul Dragobete (“Dragobete: iubiți-vă românește!”, VIP 8, 2003, 16-17). Pentru unii, punerea în circulație a acestui nume propriu constituie de la sine un argument suficient de convingător al existenței unui personaj de mitologie populară românească. Cu multă imaginație și aplomb, Dragobete e prezentat ca un „zeu tânăr al Panteonului autohton cu dată fixă de celebrare în același sat, dar variabilă de la zonă la zonă (...), patron al dragostei și bunei dispoziții pe plaiurile românești”; D. este identificat cu Cupidon
Dragobete by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13113_a_14438]
-
naiba, Viitor!” izbucnește doamna Engels, “Știu eu cine-i la mijloc, Jenny!” Bram Stoker se plimbă pe Hampstead Heath I s-a sculat gândind cum Lucy A și început Să-i cedeze Contelui de Transilvania Proaspăt fabricat și el în imaginație Jenny și doamna Engels au avut parte de puțin viitor. Utopia marxistă și Vampirul însă Vor dăinui o lungă perioadă Trei sferturi de veac mai târziu viitorul Marxist eșuează spectaculos Iar Vampirul, departe de a fi epuizat, trece bocănind pragul
Pupitrul 07 din sala de lectură a Bibliotecii Britanice by Andrei Codrescu () [Corola-journal/Journalistic/13123_a_14448]